tehnica coafurii

Draga Anca,

din vorbele tale reiese caldura si bunatate a sufletului. Frumusetea de care imi povestesti se gaseste cu siguranta in interiorul fiintei tale. Eu nu m-am studiat inca, nu in felul in care sa ma ajute sa imi descopar calitatile. Poate pentru ca am considerat un firesc sa fiu abandonata de cei din jur din pricina ciudateniei mele. Sau poate din comoditate, pur si simplu.
dialogul nostru este un punct de pornire. Sfaturile tale sint pretioase. Doresc sa incerc. Cel putin acele artificii tehnice (coafura, machiaj, imbracaminte) merita sa fie incerate. Chiar daca in adincul sufletului meu le consider accesorii artificiale, pentru ca eu consider ca frumusetea naturala este cea ce trebuie admirata. Se pare insa ca in lumea in care traim, aceste accesorii artificiale sint foarte importante pentru cei ce ne privesc.Si spun asta cu gindul la petrecerea de absolvire a facultatii. Imi amintesc cum toate fetele din clasa straluceau. Erau cochete. Gata, acum inteleg...! Trebuie sa invat sa fiu cocheta!!! Nu e asa, Anca? Nu la asta te refereai?

Coltul Pasarii Phoenix exista in mine de demult. Chiar daca nu l-am constientizat pina acum sau nu i-am dat un nume, refugiul exista. Cred ca el s-a format involuntar de-a lungul anilor si a dezamagirilor.

Eu iti multumesc din nou pentru ca acorzi timp dialogului nostru... este pentru mine un important punct de pornire.
_____________________________
*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!

tehnica nu se va opri niciodată şi mereu va progresa obligindu-ne la o rutinată mirare ce nu va mai stirni mari valuri la un moment dat.
Noi oamenii nu ne vom transforma niciodată in masini perfecte de realizat imagini si chiar daca vom reusi vreodată să facem totul perfect (dupa oricare criteriu al perfectiunii fizice) nu vom fii niciodata capabili să putem incărca in acea imagine acel cimp enegetic ce te face să simţi că te afli in faţa unei creaţii,în care artistul şi-a pus o parte din sufletul său,fie ea banală pt.foarte mulţi dintre semenii lui.
Nu dau alt exemplu decit cel al olarului ce stă in tîrg şi munceste la roata lui si adună mai multi privitori decit taraba cu porţelanuri facute pe bandă de alături.Orice creaţie are ceva magic in ea ce nu poate fi imitat sau copiat. Vom reuşi să clonăm oameni nu şi suflete.

este o problema tehnica (bug)

CIA n-are nici un amestec. Nici Mossadul.

CURS de TEHNICA FOTOGRAFICA organizat de
UNIVERSITATEA POPULARA I.DALLES - Bucuresti

Cursul se desfasoara in perioada 10 octombrie -
10 iunie abordand 27
de teme structurate pe trei sectiuni:
Temele 1 - 10 prezinta notiunile teoretice de baza
Temele 11 - 20 prezinta aplicatii practice in
fotografie
Temele 21 - 27 sunt teme de sinteza, conceptie,
stiluri si evaluare
artistica
Materialul pentru curs va fi prezentat in 27 -30
de sedinte
saptamanale.
Fiecare sedinta teoretica saptamanala (de 2 ore
) va fi urmata de una
practica ( tot 2 ore )
Fotografia clasica ( argentica ) si fotografia
digitala sunt prezentate in
paralel
Materialul bibliografic este asigurat prin manuale,
reviste, prospecte " up
to
date" - casete video si imagini ilustrative in format
digital
La absolvire, pentru obtinerea diplomei studentii vor
prezenta o mapa cu 24
lucrari personale tratand temele: portret, natura
statica, reportaj si
peisaj ( cei care lucreaza in regim digital vor
depune un CD cu aceleasi
lucrari )
Cursul se incheie cu o expozitie a celor mai reusite
lucrari realizate de
studenti, organizata in luna iunie 2005 la
Universitatea Ioan I Dalles
( participarea la expozitie este benevola )

Inscrieri la Universitatea I. Dalles incepand cu data de
20 septembrie 2004

Scoala de arte din Constanta, Bdul. Tomis numarul 110,
face inscrieri pentru anul de invatamint 2004/2005 la
cursurile de tehnica si arta fotografica. Cursul are o
durata de 2 ani. Scoala dispune de sala de clasa si
spatiu adecvat pentru laborator foto. Cursurile,
aplicatiile si orele de laborator sint destinate
insusirii tehnici de laborator alb-negru cit si
reperelor estetice ale compozitiei imaginii. Camera
obscura (laboratorul) este amenajat pentru realizarea
de lucrari alb negru; developari reversibile si
negative, mariri de pe negative sau de experimentarea
efectelor sau a altor retete de developare. Din
lucrarile realizate, se vor selectiona fotografii
pentru salonul de fotografie " ARSfotografica" editia a
treia, salon initiat si organizat de Scoala de Arte
Constanta. La finele celor 2 ani de exercitiu se va
acorda diploma de absolvire. Cursurile incep la 1
octombrie. Inscrierile si detaliile suplimentare, se
obtin de la sediul scolii in fiecare zi la
secretariatul scolii, intre orele 09.00-17.00, telefon
619293, sau la telefonul 0722 446237 Bebe Pitei. Fara
limita de virsta, doar pasiune si chemare pentru
fotografia traditionala, adevarata. Fara obiective
autofocus sau imagine digitala, fara procesoare, sau
filme developate in proces C41. Puteti sa redescoperiti
cu mijloace mai putin "soft touch" expresivitatea
"culorile si caldura" imaginii alb-negru.
Bebe PITEI

Va salut!

> Nu stiu altii cum sunt, dar eu unul as avea o problema cu o
> scoala care isi numeste laboratorul camera obscura.

Din pacate pe aici situatia e jalnica. Cu ani in urma puteai
invata cite ceva despre fotografie de la parinti, de la un
frate ori var mai mare. Apoi, de la scoala unde un profesor mai
inimos (la mine cel de muzica) incerca sa faca cite ceva. E-
xista "Casa pionierilor" cu foto si cine-club. Cluburile fo-
to de pe linga intreprinderi. Si, bineinteles, "Scoala populara
de arta". Si cluburile foto propriu-zise. Acum... ... ...

Acum am ajuns, cred, in situatia de "Fotografiati, baieti,
numai fotografiati!". Mai devreme sau mai tirziu poate ajungem
si la "Fotografiati, baieti, dar fotografiati bine!" insa
pentru moment, tot ce se face, chiar daca "scirtzaie" e mai
bun decit nimic.

Altfel, aveti dreptate. Mie-mi place, in ziua de azi, sa in-
cerc sa-mi dau seama, din ceea ce a spus cineva, cam ce a vrut
sa spuna de fapt*. Chit ca (intr-un anunt) ar fi trebuit sa o
spuna cit mai clar, concis, usor de retinut s.a.m.d.

Asa ca o voi face si pe avocatul Diavolului ;-) :

> iar fraza citez : " Fara obiective autofocus

Omul a vrut sa spuna ca, probabil, la respectiva scoala se va
invata cel putin despre manevrarea unui obiectiv. De la ingri-
jirea lentilelor si pina la distanta hiperfocala, sa zic.

> sau imagine digitala,

Nu trebuie sa va mai spun eu de tampenia ideii majoritare ca
imaginea fotografica digitala (cea propriu-zisa, nu cea pre-
lucrata bine cu ajutorul calculatorului!) "nu e arta". De a-
ceea, cind cineva vrea sa sublinieze ca acorda atentie aspec-
tului artistic al unei fotografii (si cine n-o face?) spune
o enormitate de felul "No digital (at all)!".

> fara procesoare,

Aici probabil trebuie luat textual. Adica esti avertizat ca
vei avea de muncit la developare. Nu prea-ti vine sa crezi,
deoarece esti tentat sa crezi ca vei avea de muncit in labo-
rator la procese color dar...

> sau filme developate in proces C41.

ne-am lamurit... "C41" e un sinonim pentru "culoare" asa ca
in laborator vom "shurubari" doar alb-negru. Deja
"sau filme developate in proces C41" induce mareatza idee
(la fel de vehiculata & buna ca si cea cu digital vs. film)
ca culoarea e "cîh" si doar a/n este arta.

> Puteti sa redescoperiti cu mijloace mai putin "soft touch"
> expresivitatea "culorile si caldura" imaginii alb-negru."

Ce spuneam... ... ...

> Se indura cineva imi explice si mie caci eu nu am inteles
> nimic.

Ce am inteles eu, personal, v-am spus. Chiar daca in 2004
e cam aiurea sa nu stii sa te exprimi*, mie oamenii mi-s
simpatici, pentru ca vor sa faca ceva-ceva. De aia am si in-
draznit sa raspindesc anuntul.
-------------------------------------------------------------

- Vedeti, si-n exprimarea scrisa ori verbala e ca-n foto-
grafie. ;-) Degeaba ai o idee stralucita si stalucitoare
daca nu stapinesti mijlocele tehnice pentru a o arata.
Mama lor de arte!!! ;-)
Si cica gastronomia e tot arta!!! ;-)

Bine ca mai exista interes si pentru stiinta si tehnica !
M-as bucura sa castige o echipa romaneasca si nici n-ar fi imposibil avand in vedere ce potential intelectual are Romania plasat pe tot mapamondul .
Sper sa aiba si sponsori pe masura . De regula toti oamenii cu bani de pe la noi dau bani pentru fotbal, mai putin in celelalte domenii .

Navigand pe diferite forumuri romanesti de fotografie nu pot sa nu observ discutii extrem de lungi despre obiective, despre tip de fisiere, ce e ala raw, ce are in plus sau in minus. Apoi apar discutii despre aparate foto, ba ca nikon e miezu', altii vin cu canonu' si asa se scriu zeci de pagini cu discutii despre ce are in plus unul fata de celalalt.


Asta e bine, lumea trebuie sa se intereseze despre tehnologia noua. Dar vine vremea cand vreau sa citesc si sa aprofundez alta parte decat tehnica. Si anume partea artistica. Sa citesc si eu una alta despre latura artistica a fotografiei, sa aud pareri, ganduri, etc... Si daca astea ar veni de la cineva care e mai vechi in fotografie ar fi mult mai bine. Dar totusi nu gasesc asa ceva. Adica odata la 50 de thread-uri despre tehnica in fotografie poate apare unul care are mai multa treaba cu partea artistica.


Pe vremuri se faceau poze bune fara atata tehnologie avansata. Si se faceau imagini frumoase, impresionante. Deci se poate!



Totusi azi, maine si probabil pentru inca o buna bucata de vreme se vorbeste doar despre partea tehnica...

Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...

Interesant titlul ales de dvs., d-le Lazar, pentru prezentarea acelui topic. Am cateva observatii legate in primul rand de ideea care a stat la baza pornirii acelei discutii si in al doilea rand la cum a fost ea perceputa acolo si aici.
Cuvantul cheie in explicatia mea este Comunicare. In primul rand, eu si inca alti cativa prieteni apreciem efortul dvs. de a comunica. Nu e putin lucru pentru noi faptul ca cineva cu experienta dvs. isi rupe din timp pentru a comunica.
In fapt, eu cred ca fotograful se afla intr-o permanenta stare de comunicare. Are ceva de spus si o face intr-un anumit fel. Poate sa o faca intr-un mod foarte abstract si ermetic pentru publicul larg, sau o poate face mult mai inteligibil si mai usor digerabila.
Pornind de la aceasta idee, de la starea de comunicare a fotografului, imi permit sa am o parere diferita despre conceptul de Arta. Pentru mine Arta este o forma elevata de Comunicare care se ridica deasupra firescului si frivolului si incearca sa ajunga la destinatar pe alte cai. Arta fara adresabilitate nu are sens. Artistul nu creaza pentru el ci vrea sa imparta cu ceilalti o traire, o idee. Exemplu cu artistii neintelesi si neapreciati la timpul lor nu este concludent. Ei pur si simplu erau inaintea timpurilor in care traiau. Gasisera un alt limbaj de comunicare, dar care nu era accesibil marelui public dac care isi gaseste ecoul la multi ani dupa disparitia lor fizica. Ideea mea ca Arta este de fapt o forma elevata de Comunicare se sprijina in plus pe argumentul ca autorul, cel putin in cazul de fata, a simtit nevoia sa o impartaseasca cu noi. Nu a tinut-o pe hardul lui ci a expus-o poate pentru bucuria de a ajunge cu ea in sufletul altcuiva.
Revenind la ideea topicului de pe softpedia, vreau sa spun ca se intampla ca un fotograf a carui munca o apreciezi si o admiri poate avea uneori moduri de exprimare care in tine nu produc nici o rezonanta. Nu trebuie redusa discutia noastra de acolo la faptul ca noua nu ne-au placut pentru ca nu respectau tehnicile de incadrare sau ca ieseau din tiparele a ceea ce consideram noi ca fiind estetic.
Insa, atunci cand o fotografie din acestea nu ne plac tocmai pentru ca nu gasim raspunsul inauntru nostru tindem sa credem ca vina este a noastra si trecem peste ea sperand ca intr-o zi o vom pricepe sau chiar admira. Eu unul asa gandesc. Mai mult decat atat, daca a fost facuta de un fotograf consacrat ne acordam si mai mult ragaz pentru a intelege o fotografie.

In cazul fotografiilor, cand le fac, am impresia ca imi trebuie intr-o mai mare masura "cerebel tehnic".Dar stim ca cele mai bune poze ies din greseala ...
In alte forme de arta, literatura de exemplu, nu conteaza prea mult auditoriul, pt ca nu cred ca intereseaza pe nimeni daca eu gandesc, de exemplu ca.........
Un galben din soare … iau
Un verde din iarba … inspir
Un albastru din cer …dau
Un rosu din inima … expir......

dar in cazul fotografiei, picturii, etc eu cred ca auditoriul CONTEAZA

O mica remarca: in conditiile in care sursa principala de informare este reprezentata de Internet (datorita timpului, comoditatii etc.) si Romanica sufera grav la capitolul "informatie de calitate pusa on-line" mi se pare firesc sa fie utilizati tot felul de termeni "ciudati", indiferent de domeniu.

Cand o sa constientizam ca Internet-ul nu e "teava" aia de "unde-mi trag filme si muzica", ci ca reprezinta o bibilioteca uriasa, accesibila oricui si, la nivel national/guvernamental se vor baga bani in asta, atunci si lumea va invata despre "diafragma", in loc de "aperture" s.a.

Anul trecut pe vremea asta stiam ca trebuie sa apas butonul, ca sa "iasa poza". Acum, pe partea tehnica, pot spune ca am invatat destul de multe si, nu intamplator, aproape totul din site-urile exterioare, unde informatia este plina de "aperture" si "viewfinder".

Un pericol mai mare este reprezentat de "sh"-uri si "tz"-uri, din punctul meu de vedere, decat de "aperture" si "viewfinder". Imi este imposibil sa disociez "sh" si "tz" de "mircar".

Domeniul meu de baza este informatica, unde abunda de asemenea termeni. Cu toate astea, nu am nici cea mai mica problema in a intelege documentatia. Daca ar fi scris-o dl. Pruteanu, cu siguranta ca nivelul meu in IT nu ar fi fost acesta.

Din pacate, "tehnicile" propuse de Dale Carnegie sunt mult prea manipulative ca sa tina "la drum lung".

Il recomand mai degraba pe Stephen Covey.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).

am pravazut ceva de genul
acestui mucalit raspuns.
si m-am gandit: biata femeie!
in tehnica nu a patruns...:-)))

mi-am spus o parere, da' nu sunt sigura ca e corect ce-am spus, asa ca lamureste-ma cu"tehnica combinatorie".
mie trebuie sa-mi explici ca la maimute, ca sa inteleg:)))

pe mine ma amuza tehnica penibila si puerila a nenumaratelor ziare de a da stiri fulminante cu litere de o schioapa, de genul "ILIESCU SI-A OMORAT SOACRA!" sau "NASTASE LA PUSCARIE!" iar in articole este de fapt vorba de nea gica iliescu sau nea mitica nastase din vreo comuna oarecare si care intr-adevar si-au omorat soacra sau se afla in puscarie, numai ca nu stiu de ce ne-ar interesa pe noi aspectul, sau de ce ar trebui sa publice asta in cotidiane nationale.

sau ziaristi fara har (probabil ingineri ratati) care scriu fraze de genul: "dunarea noastra draga a fost generoasa cu vecinii si le-a impartit capitala in doua". ca sa vezi! care va sa zica budapesta era acolo dinaintea dunarii NOASTRE! (vezi evenimentul de ieri).

pai cand vezi galme de-astea in cele mai mari ziare romanesti, ce incredere sa mai ai in presa? vai de ei.

zaraza

resemnarea vine odata cu varsta, atunci cand iti dai seama ca nu se mai cuvine sa faci anumite lucruri pentru ca esti ridicol in cel mai bun caz.
Desigur e dureros de exemplu , ca trebuie atunci cand iti place ceva sau cineva sa treci totul prin filtrul gandirii si sa te intrebi "la ce foloseste?"
Am devenit obsedata de varsta , mi-e ciuda ca nu se mai poate ....
dar tocmai aceasta reamintire in permanenta a varstei este o tehnica de a inabusi ceea ce nu trebuie sa existe...o tehnica de resemnare.

Incerc sa intru in cateva conferinte active, la unele nici macar nu am participat, dar se pare ca trebuie sa ma re-loghez de n ori si dupa ce o fac imi vad numai datele proprii in loc de textul conferintei. Nu pot accesa fara probleme decat conferintele care sunt in "favorite". E o problema tehnica?


Multumesc

O foarte bine facuta pagina despre un subiect pe care putini il cunoastem:
obiectivele shift and tilt:
http://www.northlight-images.co.uk/article_pages/tilt_and_shift_ts-e.html
Cind om vedea si la noi peisaje bine facute cu asa ceva?
Sau macar fotografii tehnic impecabile.

Vorbim de o firma mare.
Firma asta mare a avut o cifra de afaceri pe anul trecut, daca stiu
eu sa inteleg un bilant contabil, pe glob, de zece miliarde de euroi.
Profitul estimat pe anul asta e de un miliard jumate de euroi.
Dom`le, firma mare, ce sa mai vorbim.
Si buna.
Iubeste mult arta firma asta si desigur si fotografia.
Chiar daca cu schepsis.
A facut o campanie mondiala firma pentru sustinerea unui produs, din care
a rezultat un album - frumos - de fotografii si o expozitie.
Fotografi americani, imagini de exceptie.
Acu` se facu de veni si rindul la Romanica - printre altii, desigur - sa
iasa pe faleza cu un album si o expozitie - mare onoare pentru fotografii romani.
Si mare bataie de cap pentru organizatori; vremurili sunt grele
si bugetele, cum stim cu totii, mici.
Arta cere sacrificii.
Fotografu` sacrifica totul pentru ca sa fie prezent in aceasta actiune
atit de frumoasa si care da bine la siviu si firma sacrifica timp sa stea de vorba
cu toti mamelucii si sa caute unii care sa nu ceara bani ca nesimtitii ca sa isi
acopere macar costurile - si firma are dreptate, reclama la produs e mica,
miculutza, exista, dar nu e esentiala; orishicit.
Deci poate artistul roman sa faca o fotografie de mare arta, grozava
estetic si tehnic, cu citiva zeci de euroi?
Cu lumini, manechin, coafura, make up, aparat foto si toate cele, puse pe
gratis la dispozitie, sau ca si pe gratis, ca sa iasa siviul?
Atunci fotografu` respectiv e foaaarte bun si intra la album si la `xpozitie.
Nu poate? trebuie el sa plateasca modelul, make-up-ul, stilistul, locatia,
cateringul si catirinca?
Cele el bani pentru asta?
Pacat. Adio album si expozitie.
Cifra de afaceri, cum ziceam, mare; profitul, bunicel; conditiili, asta este.
Profitul firmei va fi si mai mmmaaaare daca fotografu` roman baga deci si el un ban in
marea pusculita, cumparind un loc la album si la expozitie.
Ca e mare onoarea si da bine la siviu.
Acu` vreo 2 saptamini fui si eu chemat la o masa rotunda de expus problema si de
gasit solutii: poze bune pe buget mic. A fost frumos; m-am intilnit cu vreo
10 fotografi, unii cunoscuti si buni, altii pe care nu ii cunosteam si despre
care habar nu aveam. Am stat citeva ore, s-a stabilit ca pretul oferit e minuscul
si macar sa il mareasca de 3 ori, ca sa se poata plati toate cele necesare productiei
fotografiilor.
A ramas ca voi primi pe mail detalii si cele necesare ca sa vedem ce si cum, a doua zi.
Nu am primit nimic nici acu`, nici scuze pentru timpul pierdut, si asta ma face sa inteleg
ca alti fotografi au primit sa faca pe un buget miculutz ce trebuia facut si ca deci
profitul firmei va creste semnificativ pe viitor, ca asta e viata, care este.