comentarii

telefonam la mobil


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mesaj pe telefon - de cico la: 02/09/2005 04:14:40
(la: "Academia Cafeavencu")
Am un amic caruia ii merge relativ bine in Romania si e de fapt un bun specialist in ceea ce face, dar e departe de a trai asa cum merita, si mesajul de intampinare al telefonului lui mobil suna asa: “Boule inca nu ai emigrat?”
------------------------------
din comentariul http://www.cafeneaua.com/node/view/2048#54165
Romani, vi se pregateste ceva!!!!!!! - de Dinu Lazar la: 21/01/2005 20:17:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Asociatia Fotografilor de Presa din Romania Si Clubul Roman de Presa

Premiul pentru Fotografia Anului 2004 - Regulament de participare

1. Concursul este deschis oricarui fotograf de cetatenie romana si nu se percepe nici o taxa de participare.
2. Se pot inscrie in concurs un numar maxim de 3 fotografii, publicate in perioada 1 ianuarie 2004 – 31 decembrie 2004, conform datelor din formularul de inscriere pentru aceasta sectiune. Fotografiile se vor trimite pe suport electronic, in format .jpg cu latura mare de 45 cm si rezolutia de 300dpi, inscriptionate pe CD-ROM. Numele autorului va fi mentionat pe CD-ROM.
3. Este obligatoriu ca imaginile sa fie insotite de un text informativ care sa contina explicatii despre imaginea sau seria respectiva si care vor fi trecute pe formularul de inscriere. Fotografiile neinsotite de text explicativ nu vor fi luate in considerare.
4. Fotograful va inscrie imagini in concurs numai cu acceptul scris al societatii de presa (publicatie sau agentie de stiri) care a finantat realizarea produsului. Acest acord va fi prezentat in forma unui acord de difuzare si retiparire a materialului prezentat la concurs. Dreptul de redifuzare sau retiparire este acordat pentru o perioada de un an exclusiv AFPR, in vederea promovarii premiului.
5. Imaginile vor purta un indicativ format astfel: primele doua litere ale numelui si prenumelui autorului si numarul de ordine dat de autor fiecarei imagini. Cu acest indicativ vor fi denumite fisierele .jpg aflate pe CD-ROM.
6. Dosarul de inscriere va contine, alaturi de imagini, fisa de inscriere individuala completata si semnata in original, un CV complet al autorului, impreuna cu o fotografie tip pasaport, pe suport de hartie fotografica sau in format electronic, acordul de difuzare si retiparire emise de societatea de presa.
Data limita de inscriere este 31 ianuarie 2005, orele 17:00.
Pentru detalii: contactati pe dna Ramona Suteu (tel: 0723 785 785).
Dosarele de inscriere se transmit la: Redactia ziarului Adevarul, Pta Presei Libere nr.1, sector 1 Bucuresti, in atentia dnei Ramona Suteu.
Nota:Fotografiile trimise pentru concurs nu se returneaza.Nu se admit fotografii modificate electronic.
==============================================
Asociatia Fotografilor de Presa din Romania
Premiul Fotografia Anului 2004

FIŞĂ DE ÎNSCRIERE

DATE PERSONALE

Numele ___ Prenumele ___
Data naşterii ____ Localitatea _____
Adresa: str.____
nr.____
Localitatea ____
Telefon ______ Mobil _____
Profesia/funcţia: ______________
Locul de muncă: __________________
Adresa serviciu: str._______
nr.____
Localitatea________Telefon _ Fax __

FOTOGRAFII ÎNSCRISE

Indicativ imagine Data publicării şi publicaţia Explicatia
1.______
____ ________

2.______
____ _______

3. _____ ______ _________

Subsemnatul _____________ declar pe propria răspundere că sunt autorul imaginilor înscrise, nu am modificat electronic conţinutul lor şi accept condiţiile regulamentului de participare la concursul Fotografia Anului 2004.


Semnătura ___________________ Data _____________
#34106 (raspuns la: #34102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de-ale gsm-ului - de Belle la: 26/01/2005 14:51:30
(la: Trancaneala Aristocrata)
vechi, dar haioase

convorbirile telefonice cu operatorii gsm sunt inregistrate. iata
cateva exemple:

Am si eu un Ericsson 1018 si am intrat in meniul 7-7.
- Da, si?
- Pai, de ce am intrat acolo?

-Ce tip de telefon aveti?
-Mobil !

"Nu mai vreau factura detaliata, vreau en-gross ..."

doamna, ma tot suna unu' Mist Cols, cine e dom'ne asta ?

Oper.: Nu va aud! Va rog indreptati-va catre o fereastra!
El: Unde sa ma mai duc, dom`le? Eu sun din Costesti si sunt pe
acoperisul casei !!!!

# este garduletul de sub cifra 9 , ia uitati-va!
-.. da sigur! da' unde'i telefonul?
- !!! pai nu vorbiti de la el?
- aaa, da ? am uitat!

Avea tel. blocat , oper. dicteaza formula de deblocare pt. Motorola
apoi...
Oper.: Va rog sa tastati acum codul pe telefon ca sa ma asigur ca se
deblocheaza.
A inceput sa formeze codul dar oper. auzea in casca cum il forma.
Oper.: D-voastra de pe ce tel. vorbiti ?
Ea: De pe fix.
Oper.: Si pe ce tel. tastati codul puk ?
Ea: Pai pe fix , nu?................

am facut si eu abonament si imi apar doar numerele de la politie,
salvare, etc... Numerele prietenilor mei cand apar in agenda?"

oper.: telefonul este dual band?
ea: DA, ESTE PORTOCALIU, GALBEN. (!!!!!).

Domnule am cumparat si eu un tel din Grecia si-mi cere codul de tel.
Imi puteti da si mie codul sa sparg telefonul?

Mai vreau si eu PUK-ul odata!
- Ce s-a intamplat?
- L-am scris pe nisip, dar a trecut un drac de copil si l-a sters.
- Pai si acum se poate intampla.
- Nu, ca acum am intarit cu apa si am batatorit locul cu lopatica lu' fiica-mea.

"nu stiu ce se-ntimpla, nu mai pot trimite mesaje, iar de zi-noapte imi
vine in continuu acelasi mesaj.."
- si care e textul mesajului?
- "noapte buna, nelutu"...

" ....nu ma descurc cu telefonul, am avut o copilarie nefericita..!!"

dupa cam 15 minute de discutii cu un client, se aude cineva batand
intr-o usa care apoi se deschide, la care clientul tipa foarte panicat:
Ocupat !!! Ocupat!!".

"Buna sara, vreau si io codul pok"
- Cu cine am placerea?
- ... Cu Motoroala...

- D-na, eu fusei dusa p'afara si aparu un plic pa telefon. Da' nu umbla
nimeni la el. Noi am mai sunat la dumneavoastra si ne-ati dat o formula
cu stelute. Am cautat-o, acuma' am pus stelutele si nu dispare d-na ,
nu ispare plicu'.
- Inseamna ca ati primit un mesaj.
- Da nu umbla nime la el niciodata.
- Ce aparat este?
- Gesem d-na.

Domnisoara...vreti neaparat sa fac proces cu nevasta-mea???? Ma suna
si voi o cuplati cu amanta mea???? S-au certat astea doua...scandal...
acum plang amandoua... Si aia micii.. Imi distrugeti familia!!!!

Domsoara Anca , dumneavoastra v-ar conveni sa va suiti pe casa sa
vorbiti la telefon? Ca in armata, ies la -10 grade afara, imi iau ceva
pe mine si fugi pe casa sa raspunzi la telefon. Odata s-a rupt scara,
imi reparati dvs. telefonul daca imi scapa?

.."si stiti, aveam un Panasonic din ala mic si foarte slabanog.."

Client: "dom'le, eu am scurtcircuitat cartela!!" Oper.: "Cum anume,
puteti sa fiti mai explicit??" Client: "Pai... de 3 ori PIN, dup-aia
PUK de nu-stiu-cate ori... si poc!!"

El: "Imi spuneti si mie, va rog, cat costa mesageria daca mi-o pun?"
oper: "Activarea serviciului este gratuita, va costa doar ascultarea
mesajelor...."
El: "Daca nu ma costa nimic atunci vreau sa mi-o pun si eu. Ma invatati
si pe mine cum sa mi-o pun,va rog?"

clientul: am si eu o problema mai delicata cu telefonul meu!
oper.: va ascult, ce fel de problema?
client: imi apar foarte frecvent nume de animale pe ecran!!
oper.: ?!?Puteti sa fiti putin mai explicit, va rog?
client: Spre exemplu "CAL(L)"!!!

Dom'le, eu va fac scandal! Si voua si lui! Il sun pe barbatul meu si-mi
raspunde una cu nu stiu ce limbi straine....Ce treaba are el cu aia
...cu limbile?

Si este cineva acuma pe Chat? Daca intru si nu e nimeni, ce fac? Stau
asa, ca Bula, singur acolo?

Buna ziua! Va sun de la...
- ... Daaaa!
- Ma scuzati ca v-am trezit din somn.
- Nici o problema, oricum trebuia. Si asa am fost atat de beat aseara,
ca nu stiu unde mi-am parcat masina, unde mi-am lasat nevasta si daca
mai am portofelul. Ce mai conteaza acum si vestea de la dumneavoastra?!

Clientul avea pb. cu aparatul pe partea de receptie radio.
Oper.: L-ati scapat cumva pe jos?
El: Nu astazi....
Oper.:?!?!
El: Dar il scap frecvent pe jos!!

Ce valoare are factura dumneavoastra?
- Nu stiu, de-aia am sunat la dumneavostra! Cand stiu ca e gratuit
apelul, mi-e lene sa mai deschid plicul.

Daca sun si eu de aici pana in Italia, imi spuneti si mie cu cat sunt
compostata??

de ce ne dati tarifele in centi DACA ABONAMENTUL E IN DOLARI?!"

Era vorba de formula de deblocare a Pin2. Nu reusise sa-l deblocheze.
Oper.: "...si, spuneti-mi, va rog, din ce pozitie ati introdus aceasta
formula?"
El: "Pai...din pozitia normala a omului, din picioare."

Doamna am un mesaj pe telefon , mi-a aparut o "fata", adica un cap
patrat cu un ochi si un nas . Ce fac acum cu fata ?

"....don'soara, io am scos cartela din telefon si am pus-o pe
masa....si am pus ibricu' fierbinte pe ea si s-a topit..... acu' ce fac...?"

Sunt si eu un client de-al dvs., si as dori sa stiu la ce data m-am
cuplat cu dvs....

cl:- Am primit un mesaj...
oper:- ce tip de mesaj?
cl:- Instantaneu!
oper:- ?!? Imi puteti spune si mie, daca se poate, despre ce este vorba
in mesaj?
cl:- mi-e dor de mine.....

Oper.: -Cu cine am placerea...
El: -Nu am nici o preferinta!

- Cand platiti cel mai urgent?
- Pai, nu stiu, ca deja mi-au taiat curentul si cablul acasa! Taiati-ma
si dumneavostra, ca oricum mi-ar sta rau sa vorbesc pe intuneric!

Meniul telefonului cum este? In limba romana sau in engleza?
- In dreapta.

- Desigur, imi puteti spune ce tip de telefon utilizati?
(incercare esuata)
- V-as ruga sa-mi descrieti telefonul dv.
- Da, are trei taste supuse una peste alta in forma de piramida!

-Un prieten de al meu a patit un necaz: a umblat cineva cu mobilarul
lui si l-a blocat. Acum cere Puk... si altceva nu vrea si pace. Cine-i
dom'ne puk asta ? Si ce vrea de la noi ?

Domnule draga, am tastat si eu codul pin, si mi-o zis " codul pin
erodat"

...doamna, aveti idee cat costa o baterie care sa-mi dea drumul la
vibrator....?

el: am si eu o problema cu incarcarea...
oper.: adica?
el: mi-a cazut celularul din cartela...

...am dat un tel la nr 09... si a aparut dupa o secunda pe ecran
"failed", adica faliment. E posibil, dom'le, sa dea faliment dupa numai
o secunda?

Credeti ca este o problema de retea? Dintr-o data mi-a scazut frecventa
radio, deci toate casutele de pe telefon mi s-au golit, iar apoi mi-a
aparut pe telefon "Cautare...", adica ma cauta cineva. Cine credeti ca
m-a cautat?

daca trimit un sms pot sa scriu si prostii ?!!!

...-D'soara!? Cum m-auziti?
-Foarte bine!
-Pai da, ca sint in canal si am vrut sa stiu cum s-aude!

oper.: ce tip de Motorola este?
el: dn-a nu stiu, dar este grasunel si cu marginile rotunjite...

Pe fundal un behait de capra:
- Buna ziua, am auzit ca de la 1 Aprilie se va scoate frecventa
Bosch-urilor din Romania. Spuneti-mi, este adevarat ?

Cand credeti ca veti putea achita factura?
- Am sa achit cand primesc duplicatul, factura nu imi place cum arata!

- Cu cine am placerea sa stau de vorba?
- Cu mine personal.

Clientul: Unde pot vedea creditul? Am un Motorola...
Oper: Megeti in meniu la nr. 6 la contoare apel...
El: Si asta pe ce strada este ?

Imi descrieti aparatul dvs ?
- Este ca o placinta mare , cu ochelari si 2 antene....tastele sunt
albe, dar pe ele scrie cu negru...

el: Fiti amabil, cum pot afla nr de telefon al cartelei de pe care va
sun?
oper.: Cand ati cumparat-o nu vi s-a spus numarul?
el: Pai...sa fiu sincer, o am de la un baiat care a furat-o de la
cineva si... eu am furat-o de la el !

am vorbit mai devreme cu o domnisoara...da' nu mai stiu ce mi-a spus ca
avea o voce mai rau ca alea de la 89 89... nu poti sa mi-o mai dai la
telefon?

D-ra. spuneti-mi si mie, tot vad pe tel. " Contactati operatorul de
retea.."... Cine este, dati-mi si mie nr-ul lui de tel. sa-l sun si sa
vad ce vrea de la mine ?.....

da' de ce imi vine factura?
oper.: (blocat total) pai...serviciile noastre (bla-bla)
-da' io ce fac cu ea ca de vreo luna a venit?
oper.: pai recomandarea mea este sa o platiti
-da' de ce sa o platesc?...si daca n-o platesc?
nu vreau dom'ne s-o platesc. asta-i buna ! nu vreau si gata !!!

... spuneti-mi, va rog, cand ati facut ultima incarcare a cartelei
dvs.?
- Ieri seara. Am tinut-o vreo 4 ore la incarcat.

Nu va suparati, am si eu un Nokia 8210 care s-a murdarit, si un prieten
mi l-a luat si l-a spalat si a intrat apa in el. Ce pot face acum?
- ..sa mergeti cu el la un service...
- Dar nu va suparati, stiti, cand l-a spalat, a intrat la apa, si acum
este un Nokia 5110 ! Cum se poate schimba la loc ? Sa-l mai spal o data?

mi-apare si mie o scrisoare pe ecran....spuneti-mi cum pot sa intru in
contact cu ea.....?

- ...ce se intampla domnule ca de 3 luni de zile nu mai primesc
factura?
- Pai haideti sa verificam daca adresa de facturare este cea corecta
(si era)....
- Aveti probleme in primirea corespondentei?
- Pai ce probleme sa am ca aici in scara blocului nostru numai vecinul
de la 2 are cutie, restul sunt demolate!!!

Domnita draga, mie mi-a aparut o sageata pe stinga. Haideti sa ma
ajutati si pe mine sa o dam pe brazda!

Sunt si io un abonat care inca nu am fost legat...

Dupa ceva timp de pauza se aude:
EL: Alo, alo, cine sunteti?
Oper: Relatii cu publicu...
EL: Si ce vreti dom'ne de la mine ?! Vreti sa nu mai vanez iepuri ?!
Nenorocitilor !

Daca sunt in avion si doresc sa vorbesc la telefon in timpul zborului,
EXPLODEAZA avionul ?

Am sunat sa va rog sa-mi blocati cartela pt. ca mi-a fost rapit
telefonul!

Domnita, mi s-a resetat tot creierul din cont, cum e posibil?

Ia ziceti, serviciul asta, Cost Control, pe cine controleaza, de fapt?
Pe noi sau pe dumneavoastra?

La 211 apare suma fara TVA si fara abonament ? Fantastic! Cum reusiti
asa o performanta?

- Nu stiti cat aveti de plata?
- Nu, ar trebui sa stiu?

- Buna seara, vreau sa dau si eu un telefon pe ascuns?
- Ce tip de telefon folositi?
- Nu stiu, ca e intuneric in casa.

- Am sunat la 444 si colega dumneavoastra automatizata mi-a spus la
revedere!

- Ce ocupatie aveti in acest moment?
- Sunt in luna de miere la Brasov.

- Buna ziua, cu cine am onoarea?
- Onoalea? Eu chinez, nu stiu?

#34589 (raspuns la: #34588) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
solidaritate altruism? - de Radina la: 10/06/2005 11:16:55
(la: E vina noastra!)
Sa nu uitam de unde n/i se trage solidaritatea: Solidaritatea noastra e debila pentru ca provine din acea uniformizare fortata, pe care ne/a implantat/o comunismul. Vrand nevrand in Romania am fost mult prea mult timp egali unii cu altii fapt care a dus la o disipare totala, la slabirea individualitatilor, la lipsa intimitatii, la lipsa posibilitatii de a ne distinge dintr/o mare masa. Am fost nevoiti sa impartasim, in vremurile acelea de penurie concreta, absolut totul fara distinctie cui. Din lipsa psihologului am invatat sa ne strigam, cu disperare mai mica sau mai mare grijile, angoasele, problemele, vecinului de apartament, care ne/a fost plantat in spatiu chiar daca acel spatiu ne apartinea. Si asta pentru ca nu aveam dreptul sa facem diferente si unii dintre noi am crescut fara sa ne dam seama ca avem dreptul la o selectie. Apoi ideea de solidaritate era impusa si era indusa prin indoctrinare. Asa ca despre ce solidaritate vorbim?
Solidaritatea nu a fost una reala, pozitiva, ci una din mila, mila de noi insine si mila de ceilalti. Nu o solidaritate dintr/un surplus care duce la o generozitate descoperita, ci una derivata din goluri si nevoi. Minusurile au devenit aici incomensurabile. Solidaritate intru frica si disperare. Cred ca avem nevoie de individualism macar pentru o perioada in care sa ne dam seama exact cine suntem si ce valoram. Am invatat pe pielea noastra ca altruismul e perdant si consumator de resurse pana la epuizare.
Inertia inactivitatii, a lipsei de calitate a oricarei intreprinderi, lipsa disciplinei e de asemenea consumatoare de resurse, pentru cel ce vrea intr/adevar sa acumuleze pentru a se deschide si a se adapta unui alt fel de viata. Una mai buna si mai de calitate in general. Disciplina, meticulozitatea,calitatea a ceea ce facem o definim prin “lucru’ nemtesc”de care nu suntem capabili, la fel cum nu suntem capabili sa devenim constanti. Suntem cu totii specialisti in toate pentru ca am fost invatati sa credem ca suntem omnipotenti. Sa nu uitam ca se faceau licee de arta la seral si pianistul era nevoit sa se angajeze in fabrica la munca de jos, pentru a simtii savoarea uniformizarii. Suntem cu totii niste struto/camile. Si atunci acolo unde lumea traieste in inertia vremurilor in care nu se facea nimic de calitate se creaza un spatiu mort si inertial care ne abstrage si, din nou, ne consuma toate resursele. Cred ca asta e cercul vicios de fapt. Ar trebui ca statul sa/si permita sa trimita tot, si zic chiar tot, tineretul in strainatate sa se intoarca mai de calitate. Am un amic caruia ii merge relativ bine in Romania si e de fapt un bun specialist in ceea ce face, dar e departe de a trai asa cum merita, si mesajul de intampinare al telefonului lui mobil suna asa: “Boule inca nu ai emigrat?” Apoi sansele copiilor nostrii care sunt? Viata e scurta, timpurile sunt debile, clima s/a modificat radical, avem timpul sa ramanem intr/o societate in care e nevoie de inca 100 de ani pentru a se construi elementarul decentei actuale? Ni s/au deschis ochii dar suntem invatati oare cum sa privim? Noi nu putem forma pentru ca inca trebuie sa reparam.
Si va vorbeste acum un om care a trait din 90 incoace un perpetuu pionierat, luptator cu morile de vant si in continua miscare. Eu una n/as fi capabila sa emigrez, dar nu ma intrebati de cate ori am fost in crize de extenuare psihica si fizica. Si cu cata nostalgie ma gandesc la perioada in care am fost in strainatate. Care sunt de fapt modelele pe care tineretul ar trebui sa le asimileze? Toti ne dorim un mai bine? Care sunt exemplele de mai bine? Imposatura, furtul, eludarea oricaror principii intru imbogatire? Tranzitia macina caracterele. Dar care caractere. Cele abia iesite din uniformizare. Cele care n/au avut ragazul adevaratei individualitati? ALTRUISMUL E PERDANT SI CONSUMATOR DE RESURSE. Iar solidaritatea si/o permite cel care a furat destul. Si spun asta cu o incomensurabila tristete.

bre intrusule - de anisia la: 23/08/2005 00:25:05
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
telefonul meu mobil era imobilizat :)) haha! data aviatoare o sa incerc sa-l iau;) ...dar tu ce faci? somezi? nici un vers, nimica?;;)
#67159 (raspuns la: #67156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aedot - de camyb1981 la: 27/08/2006 21:09:06
(la: Telefonul....)
Imi amintesc si eu imediat dupa `90 cind am citit in
Ecran Magazin (cred ca asa se numea) cum ca ar exista niste telefoane pe care la poti folosi oe strada, fara sa fie nevoie de vreun fir, doar sa stai aproape de niste insemne pe care le aplica detinatorii jucariei, deh, pe stilpii de pe marginea strazii;in aceeasi revista am citit citiva ani mai tirziu cum un pusti mindru de telefonul lui mobil dupa ce-l cumparase din nu stiu cite alocatii si bani pusi deoparte l-a scapat in toaleta scolii in prima zi de etalare:) am crezut ca au inventat o poveste sa se amuze cititorii, dar am patit-o si eu, la o virsta mai inaintata ce-i drept, dar asta nu te salveaza cu nimic:))) si era si de ziua mea

Deci poate peste 25 de ani (sper ca mult mai devreme) vom avea niste telefoane mai rezistente la intemperii... naturale sau nu:)
Ce este iubirea - de sperantao la: 07/12/2007 13:35:54
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii Bloc K3 ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu



Am sa va prezint in urmatoarele randuri parerea scriitorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare, despre iubire. Este o noua lumina asupra vietii reale.


Ce este iubirea? - O evaluare de opinii.-


De-a lungul istoriei s-a scris enorm despre iubire, un subiect care continua sa ramana neelucidat. Bogatia informationala formata in jurul acestui nucleu conceptual ne face sa ne intrebam, pe buna dreptate, daca o astfel de tema va putea fi vreodata clarificata. Autorii de teme sentimentale inclina mai mult sau mai putin catre o anumita definire specifica.
În literatura genului si in opinia publica si-au facut loc cateva tendinte.

1. Iubirea este sex (Love is sex)

O astfel de opinie este foarte raspandita. Romanele de dragoste sunt cele care o intretin cel mai mult. Intr-o astfel de acceptiune, mai devreme sau mai tarziu, aspectul tactil devine dominant. Protagonistii cred ca satisfacerea simturilor le va astampara setea de iubire, aducandu-le implinirea.
La aceasta opinie populara adera şi cei care sunt preocupati cel mai mult de aspectul emotional al iubirii, aducandu-le multumirea superficiala ca li se ofera ceva facil, iubirea tactila fiind cea mai la indemana.
Totusi, ulterior, viata infirma faptul ca iubirea ar fi doar sex. Partenerii casatoriti, care au prilejul de a-şi satisface iubirea prin sex, oricat de mult doresc, nu pot spune ca au gasit stabilitatea cuplului exclusiv prin activitatea sexuala reusita.
Omul realizeaza ca exista un mister al sexualitatii, generand o alta judecată, ideea ca iubirea ar fi o taina.

2. Iubirea este o taina (Love is a mistery)

Este credinţa cea mai vehiculata in crestinism, în definirea iubirii. Propozitia are cu adevarat incarcatura spirituala, dar din nefericire se opreste aici. Aspectul de mister nu este elucidat, lasand la indemana credinciosului sa-l descopere, cumva.
Cei care pornesc sa afle taina iubirii, in acceptiunea crestina, pe parcursul cautarii ajung in cele din urma la sentimentul vinovatiei si al pacatului. Reconcilierea dintre misterul iubirii, ca definitie data de crestinism si doctrina pacatului actului sexual prin care omenirea a cazut in dizgratie (vezi povestea Evei si a sarpelui din Biblie) este imposibila. Concluzia la care ajung cautatorii din aceasta directie devine evidenta: pacatul actului sexual nu poate fi un mister.
O astfel de libertate de introspectie poate duce oriunde. Cei care se aventureaza pe un astfel de drum sfarsesc rataciti pe cai laturalnice, fara repere.
Inspirat de ideologia crestina a generozitatii totale, exista conceptia ca iubirea este o daruire neconditionata.

3. Iubirea este o daruire neconditionata (Love is unconditional surrender)

Este iluzia vehiculata de cei/cele care ajungand la capatul puterilor de a mai trai iubirea visata, fiind in stare sa ofere totul, sa-si inlature si ultimele rezerve, de autoprezervare, in speranta ca iubirea li se va implini.
La suprafata raţionamentele par ca duc la rezolvarea dilemei. „Daca ofer totul, mi se ofera totul. Nu tin nimic pentru mine, astfel ca Dumnezeu ma va rasplati.” isi spune cel/cea ce crede in iubire neconditionata.
Dar, in realitate, o astfel de practica este ca semnarea unui cec in alb. Celui caruia i se ofera o astfel de ocazie poate trece pe cec oricat doreste. Intr-o astfel de situatie se asteapta reciprocitate, dar viata este cu totul alta. Putini sunt cei care raspund pozitiv la astfel de gesturi. In cele mai multe cazuri astfel de metode de a implini iubirea sfarsesc in suferinta. Neconditionarea in iubire nu poate functiona fara ca cei implicati sa posede un nivel inalt de constiinta.
Opus unui astfel de crez este conditionarea in iubire, aparenta ca ea sa fie un rezultat al satisafacerii altor nevoi, in deosebi a celor materiale.



partea intaia

Octavian Sărbătoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.

#263727 (raspuns la: #90455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce este iubirea - de sperantao la: 07/12/2007 13:39:59
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii Bloc K3 ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu


Partea a doua a articolului CE ESTE IUBIREA a scriitorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare, o noua lumina asupra realitatii.

4. Iubirea trece prin stomac (Love takes into account the welfare)

Este o vorba popular raspandita, cu multiple consecinte, mai cu seama privind incheierea unor casatorii rentabile. La o astfel de imaginatie adera in general parintii cuplului, ei vorbind din proprie experienta. Sunt cei care probabil s-au casatorit din dragoste, prin care au inteles sex, iar viata de mai tarziu le-a infirmat opinia.
Cei maturi, dupa esecul iubirii catalogata ca sex, cad usor in latura materiala, emotiile sexuale, pe care acum nu le mai pot trai datorita tocirii simturilor, sunt inlocuite cu senzatii gustative. Prin urmare, cred ei, iubirea trece prin stomac, astfel ca urmaresc in prieteniile barbat-femeie, ca aliantele ce se fac intr-un mod avantajos sa aduca implinirea materiala pentru amandoi.
Aceasta perspectiva are priza la public, deoarece, pe parcursul vietii, cei care nu pot accesa aspectele calitative ale iubirii cad in mod invariabil in experientele gustative.

5. Iubirea este o reactie chimica (Love is a chemical reaction)

Este formularea stiintifica si logica. Ea a prins radacini datorita veridicitatii stiintei. Tratata ca o stare psihologica, iubirea este o reactie a anumitor stari chimice ale creierului; felurite comportari ne predispun la anumite acte care pot fi numite stari de iubire.
Trebuie observat cu atentie ca un astfel de crez in iubire elimina aspectul emotional. Iubirea ca reactie chimica nu poate explica partea de trairi sufletesti ale protagonistilor. In cel mai bun caz, persoana indragostita, fiind in faza care da simptome de instabilitate sau boala, poate lua un medicament, schimbandu-si astfel chimismul organismului.
Multi oameni care traiesc stari de iubire pe care nu le mai pot controla apeleaza la astfel de metode, fireste ca prin aceasta devin „normali”, starea de „suferinta” inceteaza si cu aceasta intregul mister al iubirii este pierdut.
Societatea capitalista moderna, prin psihologia de consiliere in problemele sentimentale se bazeaza pe o astfel de opinie pentru a-i vindeca pe suferinzi. Iubirea ca reactie chimica are un viitor in societatile care il streseaza pe om.

partea a doua

Octavian Sărbătoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.
#263731 (raspuns la: #90455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este iubirea? - de sperantao la: 07/12/2007 13:43:01
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii Bloc K3 ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu

A treia parte a articolului CE ESTE IUBIREA? a autorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare, o noua lumina asupra realitatii.

PARTEA A TREIA
6. Dumnezeu este iubire (God is love)

Am lasat acest aspect ultimul, deoarece gasesc ca are complexitatea cea mai mare. O astfel de nădejde s-a dezvoltat din cultura crestina, ingloband si parerea ca iubirea este o taina.
O astfel de viziune, prin modul in care se poate exprima, are implicatii logice interesante. Daca Dumnezeu este iubire si iubirea este Dumnezeu, in aceasta formulare se intruneste latura totala a spiritualitatii iubirii.
O concluzie esentiala este aceea ca fara spiritualitate nu putem intelege iubirea, deoarece Dumnezeu, asa cum se arata in Biblie, este spirit.
Expresia „Dumnezeu este iubire”, mai ales vehiculata in forma ei in limba engleza „God is Love”, este cea mai raspandita in lumea spirituala diversa, trecand barierele religioase. Apeleaza in primul rand la constiinta de Dumnezeu, o stare mentala care, atunci cand este inalt constientizata, se poate spune ca este iubire. Credinta hindusa este si mai explicita, ecuand iubirea (bhakti) cu cunoasterea sufletului. Prin urmare, numai cei care cunosc sufletul pot spune ca iubesc.
Pe aceste coordonate spiritualitatea orientala a dezvoltat conceptul de tantra, care, cunoscand complexitatea energiilor corpului uman a elaborat notiunile de sexualitate sacra. Hindusii, mai cu seama, au imbinat spiritualitatea si sexualitatea, ideile ca „iubirea este sex” si „Dumnezeu este iubire” pornind de la aspectele empirice ale vietii si nazuinta de legatura cu sursa creatiei. O astfel de opinie este putin raspandita in lumea crestina deoarece impletirea dintre spiritualitate si sexualitate este o noutate care contravine pacatului originar; culturile greaca si romana, pe care s-a grefat crestinismul, a pierdut astfel de notiuni, timpul vestalelor Romei a apus de mult.

Opinie

Am prezentat sase tendinte urmărite in definirea iubirii, care, cred eu, intregesc spectrul actual de idei. Modalitatile de exprimare a iubirii au avantajele si dezavantajele lor, ele nu se pot înlocui una pe cealalta deoarece fiecare raspunde la o necesitate intrinseca a omului aflat pe diferite nivele ontologice de constientizare.
Se poate spune ca iubirea cuprinde in ea componentele fiecarei opinii prezentate. In ciuda eforturilor de a gasi un raspuns, care sa-i defineasca intreaga existenta, iubirea va continua sa ramana neelucidata.
Totusi, gasesc ca fara latura spirituala iubirea dintre oameni nu poate fi implinita. Cei care doresc sa traiasca extazul iubirii, care asigura energia mentinerii relatiilor cuplului pe intreaga perioada a vietii, este necesar sa dea preponderenta aspectului de constientizare al ei.
Asocierea dintre iubire si spirit ne arata directia implinirii.

Octavian Sărbătoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.
#263733 (raspuns la: #90455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este iubirea - de sperantao la: 12/01/2008 14:20:31
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii, Bloc K3, ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu

Imi propun sa consemnez ganduri de bilant si ganduri de viitor. Prozatorul australian de origine romana Octavian Sarbatoare aseaza ca intr-un sirag de pret actiunile acestei perioade care mai este langa noi prin implinirile ce le-a generat.

I: Anul 2007 abia s-a incheiat. Mentorul dumneavoastra spiritual, prin opera sa, v-a deschis dorinta de abordare a cailor cunoasterii Indiei. In ce fel ati inteles sa ii sarbatoriti amintirea?
R: La Sydney, in luna martie 2007, când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade, am publicat prima parte a volumului IUBIRE IN INDIA. Momentul, prin data sa de „nastere”, a fost ales cu grijă de mine, deoarece am vrut sa dedic aceasta proza romantica memoriei lui Mircea Eliade, sa fie un volum omagial. Cu acest gest am dorit să reimprospatez amintirea celor care l-au apreciat pe marele erudit, recunoscut si ca o personalitate literară de talie mondială. Tot în martie 2007 am sosit în Romania, propunandu-mi sa-mi inchin timpul, ce mai era pana la sfarsitul anului, evocarii memoriei marelui carturar. Alaturi de Editura Flori Spirituale din Deva am publicat cateva carti beletristice in limba romana: Iubire in India (12 capitole in doua parti separate), India puterilor magice, India nemuritoare, Jivanmukti: Calea eliberarii spirituale in viata, Spirit si iubire in India si Yoghinii Indiei. Ele formeaza acum Colectia omagiala Mircea Eliade 2007.

Sunt cartile ce vi le recomand cu caldura. Sunt deosebite si corespund intocmai sintagmei introdusa de cafeneaua.com: te provoaca sa gandesti.
Ileana Speranta Baciu
#274184 (raspuns la: #263749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Telefoanele mobile merg in paradis - de cosmacpan la: 22/01/2008 17:09:10 Modificat la: 22/01/2008 17:09:49
(la: Premiile literare Cafeneaua 2007 in stadiu de proiect)
Un om se poate justifica numai in fata lui Dumnezeu sau a Marii Adunari Nationale…

Zecele cade ca o ghilotina, e in firea lucrurilor,
Dar de ce ai surghiuniti optarul si septarul?
Pai cred ca nu-si gaseau locul intre noua si zece.
Ati auzit?
In telefonul meu mobil este aur de-un dolar,
Dar nimeni nu vrea sa recunoasca
Gradina de diamante din spatele sufletului,
(si Doamne, cate diamante am mirosit in zilele astea)
Iar cei mai multi fereca portile imaginatiei
Lasand aurul sa se rugineasca.

Am terminat. M-au terminat. Cum sa nu dai cu zeama de suflet la radacina?

:))) - de dumbo la: 24/04/2009 08:19:08
(la: E admis sa inseli?)
mi-am adus aminte de patania unui fost coleg.a cunoscut o femeie indrazneata, sigura pe ea si foarte interesata de o aventura cu el fiindca se simtea, la fel, foarte atrasa.colegul meu ca barbatul, na, cum sa refuze!

povestea am aflat-o in ziua in care m-a rugat sa raspund la toate apelurile pe fix, dar si la telefonul sau mobil insa doar la un anumit nr.ei, cum nu pot face servicii fara sa cunosc motivul :))))...am aflat ca tipa era nimfomana, ca era casatorita, dar avand problema asta nu se putea controla, iar el era cam disperat fiindca nu mai facea fata asalturilor.spre finalul zilei mi-a parut rau ca am acceptat fiindca deja nu stiam ce sa-i mai spun.a sunat aproape incontinuu :(.apoi a venit pe la birou.l-a asteptat o vreme, timp in care el a stat in toaleta :)))) (singurul loc in care a apucat sa ajunga).acum imi pare tragi-comica situatia, atunci a fost cat se poate de penibila.consecinta a fost ca acel coleg si-a cerut iubita de nevasta si a spus ca, cel putin pe termen lung, nu mai are chef de aventuri :)))

nu are legatura cu autoarea confei...dar e bine pt oricine sa aiba grija cu cine 'si-o pune' :)))))
sa nu va doriti sa aveti in familie oameni bolnavi de schizofrenie - de ionescuioanamaria67 la: 30/05/2011 17:39:22
(la: Schizofrenia - esti nebun, esti trist si esti singur)
Sa nu va doriti sa aveti in familie oameni bolnavi de schizofrenie. Am un caz in familie; de fapt sunt doua cazuri- matusa mea prin casatorie cu un unchi de-al meu, desi stia unchiul meu inainte de casatorie ca viitoarea sotie este bolnava de schizofrenie;totusi s-a insurat cu ea si au dat nastere unui baiat bolnav de schizofrenie. A fost tinut in scoala generala; liceu si facultate pe banii dati de tatal sau profesorilor ca sa-l accepte din cauza crizelor facute de el. A terminat facultatea de informatica si face tot felul de porcarii. Pana la revolutie, dupa terminarea facultatii a lucrat la Electromagnetica Bucuresti; iar dupa 1989; in anul 1990 a fugit in Olanda si dupa aceea in Franta, la Paris pana in anul 2002, cand la solicitarea scrisa a tatalui sau a fost adus in tara unde i s-a dat de lucrur. Din anul 2002, ma hartuie; ma urmareste indiferent unde ma duc; vorbeste pe abonamentele mele telefonice (romtelecom, rds ; vodafone) de 200 milioane lei cu Parisul. Acolo a trait cu copiii celui care l-a cazat. Isis pune diverse masti pe fata; omoara; pandeste tinerii in fata scolilor si a liceelor. Plateste diversi tineri pe care ii pune sa ma urmareasca si il suna sau ii trimit mesaje pe unde sunt si apare exact pe unde sunt; s-a legat cu calculatorul lui de - al meu; imi asculta toate convorbirile telefonice - fix si mobile; chiar, daca la mobile sunt cartele reancarcabile. Desi am cumparat foarte multe cartele telefonice pentru mobil si foarte multe aparate telefonice de mobil, el sparge sisteme de programe, avand programe de spargere a calculatoarelor si a telefoanelor mobile. Aude voci care il pun sa faca diverse porcarii; lucreaza cu interlopii din Constanta; a lucrat cu cei din Bucuresti; si-a cumparat case si apartamente in zonele din apropiere unde am locuit si aici in Constanta unde locuiesc. Este o teroare sa ai nebuni in familie.Nu si-a facut niciodata tratamentul; desi tatal lui era doctor; si pana cand a murit tatal el nu si-a facut tratamentul,bea din liceu.Si el si mama lui sunt un pericol social. Nu stiu daca ar trebui sa avem ingaduinta fata de oamenii bolnavi de schizofrenie care nu vor sa accepte ca sunt bolnavi, care nu accepta sa se trateze; dar oricum si in Bucuresti am lucrat cu 4 persoane bolnave de schizofrenie. Este foarte greu de lucrat cu ele. Nu stiu de ce nu s-a facut un vaccin care sa stavileasca aceasta boala si sa suportam aceste persoane bolnave. Conform legii , in cazul in care omoara ei nu sunt condamnati, fiindca sunt nebuni si in baza acestei legi ei omoara si sunt iertati.
#614313 (raspuns la: #458330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sa nu va doriti sa aveti in familie oameni bolnavi de paranoia - de Knulp_2 la: 30/05/2011 17:51:06 Modificat la: 30/05/2011 17:51:25
(la: Schizofrenia - esti nebun, esti trist si esti singur)
Din anul 2002, ma hartuie; ma urmareste indiferent unde ma duc; vorbeste pe abonamentele mele telefonice (romtelecom, rds ; vodafone) de 200 milioane lei cu Parisul. Acolo a trait cu copiii celui care l-a cazat. Isis pune diverse masti pe fata; omoara; pandeste tinerii in fata scolilor si a liceelor. Plateste diversi tineri pe care ii pune sa ma urmareasca si il suna sau ii trimit mesaje pe unde sunt si apare exact pe unde sunt; s-a legat cu calculatorul lui de - al meu; imi asculta toate convorbirile telefonice - fix si mobile; chiar, daca la mobile sunt cartele reancarcabile. Desi am cumparat foarte multe cartele telefonice pentru mobil si foarte multe aparate telefonice de mobil, el sparge sisteme de programe, avand programe de spargere a calculatoarelor si a telefoanelor mobile.

si asta, desigur, e fenomenala:
Nu stiu de ce nu s-a facut un vaccin care sa stavileasca aceasta boala si sa suportam aceste persoane bolnave.

genial. oamenii sunt absolut fascinanti. nimeni nimeni nu ma poate contrazice.
#614317 (raspuns la: #614313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Daniel Racovitan la: 02/02/2012 13:53:20 Modificat la: 02/02/2012 13:55:39
(la: Guvernul a dat liber la cenzurarea Internetului. Mai rau ca pe vremea odiosului)
puterea de procesare din ziua de azi se poate multiplica la nesfarsit, dupa cerinte;

Google cred ca are deja 1 milion de servere in datacenterul lor...

Spionarea totalan automatizata si institutionalizata a intregii Romanii, a tot ce misca prin retelele de comunicatii (telefon fix, mobil, internet, pager, etc), poate deveni fara mari dificultati, tehnic vorbind, o realitate.

#628461 (raspuns la: #628452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spionarea totalan automatizata si institutionalizata a intregii Romanii, a tot ce misca prin retelele de comunicatii (telefon fix, mobil, internet, pager, etc), poate deveni fara mari dificultati, tehnic vorbind, o realitate.

E deja o realitate, problema-i ca devine legala.
#628680 (raspuns la: #628461) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Discutarea legii pentru stocarea datelor telefonice, amanata - de 1brasovean la: 09/09/2009 12:16:35
(la: Legi pentru bloggeri si forumisti...)
articol integral aici

extras:
Curtea Constitutionala a amanat marti, pentru data de 15 septembrie, discutarea exceptiei invocate de Comisariatul pentru Societate Civila in cadrul unui proces intentat companiei de telefonie mobila Orange, cu privire la dispozitiile Legii nr 298/2008 privind stocarea datelor telefonice.

Potrivit comisarului general al organizatiei, Ioan Prodan, Comisariatul pentru Societatea Civila a chemat in instanta compania Orange, cu care are contract pentru prestarea de servicii de telefonie mobila, pentru ca aceasta sa fie obligata sa respecte clauzele contractuale ce privesc confidentialitatea convorbirilor telefonice.

"Am solicitat prin ordonanta presedintiala ca parata (n.r. Orange) sa fie obligata respecte contractele de furnizare privind intimitatea convorbirilor telefonice. Vrem sa ridicam exceptia de neconstitutionalitate si sa transferam procesul la Curtea Constitutionala, cerand Curtii anularea legii", declara Ioan Prodan in februarie.
telefonul "myphone" - de zaraza sc la: 02/10/2013 09:24:41
(la: Buton de panica)
Asta e varianta cea mai buna/potrivita. Are taste mari, ca am incercat cu un telefon "obisnuit" si nu a mers. Noroc ca il aveam, nu l-am cumparat. :)
Telefonul myphone are si buton de panica. Probabil se foloseste cum zice si Areal. Azi ne vine prin curier si vedem ce si cum.

http://www.emag.ro/telefon-mobil-myphone-1045-black-myphone1045blk/pd/D2YH9BBBM/

#647974 (raspuns la: #646524) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Telefonul - de LMMagain la: 10/12/2003 11:52:52
(la: Nu se cer bani, dar poate cunoasteti...)
Robotul zice ca numarul sau nu exista sau nu este disponibil in moment; poate mobilul este inchis temporar.
#6386 (raspuns la: #6383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...