tema: "vara anotimpul meu preferat"

Concurs foto cu tema "Vara 2004 ... clipe"!

AiudOnline.ro organizeaza un concurs foto.

Sunt invitati sa participe persoane din intreaga lume, cu imagini din vacanta de vara, concediul 2004.

Vor fi premiatie cele mai interesante fotografii.

Tehnica de realizare: foto.

Dimensiunile lucrarilor:
- minim 800x600 pixels, in format JPG

Fotografiile se pot trimite completand formularul de inscriere de la adresa www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

*. se pot trimite mai multe lucrari, maxim 5 din partea unei persoane. Fiecare fotografie trebuie sa aiba si o scurta descriere.

Ultima data de trimitere a lucrarilor este 20 septembrie 2004.

Fotografiile vor intra in patrimoniul AiudOnline.ro si vor fi postate pe pagina AiudOnline.

Dupa terminarea concursului, in functie de lucrarile adunate se vor alege castigatori care vor primii cate o placheta si o diploma AiudOnline, oferite de

(pentru a putea primii placheta si diploma in cazul in care fotografia ta este castigatoare este important sa completezi in formularul de inscriere o adresa postala corecta. Datele tale de contact sunt confidentiale si nu vor fi publicate de AiudOnline)

detalii si inscrieri la:
http://www.aiudonline.ro/concursuri/fotovara2004

Spre deosebire de tine care abia la 26 ani ai descoperit ca iti place Tudor Gheorghe, mie imi place de mult timp. Ce parere ai de concertele simfonice? Bine-nteles ca mai traieste si sper sa traiasca mult timp de acum incolo si sa creeze si o vara simfonica pt ca e anotimpul meu preferat.Cind incepe un nou turneu, te anunt.

e auriu, ca un obraz de piersică. Mi-e cald şi bine în el, ca sub aripă de pasăre. Anotimpul meu cântă în re minor cu roz marin şi cer albastru. Nu-l concep fără val de mare, iole şi pescăruşi.

Lost without music in a world of noises

eu sunt de acord cu tine... desi nu sunt alergic la polen. Cu toate ca melodiile de dragoste nu m-au plictisit niciodata, eu zic ca tine.

Cu atat mai mult cu cat anotimpul meu preferat este toamna.

pai sa stii, toamna e dupa coltz..

toamna e anotimpul meu preferat...uraa..se apropieee..

lascare..suntem pe aici, doar ca, ne mai prefacem (eu)
ca si lucram..:-)

Pentru ca:
-respiram impreuna acelasi aer cu Pink Floyd
-l-am iertat pe Ozzie Osbourne dupa ce am ascultat"Mamma I'm coming home"
-il inteleg pe Base,uneori,fiind nascuti in aceeasi zi si luna(ani diferiti)
-am o relatie ,relativ, buna cu poporul feminin(relatie ce arata ca lemniscata lui Bernoulli,grafic)
-sunt un ardelean aproape imposibil de "scos din sarite"
-nu ma consider "perfect" dar nici"vulgar"
-imi place cafeaua dimineata(tare) si,uneori, seara tarziu doar asortata cu un "Jack"
-a venit Toamna,anotimpul meu preferat
stimata doamna,domnisoara iti raspund cu mesajul ca nu sunt suparat si ca stiu de gluma!

toamna este anotimpul meu preferat...
in primul rand pt ca m-am nascut intr-o zii frumoasa de noiembrie..apoi pt ca toamna este anotimpul amintirilor,al nostalgiei..ador acest anotimp!
:)

by andra

toata lumea este melancolica in acest anotimp...este anotimpul meu preferat!
printre multe altele,diminetile de toamna sunt superbe..

Buna seara,cafegii! Vine septembrie,vine toamna-anotimpul meu preferat.Ar trebui sa-mi acopar inima cu ceva...Noapte buna! Maine cine face cafeaua?

Eu am probleme cu PRIMAVARA, nu e anotimpul meu preferat si pana vine ma simt nashpa. Cateva zile dureaza.
E cald cumva dar am frisoane iar lumina e cam puternica, in rest ok.
11 martie e o zi importanta pt mine, ma consum in ziua asta cat intr-un an, in rest ok-m-am repetat, cui pasa?
Noapte buna, ti-am mai spus odata,nu-i asa? :)

Multumesc, Honey! Faina diploma, toamna e anotimpul meu preferat. Ma bucur ca v-a placut imaginea. Uite aici originalul. Am facut o inversiune in Paint, programul cel mai la indemana cateodata. :)

Nu stiu cand ai scris-o dar stiu cand ai postat-o. Toamna trecuta, intr-o zi de 13.:)

Toamna nu-i anotimpul meu preferat, ma deprima, etc. Anul trecut am avut o toamna deosebita si asta datorita voua, scriitorilor, poetilor din cafenea. M-ati facut s-o vad, s-o simt altfel.
Cele mai multe poezii le-am citi aici pe cafenea.:)

Scorpion - Intruder

se facea ca era un anotimp indecent -
un fel de toamna pe duca
la rasarit de Scorpion.
ma luasesi de brat
sa n-aluneci in bruma rasuflarii dintre noi
si sa strici desenul.
in palme aveam tiparite degetele tale...

...si era bine, stii?

se facea ca-ti povesteam ceva
despre biserici stranse la piept;
...poate vorbeam in gand
si m-auzeai undeva, in dosul urechii
unde se tulbura carnea muritorilor de rand...
am mers asa, pe jos, pan-acasa la tine;
ai descuiat usa zavorata in lemn,
ti-am vazut mana - semana cu o pasare smintita
din zodia de foc si noroc.

se facea
c-am uitat lumea, afara
ca vantul
urla ca o fiara.
tremurul imi pierea-ncet
si natang
piciorul meu drept,
cu piciorul tau stang
se-mpleteau in izuri
de iele strivite
precum demoni
si ingeri
si cruci miruite
lupoaice-adastau
in barlog,
la iernat
si mersul
planetei
pe loc
s-a schimbat...

...mai stii?

ma scuzati!

Felicitari si multumiri organizatoarei!

Felicirati si multumiri fotografilor care mi-au incantat privirea cu imagini ale anotimpului meu preferat!

Bravo celor care au urcat pe podium, si celor care nu, pentru persistenta! :)

Si cum v-am obisnuit deja, pupaturi si imbratisari la toti! :)

O sa caut sa vad ce gasesc pe ici pe colea :)

Nu prea sunt multumita de recolta de toamna...copacii astia nu se despoaie asa repede ca aia de acasa, si zile fara ploaie mai rar.

Dar chit ca prind toamna de fusta si-o leg fedeles s-o trag in poza si tot nu ratez sa explorez fotografic anotimpul meu preferat.

Tu stai bine? Te pregatesti pentru foto de iarna?

Deci ploaia de toamnă.

În primul rând, toamna este anotimpul meu preferat. Îmi pac mult culorile toamnei. Şi liniştea serilor de toamnă. În tinereţe am lucrat o perioadă la Constanţa. Puţini ştiu cât de frumoasă-i marea în octombrie.

Şi-mi place când se cerne ploaia mărunt şi calm, ca amintirile de la marginea de sus a maturităţii. Îmi place să mă plimb prin pădurea de stejari cu trunchiurile umede şi cu rădăcinile acoperite de frunzele veştede, murate; stejari cu trunchiurile îmbrăţişate roşu de iederă. Îmi place să mă plimb prin parc pe aleile pustii, printre băltoace, şi îmi place să mă plimb noaptea târziu prin ploaia cernută din cerul negru. Atunci neoanele taie conuri prin aerul saturat de picături iar luminile semafoarelor se reflectă pe asfaltul ud, lucios. Câte un automobil despică noaptea (şi liniştea) iar farurile se văd în acelaşi asfalt ud de parcă ar luci de undeva de dedesubt.

Să zicem că în viaţa asta am să mă întâlnesc cu Juli. Va fi neapărat într-o seară ploioasă de noiembrie. Să mergem împreună, braţ la braţ, sub aceeaşi umbrelă, potrivindu-ne paşii în cadenţă. Să mergem tăcând, să merg ascultând zgomotul tocurilor ei pe asfalt, rar, în ritm de metronom. Apoi mi-ar plăcea să mergem într-o ceainărie să fim singuri, numai cu barmanul. Să avem în faţă ceşti mari cu ceai fierbinte amestecat cu rom. Cu mult rom. Să ne încălzim palmele cu porţelanul ceştii şi să sorbim ceaiul privindu-ne în ochi şi să vorbim. Să vorbim mult despre noi, despre ai noştri, despre orice. Apoi să ne despărţim în faţa uşii. Juli să-şi deschidă umbrela şi să meargă cu paşii ei rari iar eu s-o privesc topindu-se în ploaie până când tactul tocurilor ei se va amesteca în zgomotul surd al oraşului. Apoi eu, ca-n finalul unui film poliţist al anilor '50, să-mi trag pălăria pe ochi, cu degetele ude, să-mi ridic gulerul până aproape de urechi şi să mă înfăşor în fulgarin. Să-mi strâng cordonul şi, cu mâinile în buzunare, să mă îndrept spre celălalt capăt al lumii, unde mă aşteaptă ai mei, eu păstrând în amintire urma unui parfum ca nostalgia unei camaraderii neîncepute.

de la o vreme te vad rar desi mie mi se pare ca timpul se comprima,te astept la cafeneaua din coltul meu impreuna cu luna si toate frunzele toamnei,e anotimpul meu preferat,carmin e culoarea pe care doar acum o vad si-mi place mult ca si poezia ta de altfel:)
V!

Toamna e anotimpul meu preferat. Acum am argumente. ;)

'aidem, zau, toamna e un anotimp interesant, preferatul meu, cum si vara, si primavara si iarna sunt.
parca vara mai putin, totusi, ca-i prea ferbinte.
tomna e cool!:)

De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.

De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.