comentarii

temperatura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ALUAT de ECLER - de JCC la: 06/10/2003 13:10:47
(la: DESERT si DULCIURI)
Aluat de ecler sau Pâte à choux

120 ml lapte
120 ml apa
5 gr sare fina
( gr zahar cristalizat
110 gr unt inmoiat la temperatura camerei
140 gr faina
5 oua
zahar pudra fina

intr-o oala cu fund gros se pun laptele, apa, zaharul cristal, sarea si untul; se aduce la fierbere

se ia de pe foc si se varsa in ploie faina, amestecand cu o lingura de lemn;
se re-pune pe foc, amestecand cca 1 minut

se muta aluatul fierbinte intr-un saladier si se adauga oule unul câte unul, in timp ce se amesteca energic cu un batator, pana ce aluatul devine lis si omogen

se pune aluatul destul de moale intr-o punga cornet si se fac gramadutze rotunde sau lungi (ecler) pe o tava de cuptor acoperita de hârtie sulfurizata (da rezultate mai bune decat tava unsa cu ulei)
se presara cu zahar pudra si se coc in cuptorul deja incalzit prealabil (220°C-termostat 8), cca 15 minute, apoi se reduce incalzirea cuptorului la thermostat 6 (190-200°C) si se mai coc alte 15 minute

IMPORTANT : in tot timpul coacerii la cuptor, usa cuptorului se mentine deschisa putin (exemplu : cu coada unei furculitze), pentru a lasa sa iasa excesul de vapori de apa

cand s-au racit, se taie in doua si se umple cu crema de vanilie, frisca, etc
Craciun - de (anonim) la: 15/12/2003 06:47:54
(la: Un Craciun perfect)
Eu petrec Craciunul de o buna bucata de vreme in pantaloni scurti si pe malul oceanului - are farmecul lui. Mincarurile traditionale romanesti au fost de mult inlocuite, din necesitate, cu seafood si salate, nu prea merg tuica si sarmalele cu temperaturi de plus 30 grade. Cu toate astea, ne-am obisnuit si asteptam marea sarbatoare cu aceeasi emotie ca in copilarie, desi in adincul inimii visez in continuare la a petrece, macar o data la citiva ani, un Craciun "alb".
Pentru a va convinge , incercati, un Craciun in emisfera sudica e o experienta ce merita traita.
Titlu: filtre...filme...lumina... - de Dinu Lazar la: 16/12/2003 14:48:49
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Zapada e un subiect formidabil, pacat ca e alb. Suna ca in butada despre o zona care pote sa fie la Tropice - sau poate sa nu fie - cu "tzara e minunata, pacat ca e locuita".
Peisajele cu zapada fotografiate pe film alb negru au un farmec aparte; constituie unul din subiectele grele ale fotografiei.
Daca este soare si nu avem brazi verzi in cadru, pe film alb negru un filtru portocaliu va accentua reliefl zapezii si va face norii sa se profileze bine pe cer; daca avem brazi sau fetze, un filtru verde e mai potrivit; aparatele cu celula TTL vor face corectia de expunere automat, daca nu, prelungim timpul de expunere cu factorul pe care il gasim de obicei pe montura filtrului.
CIne proceseaza singur filmul, daca va developa la o gama mai joasa si va folosi un aparat de marit cu cutie de amestec si o hirtie mata moale, va putea obtine adevarate bijuterii, footgrafii matasoase cu zapada si o simfonie de tonuri atit in lumini cit si in umbre.
Daca se foloseste film color, filtrul de polarizare este singurul pe care il indic.
Pentru fotografiile de interior, eu as folosi lumina existenta si un film de 800 ISO (ASA) ; filmele contemporane sunt incredibil de bune, sunt elastice, in sensul ca permit supra si sub expuneri de citeva diafragme, si nu reactioneaza violent la diversele temperaturi de culoare; nu as folosi becuri suplimentare de loc, ci numai lumina existenta, fie ea ce anormala sau chiar de la luminarile bradului.
Diafragma 2,8 si 1/30 ar trebui sa fie suficiente pentru fotografii generale, considerind iluminarea unei camere normale iluminate de 2-3 becuri de 100W sau echivalente.
Interesant la filmele de 800 ISO actuale este ca pina cel putin la formatul 18x24 cm nu au granulatie vizibila, sau o au foarte mica, daca sunt bine procesate si bine marite.
Idei despre fotografiatul artificiilor si alte sfaturi utile gasim la www.photo.net , un sit pe care il recomand tuturor celor care vor sa mai invete cite ceva despre fotografie. Amatorilor de fotografie digitala, le recomand, printre altele, un extrem de interesant sit, http://www.luminous-landscape.com/
#6730 (raspuns la: #6579) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iti trec cu vederea frustrari - de Daniel Racovitan la: 29/01/2004 06:52:09
(la: Cea mai stupida stire a lunii ianuarie)
iti trec cu vederea frustrarile geografice, si te intreb: ce temperatura are un glont in timpul traiectoriei, si la ce temperatura maxima rezista sarmanul spermatozoid voiajor?
Istorii din astea cu calatorii pe ghiulea se intalnesc numai in povestile baronului Munchaussen...

Pravda cumva e aceeasi revista care spunea ca s-au descoperit baze lunare construite de civilizatii extratereste? Puhhhlease...


..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare." (sic)
#8579 (raspuns la: #8575) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu, eu prefer plimbarea faina - de gabriel.serbescu la: 02/03/2004 15:24:06
(la: Ajutor)
Nu, eu prefer plimbarea faina:) Ce se afla sub capota unei masini e treaba de mecanica.
DAR, ma intereseaza de ce intr-o zi e faina si alta nu.
Am inteles ca soarele afecteaza intr-un fel comportamentul uman, iar temperaturile reci determina sau conditioneaza altfel de actiuni.
Am citit diverse carti (Particule elementare, m-a obsedeaza inca, sau TRavesti de Cartarescu) si in ambele cazuri se facea referire la biologe, sau bio-chimie.
Practic ne aflam intr-o stare, sa luam una comuna ca multumirea, sau ¨blue¨-ul asta fashion, si tindem sa credem ca in marea lor parte suntem influentati de factori externi, sau chiar factori inexplicabili. Dar exista intodeauna o explicatie, air aia e uneori chimica:) Sau?

Ajutor pentru ca nu stiu de unde sa incep sa caut, care ar fii domeniul etc
#11158 (raspuns la: #11089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bafta Floricica - de JCC la: 08/03/2004 08:07:39
(la: Viata in Italia)
multa bafta, Floricica
In Italia se cauta mecanicieni in garaje, lucratori agricoli
Insa pt a te descurca, trebuie stiut italiana la perfectie.

incercati sa va duceti pe la o biserica romana, pt informatie si "luat temperatura", dar tineti-va la o parte de românii pe care nu-i cunoasteti..
#11617 (raspuns la: #11433) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna povestioara! - de ALINA DUMITRESCU la: 22/03/2004 14:59:26
(la: De ce atata ura in lume, frati romani?)
In cadrul cursului de toxicomanie am facut pentru lucrarea de sesiune un experiment:privarea de mass-media timp de doua saptamâni.
Cel mai tare m-a afectat sa nu stiu ce temperatura exterioara o sa avem..eu locuind la Montreal.
Cred ca e o experienta de trait!


Altceva:eu am emigrat in 1988 urmându-mi fostul sot.
In 1990 vara am venit in vizita la parinti cumici cadouri pe care mi le permiteau bursa. Dintr-o data toata familia m-a uitat: era un atentat la sediul televiziunii... Si nu intelegeam cum pot ei fi asa nepoliticosi si indiferenti...


In aceeasi vara am vazut in Romania stiri despre incidente intr-o rezerva indiana din quebec, chiar la cativa kilometri de unde locuiam eu...
Panica mare, scene de asediu si razboi.Telefonez, ceva super mic si super local...
asa ca , relativizand...


Alid'art
#12585 (raspuns la: #12484) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru paianjen: prima cursa - de Duduia Lizuca la: 02/04/2004 09:29:42
(la: Intrebari existentiale :))
Pentru paianjen: prima cursa va dura mai mult - caci in a doua punctul A se va apropia el singur catre avion.

Chestia cu sunatul la numarul gresit: o regula a lui Murphy este ca INTOTDEAUNA suna ocupat la numarul gresit :)

De doua ori mai frig decat 0 grade: depinde cat de frig era cand temperatura nu era zero grade: de ex: Luni 4 grade, Marti 0 grade, Miercuri - de doua ori mai frig, adica -8 grade. Cat de frig este nu se masoara doar prin temperatura, ci relativ cum era inainte; cred.
#13190 (raspuns la: #13164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PC foto - de Dinu Lazar la: 06/04/2004 12:01:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Teoretic, ar exista o configuratie optima sau care sa mearga de la bine la foarte bine; practic, se poate folosi orice computer, chiar si un Pentium la 166 Mhz cu MMX si 128MB de memorie si un HD de 20 GB... dar atunci prelucrarea foto e un chin.
Prelucrarea foto, azi, cu aceste convertiri din RAW in TIF si cu programele rezidente, ar presupune un computer cit mai bun; pe de alta parte resursele care sunt necesare azi miine pot sa para ridicole, si un ban dat azi pe o gioarsa miine sunt aruncati pe fereastra; un computer mai bunicel parca isi tine valoarea mai mult timp...
Cred ca atit cit se poate, pentru ca in jurul computerului graviteaza din ce in ce mai mult din viata noastra, trebuie sa avem grija ce luam si cum facem ca sa fim la zi...
Deci, in primul rind, un computer pentru foto azi ar trebui sa aiba o placa de baza cu un bios deshtept care sa permita frecvente mai mari de lucru si sa fie dotata cu USB2, 1392, si RAID 0 si 1; asa ceva a devenit comun in ziua de azi si costa in Ro cam pe la 150$.
O placa video mijlocie, gen Ati Radeon 9600 sau Nvidia 5600, cu 128Mb, ar fi absolut suficienta si pentru ceva joculetze si pentru procesarea 2D; cu monitorul, eu sunt adeptul unui LCD TFT de calitate cu intrare DVI - stiu ca multi or sa sara in sus, dar nimic nu se compara cu claritatea si culorile placute ale unei fotografii vazute cu un monitor cu cablul digital intre mufele DVI ale placii video si ale monitorului.
Sigur ca cine vrea poate sa ia un monitor CRT clasic bun, dar un LCD a scazut mult in pret - iar confortul vizualizarii e mai mare si calitatea imaginii nu e mai slaba, e altceva, desigur, necesita o mica acomodare, dar e OK. Firme ca Samsung, Teac, Neovo, Sony, au un bun raport calitate pret si la 400$ - 500$ se poate lua ceva bunicel la 17 inci; important e ca luminozitatea sa fie mai mare de 250 cd/m2 si contrastul mai mare de 1/500.
Procesorul, cu cit e mai rapid, sigur ca cu atit e mai bine; limita de jos azi ar fi ceva pe la 2,4 Ghz si cit mai multa memorie cache, deci nu Celeron si nu Duron.
Eu prefer un procesor mediu cu un cooler destept si puternic, gen Zalman sau Gigabite, procesor pe care sa-l duc la frecventa lui plus cam 30% - 40% din bios.
Memoria computerului, un 512MB e cam minimul, dar 1 Gb e si mai bine.
Eu nu am gasit diferente notabile si marcante intre o memorie scumpa si una ieftina; un DDR la 333 merge foarte bine, conteaza cantitatea aici mai mult ca viteza.
Hard discurile, optim ar trebui sa fie minim trei; adica pe iesirea RAID se pun doua HD de 7200 si minim 60 Gb, care impreuna vor forma un sistem de 120GB de mare viteza, si inca un HD care poate sa fie orice, la 7200 ture si cu 8MB cache; prezenta lui e necesara, pentru ca daca configuram Photoshop-ul sa faca pe el scratch disk, adica memoria virtuala, va merge mult mai repede sistemul decit daca avem un singur HD si configuram sa citeasca fisierele lui de pe acelasi HD unde e sitemul instalat.
La minim, merge si cu 2 HD; unul pentru sistem si fisiere, si altul pentru memoria virtuala a PS si ce mai incape pe el.
Nu in ultimul rind ar trebui avuta in vedere carcasa; ceva cu multe locasuri de pus ce e acum si ce va fi... si o carcasa aerisita, cu cel putin 2 ventilatoare, nu e un lucru rau de avut in vedere, data fiind caldura degajata si vara care vine.
Toate astea vi le spun din viata reala, nu din ce citim prin reviste; in tot cazul, diferenta de pret dintre un sistem folosibil comod dar bine optimizat care ar fi pe la 1000$ (fara software, care e alta palarie de bani) si unul ultimul racnet de 4000$ poate fi de maximum 30% in comparatii de viteza la filtre grele de imagine sau procesari RAW.
Mai multa memorie conteaza mai mult decit frecventa procesorului, si viteza si optimizarea hard discurilor au o importanta hotaritoare la rindul lor.
Nu trebuie luata o placa video de 400 de euroi; se proceseaza totusi 2D; una de o suta de euroi e suficienta... si asa mai departe la toate componentele.
Conteaza deci temperatura sistemului, memoria mare, ecranul sa fie luminos si sa aiba contrast...si , mai ales, sa fie bine etalonat...
Pentru un fotograf nu prea mai e suficienta salvarea pe CD; un DVD - writer a ajuns la preturi mici si e deja necesar... dar si un HD si o carcasa externa ( costa cam 1,8 milioane carcasa si 4 milioane un HD de 120 GB) pe USB2 pot fi o solutie de luat in seama pentru backup.
Salvarea datelor e mai importanta decit pare.
Discutia ar fi lunga, aproape interminabila; dar acestea ar fi elementele esentiale pe care un fotograf ar trebui sa le ia in seama, cind se gindeste la un computer, cred eu.
Sigur ca poate ca sunt lunetisti cu mai mare experienta care sunt invitati sa ne spuna parerea lor.
#13377 (raspuns la: #13351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
White balance - de Dinu Lazar la: 18/05/2004 09:05:50
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din punctul meu de vedere, treaba sta cam asa: exista aparate digitale care fac imagini RAW si aparate care fac numai JPG sau JPG si TIFF.

Pentru primele, e bine sa se foloseasca cit mai mult beneficiile formatului RAW; in acest caz se poate lasa aparatul pe selectare automata a temperaturii de culoare; oricum la procesare se poate schimba orice; daca insa se fotografiaza JPG sau TIFF, o temperatura de culoare bine selectata ajuta mult.
Acolo unde se poate, corectia de alb e bine sa se faca manual pe niste etaloane standardizate ( fie ele gri Kodak 18% sau foi albe de hirtie)
Altfel, la fotografierea in exterior, ziua, eu personal setez pe "nori" - adica pe 6500 grade Kelvin, si in interior, de la caz la caz.
La apus si la rasarit, ca sa se redea atmosfera, nu se va corecta prea mult temperatura de culoare...
O suprafata translucida e greu de utilizat, poate da diverse dominante - un lucru alb pentru ochi poate fi albastrui sau galbui pentru film sau captor.
Exista insa astfel de adaptoare de masurat expunerea, facute din plastic etalonat.
In mod normal, in lumea digitala contemporana, posibilitatea vizualizarii imaginii pe loc dupa fotografiere si mai ales a histogramei a redus mult din importanta exponometrelor; eu spre exemplu nu mai folosesc exponometrul de peste 2-3 ani; pun aparatul pe auto si in 99% din cazuri e OK; cel mult fac braketing si imposibil sa gresesc expunerea.
Deci corectia de alb, de la caz la caz; daca e o chestie sensibila, cum ar fi reproducere de tablouri sau reproducerea exacta a realitatii, musai sa folosim corectie manuala a albului, pe zone etalon; daca e de facut o imagine mai calda, masuram pe ceva mai albastrui; daca vrem sa facem o imagine rece, albastruie, masuram pe ceva mai galbui.
Se pot face etaloane colorate in albastru foarte palid sau galben foarte palid pe care sa le folosim mereu si sa ne perfectionam modificarea atmosferei cromatice a fotografiei fara sa lasam nimic la latitudinea hazardului.
Cine nu vrea sa se complice, poate lasa pe auto... dar e diferenta dintre o pastila care iti inlatura efectul de foame si o salata de calamar cu cartofi prajiti...la calamar normal, folosim o temperatura de culoare mai coborita, ca sa redam spre "cald" si nu spre "rece" o senzatie vizuala gustativa...
#15559 (raspuns la: #15537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
White balance - de Petre Buzoianu la: 18/05/2004 11:00:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cunosc fotografi care folosesc aproape in exclusivitate "Auto White Balance "
Pe Canon Eos 1D. Culoarea iese decenta, dar doar atit.
Personal am alta filosofie.
Din nefericire, White Balance ul este o conventie de circumstanta, si nu est e universala. De exemplu ;
Acceiasi temperatura de culoare indiferent care ar fi ea, este diferita pe un senzor CCD de un senzor CMOS.
Este diferita, chiar pe acelasi senzor de pe acelsi aparat.
De exemplu : Pe Eos 1 D Color Matrix 1 este mai rece decit Color Matrix 3 la aceisi temperatura . Iar Adobe matrix este aproape fara de culoare.
P e acelasi aparat de exemplu cind trag cu flash, daca este noapte si sunt outdoor sau in interior dar cu spatii foarte mari , am o culoare mult mai buna daca setez aparatul la 7000K decit preseting ul de flash al aparatului.
Cu cit spatiile sunt mai mici, deci ma pot ajuta si de lumina ambienta pot cobori pina spre 6300K
Pe urma, nici flash urile nu sunt egale. Am doua 550 EX care dau o diferenta de cam 150K intre ele .
In functie de ce flash folosesc trebuie sa tin cont de aceasta diferenta.
Aparitia fotografiei digitale, nu a schimbat numai modul de a fotografia, dar in cazul cel mai aproape de mine, a schimbat si felul in in care este conceputa lumina la show- rile de moda.
Inainte, erau 2 tipuri de lumina .
Daylight si Tungsten. Iar intensitatea luminii era din belsug.
Motivul era ca filmele erau si ele Daylight sau Tungsten, iar sensibilitatea folosita in general era de 100 Iso la daylight si 160 Iso la Tungsten.
De cind cu fotografia digitala mai toata lumea trage la 400 Iso si toti fotografii au posibilitatea sa isi ajusteze temperatura de culoare oriunde intre 2800K si 7000K
Asta a facut la showrile de moda, 1 sa scada intensitatea luminii cu in stop uneori un stop jumate. Motivul: prea multa lumina, overkill culoarea si textura hainelor prezentate, mai ales pentru publicul specator.
2 sa se modifice temperatura de culoare a luminii de pe runway.
La foarte multe show temperatura lminii este de in jur de 4000K Amestecat Tungsten cu daylight , asta fiind de fapt temperatura de culoare luminii in care de obicei vezi in magazine sau in birouri sau in interioare piesele prezentate pe runway.
Din acest motiv unii fotografi prefera sa isi puna aparatul pe Auto White Balance.
Am avut ocazia sa testez pentru Canon noul aparat Eos 1d Mark 2 care pe auto white balance functioneaza superb.
Era insa un preproduction prototip asa ca nu bag mina in foc pentru cum va arata in produsul final.
De obicei produsul final este superior prototipului. Deaocamdata le astept pe
cele comandate.


#15562 (raspuns la: #15537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spotmetering - de Dinu Lazar la: 28/05/2004 13:44:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu, un spotmetru este un aparat de masura elaborat, care are un sistem optic de precizie si o celula fotosensibila calibrata fotometric si colorimetric care masoara pe un unghi de 1 grad sau ceva mai mare; folosirea unui aparat foto cu teleu pe post de spotmetru nu o vad utila... un aparat foto nu are nici pe departe celule calibrate la fel de bine si indicatiile pe care le da pe afisaj pot fi foarte departe de realitate
Masurarea spot este o masurare dificila si care poate crea numeroase probleme unui fotograf care nu are o vasta si indelungata experienta; de obicei nu e usor de gasit o suprafata de masurare optima cu spotul, si pot exista erori mai mari decit atunci cind se foloseste o masurare ponderata sau una matriciala.
Cine vrea sa foloseasca un exponometru, masurarea luminii incidente e sfinta si da rezultate repetabile, precise si foarte folositoare; masurarea spot e utila atunci cind se masoare si temperatura de culoare la distanta, sau cind vrem sa masuram ecartul de straluciri intre diferite zone ale subiectului, lucru desigur esential, dar cam uitat in ziua de azi.
In principiu, fotografierea digitala, cu folosirea sistemului matricial si cu vizionarea imediata a imaginii si mai ales a histogramei, a redus foarte mult nevoia de a folosi un exponometru sau un spotmetru. Se poate vedea imediat pe ecranul de control orice zona supra sau sub expusa, si folosirea formatului RAW mareste si mai mult probabilitatea obtinerii unei imagini de foarte buna calitate. Numai in cazuri de foarte dificila iluminare sau de complexe solutii (manechin care merge si strabate mai multe zone iluminate diferit, fotografiere de spectacol cu multe surse de lumina, macro fotografiere la distanta, imagine de studio complexa, poate astrofotografie, etc) un spotmetru isi justifica din plin achizitia. Folosirea lui nu e la indemina oricui si necesita o practica indelungata in aprecierea si interpretarea masuratorii, pentru obtinerea unor bune rezultate.
Fotografia poate fi totusi uneori o chestie intre inginerie si arta...
#16005 (raspuns la: #15973) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aha, acuma inteleg! pt. Paianjen - de LMC la: 18/06/2004 19:34:49
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Abia acum mi-am dat seama cine esti. Ma tot gindeam eu, oare ce-l obsedeaza pe Paianjen ca a ajuns sa gindeasca in halul asta. Mai jos citez citeva pasaje scrise de tine.

_______________________________________________________
Desi imperfecta, DEMOCRATIA este intr-adevar orinduirea sociala cea mai buna imaginabila (cu exceptia TEOCRATIEI, eventual?),.......

...Si cine e Osama Bin Laden asta pina la urma? Un deraiat mental, un posedat, un "occidentofob" ale carui actiuni nu au absolut nici o justificare?... Sau pur si simplu un strateg genial, care, constient ca nu are cum sa se confrunte in "cimp deschis" cu o supraputere (cu caracter IMPERIALIST!) recurge la tactica de "hartuire", decimind astfel incet dar sigur efectivul inamicului?...

De cite greve "pasnice si civilizate" e nevoie uneori pentru ca patroni abuzivi sa-si vina in "fire" si sa accepte conditii decente de munca si salarizare pentru angajatii lor?...
__________________________________________________________
Si pentru ca stiu care religie iti este de interes adica “islamul”, si pentru ca stiu care-ti sint tendintele politice adica “comunismul”, si pentru ca vad cine-ti sint eroii “Bin Laden & Co” am sa renunt sa-ti mai raspund cretinitatii sau sa te mai conving de un lucru sau altul. Probabil ca ar trebui sa fii studiat de niste autoritati anti-teroriste, cine stie cite timpenii ai mai facut pe-acolo prin Melbourne. Probabil esti unul dintre acei Romani care-si face natia si familia de rusine. Zbori din floare in floare ca un bondar ametit, nu stii de ce sa te mai legi si ce sa mai abordezi. Pui intrebari aiurea, invinuiesti pe oricine iti place de orice nu-ti convine fara sa dai o sugestie de imbunatatire. N-are rost sa mai continui, si nici n-am nevoie de replicile tale.

Si pentru ca esti asa de interesat sa afli temperatura climatica in lumea politica te indemn sa citesti

http://www.townhall.com/columnists/richtucker/rt20040618.shtml

si daca vrei sa stii mai mult atunci citeste si

http://65.126.3.86/reagan/html/reagan03_08_83.shtml

dar probabil iti va intra pe o ureche si-ti va iesi pe cealalta. Oricum numai Dumnezeu mai poate avea vre-o sansa sa-ti schimbe inima.
#16389 (raspuns la: #16373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu AlexM, nu cred. - de OmuletulGoma la: 14/07/2004 21:52:52
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Familia mea nu este afectata absolut deloc de faptul ca un cuplu homosexual isi spune familie, si nu gasesc necesar sa se faca vreo distinctie. Nu gasesc ca este corect sa se faca un efort pentru a IMPIEDICA pe altii sa formeze un nucleu societal daca asta doresc. Argumentul ridicat de proponentii noului amendament este ca nu-i impiedica nimeni sa traiasca impreuna, dar in fata legii, statutul acestor uniuni este complet ignorat, mai jos decat o uniune civila de drept comun (adica atunci cand un barbat si o femeie traiesc impreuna fara a fi casatoriti in fata legii si/sau a vreunei zeitati).

Nu ma intelege gresit, sunt categoric impotriva obligarii vreunei biserici sa accepte sau sa promoveze homosexualitatea. Este impotriva doctrinei si n-are nimeni dreptul sa le bage pe gat acest mod de viata.
Dar in fata legii, nu gasesc corect sa se faca vreo distinctie, iar eu ca sot(de femeie :-)) si ca tata, nu ma simt deloc dezavantajat sau micsorat, casnicia mea de 17 ani nu este cu nimic mai slaba sau mai putin fericita, iar actele care ne numesc casatoriti nu au nici un rol in asta. Singura motivatie care justifica necesitatea acestor acte este de natura civila, legala - numai asa putem sa facem un imprumut impreuna, suntem parteneri intr-o afacere fara a fi nevoie de acte de garantie, putem participa unul in treburile celuilalt fara a fi nevoie de un act notariat care sa ne permita asta. Daca unul dintre noi moare, nu se pune la indoiala cu cine ramane copilul.

Ia pe de alta parte un cuplu de lesbiene. Daca ele decid sa aiba un copil, una dintre ele se va insemina artificial. Se va naste un copil pe care amandoua il vor creste. Cu noptile albe de leganat si ragait si cu grijile si temerile unei temperaturi mai ridicate, un rosu in gat, bubitze pe piept si alinarea genuinchilor juliti. Cu toate ca, tehnic, numai una dintre ele este mama, practic, amandoua sunt parintii acelui copil. Acum imagineaza-ti eventualitatea tragica in care mama naturala moare intr-un accident de masina. Din punct de vedere legal, cealalta mama nu are nici un drept asuprta acelui copil. El poate intra in sistemul de asistenta sociala sau poate fi cerut de catre parintii sau rudele mamei naturale, fara ca partenera mamei naturale, in efect, a doua mama, sa poata face ceva. Ti se pare corect? Iar mediul pe care il creeaza uniunea acestor doua femei, impreuna cu copilul lor este cu ceva mai prejos decat mediul din casa mea? Eu cred ca nu. Am cunoscut homosexuali si lesbiene cu mult mai multa structura morala decat multi heterosexuali cu cica "frica lui Dumnezeu", dar care isi bateau nevestele si erau betzi cum prindeau ocazia.
#17876 (raspuns la: #17866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce repede trece timpul..... - de LMC la: 20/07/2004 19:56:59
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
In fiecare dimineata cind ma trezesc imi spun: Ce repede trece timpul! De multe ori as vrea sa apas ori pe butonul pe care scrie "Pause" ori pe cel care scrie "Rewind" dar niciodata pe cel care scrie "Fast Forward".

Si cind respir parca as vrea sa respir mai adinc si mai incet, nu cumva repeziciunea respiratiei sa forteze timpul sa treaca mai repede.

Weekendul care a trecut am mers la San Francisco. Pentru cei care nu au vazut orasul acesta vreau sa va spun ca este unul dintre cele mai frumoase orase din lume. Ce este si mai fain la el este ca tot timpul anului temperatura nu coboara si nici nu urca. Ne-am plimbat pe strazile care le vedeti deseori prin filme, am mincat niste 'clam chowder in a bread bowl', ne-am uitat la focile de la Pier 39, am trecut peste Golden Gate Bridge, ne-am desfatat ochii cu plaiurile deltei si dealurile din Napa Valley, si-apoi am pornit inapoi spre casa. Gamalie ne astepta disperat ca el ar fi vrut cit timp am fost plecati sa stea si sa zburde prin gradina, numai ca noi l-am inchis in casuta lui (bucataria mea de vara) ca nu's de ce s-a speriat dis de dimineata si s-a ascuns in casuta. Am ajuns obositi dar cu o oboseala placuta. Ne-am gindit ca un gratar afara pe terasa cu niste cartofi piure si un Merlot (sau o bere rece) o sa mearga de minune, asa ca ne-am apucat sa pregatim cina. A fost un gratar superb, zemos si gustos ca-mi lasa gura apa numai gindindu-ma la el. Merlot-ul cred ca ar fi trebuit eu sa-l inlocuiesc cu berea; in combinatie cu caldura de afara si oboseala de pe drum m-a cam ametit de cap, dar a fost bun oricum. Am incheiat dupamasa cu o plimbare pe strazile vecinatatii, copaci mari ca-n condru, iarba verde, flori plantate, case frumoase; este intotdeauana o placere deosebita sa ne plimbam in imprejurimi. Cind ajungem inapoi in fata casei noastre mi umple inima de bucurie caci dintre toate casele pe linga care trecem a mea are cele mai multe flori, niste culori vii de-ti ia graiul. Albastru, violet, rosu, alb, galben, roz aprins, roz deschis, verde inchis, verde deschis, ce sa va zic, o explozie de curcubeu in fata casei mele. Seara am facut o telecinemateca, n-a fost un film nu stiu cit de bun, dar a fost fain pentru ca am petrecut-o impreuna (adica eu, sotul si cumnata mea.) A doua zi ne-am despartit de cumnata, a plecat la parintii mei acasa pentru ca fratele meu trebuia sa vina din deplasarea lui de la New York. Pentru noi este o placere deosebita sa ne tratam musafirii si sa-i facem sa se simta bine, dar cind sintem numai noi doi este si mai fain. Sint binecuvintata cu un sot care ma face sa rid tot timpul. Amindoi ridem in hohote tinindu-ne de burta si stergindu-ne lacrimile, si ne distram de orice, ca niste copii. Gamalie de multe ori se si sperie de noi, dar isi revine, nu se lasa el si nu pierde nici o ocazie cind sintem in apropierea lui sa nu fie mingiiat.

Ieri n-am avut chef de vorba, de fapt as avea eu multe de spus, dar mi-e lene. Acuma scriu pentru ca stiu ca unii imi duc lipsa si grija. E numai o faza, de asta sint sigura, o sa-mi treaca si lenea asta.
Don Qijote si Fata Morgana - de AlexM la: 07/08/2004 00:37:43
(la: Pana unde merge recunostinta fata de parinti?)
pana una alta, noi ne-am luat aici la facut pomeni daruind in stanga si in dreapta cum ne este obiceiul si inima. Lu ala aia, lu aia aia, si tot asa.
Fata inca nu a raspuns la intrebarile puse dar noi sariram si ne comentaram pe noi, ideile noastre si modul in care vedem noi lucrurile.
Treaba e simpla deoarece copii nostrii nu ne apartin noua. Ei vin prin noi, dar ei apartin vietii. Datoria ta ca parinte este sa ai grija de ei cel putin pana cand pot zbura, si dupa ce invatsa sa zboare, sa-i lasi sa zboare si nu sa-i legi de cuib.
Acum, revenind la cazul in discutie. Daca aceasta fatuca, Bubulina are serviciul ei, banii ei, nu depinde "zilnic" de mâna parinteasca cea cu macaroana fiarta, atunci sa faca dupa minte, capul si inima ei.
Daca aceasta fatuca, Bubulina, nu are serviciu, nu are ce manca din poseta ei si sta la cel care-i zice"cat timp stai in casa mea, la masa mea, mananci mancarea mea, etc ( stim noi din ashtia, nu?)" atunci nu prea are prea multe variante si trebe sa cada de comun acord cu parintii sau sa ia viata in piept si sa o taie in doi ( cu individul respectiv) sa-shi croiasca un viitor. Daca o sa iasa bine si o sa fie fericita si la locul ei, parintii nu vor fi suparati. Daca o sa iasa prost si se intoarce la ai ei ( daca o lasa orgoliul ca stim si din ashtia) ai ei parinti o sa o primeasca.

Revenind la mine acum, ma pun io in situatia ca am o fata care-mi sta in casa inca si vrea sa se ia cu unul care nu are nici un Dumnezeu. Nu are servici, nu are nici de gand sa aibã, nu tu aia , nu tu aia, ce fac io? Le dau de mancare la amandoi? Dã ce? Da cu ce am greshit io? Ca i s-a ridicat temperatura lu fi-mea ca sa vina cu Nea Caisa ala in casa la mine? Lumina, caldura, apa, mancare, mai o vrea si mashina, mai o vrea si ceva bani. Iote-te... fratsilor, stiti ceva? Ia duceti-va de aici si vedeti-va de treaba, da ce credeti ca m-am prostit si am inebunit acu la batranete?
Este foarte probabil ca asa as reactiona. Este de datoria barbatului sa-si intretina familia iar daca ala nu e in stare sa se intretsina pe el, atunci sa stea in banca lui si sa lase fetele la oameni in pace. Al dreacu el, ishi bate joc de munca mea.. Io ma chinui si o fac mare si vine el si... hmmm.
Ma rog, mentalitate de tsaran la mine acilea dar mie mi se pare un calcul contabil valid. Poti sa o intretii? Duceti-va. Nu poti? Pleaca , du-te ca pun cainii pe tine. Nu veniti voi la sacul cu malai. Mai o aduci poate si pe ma-ta si pe tac-tu ca de, cuscru, cuscra, si ei saracii.. crestini sa fim si noi, unde mananca doi mananca si al treilea s a m d pana crapam cu totii. Si acuzati-ma de "materialism" si co-i fi hapsân. O sa accept cu capu plecat criticile voastre.

AlexM
#19249 (raspuns la: #19245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
N-am disparut, sint inca aici....!!! - de LMC la: 10/08/2004 18:58:20
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Stiu, n-am mai scris de mult. Ce sa fac? Se mai intimpla sa nu-mi gasesc inspiratia sau cheful necesar pentru a pune doua cuvinte intr-o strofa. Acuma scriu pentru ca vreau sa va povestesc minunea de aseara.

Ieri toata ziua ma durut stomacul de n-am mai stiut de mine. Abea am asteptat sa ajung acasa sa ma intind pe jos si sa ma relaxez. Zis si facut. Cum am ajuns acasa mi-am luat pijamaua pe mine, am facut ceva de mincare si m-am intins pe jos la televizor. La noi pe-aici prin America (pentru cei care sint afara din State) exista un canal unde in continu au tot felul de programe de cum sa-ti decorezi in casa, cum sa-ti organizezi casa, cum sa-ti plantezi flori, cum sa-ti faci un decor pentru numai $500 sau $1000, cum sa faci tot felul de obiecte artistice, etc etc. Este canalul meu favorit, asa ca oricind am ocazia stau si ma uit la el in nestir. Totul bine si frumos, dar nimic afara din normal. Nu? Stati asa ca nu s-a sfirsit povestea.

Cum stateam eu pe jos uitindu-ma la televizor si incercind sa uit de durerea de stomac am auzit afara niste ciripituri. Dormitorul nostru are iesire in gradina, si eu statea intinsa linga usa dubla de sticla, asa ca a trebuit numai sa dau unpic perdeaua la oparte sa vad ce se petrece afara. Linga usa avem un copacel cu flori de hibiscus, florile sint mari cit o palma deschisa si de culoarea rosu aprins. Eh, cind m-am uitat afara ce credeti ca am vazut? Doua pasarele Colibri care impreuna se hraneau din nectarul florilor noastre. Nu stiu daca m-au vazut sau nu, dar la un moment dat una dintre ele a venit pina la nivelul ochilor mei la o distanta de citiva centimetri de geamul usii. Doamne ce minunatie sint creatiile astea mititele! Sint asa de micute ca prima data cind le vezi ai impresia ca sint niste muste mai mari, cel putin asta am crezut eu ca sint prima data cind le-am vazut acum vreo 17 ani in urma. Trupul lor nu este mai mare de vreo 5 cm, dar ciocul si codita le face un pic mai mari. Cind le vezi ti se umple inima de bucurie nu altceva.

Toata seara pasarelele colibri au facut parada prin fata usii noastre. Nu stiu care a fost ocazia, dar erau tare fericite si jucause. Eu cel putin m-am vindecat de durere de stomac, probabil cind le-am vazut am uitat ca ma doare stomacul.

Gamalie de cind au dat caldurile este un puturos si jumatate. Nu-l condamn pentru ca si noi sintem la fel. De vreo 3 sau 4 zile avem niste temperaturi de 100+ Fahrenheit. Ce-i bine totusi este ca la noi nu este umiditate, asa ca poti sta afara si nu transpiri de loc. Numai ca daca stai la soare te coci ca in cuptor. Simbata, cica am vrut sa stau si eu la plaja. Mi-am luat costumul de baie si m-am asezat ca o viteaza sa-mi bronzez brinza. Sotul ridea de mine ca de obicei eu nu stau la soare, de fapt nici nu stiu daca m-a vazut vreodata stind intinsa la soare din propria mea initiativa. Oricum tre' sa ma bronzez acuma pentru ca mergem la nunta si nu pot sa ma duc cu brinza la vinzare. Numai ca Simbata n-am rezistat mai mult de 20 de minute, soarele mi-a taiat elanul si m-am dat batuta. Am fugit repede si m-am bagat sub un dus rece ca n-am mai putut de caldura. La umbra era placut, asa ca am stat fain frumos pe terasa si m-am uitat in niste carti care mi le-am cumparat mai devreme. Colectionezi carti de arta si de cite ori gasesc ceva care-mi place si care-i ieftin mi le cumpar. Am o resursa de carti foarte buna, unde gasesc carti de mina a doua. Imi place shopul pentru ca nu vind nimica care sa nu fie in stare buna sau foarte buna. Daca as colectiona carti de prima editie cum fac altii as avea de ales dintr-o mie de carti, toate copertate in piele cu tot felul de imprimeuri pe ele, ce mai, capodopere de carti. Eu inca nu-mi permit sa-mi iau carti din alea. Deocamdata ma satisfac cartile si albumele de arta.

Mama ce mult am mai scris! Imi pusesem in gind sa scriu numai de pasarele si v-am scris un roman. Poate-mi mai vine vreo ideie mai tirziu. Sa vedem daca sinteti cuminti si meritati sa va spun povesti. :)
Parerea Mea - de LMC la: 11/08/2004 18:03:22
(la: Nu stiu ce sa fac ?!!??)
Si zici ca esti elev. La liceu, sau la Facultate? Oricum, America este tara visurilor, si este loc pentru toata lumea. Un lucru sa stii ca in America se munceste, nu se chiuleste! Viata sociala este poate egala cu zero, mai ales la inceput cind nu cunosti pe nimeni, si apoi dupa ce incepi un servici inseamna ca vei avea prea putin timp pentru socializare. Acuma depinde si de tine, ce fel de persoana esti. Iti place viata sociala sau iti place sa muncesti? Daca te decizi sa vii in America, te asigur ca daca nu-ti place poti pleca inapoi in Romania. Te costa doar biletul de avion. Arizona, tre' sa-ti spun este total diferita de Romania. Climatul este un climat de desert. Caldura este foarte mare in timpul verii. Chiar si noaptea temperatura poate fi 90+F, nu stiu cit ii in Celsius. Deci daca ai probleme cu sanatatea sau nu crezi ca te vei putea acomoda cu asemenea temperaturi Arizona nu este pentru tine. Cunosc foarte multi oameni care locuiesc acolo si toti se pling de una sau de alta pentru ca la caldura de acolo nu rezisti fara aer conditionat in casa si-n masina, si pe unii ii afecteaza. Dar daca zici ca esti elev poate ca tineretea iti va fi un avantaj. Eu zic ca daca ai sansa sa vii in America, chiar si in Arizona, vino. Cum ti-am zis poti pleca oricind inapoi.
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...