comentarii

test de alergie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Roman din US visind la Marea Neagra - de (anonim) la: 03/03/2004 14:00:33
(la: Marea Neagra, amintiri)
Un copil de 2 ani si jumatate tinut de mina de mama lui pe peronul garii din ( Vasile Roaita pe atunci ? ) Eforie Sud in tim ce tatal alerga spre casa de bilete pentru a cumpara tichete pentru trenul deja stationat la peron..

Un copil de 7-8 ani invatind sa inoate in lacul Techirghiol - unde ne petreceam dupaamiezele avind aces la lac din curtea gazdei, d-l Stoica care locuia chiar in spatele garii din Eforie Sud. Bunicul si mama, mari inotatori incercau sa transmita copilului talentul si cunostiintele lor, cu foarte putin suces. Dupa o saptamina de incercari, copilul a avut un vis incare inota, stia sa inoate din totdeauna, natural, fara efort. De dimineata baietelul de 7 ani isi uimeste parintii si bunucii inotind ca un pestisor...

Un baiat de 14 ani in vacanta cu parintii la Eforie Sud. Pe faleza se intilneste cu Sorin, colegul de scoala. Imparte cu el o sticla de bere si o tigare, un Kent. Sorin ii spune ca si Carmen Cristea pe care adolescentul nostru o iubea pe ascuns ( adica numai el stia de asta ) este in statiune cu parintii. In seara respectiva se petrece prima mare revolta - adolescentul nostru vrea sa fie in vacanta cu prietenii si nu cu parintii care instantaneu au devenit, plictisitori, blazati, nestiutori ...

Un student de 20 de ani, aflat in vacanta de vara cu colegii la Neptun - o seara petrecuta la Paradis, baut mult prea mult si la ora 12 noaptea facut baie in pielea goala, in piscina de la Paradis cu amicu Fane si 2 fete de la ASE. O glorie, cit de efemera poti fi...

Un proaspat absolvent, indragostit aflat in vacanta cu iubita lui la Carmen Silva/Eforie Sud - anul este 1990. La alimentara are vin de Cotnari vechi de 5 si 6 ani. Un italian a deschis o gelatteria exceptionala - pizza pe care o face este cu siguranta cea mai buna in lume. Granita este deschisa - draga, nu vrei sa mergem sa vedem si Vama Veche, Varna, Burgas .. de ce nu. Ce superb este si litoralul bulgaresc.

Anul este 2003. Un tata tinind de mina un baiat si o fetita care se incapatineaza sa raspunda in alta limba decit in ceea in care li se vorbeste se plimba agala pe sub aleiile cu tei de la Eforie Sud . Tatal arata copiilor locurile unde a copilarit, unde a petrecut clipe de neuitat alaturi de parinti si bunici. Copii sint mai mult preocupati de conul de inghetata iar tatal zimbeste gindindu-se ca mai are inca 7-8 ani pina cind va deveni acel monstru plictisitor care isi forteza copii sa mearga cu el in vacanta ..
Pentru dan_mc - de Paianjenul la: 09/03/2004 22:37:33
(la: To Be Or Not To Be....Homosexual sau lesbiana ???)
3)"Biserica a pierdut foarte multi adepti in zilele noastre. Numai cu o atitudine mai flexibila fata de "pacatosi" ar putea sa ii aduca inapoi pe acestia, daca nu la calea cea buna, macar in bancile bisericilor."

..."FIRUL DE AUR" al teologiei crestine este restaurarea rasei umane


DE LA starea de PACAT - in care au cazut, prin gestul lor de neascultare, Adam si Eva, parintii rasei umane -

LA starea de SFINTENIE (in acceptiunea cea mai PROPRIE a cuvintului!) - in care Adam si Eva au fost creati dintru inceput...

Sau, altfel spus, planul initial al lui Dumnezeu a fost acela de a crea pe planeta PAMINT o societate alcatuita din fiinte pe a caror INTEGRITATE MORALA sa poata CONTA in orice moment.... o societate in care sa nu fie nevoie de POLITIE, ARMATA, TRIBUNALE, INCHISORI, LACATE, SAFE-uri, etc... Adam si Eva au pierdut acea INTEGRITATE MORALA, cazind simplul test cu "marul" (?)... dar asta nu-L va determina pe Dumnezeu sa RENUNTE la scopul initial pentru care a creat - deci - rasa umana pe PAMINT.

DELICATA - si in acelasi timp DURA -... misiunea de REEDUCARE a oamenilor pentru o asemenea societate, a fost incredintata de Dumnezeu BISERICII!...
Se aud multe voci, astazi, care afirma ca BISERICA a devenit o institutie IRELEVANTA pentru societatea moderna... Pe cit de TRIST... pe atit de ADEVARAT!... Cum e posibil asa ceva?!... TOCMAI pentru ca, in loc sa fie FERMA, CONSECVENTA si EXIGENTA fata de STANDARDELE MORALE ale membrilor sai (de CALITATEA acestora, adica...), BISERICA este mai degraba ingrijorata de scaderea NUMARULUI membrilor... (care poate sa insemne faliment financiar...)... este preocupata de ipostaza penibila creata de aparentza "irelevantzei" ei in societatea moderna, etc... si ca sa "salveze" situatia recurge la tot felul de... COMPROMISURI/CONCESII... care o fac si mai IRELEVANTA... Asa se face ca, majoritatea "sfintilor" care frecventeaza bisericile crestine de astazi - INDIFERENT la care cult sau denominatiune religioasa crestina ne referim - nu sint neaparat mai... sfinti decit omul obisnuit de pe strada care nu merge niciodata la biserica... pe care nici macar nu-l intereseaza daca EXISTA sau NU EXISTA Dumnezeu... sau daca, existind, acest Dumnezeu ar avea vre-un plan de viitor cu omenirea....
Daca deci, BISERICA nu reuseste sa-si onoreze chemarea de a-i aduce pe "pacatosi" la "calea cea buna" - viata de SFINTIRE - ci doar sa-si mentina bancile (mai mult sau mai putin) pline cu... pacatosi... atunci ea NU MAI este BISERICA, ci doar un soi de CLUB... cu un oarecare profil religios, si.... ATIT!...

(...Ideea ca omul nu poate sa atinga starea de PERFECTIUNE MORALA - in cooperare cu Duhul Sfint... sau mai bine zis prin... "CAPITULARE" benevola in fata acestuia - este teologie FALSA!... Ca drumul spre SFINTENIE are multe portiuni de "via dolorosa"... cu teste care SPERIE natura umana... e adevarat!... Dar ca ATINGEREA unei asemenea tinte este IMPOSIBILA - e FALS!... Sau daca totusi nu e fals... atunci toata religia crestina este un NONSENS...)...

4)"Cunosc persoane de orientare sexuala diferita de a mea. Important e sa incercam sa fim "open minded" si sa le respectam alegerea...
In ciuda parerii generale, homosexualii nu sunt doar niste obsedati sexuali gata sa se culce cu orice persoana purtatoare al aceluiasi sex. Doar analizand lista pe care ai afisat-o, putem realiza ca si acestia sunt oameni sensibili, iubitori de frumos. Din pacate, paradele "gay pride" induc doar ideea de promiscuitate. Eu cred ca si in relatile homosexuale exista notiunea de decenta."

...NICI EU n-am sa apuc de "guler" pe un homosexual... si sa-l iau la rost pentru "preferintele" sale sexuale... Nici n-am sa-i neg calitati sau virtuti de caracter, daca le are... Ce ma deranjeaza la UNII homosexuali insa, este faptul ca... daca-i lasi tu in pace pe ei... incep EI sa te cicaleasca pe tine cu tentative de a te convinge ca homosexualitatea nu este de fapt o perversiune sexuala... ba dimpotriva - citind o lista de nume celebre - incearca sa-ti demonstreze ca ei ar fi un fel de "varietate superioara"... ca statutul lor de "high achievers" are totul de a face cu orientarea lor sexuala... si eventual sa-ti sugereze ca - incercind sa fii putin mai "deschis" inspre "nou" - ai putea si tu ajunge la nivelul lor "elevat"...

Parerea MEA:

- privinta din punct de vedere (EVOLUTIONIST-)ATEISTA, homosexualitatea nu are de ce sa fie rea... dupa cum... NIMIC nu mai e rau... Nici avortul, nici incestul, nici pedofilia, nici furtul, nici escrocheria, nici minciuna, nici crima... fie ea si doar de dragul divertismentului... pentru ca... dupa CE criterii stabilim, pina la urma, ce e BINE sau ce e RAU... devreme ce am aparut "accidental" pe aceasta planeta... si sintem expusi in orice secunda riscului de a dispare la fel de "accidental" (..."spulberati" - sa zicem - de impactul unui meteorit hoinar cu planeta noastra?... etc...)...
Ajuns la cel mai inalt nivel pe scara evolutiei (?), omul ramine de fapt tot un ANIMAL... supus aceleiasi "reguli de aur" a evolutiei (cu litera si spiritul ei): cel mai puternic ELIMINA pe cel mai slab din competitia pentru

hrana cea mai buna,
locul cel mai prielnic pentru vietuit...
"femela" cea mai frumoasa...
etc....

...sau pur si simplu il calca in picioare, pentru ca asta il amuza... neexistind - oricum - NIMENI ca sa-l traga la raspundere pentru un asemenea act...

(...Insista cineva ca "regulile jocului" s-au inversat la un anume punct in cursul evolutiei?... Daca DA... CIND anume s-au inversat... si PE CE CHESTIE?...)....

- privita din perspectiva CREATIONISTA, homosexualitatea ar putea fi condamnata pentru cel putin doua motive:

1. Creeaza un sentiment de REPULSIE lui Dumnezeu! (...Nu ma intrebati pe MINE de ce!....)...

2. ...INAINTE de a crea pe Adam si pe Eva, Dumnezeu a creat un alt ordin de fiinte - INGERII - dintre care PRIMUL creat a fost LUCIFER. Datorita


actului de rebeliune, pe care l-a initiat la un moment dat acest LUCIFER - si in care a reusit sa implice o TREIME din toata ostirea ingerilor creati de Dumnezeu...

cit si

datorita naturii RECALCITRANTE a acestui act de rebeliune colectiva,


aceasta TREIME din ostirea ingerilor urma sa fie IREVERSIBIL destinata DISTRUGERII. Acest incident

(PREVAZUT de Dumnezeu, dealtfel, dinainte de creatiune ca POSIBIL... data fiind VOINTA LIBERA cu care INTENTIONAT i-a dotat pe acesti ingeri...

si

acceptat CU BUNA STIINTA de catre EL ca un RISC...)...

aparea ca un ESEC al scopului pentru care Dumnezeu i-a creat pe acesti ingeri. Cum insa la Dumnezeu nu exista RENUNTARE la realizarea a ceea ce-si propune, aceasta treime rebela trebuia INLOCUITA. In ACEST scop a fost creata rasa umana pe planeta PAMINT... de data asta, spre deosebire de ingeri, un ordin SEXUAT - parte barbateasca si parte femeiasca - care urma sa se inmulteasca pina cind avea sa completeze numarul acelei treimi de ingeri cazuti...

Din pacate trista experienta a rebeliunii impotriva lui Dumnezeu s-a repetat SI pe planeta PAMINT (...tot sub influenta ACELUIASI Lucifer...) dar... NICI de data asta Dumnezeu nu se da "batut"... Fiintele umane continua inca sa se nasca, sa creasca, sa se maturizeze, sa-si formeze un CARACTER... apoi, la un moment dat sa ia ATITUDINE (...fie PENTRU Dumnezeu... fie IMPOTRIVA lui Dumnezeu...)... apoi sa moara... iar apoi, cu caracterul pe care si l-au format AICI, in ACEASTA viata, sa astepte verdictul: se vor califica, sau nu se vor califica pentru acea societate de SFINTI cu care Dumnezeu va RE-POPULA planeta PAMINT dupa REINNOIREA acesteia...

In prezent, data fiind lipsa de interes pe care umanitatea il manifesta pentru starea de SFINTENIE, planul lui Dumnezeu de a reinlocui "treimea" pierduta avanseaza agonizant de incet... dar AVANSEAZA totusi... si scopul Lui VA FI realizat... Aceasta implica (printre altele) insa, SI continuitatea procesului "Cresteti , INMULTITI-va si umpleti PAMINTUL".... proces la care homosexualitatea are contributia ZERO!....

(...BIBLIA nu mentioneaza NIMIC despre ideea inlocuirii acelei treimi de ingeri cazuti, prin crearea rasei umane... Aceasta este doar o interpretare teologica "speculativa"... dar eu PERSONAL o accept ca fiind perfect logica - ATITA TIMP CIT creationismul ESTE acceptat ca raspunsul cel mai rezonabil la intrebarile: "DE UNDE venim?"... "CE 'cautam' aici?"... "INCOTRO ne indreptam?"!...

Ramine, evident, la latitudinea fiecarui cititor al acestui material sa traga concluzia - in dreptul sau - in ce masura aceasta interpretare face sens, sau nu...).
#11716 (raspuns la: #11403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se porneste de la familie, - de gabriel.serbescu la: 12/03/2004 14:41:21
(la: Ubi bene ibi patria)

Se porneste de la familie, se ajunge la satul/localitatea nasterii, provincia, si se termina apoteotic: Spania cea Mare!
Cei ce vin in contact cu ei sunt evident venetici (relatia spaniol-spaniol) iar de aici se instaleaza un intreg etnocentrism/nationalism sustinut de clima, mancare, obiceiuri etc.
Daca reiei istoria moderna europeana cazurile sunt asemanatoare, cu singura exceptie care si-a depasit conditia: Germania. Probabil ca sunt trimisi in excursii ca sa scape de tarele ego-ului arian, pur si de rasa superioara si sa vada ca nu-i chiar asa.
Continua insa sa domine economic.
Spania nu poate sa munceasca european, pentru ca industrializarea si mentalitatile /modelele sociale impuse de ea au patruns mult mai tarziu. Ca si exemplu de integrare europeana, spaniolii sunt ideali pentru ca se afla la 20-30 de ani distanta de noi. (Raportul de ani daca ti se pare mare in cazul unui individ, e mic pentru varsta unei natiuni) Nu se barfeste peste tot, si mentalitatile individualiste si de munca pentru munca si-au facut deja aparitiile, in special la firmele mari, (marci de masini sau haine) Se investeste enorm in educatie, adica reformare, si in general sunt subventii europene. Altfel exista o certa tendinta explotatoare, si se resimte in special in cazul emigrantilor. Dar e mai degraba un flash back colonial decat o atitudine sustinuta. Mai ales daca te rastesti un pic la ei. (in cazul in care o faci te lasa in pace, si cum sunt putin conflictivi, se multumesc sa-ti spuna ca ¨ai lapte rau¨, cu referire la laptele matern)
Tauromahia este un tabu cultural. Ataca-l in public pe Eminescu, fara doar si poate un poet patetic, si ai sa vezi. Se produce insa un puternic schimb de mentalitati si pana la 30 ani, o buna parte a spaniolilor incearca sa renunte la coride si sa ramana in cadrul ¨bous al carrer¨, adica alergatul pe strazi, facandu-se astfel distinctie intre o corida si o sarbatoare locala, sau intre omoratul taurului si divertisment.
O puternica negatie o au tinerii si am vazut diverse graffiti: Daca tauromahia este arta, atunci canibalismul este gastronomie.¨

Concluzii? sunt cam pripite.

Acum insa e un haos informational si prea multa emotie gratuita. In definitiv sunt cum spunea Cioran, un popor de isterici.

O intrebare care ma roade. Cine esti? De ce te intereseaza atatea detalii? La ce-ti slujesc? In general pe forumul asta se intra pentru a se epata.
#11926 (raspuns la: #11828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
„Pozitia (...) prin care es - de (anonim) la: 16/03/2004 06:13:10
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
„Pozitia (...) prin care este incurajata federalizarea Republicii Moldova, va avea drept efect crearea unui protectorat rusesc in teritoriu. Prin urmare, unica parghie de a influenta modificarea acestei pozitii este formarea unei opinii publice puternice, care s-ar face auzita. Numai in aceste conditii, actuala administratie a SUA, care utilizeaza destul de frecvent notiuni de genul ‘democratie’ sau ‘societate deschisa’, va fi nevoita sa tina cont de toate parerile existente in societatea moldoveneasca.”
George Soros, Conferinta de presa la Chisinau, 21 octombrie 2002


„Since Putin was elected president in 2000, every major figure exiled or arrested for financial crimes has been Jewish. In dollars terms, we are witnessing the largest illegal expropriation of Jewish property in Europe since the Nazi seizures during the 1930s... These arrests must be seen in the contex of increasingly aggresive, military and extrajudicial actions in Ukraine, Moldova, the South Caucasus and Chechya”.
Bruce Jackson, The Washington Post, noiembrie, 2003


„The Bush administration has taken a significant step toward adjusting its policy to fit the reality of Russia’s recent anti-democratic and imperialistic behaviour. (...) Mr. Putin must see that his attacks on democracy in his own country and on the independence o his neighbors will ve resisted. If he pays no price, he will surely step them up”.
„A Stand on Russia”, The Washington Post, 4 decembrie, 2003


„Solutionarea conflictului transnistrean este importanta pentru viitorul cetatenilor Moldovei de pe ambele maluri ale Nistrului. Modelul de solutionare a acestui conflict trebuie neaparat sa intareasca independenta si integritatea teritoriala a Moldovei”.
Heather M. Hodges, Ambasador SUA in Republica Moldova, 2003


„Doctrina Putin” aduce Chisinaul pe harta geopolitica a lumii
Scena geopolitica a istmului Ponto-Baltic – spatiu teoretizat stralucit in perioada interbelica de un Simion Mehedinti - sau a Caucazului au trecut in umbra odata cu concentrarea privirilor lumii spre Afganistan, Irak sau criza israeliano-palestiniana. America este ocupata pana peste cap, prinsa in capcana unui razboi care readuce in memorie, periculos, Vietnamul, somata sa raspunda cu solutii conflictelor din Orientul Mijlociu sau sa reconstruiasca, din temelii, Afganistanul.
Spatii geopolitice cruciale – cum sunt Istmul Ponto-baltic sau Caucazul - pareau uitate de imperiul ghidonat de la Washington sau date spre gestiune altcuiva. Si unii s-au grabit sa profite. Putini au sesizat, in acest context, semnalele pe care Moscova le transmitea tarilor din zona si presiunile la care acestea erau supuse. La 19 septembrie, la Yalta, Moscova impune semnarea tratatului economic dintre Rusia, Ucraina, Belarus si Kazahstan in vederea creari „unui spatiu economic unic” – net favorabil Rusiei si in pofida dorintei celorlalti „parteneri”. La 29 septembrie, fortele maritime ruse au inceput construirea unui canal in stramtoarea Kerch din partea de nord a Marii Negre, aceasta insemnand, practic, o tentativa de preluare a controlului de la Ucraina a unei insule si a unui canal adiacent. Supus presiunilor Moscovei, presedintele Kucima accepta „negocierile” legate de canalul strategic de navigatie din apropierea Marii Azov unde se estimeaza ca exista importante resurse de titei. La 5 octombrie, in Cecenia, cu ocazia unei farse electorale evidente, Rusia instaleaza un guvern marioneta si isi asigura astfel controlul. La 9 octombrie, Presedintele Putin si Serghei Ivanov, Ministrul Apararii, au exprimat intr-o conferinta de presa comuna ceea ce este cunoscut sub numele de „Doctrina Putin”: Moscova isi rezerva dreptul de a interveni militar in solutionarea oricarui diferend din statele vecine si dreptul de a-si mentine conductele de petrol ce se intind din Asia Centrala si de la Munti Caucaz pana in Occident, chiar si – afirma Presedintele Putin – „acele segmente ale sistemului de conducte ce se afla dupa hotarele Rusiei”. Trebuie adaugata la aceasta prezenta in continuare a trupelor ruse si bazelor militare in Georgia, in ciuda acordurilor internationale: conform deciziilor summit-urilor OSCE de la Istambul si Porto, Rusia trebuia sa inchida bazele de la Vaziani si Gudauta in 2001 si sa negocieze cu Georgia inchiderea bazelor de la Batumi si Akhalkalaki. Patru ani mai tarziu, Rusia a inchis numai baza de la Vaziani si a refuzat, practic, sa negocieze altceva. In ceea ce priveste Republica Moldova, Rusia nu a respectat nici o decizie internationala privind retragerea trupelor si armamentului din Transnistria, mai mult, a facut si face toate eforturile diplomatice pentru „legalizarea” prezentei sale militare in Moldova si perpetuarea controlului asupra unui stat independent si recunoscut international prin sustinerea fatisa a Transnistriei, „o enclava de tip mafiot, sustinuta de armata rusa”, cu a denumit-o celebrul comentator american Z. Brzezinski. Daca adaugam aici implicarea serviciilor secrete rusesti in alegerile din Georgia si Azerbaijan, deci fraudarea acestora, sau presiunile din Abhazia pentru prezervarea intereselor rusesti vom avea un tablou aproximativ al actiunilor concertate ale „Noii Rusii” pentru impunerea dominatiei in Istmul Ponto-Baltic si Eurasia.
Toate acestea succesele diplomatice sistematice ale Rusiei lui Putin, veritabil „Petru cel Mare” al secolului XXI, s-au constituit in semnale de alarma pentru populatia (ne-rusa) a zonei, si nu numai, oripilata de ceea ce poate deveni „doctrina Putin” impinsa pana la ultime consecinte pe plan extern. In plus, expresia „doctrinei Putin” pe plan intern, respectiv ofensiva masiva si concertata a echipei lui Putin impotriva magnatilor rusi de origine evreiasca a alertat cercurile politice, economice si opinia publica din UE si, mai ales, Statele Unite. Cazul magnatului Mihail Hodorkovski (arestat la 25 octombrie de agenti mascati ai securitatii ruse din cadrul FSB, succesoarea KGB, care au luat cu asalt avionul personal al omului de afaceri), este cel mai faimos dintre ele.
Reactia nu a intarziat. Cand nimeni nu parea ca pune la indoiala marsul triumfal al Rusiei, iar unii comentatori se grabeau sa acrediteze un nou pact Rusia-America pentru a explica cumva timiditatea Administratiei Bush fata cu „doctrina Putin”, o serie de evenimente de proportii masive si consecinte majore incep sa se deruleze ca un mecanism bine pus la punct. Georgia, Ucraina, Lituania, Republica Moldova – si cine stie cine va mai urma! – au intrat, perfect sincronizat, in clocot politic si geopolitic. Cazul Republicii Moldova este doar unul dintre ele pe aceasta „mare tabla de sah” in care piesele se muta cu repeziciune de un jucator abil, consecvent si tenace. Grabita si fascinata, poate, de omul de otel de la Kremlin, presa a catalogat initial miscarile drept „manevre ale lui Putin” sau jocuri geopolitice ale Rusiei. S-au inselat. Cazul Republicii Moldova developeaza in mic filmul evenimentelor si dezvaluie, in spatele haosului aparent, o succesiune ferma si bine gandita de decizii si evenimente. In final, Rusia nu este regizorul sau papusarul din spatele scenei, ci, deocamdata, perdantul unui joc in care a crezut ca are toate cartile castigatoare.
Din pricina „doctrine Putin” si cu mana americana, Chisinaul revine, precum la cumpana anilor 90, pe scena geopolitica a lumii... Sa vedem cum.

Filmul evenimentelor. Uite Putin, nu e Putin...
La 17 noiembrie 2003, prin persoana lui Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, Moscova propune Chisinaului un Memorandum pentru solutionarea conflictului transnistrean. Textul, in esenta un proiect de Constitutie federala care facea intreaga Republica Moldova dependenta de Tiraspol, deci de Moscova, vine in continuarea unui sir de initiative pe aceiasi directie. Daca documentul ar fi fost semnat, s-ar fi petrecut acceptare de jure a dominatiei de facto a Rusiei in Republica Moldova. Parafarea documentului era dorita intempestiv de Moscova care vroia sa puna pe masa la Reuniunea OSCE de la Maastricht (1-2 decembrie) cel putin o „realizare” de politica externa, respectiv chestiunea transnistreana. Gestul grabit al rusilor a lasat prezumtivii parteneri – SUA si OSCE – perplecsi... Rusia isi aroga controlul exclusiv al unui spatiu pe care convenise, teoretic, sa-l discute si cu altcineva.
Federalizarea ca solutie a conflictului din Transnistria este o poveste mai veche in Republica Moldova, iar punctul de plecare este tot Rusia. Batalia a inceput, practic, in 1997, cu asa numitul Plan Primakov, dupa care Rusia a pus pe masa, cu mana OSCE, un „Acord” care a facut sa curga multa cerneala (textul s-a tiparit la 9 iulie in Moldova Suverana cu titlul „Proiectul de Acord dintre Republica Moldova, document elaborat de OSCE, Federatia Rusa si Ucraina”). Pentru a garanta succesul operatiunii, Moscova a trimis anul acesta un nou ambasador la Chisinau, nici mai mult nici mai putin decat amiralul Zubacov Iurii Antonovici, mana dreapta a lui Serghei Primakov in toate posturile in care acesta s-a perindat: sef al FSB-ului, Ministru de Externe, Prim-ministru etc. Un „greu” a carui numire indica limpede interesul major al Rusiei in zona. Ripostele la proiectul din 2002 au fost rapide si concertate. Societatea civila – ONG-uri, Uniuni de creatie, publicatii etc. - s-a mobilizat exemplar, discreditand proiectul, chiar institutia care l-a propus.
Ultimul episod in acest serial regizat de Moscova si perdant, deocamdata, este Memorandumul Kozak. Trimisul lui Putin vine la Chisinau cu o misiune precisa: sa aduca pe cei doi lideri, Vladimir Voronin si Igor Smirnov, la aceiasi masa, dispusi sa semneze documentul. Daca acest acord s-ar fi realizat, Presedintele Putin insusi s-ar fi deplasat la Chisinau pentru a asista la semnare...
Primele reactii par de bun augur pentru diplomatia rusa: Igor Smirnov anunta rapid acordul fata de Memorandum si accepta ziua de 25 noiembrie pentru vizita presedintelui Putin la Chisinau (data a fost confirmata oficial pe 23 noiembrie). Pe 21 noiembrie, Ministrul rus al Apararii Sergei Ivanov anunta la Moscova ca trupele rusesti vor sta in Moldova ca „garanti ai acordului federal pentru o perioada de tranzitie de pana la 20 de ani”. Desi Memorandumul nu fusese inca semnat...
Reactia societatii civile si a partidelor din Opozitie este insa prompta, coerenta si eficace. Manifestatiile din fata Ambasadei Ruse continua, in ciuda hartuielilor repetate, la fel ca si mitingurile de protest. Pe 19 noiembrie, liderii grupurilor parlamentare, Iurie Rosca (PPCD), Victor Stepaniuc („Partidul Comunistilor”) si Dumitru Braghis („Moldova Noastra”) au avut o intalnire cu Dmitri Kozak, in care reprezentantii Opozitiei si-au exprimat dezacordul fata de proiect; chiar si Stepaniuc, liderul fractiunii comuniste din Parlament, a declarat ca nu sustine toate prevederile Memoradumului. Pentru a da o alura europeana Memorandumului, Kozac a afirmat: „memorandumul si planul propus in format tripartit, elaborat in comun cu OSCE si Ucraina, sunt foarte asemanatoare, acesta fiind doar mai concret”. Ceva adevar exista aici, cu „nuanta” ca proiectul anterior din 2002 tot de Moscova fusese construit... Pe 20 noiembrie, Igor Smirnov adreseaza un apel populatiei din stanga Nistrului prin care sustine documentul si sugereaza, totusi, o imbunatatire: „In conditiile in care viitorul stat va fi unul demilitarizat, rolul dominant in oferirea garantiilor militare si a securitatii de stat ar trebui sa revina Rusiei, fapt ce ar merita consfintit in constitutia viitorului stat federal”. Luni, 24 noiembrie, Opozitia din Republica Moldova se reuneste intr-o sedinta a Mesei rotunde cu Statul Permanent, un mecanism infiintat la sugestia Consiliului Europei si menit sa reuneasca pentru dezbateri principalii actori politici de la Chisinau (treptat, initiativa a cazut in derizoriu pentru ca era sistematic ignorata de Partidul Comunistilor sau de alte formatiuni din Opozitie; sistemul intalnirilor a fost resuscitat cu aceasta ocazie). In absenta reprezentantilor Partidului Comunistilor, s-a infiintat Comitetul pentru Apararea Independentei si Constitutiei Republicii Moldova (CAIC) la care au aderat toate formatiunile de opozitie si toate ONG-urile, asociatiile sau uniunile semnificative de peste Prut si care s-a pronuntat, explicit, impotriva semnarii Memorandumului. CAIC a cerut o intalnire cu Presedintele Voronin caruia i-a solicitat sa ceara implicarea UE, a Americii, a Romaniei si Ucrainei in procesul de reglementare a crizei. Iurie Rosca (PPCD) a propus demararea unor actiuni ample si hotarate de protest incepand cu ziua de 25 noiembrie, ziua sosirii Presedintelui Putin la Chisinau.
In contrapartida, Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei presedintelui Rusiei, a utilizat toate argumentele pentru a-l convinge pe presedintele Voronin sa semneze. Kozak a afirmat, ulterior, ca Voronin ar fi acceptat, ca ar fi promis ca va semna, dupa care si-a schimbat radical opinia. Voronin declara in timpul negocierilor cu emisarul rus ca: „Acceptarea proiectului de catre toate partile interesate va semnifica un inceput real de solutionare a conflictului transnistrean fara invingatori si invinsi, iar finalizarea cu succes a acestui proiect va putea fi comparata cu caderea zidului Berlinului”. In plus, Dmitru Kozak dadea garantii ca OSCE va sustine orice plan care va fi acceptat de partile implicate in conflict. In acest timp, Jaap de Hoop Scheffer, presedintele OSCE, nu avea nici o pozitie. Pentru a grabi decizia, Kozak a lansat urmatoarele promisiuni: retragerea rapida a munitiilor de pe teritoriu Transnistriei, anularea unei parti a datoriilor Republici Moldova catre Rusia (in valoare de 100 milioane de dolari), precum si alocarea altor 105 milioane de dolari, ajutor nerambursabil, destinat pentru stabilizarea economica, sociala si ecologica din regiunea transnistreana. In plus, ca o consecinta a vizitelor lui Kozak la Tiraspol, se manifesta primele gesturi de deschidere. Dupa ce Chisinaul a schimbat frecventa de testare a televiziunii digitale, lichidand inferentele operatorului de telefonie mobila din Tiraspol, Tiraspolul a inlocuit, la randu-i, bruierea frecventelor de telefonie mobila utilizate de Voxtel si Moldcell. De asemenea, Tiraspolul a anuntat ridicarea, cu incepere de la 21 noiembrie, a interdictiei de acces pe teritoriul Transnistriei, impusa anterior lui Vladimir Voronin si altor oficiali moldoveni. Voronin si-a exprimat satisfactia: „este un semn bun, un semn ca vom reusi sa realizam compromisul necesar”. In plus, a afirmat in fata corpului diplomatic de la Chisinau, ca daca Tiraspolul continua sa se manifeste in acelasi fel, Republica Moldova va propune ridicarea sanctiunilor de circulatie impuse conducatorilor transnistreni de UE.
Totul indica semnarea Memorandului, mai cu seama pasii concreti care s-au facut dupa 10 ani de stagnare. Din acest moment, insa, incepe, probabil, ceea ce ministrul de externe rus, Igor Ivanov, avea sa numeasca „implicarea unor tari in afacerile interne ale CSI, ca si in Georgia” (afirmatie emfatica si ridicola, caci Ivanov nu este ministru de Externe nici al CSI nici al Georgiei!).

(Fragment din articolul AMERICA FACE SAH-MAT RUSIA LA CHISINAU
- SAU CEA MAI MARE INFRANGERE DIPLOMATICA A MOSCOVEI IN RAZBOIUL PENTRU CONTROLUL REPUBLICII MOLDOVA , la:

http://www.studiidesecuritate.ro/stiri/news12.html).
#12157 (raspuns la: #12148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu numai in America - de Dantimis la: 17/03/2004 17:40:26
(la: Cat va ramane din salariu?)
Ceea ce spuneam nu e valabil numai pt cei care sunt in America. Peste tot in lume sunt stock markets si banci care ofera diferite forme de investitie. Nu trebuie sa fii jucator la bursa de actiuni ca sa stii cum sa-ti investesti banii. Dar e bine ca atunci cand mergi la banca si vorbesti cu un investment banker sa stii cat de cat care sunt optiunile pe care le ai si sa nu il lasi pe banker sa ia decizia in locul tau caci sigur va alege varianta care are comisionul cel mai mare, nu care-i cea mai buna pentru tine. Cum spunea si Andre, ei nu sunt cu nimic mai buni dacat vanzatorii de masini.

Andre, spuneai ca afacerile imobiliare sunt mult mai sigure decat investitia in actiuni de bursa? De ce? Pentru ca la o casa poti sa-ti cumperi insurance si in caz de cutremur sau tornado iti primesti banii inapoi? La fel si in bursa de actiuni poti sa-ti cumperi diferite forme de insurance. La orice portofoliu poti sa-ti cumperi ceva insurance, se numeste hedge. Si atunci poti sa dormi linistit. Sau cumpara-ti actiuni numai la firme serioase care esti sigur ca vor fi in business si peste 30 de ani. De exemplu General Motors, care crezi ca sunt sansele sa dispara de pe piata in urmatorii ani? Cred ca mai multe sanse are sa dispara o casa. Nu ma intelege gresit: nu am nimic impotriva investitiilor imobiliare, intradevar pot fi investitii profitabile si relativ cu risk redus, dar nu le considera mult mai sigure decat afacerile bursiere, doar pt ca nu le cunosti. Intradevar, daca te apuci de investit fara sa-ti faci lectia e ca si cum ai cumpara o casa dupa ce ai vazut numai o poza. Pierdere sigura. Dar daca citesti o carte - doua, se schimba povestea. Si e mult mai usor decat sa dai cu bidineaua sau sa alergi dupa chiriasi.

Hexi, spuneai ca $600/luna nu sunt suficienti ca sa cumperi actiuni? Gresesti! $600/luna sunt o mica avere. Cu ceva vreme in urma vorbeam pe un forum cu un chinez din Beijing care-mi spunea ca 5 ani a tot economisit cate $35/luna dintr-un salariu de mai putin de $200/luna cat avea el. Ii trebuiau $2000 ca sa-si deschida un cont la o banca online sa joace la bursa americana (acum poti sa-ti deschizi cont si cu $0). In acei 5 ani tipul a studiat si s-a antrenat pe hartie. Acum juca la bursa de vreo 2 ani si deja renuntase la servici, caci castiga mai mult la bursa iar portofoliul si-l marise la vreo $7000.

Nu vreau sa sfatui pe toata lumea sa se apuce de afaceri la bursa. Intradevar, pot fi destul de riscante cateodata. Dar fiecare dintre noi ar trebui sa citeasca un pic, sa incerce sa-si faca o educatie financiara cat de cat. Multi romani cred ca nu mai exista alte forme de economisire decat CEC-ul (sau formele echivalente din occident). Pe cand piata e atat de variata si ai atatea de ales, multe variante fiind sigure 100% ca nu-ti vei pierde banii. Cati bani vei avea in cont la batranete depinde in mai mica masura de cati bani faci in viata activa, ci de cum ii folosesti, de cum ii pui la munca pt tine prin investitii. Nu conteaza cum: case, terenuri, actiuni la bursa, etc. Dar decat sa-ti tii banii la CEC sau in savings accounts mai bine cumperi monezi de aur, ca tiganii pe vremuri (nu e o gluma, in ultimii ani pretul aurului a crescut mult in raport cu dolarul).

Orice ati face... mult succes!

Dan

Franţa care chipurile n-are interese - de Filip Antonio la: 18/03/2004 07:53:34
(la: Atentatul din Madrid)
"Poate ca Europa s-a saturat in sfirsit sa fie catelusul americanilor, care isi aduc aminte perfect ce la datoreaza Europenii lor, dar nu si invers... s-or fi saturat de un "frate mai mare" care le spune unde au voie sa mearga si le dicteaza ce au voie sa gindeasca... in acest sens politica AM nu e mai buna decit agresivitatea ruseasca, din epoca de trista amintire..."

Ce le datorează americanii europenilor? Şi crezi că Rusia de azi e cumva un model, în comparaţie cu Statele Unite?

"Un prieten ADEVARAT este unul care iti atrage atentia atunci cind faci prostii si trebuie sa recunoasteti ca Irakul a fost una, si una mare de tot, nu prin ideea de a-l inlatura pe dictator, ci prin metoda folosita si "minciuna fondatoare". Lasati Franta in pace, traind si unul si altul in tari care "nu au prieteni, ci numai interese" nu sinteti DE LOC calificati sa aruncati cu pietre..."

Franţa condusă de Cameleon Bonaparte, care în 1974 în calitatea de prim ministru a vândut lui Saddam Hussein reactorul nuclear de la Ossirak?

Franţa care a încheiat ultima testele nucleare?

Franţa care a asasinat militanţii ecologişti de pe Rainbow Warrior?

Franţa care a comis un genocid în Algeria şi a jucat un rol fundamental în anularea alegerilor libere şi corecte din 1991 din Algeria care erau pe punctul de a fi câştigate de islamişti (şi se mai miră azi că e ţinta urii lor)?

Franţa care a jucat un rol perfid în declanşarea genocidului ruandez?

Franţa care îi întinde covorul roşu criminalului genocidar Mugabe, proscris în restul Europei?

Franţa care a trebuit acţionată de Comisia Europeană la Curtea de Justiţie pentru a respecta decizia ridicării embargoului asupra importului de carne bovină din Marea Britanie?

Asta e ţara altruistă care a fost salvată de două ori de la dispariţie de americani?

"Pacat ca saracii civili spanioli trebuie sa plateasca pentru timpeniile unui guvern care nu tine seama nici de opinia publica nici de interesele tarii lor si D-zeu sa-i odihneasca in pace !
Dar actualul guvern, iesit in urma votului liber exprimat de cetateni nu face decit sa-si respecte promisiunile electorale si nimic mai mult. Nici voi si nici eu (nu am cetatenie spaniola, evident...) nu avem dreptul sa le contestam deciziile. Sint SUVERANI, nu o colonie US, si e bine ca e asa... De-a stinga, de-a dreapta, E PROBLEMA LOR si numai a lor !"

Sigur că e problema lor. dar când li s-o întâmpla ceva şi mai rău (acum că teroriştii au prins gustul) să nu se plângă.

"E adevarat ca momentul e penibil pentru seriful texan si fidelul lui catelus englezesc, dar... asa le trebuie.
Asa cum nu mi-a placut in comunism, asa nu doresc sa traiesc nici intr-o societate ultraliberala condusa de idei neo-conservatoare vecine cu fascismul ..."

Fraze parcă luate din propaganda comunistă. Remarcaţi aberaţia: ultraliberalismul şi neoconservatorismul comparate cu fascismul.
Si inca o data... pacat de bietii oameni, au murit pentru prostia altora, cu turban sau fara...
#12334 (raspuns la: #12327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa din Romania/ Dilema veche - de Dinu Lazar la: 18/03/2004 16:07:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
<>

Da.

Dureroasa problema.

Din pacate, exista mereu fotografi doritori sa ilustreze pe de-a moaca si sa aiba imagini in publicatii in care se vobeste de Cohello, Caraion, Liiceanu, si alte multe nume sonore, in ideea ca e o vecinatate onoranta care se va rasfringe si asupra lor cumva.
De fapt mie mi se pare o hotie de la a la z, se profita de niste amariti si treaba merge inainte.
Exista publicatii culturale care platesc mii de dolari pe luna chirie la sediu si citeva sute de dolari iau numele "sonore" pentru un articolas de o mie de cuvinte, si care nu platesc fotografia sau o platesc mizerabil, pentru ca asa e cutuma, fotografu` sa fie mindru ca publica ceva cite o data si il mai ia cineva in seama.
Exista fundatii culturale cu bugete de multe milioane de dolai pe an care nu dau un sfantz pe imaginea pe care o folosesc; exista trusturi de presa cu venituri tot de multe milioane de dolari, care nu vor sa plateasca, si care se bazeaza pe barteru` clasic "te mai publicam si noi, tu nu ceri bani, noi iti mai facem un lobby ceva, mai te vede lumea, facem o simbioza, hai ca e bine, bate palma"

In tarile civilizate sunt calculate sumele care trebuie platite pentru o coperta, pentru o optime de pagina, pentru orice imagine, pentru orice tiraj; stii ca pentru o coperta de carte ar trebui sa iei intre atit si atit si pentru un editorial de 6 pagini care apare intr-o revista de tirajul x, atitia bani.
Nu se spune nicaieri pe acolo ca o revista de cultura si arta ar trebui sa plateasca mai putin sau de loc.

Eu as avea multe de spus pe tema asta, dar din pacate subiectul nu intereseaza pe nimeni, reactiile sunt cu 2-3 exceptii ca si nule, asa ca asta e, fotografii din Ro nu au decit sa se lase furati si sa se intrebe pe tacute rar, din an in pasti, cum devine cazu`.

Nu este adevarat ca in Ro nu exista bani in presa ori aiurea; exista, dar pentru fotografie nu se da nimic, pen`ca merge si asa si pentru ca perceptia generala e ca fotografu` e un bou care mindru este sa se vada tiparit, sau e un artist, el zboara si se hraneste numai cu lumini si umbre, sau e un gindac ce cu sfioshenie trebuie sa se strecoare pe la colturi, mindru ca il baga cineva in seama.

Dragos e intr-un oras moldovean, nu cred ca stie el cit se plateste pe aici fotografia in presa ori in Dilema Veche.
Ii spun eu; prafu` de pe toba se plateste, si nici ala.
Dar ar fi interesant sa fie intrebati pe mail cit se plateste o poza tiparita, cred ca ne-am distra in hohote.

Vorbeam zilele trecute cu o doamna care se invirte in cercurile artistice americane din LA; imi spunea ca acolo treaba e simpla, daca esti bun ai bani si daca esti prost nu ai bani; nu te intreaba lumea ce artist esti, ci citi bani faci; daca vinzi sau nu. Acolo o Dilema Veche ar alerga innebunita sa aiba ilustratii produse de un fotograf cu renume si scump, ca asa i-ar creste si ei actiunile; aici e invers, ca multe altele.
#12375 (raspuns la: #12358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
miroase a primavara... - de bluey2564 la: 22/03/2004 05:20:12
(la: Testarea IQ pt. electori)
... si nu numai in sensul propriu al cuvantului!
Am gandit si am spus in nenumarate randuri ca votul universal este bolovanul agatat de gat care ne va face una cu malul de pe fundul apei.
Cu riscul de a fi suporta si eu acuzatia de fascism, o spun si aici: atata timp cat exista oameni care aplica stampila de vot dupa criterii dictate de glandele supra-renale (isi mai aminteste cineva un slogan de prin 1990 in care se erau refuzate tigarile de o anumita marca si valuta?) vom pastra traiectoria bolovanului.
Democratia este acea oranduire sociala in care toata lumea are parte de ceea ce merita majoritatea. Daca majoritatea asta nu poate fi educata, atunci ar trebui macar impiedicata sa-si faca rau siesi si nevinovatilor totodata!
Apropos de stirile de la ora 17, as merge si mai departe cu "anti-democratia" mea si as institui testarea IQ si in vederea acordarii dreptului de a avea sau de a creste copii. Poate ca in acest fel ar fi mai putine stiri la acea ora despre copii abuzati de catre proprii parinti, ar fi mai putini aurolaci si - intr-o generatie sau doua - am ajunge si noi in rand cu lumea civilizata.
Mi s-a ridicat parul pe ceafa cand, intr-o discutie oarecare, la remarca mea ca am ajuns - prin puterea exemplului majoritar - sa producem o generatie de indivizi a caror "sete" de cultura se satisface in salile de jocuri electronice, pe scarile Mall-ului si in fata televizorului (am eu ce am cu BigBrother) sa mi se raspunda: "Ne place sau nu, integrarea in Europa inseamna si asta! Lasa sa fim inculti, dar sa traim bine!"

Mitocania, marlania si neam-prostia au aproape capatat statut de normalitate. Pupincurismul este norma generala de conduita. Tot ceea ce nu poate fi cumparat, copiat sau distrus este improscat pana cand devine nu doar indezirabil, dar chiar pana cand ajunge sa incumbe o oarecare doza de risc. E mai usor sa distrugi anumite lucruri decat sa incerci sa te ridici la un nivel de la care sa poti accede la ele.
Se vinde si se cumpara aproape orice, dar bunul simt nu se gaseste pe tarabele din piata. De s-ar gasi cati ar fi cei ce ar da un ban pe el?
Si, cu toate astea, mai sunt unii care - asemenea dumitale, asemenea mie, poate si altora - mai cred ca exista o nadejde ca astfel de lucruri sa fie doar apanajul unei situatii pasagere...
Ramane o chestiune majora de lamurit cu privire la gandul ca ar trebui cernuta pleava: oare cei care au in mana painea si cutitul, au un cat de mic interes sa se cearna ceva?
Manifestul si morile de vant - de Dinu Lazar la: 23/03/2004 01:56:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din pacate, la datu` cu parerea despre fotografie si tehnica fotografica exista atitia pseudospecialisti in presa, ca te intrebi unde stateau internabilii astia pina acum.
Intr-o revista de decoratiuni aparuta luna trecuta aflam ca cutare aparat foto are un motor VSI asa si asa (ala era micoprocesorul, pentru duduia cu capu` in moatze e tot aia cu motoru`'); iar in revistele de computeristi si computere dezastrul bintuie creierii infierbintati ai tinerilor lupi de chat; care va sa zica in ultimul Extreme PC scrie negru pe alb ca Olympus a anuntat dezvoltarea unei lentile pentru camere foto digitale cu dimensiuni foarte reduse.
Cind colo, stim si vedem ca nu e o lentila, ci un sistem care cuprinde si un obiectiv, CARE E FACUT DIN MAI MULTE LENTILE, si un captor CCD.
Dupa ce shmecherul care informeaza poporul depsre ce mai e nou la Olymus ne spune de noua lentila, aflam in fraza urmatoare ca treaba e de fapt o camera, ca vorbeste de prototipul camerei; si ca e vinjoasa, pentru ca suporta 1,3 MP. Suporta! Mare sunt meandrele limbii romane.
Dezmatul continua insa: care va sa zica la o adica acest lucru ( grosimea si rezolutia, scuzati, suportata) a fost posibil datorita lentilelor cu forma libera!
Alo, academia! optica dintr-a shaptea se mai face? Lentile cu forma libera?
Invatamintul e deci un dezastru.
Pe vremea mea asa un specimen nu ar fi terminat niciodata liceul...
Sau o fi luat ceva ierburi omul si ne batem capul de pomana.
Pentru ca: lentilele cu forma libera au fost asezate orizontal, nu vertical.
Comitetul de premiul Nobel ce face, nu citeste Extrem PC din Ro?
Ce inculti astia cu Nobelu...ca vine bomboana pe coliva:
avantajul lentilelor cu forma libera asezate orizontal, e corectarea aberatiilor cromatice. De unde? Din telefoanele mobile!!!!!!!!!
Din doua una; ori aceste reviste sunt serioase si scriu corect stiintific si profesional despre orice numai despre fotografie nu, si a dat drumu` la Socola si toti redusii mintal au fost angajati la ziare si reviste ca mari specialisti in tehnica fotografica, ori toate informatiile sunt la nivelul fotografiei digitale vazute de iluminatii care este, si atunci e grav.
La Cotidianu`, domnul EOP scrie linistit si probabil trist ce poate si viata merge inainte, cititorii afla ce panseuri produc circumvolutiile creierului autorului si lumea merge inainte, si a venit primavara si spatiul tipografic umplut cu sfaturi inalte miine e uitat si poimiine alte ineptii vor apare.
Printre panseurile autorului care nu au nici o treaba cu realitatea gasim:

1.Magazinele de la noi ofera in prezent, la un pret de aproximativ 19 milioane de lei, camere foto digitale superioare din multe puncte de vedere aparatelor foto clasice.

Fals. Daca ne referim la aparate si numai la aparate, la acelasi pret unul clasic va fi mai bun (tehnic, mecanic, optic, etc) decit orice aparat digital.

2.Cum camerele foto digitale nu trebuie sa impresioneze o pelicula foto, acestea ajung fara nici o problema pana la sensibilitati de 6400 in standard ISO, fotografiile rezultate fiind clare, pentru simplul fapt ca aceste camere nu folosesc pelicula fotosensibila.

FALS, FALS, FALS!!!!!!!!!

Pina la 400ISO conform oricaror teste digitalul e mai bun ca filmul, peste 800ISO filmul bate digitalul la definitie si granulatie.

3. O rezolutie de 1024/768 de pixeli este buna, permitand punerea pe hartie fotografica a unei imagini de calitate. Imaginile pot fi printate cu rezultate bune pe orice tip de hartie, in formate mari, pana la 25/38 cm

Asta e un panseu ceva ce nu se poate... o imagine la pixelii astia nu poate fi printata sa arate oarecum bine la mai mult de maximum, maximum 8x10 centimetri...

Fotografia digitala e ca Fata Morgana; pare aproape si e departe, pare ca stim multe, ca spunem si la altii din adincurile panseurilor noastre, dar de fapt nu spunem nimic.

Trista treaba.
#12617 (raspuns la: #12582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CATEDRALA NEAMULUI - de (anonim) la: 23/03/2004 04:36:53
(la: Catedrala Mantuirii Neamului: dezbatere si vot pe internet)
In lumea civilizata, preocuparile bisericii si ale preotilor nu sunt numai cresterea burtzilor si construirea bisericilor (ca asa "da bine"). Acolo biserica se ocupa de copii orfani, de saraci, de activitati culturale, etc.

In Romania, adica lumea necivilizata, cu cat timpul trece cu atata populatia da dovada de inapoiere din toate punctele de vedere. Se construiesc biserici de exemplu. Biserica cheltuieste miliarde pe o catedrala care nu va folosi nimanui, in loc sa ajute comunitatea. Ba mai mult, distruge un parc, care foloseste cuiva. Imi foloseste mie ca merg sa iau o gura de aer ceva mai curat si sa plimb cainele, le foloseste copiilor care au un loc de joaca si nu trebuie sa alerge prin praful si mizeria de pe strazi, foloseste Bucurestiului.

Nu, teoctist nu gandeste cu capul, pe care probabil il are doar ca sa nu ii ploua in gat. El vrea sa faca o catedrala, sa sfideze orice dorinta a Bucurestenilor, ca de, trebuie sa lase si el ceva in urma, am zis mai sus, ca asa "da bine".

Oricum, parerea mea este ca biserica nu mai e un lacas de cult, ci un business. E cineva pe forumul asta care crede ca preotii din ziua de azi CHIAR CRED CE SPUN? Sunt eu absurd?

Si ca sa reiau - biserica nu construieste orfelinate, nu organizeaza activitati pentru defavorizati, nu ajuta oamenii. Doar construieste catedrale si biserici.

E jale.
"Limba de stat", "limba oficiala" - sa nu se supere rusii. :) - de belazur la: 24/03/2004 18:41:23
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
Manuale de limba romana, destinate alolingvilor adulti, au fost editate la Chisinau, cu suportul Natiunilor Unite
23 martie 2004
Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) si Departamentului Relatii Interetnice (DRI) au prezentat, luni, la Chisinau primele manuale de limba romana destinate alolingvilor adulti, editate in Republica Moldova.
Analistul PNUD, Margareta Petrusevschi, a afirmat ca setul de manualele reprezinta produsul final al proiectului "Limba ca mijloc de integrare sociala". Acest proiect al PNUD a fost implementat de DRI cu scopul de a facilita integrarea minoritatilor in viata sociala. Setul contine un manual pentru primul curs, un caiet de teste, si o caseta audio pentru insusirea normelor fonetice.

Presedintele grupului de autori, Diana Constantinovici, considera ca acest nou tip de manuale este necesar, intrucat pana in prezent adultii alolingvi erau nevoiti sa studieze limba romana dupa manuale concepute pentru copii. Noile manuale sunt concepute astfel incat sa fie utilizate de catre toti minoritarii si chiar de catre cetateni straini care doresc sa invete limba romana, a mai spus Constantinovici.

Managerul proiectului, Liliana Calmantui, a anuntat ca manualele vor fi donate centrelor lingvistice, bibliotecilor si scolilor, iar o parte vor fi comercializate.

Potrivit directorului DRI, Tatiana Mlecico, o buna parte din manuale vor fi folosite la cele sase centre lingvistice regionale deschise de DRI. Aceste centre s-au inchis temporar din cauza reformei administrativ-teritoriale, dar vor fi redeschise in curand, a precizat Mlecico.

Atat in materialele editate, cat si in timpul ceremoniei de prezentare a manualelor s-a evitat formula "limba romana", fiind utilizata frecvent expresia "limba de stat" sau "limba oficiala".

DRI si PNUD au editat, in cadrul aceluiasi program, si ghiduri de conversatie de cinci tipuri, unul general si patru cu traducere in gagauza, rusa, ucraineana si bulgara. Tirajul total al acestor publicatii este de 21.500 exemplare.

Proiectul "Limba ca mijloc de integrare sociala" a demarat in 2001, cu un program de cursuri de predare a limbii romane pentru alolingviii adulti. Pana in prezent, aceste cursuri au fost absolvite de aproximativ 800 de persoane in cea mai mare parte functionari publici.

BASA-PRESS


Romania si provocarile regionale ale integrarii euro-atlantice - de belazur la: 24/03/2004 18:54:40
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
Moldova, Romania si provocarile regionale ale integrarii euro-atlantice

Romania si provocarile regionale ale integrarii euro-atlantice

- relatia cu Republica Moldova si posibile consecinte pe termen scurt si mediu -

DAN DUNGACIU

"Anumite actiuni si evenimente recente din viata politica a Rusiei si din politica externa a Rusiei ne-au pus pe ganduri... Prezenta trupelor ruse [in Georgia si Moldova] nu se conformeaza angajamentelor asumate la Istanbul. Doresc sa le spun rusilor inca o data ca, in opinia noastra, trebuie sa depuna mai multe eforturi pentru aplicarea obligatiilor pe care si le-au asumat la Istanbul. Rusia nu a respectat calendarul retragerii".(Colin Powell, ianuarie 2004, Moscova)

"Pentru prima data in istorie, interesele Romaniei coincid cu cele ale Occidentului in ceea ce priveste Republica Moldova... O data la doua generatii (1918, 1940, 1991), Moldova este cap de lista a prioritatilor agendei diplomatice internationale si aproape de fiecare data Occidentul este prins pe picior gresit, pentru ca nu a existat o analiza profunda a acestui spatiu. Acum ne aflam intr-un astfel de moment. Si, pentru prima oara, Romania are posibilitatea de a influenta deciziile internationale". (Vladimir Socor, 28.01.2004, Bucuresti)

"Replica pe care urmeaza sa o dea Occidentul politicii externe agresive, promovate de Moscova in spatiul post-sovietic, o poate constitui extinderea treptata a Aliantei Nord-Atlantice si a Uniunii Europene, pana cand acestor organizatii li se vor alatura, intr-o forma sau alta, tarile din imediata lor apropiere, Ucraina, Belarus, Republica Moldova, Georgia si Azerbaidjanul". (The Wall Street Journal, ianuarie, 2003)

Republica Moldova - o prezenta absenta

Republica Moldova are un statul paradoxal pe agenda publica a dezbaterilor din Romania. Este invocata, dar nu discutata, este pomenita (rar!), dar nu analizata. Este o prezenta, dar o prezenta discontinua, fara substanta, fara efect. O prezenta... absenta.

Acest text apare nu doar din dorinta de a inventaria un an de evolutii politice si geopolitice din Republica Moldova, ci de a evidentia, prin recul, o realitate care devine evidenta pentru orice observator de la Bucuresti sau aiurea. In anul 2004, una dintre mizele cele mai insemnate de pe agenda de politica externa a Romaniei va fi chestiunea Republicii Moldova, respectiv prestatia Chisinaului fata de Bucuresti si reactia pe care Romania va trebui sa o aiba fata de sfidarile puterii politice comuniste de peste Prut. Caruselul provocarilor la adresa Romaniei a inceput deja, si exista toate motivele sa credem ca el va continua. In plus, evolutia evenimentelor din Republica Moldova sugereaza ca dosarele geopolitice deschise in 2003 sunt departe de a fi solutionate, iar efectele acestei stari vor afecta, pe termen scurt si mediu, conditia Romaniei de membru NATO si aspirant la un loc in Uniunea Europeana. Faptul ca 2004 este an electoral pentru ambele tari (in primavara lui 2005 vor avea loc in Republica Moldova alegeri parlamentare) nu face decat sa complice ecuatia.

O conferinta si mai multe semne de intrebare

Pozitia Romaniei fata de Republica Moldova nu va fi de aici inainte benevola si nu o va implica numai pe ea, caci Romania este plasata acum la granita celei mai mari aliante militare pe care a cunoscut-o omenirea si care are interese geo-strategice in Istmul Ponto-Baltic si Caucaz. De aici sarcinile ce-i incumba. Toate evolutiile indica o crestere treptata - teoretica, cel putin! - a importantei Romaniei pe aceasta axa, si pozitia ei in viitoarea arhitectura de securitate regionala va depinde, in buna masura, de competenta si hotararea ei de a gestiona adecvat aceasta somatie iminenta. Dincolo de adeziunile fervente si retorica integrarii in NATO, urmeaza, in 2004, testul implicarii si evolutiei efective in aceasta regiune.

Poate Bucurestiul sa isi asume un asemenea rol? - este pana la urma interogatia majora pentru 2004. Din nefericire, semne de intrebare relativ la putinta sau abilitatea Bucurestiului au aparut prea repede. Intre 19-22 ianuarie 2004, la Niederpöcking, Lacul Starnberg, Germania, sub egida Pactului de Stabilitate in Europa de Sud Est, in cooperare cu Ministerul de Externe German (si organizata de Asociatia pentru Europa de Sud Est) s-a desfasurat conferinta "Perspectivele europene ale Republici Moldova". Este prima conferinta de asemenea anvergura dedicata explicit Republicii Moldova, iar participarea a fost numeroasa - aproape o suta de reprezentanti ai asociatiilor sau institutiilor politice sau nepolitice cu interese in Republica Moldova sau regiune - si de inalt nivel: Erhard Busel, Coordonator special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud Est, William Hill, Seful Misiunii OSCE la Chisinau, Vladimir Filipov, reprezentantul Consiliului Europei la Chisinau, reprezentanti ai Ministerelor Afacerilor Externe ale unor tari europene, experti internationali, liderii politici de la Chisinau (Nicolae Dudau - Ministru de Externe - Iurie Rosca, Dumitru Braghis, Oleg Serebrian, Oazu Nantoi etc.).

In cadrul conferintei, trei grupuri de lucru au discutat strategii europene, politici economice si sociale, precum si aspecte de securitate referitoare la Republica Moldova. Aceste comisii vor pregati terenul pentru intrunirile viitoare si pentru elaborarea unor proiecte sau strategii care sa includa si recomandari concrete pentru factorii de decizie d la Bruxelles sau Chisinau. O conferinta, asadar, de o importanta strategica indiscutabila. Din partea Romaniei a fost invitat, intr-o prima instanta, doar Gabriel Andreescu, Centrul de Studii Internationale, Comitetul Helsinki ("expertul favorit" al liderilor politici sau de opinie ai Partidului Comunistilor aflat acum la putere la Chisinau). Textul preferat al echipei istoricilor oficiali ai regimului comunist este, de departe, Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu, "Relatia Romaniei cu Republica Moldova", text tiparit in 22 Plus la 25 ianuarie 1995, in care autorii acreditau ideea unei "minoritati romanesti" in Republica Moldova. Pentru o valorificare recenta a lui Gabriel Andreescu in presa oficiala de la Chisinau, se poate vedea Haralambie Corbu, "Culegem ceea ce semanam", serial tiparit pe prima pagina a Moldovei Suverane, ianuarie 2004. Al doilea favorit al istoriografiei comuniste si revizioniste de la Chisinau este Lucian Boia, considerat de Vasile Stati, autorul penibilului Dictionar moldovenesc-romanesc, drept "cel mai obiectiv istoric roman". In principala lucrare revizionista a lui Vasile Stati, Istoria Moldovei, "Vivar-Editor", Chisinau 2002 - pe a carei coperta troneaza fara jena imaginea "Moldovei Mari" - Lucian Boia este gratulat cu atributele cele mai inalte: "prestigiosul istoric roman" etc. Invocarea lui Lucian Boia este, totusi, inepta si frauduloasa: istoricul oficial al revizionismului "moldovenesc" utilizeaza demersul lui Lucian Boia in litera, nu in spiritul lui. Stati utilizeaza deconstructia (de-mitizarea) istoricului de la Bucuresti doar pentru istoria Romaniei, niciodata pentru ceea ce el considera a fi "istoria Moldovei").

Revenind acum la invitati, nu poti sa-ti reprimi perplexitatea (pe care unii au exprimat-o public acolo!): vecina Moldovei, Romania, reusea "performanta" diplomatica de a avea un invitat din cei aproape o suta! In ultima clipa, s-a reusit introducerea pe lista invitatilor, ca observator, a unui reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe. Cam putin pentru o tara care are ca sarcina gestionarea viitoarei frontiere estice a NATO si UE si care nazuieste sa devina locomotiva Republicii Moldova in demersurile acesteia - cate sunt! - de integrare europeana. Iar aceasta prezenta debila spune ceva despre strategia (existenta sau nu) a Bucuresti-ului in raport cu Republica Moldova sau despre institutiile care sunt puse in miscare (sau nu) pentru aplicarea acesteia. Cu atat mai mult cu cat la Niederpöcking, reprezentatii altor doua tari, Polonia si Lituania, au declarat explicit intentia de a deveni ele locomotiva Republicii Moldova in eforturile acesteia de integrare in structurile europene! Cuplata cu refuzul obstinat al Chisinaului de a colabora cu Bucurestiul - de aici, firesc, disponibilitatea institutiilor occidentale de a gasi un inlocuitor -, propunerea pare amenintator de plauzibila, iar consecintele geopolitice pentru Romania sunt incomensurabile: in esenta, este vorba despre a doua deposedare a Romaniei - dupa "pierderea" flotei din Marea Neagra - in ceea ce priveste capacitatea Bucurestiului de a actiona pe frontul de Est (Marea Neagra si Caucaz). O Romanie care pierde initiativa spre Est devine un actor figurant si nesemnificativ in orice initiativa a Washingtonului sau a UE in Caucaz sau Istmul Ponto-Baltic. Aceasta este, geopolitic vorbind, miza confruntarilor Chisinau - Bucuresti si aici sta, se pare, explicatia razboiului declansat de puterea comunista la adresa Romaniei.

Inainte de a detalia, sa urmarim, rapid, cateva repere ale acestei campanii.

"Aria calomniei". Chisinaul ataca Romania la institutiile europene

Doar cateva mostre: "In timpul celor 1213 zile cat Moldova s-a aflat sub ocupatia Romaniei, un evreu era ucis la aproape fiecare doua minute" (din "Plangerea 435" depusa de Andrei Neguta, deputat comunist, la Consiliul Europei, 2003); "Romania a ramas unicul imperiu in Europa, constituit din Moldova, Dobrogea si Transilvania" (Presedintele Vladimir Voronin, Postul de televiziune NIT, decembrie, 2003); "Scopul lui Rosca [liderul PPCD] este crearea provinciei romanesti si invadarea acesteia cu sute de mii de romi" (Moldova Suverana, publicatie oficiala a guvernului Republicii Moldova, 14 ianuarie 2004)... Sunt doar cateva exemple dintre zecile care invadeaza astazi spatiul public sau politic de la Chisinau sau aiurea. Razboiul declansat de Chisinau - flancat, probabil, de alti "prieteni" traditionali ai Romaniei - au adus relatiile dintre cele doua state in faza cea mai delicata din 1990 incoace. Dupa o perioada de relativ inghet de dupa 2001, a doua jumatate a anului 2003 a marcat apogeul acestei confruntari. Iata cateva momente ilustrative ale acestui dosar care nu pare ca se va inchide curand.

In 2002, relatiile bilaterale romano-moldovene fusesera, practic, suspendate o data cu anularea vizitei la Chisinau a primului-ministru Adrian Nastase in urma unor neinspirate declaratii belicoase ale unor oficiali moldoveni. In aprilie 2003, Ministrul roman de Externe, Mircea Geoana, si omologul sau moldovean, Nicolae Dudau, declara la Chisinau ca Tratatul de baza dintre Republica Moldova si Romania ar putea fi incheiat pana la finele anului curent. Ministrul romana prognoza chiar ca posibila o vizita a Presedintelui Iliescu, in toamna, in Republica Moldova. (Ca gest de bunavointa, Mircea Geoana anunta re-esalonarea datoriilor din importul de curent electric ale Republicii Moldova.) Chisinaul astepta de la aceasta vizita semnarea Tratatului de baza moldo-roman - vizita nu va mai avea loc.

Declaratiile belicoase ale comunistilor nu se opresc; dimpotriva. La 25 iulie 2003, la Chisinau, apare Dictionarul moldovenesc-romanesc, semnat de Vasile Stati, care afirma ca aceasta carte "demonstreaza existenta obiectiva a celor aproximativ 19.000 de dovezi de netagaduit ale individualitatii si dainuirii seculare a limbii pe care moldovenii o numesc moldoveneasca". Institutul de Lingvistica al Republicii Moldova anunta ca il va actiona in judecata pe Vasile Stati, pentru compilatie si furt intelectual. In acelasi zi, ziarul guvernamental Moldova Suverana publica celebra "Conceptie nationala de stat a R. Moldova" a Presedintelui Voronin. Unul dintre scopurile acestor gesticulatii politice era provocarea autoritatilor romane inaintea intalnirii dintre cei doi presedinti. La inceputul lunii august, Presedintele Ion Iliescu se intalneste, la Costesti-Stanca, cu omologul sau moldovean, Vladimir Voronin. Cei doi sefi de stat nu fac referinte la "Tratatul politic de baza moldo-roman", despre care Voronin afirma cateva zile inainte ca ar trebui discutat in mod obligatoriu.

Odata cu preluarea presedintiei Consiliului de Ministrii al Consiliului Europei, Moldova incepe o campanie sistematica de denigrare a Romaniei. Alexei Tulbure, reprezentantul permanent al Moldovei la Consiliul Europei acuza Romania de opozitie fata de planurile de "federalizare" ale Republicii Moldova si de implicare in manifestatiile anti-rusificare si anti-comuniste din anul 2002. (Prestatia oficialului de la Chisinau a fost uluitoare. Nu doar ca nu a adus vreo proba in sprijinul celor afirmate, dar a incheiat emfatic: "Noi vom considera astfel pana nu ne vom convinge de contrariul in baza intregii acelei informatii pe care trebuie sa ne-o prezinte Guvernul roman"). Urmeaza apoi acuzele de "anti-semitism" si "xenofobie". Seful Comisiei pentru Relatii Externe din Parlamentul moldovean, Andrei Neguta, reia argumentele de "anti-semitism", depunand o cerere catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei pe aceasta tema. (In reuniunea din 21 ianuarie 2004, Comitetul de Ministrii a dat un raspuns negativ interpelarii lui Neguta, infirmand acuzele parlamentarului moldovean.) Actorii acestei campanii sunt insa mult mai numerosi decat cei invocati. Victor Stepaniuc, Seful grupului parlamentar al comunistilor, a adresat o interpelare - Interpelarea Nr. 434 - referitoare la situatiei Bisericii Ortodoxa de Stil Vechi din Romania, acuzand Guvernul Romaniei de incalcare a drepturilor omului. Si exemplele pot continua.

In septembrie, premierul roman Adrian Nastase anunta ca Romania nu este interesata sa incheie un "Tratat politic de baza cu Republica Moldova", pentru ca Bucurestiul a recunoscut independenta R. Moldova si "respecta principiile dreptului international in relatiile bilaterale". In noiembrie 2003, Ministrul roman de Externe Mircea Geoana declara la Chisinau ca Romania va sprijini in continuare Republica Moldova pe calea integrarii in structurile europene, fara a tine cont de declaratiile care "au incercat sa puna o umbra in relatiile bilaterale", lansate de oficiali moldoveni. La finele lunii decembrie, Presedintele Voronin completeaza aceasta campanie anti-romaneasca declarand, printre altele, ca "Romania este azi unicul imperiu din Europa, constituit din Moldova, Dobrogea si Transilvania..." (Presedintele Voronin nu si-a ascuns niciodata anti-romanismul, "doctrina" preferata, in fapt, al Partidului Comunistilor al carui lider este. In 2000, de pilda, actualul presedinte al republicii solicita inlocuirea denumirii "limba romana" cu "limba materna" in proiectul de nomenclator al specialitatilor pentru predarea in institutiile de invatamant superior si caracteriza drapelul de stat al Republicii Moldova drept "fascist", datorita identitatii sale cu cel romanesc.) Urmeaza cateva atacuri la persoana Presedintelui Romaniei. Presedintele Iliescu riposteaza: declara ca partidul de guvernamant din Republica Moldova este un partid comunist cu "naravuri staliniste" si condamna "campania antiromaneasca" promovata de partidul comunistilor condus de Vladimir Voronin. In cadrul ceremoniei de inaugurare a Anului Stefan cel Mare si Sfant de la Vaslui (10 ianuarie 2004), presedintele roman respinge conceptul de "Moldova Mare" lansat de autoritatile Republica Moldova. Relatiile nu sunt inghetate, insa, cel putin din partea Bucurestiului: "Relatia Romaniei cu Republica Moldova va ramane o relatie prioritara si extrem de importanta pentru tara noastra in pofida recentelor declaratii ale presedintelui tarii vecine", a declarat la 12 ianuarie 2004 intr-o conferinta de presa, ministrul roman de Externe, Mircea Geoana. Zece zile mai tarziu, in cadrul unei intalniri cu membrii corpului diplomatic acreditat in Republica Moldova, Presedintele Voronin declara ca relatiile cu Romania poarta un caracter "destul de destructiv".

Romania "cade" de pe harta?

Avem acum tabloul intreg. Fie si rapid conturata, campania declansata de Chisinau nu are nimic intamplator, nimic din atitudinea conjuncturala si reactiva sau din lipsa de fermitate a Bucurestiului. La Chisinau exista strategii, la Bucuresti - nu suntem siguri; la Chisinau este o campanie concertata, la Bucuresti sunt riposte sporadice si fara coerenta. Acuza care a deschis seria, cea de "interventie" a Romaniei in treburile interne ale Republicii Moldova este ridicola, cel putin pentru motivul ca in momentul in care Chisinaul arunca pe piata aceasta poveste Romania era cel mai putin implicata in Republica Moldova de la declararea independentei acestei republici incoace.

Constatarea sugereaza ca scopurile campaniei sunt altele, cu atat mai mult cu cat atacurile impotriva Romaniei cresc direct proportional cu apropierea Romaniei de structurile euro-atlantice. Credem ca tinta acestei campanii este discreditarea Romaniei pe plan international si scoaterea ei din joc de pe spatiul geo-politic in care este destinata sa evolueze. Daca Romania nu mai lucreaza cu Republica Moldova, nu (mai) are motive substantiale sa se implice pe axa Istmul Ponto-Baltic - Caucaz. Va deveni dintr-o pozitie geopolitica un simplu amplasament - eventual, pentru diverse baze militare.

In pofida isteriei insuportabile si a retoricii neghioabe, Chisinaul are un proiect infinit mai coerent decat al Bucurestiului in zona. La 15 ianuarie 2004, Vasile Sturza, ambasadorul Republicii Moldova in Bulgaria, a inmanat la Tirana scrisorile de acreditare presedintelui albanez, devenind astfel si ambasador al Republicii Moldova in Albania, cu sediul la Sofia. In ziarul oficial Moldova Suverana aparuse cu o zi inainte un amplu material a lui Vasile Sturza: "Pentru Republica Moldova cooperarea si parteneriatul cu tarile din Balcani reprezinta unul dintre obiectivele sale strategice in regiunea Europei de Sud-Est" - veritabil plan de actiune in viitorul apropiat. Pe relatia Chisinau - Sofia, evenimentul cel mai important l-a constituit vizita de stat a presedintelui Republicii Bulgare in Republica Moldova: 17-19 ianuarie 2003. De atunci relatiile au luat o turnura ascendenta, fiind semne ca anul acesta relatiile se vor intensifica. Reamintim ca Bulgaria exercita in 2004 presedintia OSCE, institutie cu atributii decisive in solutionarea problemei transnistrene. Insa nu doar relatia cu Bulgaria este vizata. (In prima jumatate a anului 2004, de pilda, presedintele Republicii Macedonia va vizita Chisinaul.) In sectiunea "Prioritatile politicii externe ale Moldovei in Balcani" din textul citat se precizeaza ca dezinteresul fata de regiune "ar distanta Republica Moldova de spatiul european". De aceea, "pentru Republica Moldova valorificarea potentialului de cooperare si parteneriat cu tarile din Balcani reprezinta unul din obiectivele sale strategice in regiunea Europei de Sud-Est". Una dintre actiunile strategice ale Chisinaului decurge firesc: "Semnarea acordurilor inter-guvernamentale, in special a Acordului cu privire la liber schimb, ceea ce va permite Republicii Moldova sa se incadreze in regiunea de liber schimb a Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-Est".

Daca adaugam relatiile bune ale Chisinaului cu Budapesta, intelegem ca integrarea Republicii Moldova in UE are legatura cu oricare alt stat, cu exceptia Romaniei. Fie Polonia, fie Lituania, fie Bulgaria, fie - poate - Ungaria sunt candidatele Chisinau-lui la parteneriat pe coordonatele UE, Sud-Estului Europei sau Caucazului. Romania risca sa "cada" de pe harta strategica a zonei.

Relatia Bucuresti-Chisinau are dimensiuni politice si geopolitice care vizeaza pozitia geopolitica a Romaniei in viitoarea configuratie strategica pe una dintre directiile cruciale de inaintare a frontierei NATO, respectiv Eurasia. Este fundamental ca realitatile de peste Prut sa intre, competent, pe agenda civica sau politica a dezbaterilor de la Bucuresti. Anul 2004 va fi, din acest punct de vedere, un test crucial atat pentru diplomatia romaneasca cat si pentru societatea civila.

http://www.yam.ro/articles/2004/martie/23/1.html
#12770 (raspuns la: #12769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
principalul curent foto la noi: ce bine-mi pare c-ai luat tzapa - de mole la: 25/03/2004 03:50:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu am reusit sa inteleg de ce atata inversunare la unii de a fi admisi de punctum.ro. In fond nu nu a zis nimeni ca sunt niste fotografi slabi, nepriceputi, incepatori, necopti s.a.m.d. Deci faptul ca nu au fost admisi acolo nu are ABSOLUT nici o relevanta din p.d.v. al "performantelor" individuale la capitolul arta fotografica, la cei refuzati. (oricum "vrajeala" cu "ati fost admis sau respins" mi se pare de cel mai indoielnic gust) Refuzul celor de la punctum nu se face la modul: "taica, mai ai de invatat, esti un fraiec coclit, nu sti fotografie" ci la la modul (zic io civilizat) ca nu i-ai convins. Nu i-ai convins ca ce? ca nu esti un bun fotograf? Nu cred.
Mai degraba poate nu corespunzi modului lor de a gandi fotografie. Asta nu inseamna ca au minimalizat intr-un fel sau altul fotografia (stilul) pe care o practici. Pur si simplu nu inteleg, nu practica sau nu ii atrage stilul unora. De aici refuzul. Mai mult, cred ca s-a dat deja prea multa importanta subiectului. Si nu cred ca merita atata osteneala. Alergam dupa o fotografie buna sau dupa patalamale de genul: sunt membru in 479 de site-uri foto, am 47 de diplome si 24 de perechi de ciorapi cu sigla APTR, FIAP, AAFR, CFR etc? Mai ales ca dupa cate am vazut, si pe punctum sunt afisate o gramada de foto slabe slabe. Si acolo (ca si pe alte site-uri foto) sunt membrii care nu prea au multe in comun cu fotografia. Deci care ar fi problema? Are cineva impresia ca daca este vazut in compania (virtuala) lui Bumbut, Lazar, Falub etc. le creste "cota"? Tot slabi raman. Poti sa expui pe orice site. Daca ai ceva de spus prin fotografia ta vei fi remarcat. Prin numarul de view-uri, prin note sau comentarii. Daca pui poze cu mici la gratar, cele 19 sticle de bere pe care tocmai le-ai baut cu pretenu' sau cu prietena care tocmai a cazut din masina, iar parul facut valvoi da bine in vizor si ai tras un portret "sabatic", nu cred ca faci mare lucru.
Adevarul o fi pe undeva pe la mijloc. Cei de la punctum nu s-au exprimat tocmai elegant si au creat unele confuzii vis-a-vis de acceptarea ca membru. Cred ca e si un pic de aroganta la mijloc (la romani am senzatia ca un succes, sau un oarecare succes ii face sa si-o ia in cap).
Altii au luat-o razna pe campie, ca daca nu i-au acceptat aia pe punctum sunt niste dobitoci care nu stiu ce e aia fotografie etc. etc.
Asa e domnu' Lazar, in fotografia romaneasca sunt de toate, numai o minima solidaritate si curente artistice nu.
Cu stima
9/11/2001 - de Little Eagle la: 25/03/2004 14:47:41
(la: 11 Septembrie 2001)
Pt. Paianjen,
La site-ul tau adaug si eu unul f. interesant pt. cine e interesat:
http://www.geocities.com/purplesage23/theyknew.html#timeline

Ca fapt divers,in acea zi tocmai eram in drum spre studioul unde lucram,in Manhattan,era ora 9:00AM si eram pe punctul de a traversa strada 42 pe 5th Ave.Era verde pt. pietoni si am observat ca nimeni nu traversa din sens opus...toata lumea se uita in sus in departare,eu fiind cu spatele si m-am intors sa vad la ce se uitau si aratau cu degetele...am vazut un nor de fum urias ...distanta ar fi cam de 30 blocuri de unde eram si prima impresie ce am avut si trecut prin cap a fost ca e vorba de un incendiu urias,deja pompierii mergeau intr-acolo.
Mi-am continuat drumul si ajuns la studio erau citiva colegi ce stateau la masa si se uitau la TV....atunci am realizat catastrofa imensa si vazut pe ecran cum primul turn se prabusea....la numai 2-3 min. de cind ma uitam la TV am vazut cum al 2lea avion intra in al 2lea turn....CREDE-MA ca eram in soc total!!!!NU-MI venea sa cred ca poate fi adevarat!!!!!Ne-am dus la geamuri si fiind la etaj inalt am putut vedea mai bine pe viu norii grei de fum,iti spun ca toti tremuram si fumam
tigara dupa tigara si nu aveam puterea de a ne zice nimic unul altuia!
Eram toti socati si fetele plingeau si tremurau.
desigur ca nu am lucrat in acea zi si nici urmatoarele caci am stat acasa,traficul se oprise,tunelele inchise,nu aveam cum sa fac naveta din New Jersey (cu autobuzul
ce musai trebuie sa treaca prin Lincoln Tunel ce era inchis).
In acea zi am ajuns tirziu acasa si cu un tren special plin la refuz de lume.NIMENI NU spunea o vorba in tren!!!Toti eram tristi si abatuti,femeile plingeau.
M-am gindit la cumnatul meu care avea biroul chiar pe Wall St. si ....cladirea fiind VECINA DE STRADA cu...GEMENII!!!!
Acasa sotia lui era disperata nu auzise nimic de la el,mobilul lui nu functiona.
Dupa citeva ore in final el a dat telefon de la un hotel unde s-a cazat neputind pleca din oras.Era OK dar zdruncinat psihic....El este sef executiv(firma de brokers)
si imediat dupa primul turn lovit a spus tuturor sa plece din cladire ignorind securitatea cladirii care le-a spus sa ...stea inauntru.Dupa aldoilea turn,acesta cazind a afectat...cladirea in care avea biroul si treptat ea n-a putut fi salvata ci s-a darimat de la sine!!!!!In panica ce a urmat dupa primul turn si fum si praf si cioburi de geamuri pe jos el a alergat in sus adica uptown Manhattan,si-a pierdut un pantof si taiat pe picior in cioburi dar a continuat sa fuga speriat si socat si ceea ce l-a socat si mai mult au fost...bufniturile de trupuri de oameni ce se aruncasera de la etajele in flacari si cadeau pe trotuare...unele chiar pe linga el!!!
Pt. el a fost o experienta ingrozitoare.N-a putut dormi cu noptile.Din anul trecut din nou lucreaza in acea zona,intr-o alta cladire noua.In fiecare an de 9/11 isi duce intregul lui colectiv de subalterni(45 la numar) si la fel si seful lui direct la un restaurant unde rezerva mesele pt. dinner el platind totul,fiind o cina in memoria acelor tragice evenimente si a celor morti.

Am tinut sa-ti scriu astea,la fel si pt. forumistii ce poate nu au trait acele clipe de tragedie nefiind in NY la acea data fatidica.
LOVE&PEACE,
Ozzy
Ma scuzati, datoram un raspun - de gabriel.serbescu la: 26/03/2004 14:21:07
(la: Testarea IQ pt. electori)
Ma scuzati, datoram un raspuns, in ultimele zile nu m-am conectat.

In primul rand Filip, efectele ¨dictaturii proletariatului¨ nu le-ai simtit nici tu nici nimeni de pe forumul asta oricat v-ati da cu curu´de pamant si oricat ati incerca sa va martirizati in fata natiunii.
Dictatura asta a proletariatului de care vorbiti nu ajuns sa fie pusa niciodata in aplicare, petru ca nu si-a arat niciodata roadele materiale. A fost conceputa intr-un context istoric de care trebuie a se tine seama, si a fost aplicata intr-o tara care nu putea sa adopte un astfel de sistem ideologic, pentru ca nu ajunsese la industrialism.
Bun, acum din Manifestul Comunist fiecare intelege ce vrea, si de obicei se rupe un fragment, un titlu pompos si panicard a la massmedia americana, ex: ¨incitare la instaurare¨,¨un sistem pretins mai ¨drept¨etc. In pus cuvantul in sine creaza panica.

In primul rand, manifestul asta a aparut intr-o vreme in care noua burghezie se transformase intr-o clasa explotatoare. In acel timp, proletariarul englez in special, in lipsa unui dialog oarecare cu patronatul si cu marii industriasi, dadea foc la masinarii si la vilele imbogatitilor (vezi Ned Lud). Dintr-o nevoie de organizare a aparut primul socialism. Era utopic (vezi Owen sau Saint Simon) si se invecina cu ridicolul. Ulterior se porneste la elaborarea unui nou sistem social, care porneste insa de la realismul imediat. Asa se naste socialismul stiintific, si de aici Marx impreuna cu Engels (lasati-l pe Lenin in pace) elaboreaza un manifest comunist, care desi admite o ¨violare despotica a dreptului la proprietate si a relatiilor burgheze de productie¨ nu se opreste aici. Sa ramana clar, burgezie la 1848 nu insemna doar populatia unui burg, ci conditii inumane de lucru, de asistenta sociala, ma rog lucrurile pe care le avem azi, mai mult sau mai putin. Unul dintre punctele manifestului Comunist a fost si: ¨educatie publica si gratuita pentru toti copii; abolirea muncii prestate de acestia in fabrici, asa cum se vede azi¨. Eu nu vad aici nici barbarie si nici primitivism.

Deci, in teorie trebuia sa se aplice o nationalizare a mediilor industriale de productie, si disparitia claselor sociale. Cu o specificare din partea lui Marx: ¨toate masurile vor fii diferit aplicate in functie de specificul fiecarei tari¨
Ce-au inteles rusii? Bolsevizare, deportari, totalitarism, genociduri. Iar romanii nici atat nu s-au indepartat de la reteta vecina. Au existat tot atatea tipuri de comunism cum au existat tot atatea tipuri de tari comuniste. In unele tari ale blocului estic nu a fost suprimata initiativa privata, micile mestesuguri, negoturile autonome. La noi in schimb a fost nationalizat tot. TOT.

In secol XXI e evident absurd sa crezi in socialismul utopic sau stiintific. Nimeni nu pretinde sa involuezi cultural. Insa nu poti sa nu menti o atitudine socialista intr-o tara in care apa de la bucatarie are un exces de clor fiind imposibil de digerat, trebuie sa o cumperi, iar planul hidrologic national elaborat de un partid asa zis popular prevedea privatizarea intregilor retele de ape potabile. Si vorbim doar de apa.

Cat despre prezenta noastra la acest nod, ne indepartam de la subiectul pe care nu l-am inteles poate asa cum trebuia. Zennyata traieste (inca) in Romania, si cred ca e frustrant sa participi emotional si social la o campanie electorala. Eu am participat la doua in anii trecuti, si dincolo de banii castigati as putea spune ca m-a umplut de dezgust atat politicianul cat si electorul. Sentimentul plen pe care l-am avut atunci a fost de suicid egoist, ca sa nu comit crime din disperare.
Zennyata aici striga, nu cred ca pretinde sa fie rationala. Rational ar fii sa existe educatie civica si politica, si daca tot vorbim la modul utopico-totalitar, bufnilian daca vreti, impreuna cu niste prieteni am imaginat un fel de permis de elector, obtinut in functie de teste si examene, ca si cel de conducere. Am spus!


#12876 (raspuns la: #12758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Obiective foto - de Dinu Lazar la: 08/04/2004 04:36:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domn,
problema cu obiectivele e mai complexa.
In toate cele trebuie sa ne raportam la ceva; cine face fotografii pe film negativ si le mareste la minilab la maxim 13x8 sau face scanari de vazut pe monitor, va fi multumit cu orice obiectiv si pentru el orice obiectiv oricit de ieftin sau de slab va fi foarte bun; cel mai prost obiectiv din seria Canon sau orice adaptabil Sigma, Tamron, etc, va face cu brio fata testului de a produce o buna imagine printata la minilab sau la imprimanta la 13x18 sau vazuta pe monitor la SVGA ori XVGA.
Cine face fotografie digitala la fel, de vazut pe monitor sau de marit la dublul unei carti postale, de asemeni, poate folosi orice.
Daca vorbim de printuri A4, deja trebuie sa ridicam stacheta si sa nu folosim obiective ieftine; si daca facem printuri A3, deja ca sa arate foarte bine imaginea trebuie sa folosim numai obiective fixe sau din seria L, exclusiv, altfel sunt bani dati pe fereastra.
Asta e valabil si pe digital si pe film... cine vrea mai multe detalii sunt nenumarate teste de obiective si eseuri legate de definitia si calitatea obiectivelor la www.photo.net sau la www.luminous-landscape.com , sit care ar trebui citit cu sfintenie zilnic de orice fotograf amator sau pro.
Deci obiectivele fixe au rolul lor... in orice caz un obiectiv fix de calitate va fi in principiu mai bun decit orice zoom.
Dar calitatea obiectivului, cum spuneam, trebuie mereu raportata la imagine; obiective scumpe pentru poze mici, inseamna bani cheltuiti inutil, si obiective ieftine pentru poze mari de calitate, inseamna si mai multi bani cheltuiti, ca trebuie scapat de gioarse cumva in pierdere si luat ceva ca lumea.
Dar cine mai face poze mari de calitate in ziua de azi?
Ca sa faci poze mari deja trebuie pus osu` la treaba si invatat compozitie, facuta filosofia detaliilor din lumini si din umbre... si deja trebuie un laborator pro sau computer performant si monitor etalonat si softuri pentru asa ceva.
E complicat pentru 99% dintre muritori.
Asa ca...in imensa majoritate a cazurilor, obiectivele ieftine sunt absolut suficiente.
Oricum daca e sa fie, cind se ia un premiu de jurnalism sau de fotografie, nu sta nimeni din juriu sa intrebe de definitia in centru si pe colturi a obiectivului folosit. Conteaza imaginea si subiectul si atit.
#13490 (raspuns la: #13464) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru amoore - de desdemona la: 09/04/2004 05:08:22
(la: Automobile si soferi)
Draga Adelina,

In Anglia m-am ferit de tren, pentru ca nu merge prea bine si costa prea mult (mai ales in ultimul moment). Desi in 4 ani am luat trenul doar de vreo 4 ori dus-intors (jumatate din aceste ocazii fiind create de drumul la aeroportul Manchester) totusi am reusit sa prind un tren care a mers pana la jumatatea drumului si pe urma a fost inlocuit de un autocar ;-)

De fapt eu nu am incercat sa fac apologia transporturilor publice din Anglia ci mai degraba sa ma plang ca in Franta e si mai rau. Am calatorit mult si am vazut multe de peste tot. Si stiu ca masina e o necesitate (uneori pentru timpul economisit alteori pentru ca nu exista alta alternativa). Dar cand esti fara servici si nu ai venituri si trebuie sa te duci in cel mai apropiat oras mare (la 30 de km de unde stai) doar ca sa te duci la niste intruniri cu consilieri ANPE (agentia nationala pentru munca din FR) de doua ori pe saptamana, ai vrea sa poti sa iei un tren sau un autobuz (chiar daca merge o ora in loc de jumatate). Si, 'mai placut', daca trebuie (doamne fereste) sa mergi la Paris la consulatul roman, nu ai de ales decat sa iei TGVul caci alte trenuri nu exista pe acea ruta. Intr-un final, constati cu uimire ca un dus-intors cu un avion (Ryanair) pana la Londra te costa mai ieftin decat un banal dus-intors cu trenul la Paris (doar 350 de km mai incolo). Efectul acestui monopol al transporturilor 'nationale' e cel mai puternic asupra celor mai saraci. Evindent, daca ai venituri de cel putin 1000euro pe luna, te poti gandi la un bilet TGV fara sa iti dea fiori. Deci am ceva motive sa regret National Express-ul.

In ce priveste carnetul de soferi britanic, ar trebui sa stiu cat de greu se obtine, caci am avut de suferit de pe urma lui. Am dat examenul (proba practica) de 5 ori pana sa-l iau, si (daca de doua ori recunosc ca am facut greseli suficient de mari din neatentie) de alte doua ori am 'picat' din cauza zilei din luna cand am sustinut acest examen. Dupa ce DSA (agentia de standarde ale conducerii) si-a facut 'cota' de trecuti (in a doua jumatate a lunii) devin foarte intransigenti si 'te pica' pentru greseli adesea discutabile. Plus ca, pentru a reusi totusi sa dau acest examen inainte de-a parasi tara, a trebuit sa dau telefon cam de trei ori in fiecare zi la DSA, pentru a 'prinde' un loc de examen inainte de 3 luni (rezultatul unei anulari facute de altcineva). Dupa mai bine de 110 de ore de condus si 5 teste, am obtinut si eu carnetul, si ma consider foarte norocoasa. Pentru ca -odata ajunsa in Franta- ar fi trebuit sa iau totul de la inceput.

Si dupa toate aceste aventuri, cand vad ce 'stil' au multi dintre soferii de pe continent mi se pare un subiect ingrijorator.

Scuze ca m-am lungit atat de mult.

Iti urez sarbatori fericite

Alice (Poreclita Desdemona)


***
Las' ca-i bine ca nu-i mai rau !
#13586 (raspuns la: #13480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vremuri apocaliptice Adriana Negruti(nu pot schimba numele"un a - de (anonim) la: 09/04/2004 10:10:08
(la: Traim vremuri apocaliptice?)
Cred ca UNIVERSUL are si el perioadele lui de oscilatie rapida alternand cu perioade de oscilatie lenta, asa cum un organism stimulat de anumite conditii functioneaza excelent , alternand cu perioade de depresie, cand randamentul si inspiratia scad...

Fiind foarte posibil ca acest concept sa fie extrapolat la univers, oamenii seamana cu celulele dintr-un organism(si multe din ele au o mobilitate extraordinara, cum ar fi hematiile) a carui buna functionare se traduce prin schimburi ritmice de substante intre celule, schimburi de stimuli, mecanisme complicate pe care nu le stapanim inca...

Deci aceasta efervescenta nemaintalnita este datorata unor conditii speciale care stimuleaza organismul din care facem parte si care vibreaza la aceasta etapa cu o mai mare intensitate.

Desigur, este posibil ca aceasta suprastimulare sa insemne ca urmeaza o implozie sau o destindere brusca, ceva care brusc va schimba ritmul de dezvoltare sau "respiratie" a acelui hiperorganism din care facem parte...

Facand analogia cu complexitatea propriului nostru organism, o greseala de alimentatie, o miscare gresita, o sperietura puternica pot distruge brusc si cel mai infloritor organism...Efervescenta societatii omenesti actuale poate fi rezultatul unui eveniment nedorit in organismul acela maret, care poate avea, deocamdata primele simptome ale colapsului, cand apar disfunctionalitati la nivel periferic dar care evolueaza rapid(ganditiva la o alergie periculoasa la un medicament, cand un organism uman incepe sa se dezechilibreze) si poate duce la catastrofa...ca din nimic...

Sigur, putem modela in fel si chip mediul in care traim si rolul nostru in acest mediu, dar ce este straniu pe acest pamant este ca se accentueaza lipsa de interes a factorilor de decizie din diverse puncte de pe glob de a crea armonia aceea care ne-ar putea transforma intr-o forta deschizatoare de drumuri noi in cunoasterea universala...se accentueaza balastul uman, in loc sa fie utilizati indivizii odata nascuti cat mai bine cu putiinta pe toate planurile evolutiei spirituale...Omenirea a devenit ca un cancer care inseamna multiplicare haotica de celule, in detrimentul echilibrului organismului primordial...
Paste Fericit, Alice - de amoore la: 09/04/2004 11:44:04
(la: Automobile si soferi)
Mie mi-a trebuit 1 an jumate sa iau carnetul am luat teoria din prima(toate 35) in engleza, dar la practica am luat a doua oara.
Am avut noroc ca sotul mi-a luat o masina de craciun, asa ca anul trecut am condus mult cu el la week-end, am luat orele de condus in masina mea si am dat testul in masina mea, cred ca asta a ajutat foarte mult..altfel cred ca as fi dat testul de vreo 6 ori!

Intr-un fel ....era mai bine fara masina....m-am ingrasat, merg la cumparaturi singura,...trebuie sa conduc cind sotul vrea sa bea...

Dar astea sunt nimicuri pe linga beneficii.

Tu ai dat testul in engleza?presupun ca da.
Sora mea a luat in Romania carnetul dar a zis ca e foarte usor...a fost aici vara trecuta in vizita dar nu a avut curaj sa conduca!
E oare mai usor in tara, sa iei?


Paste fericit!
...si sa nu conduci daca bei...sau daca vorbesti la mobil...sau daca....

Ps. recitisem acest poem aseara,m-am gindit sa-l inpartasesc cu tine!

"unii spun despre oameni ca ar fi rai
altii spun despre oameni ca ar fi buni
eu cred ca unii oameni sunt buni din rautate
altii sunt rai din bunatate.

oricum n-ai dezmierda
de n-ai sti sa blestemi
surid numai acei care suspina
si n-ai fi zimbi, de n-ar fi fost sa gemi
de n-ai fi plins, n-ai duce-n ochi lumina.

si daca singur rana nu-ti legai
cu mina ta n-ai unge rani straine
n-ai jindui dupa un colt de rai
de n-ai avea si-un strop de iad in tine

si nu te-nalti,pina nu cazi
cu fruntea greu in pulberea amara
iar de invii in cintecul de azi
e pentru c-ai murit in inima aseara"


Adelina
#13606 (raspuns la: #13586) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: