comentarii

texe scurt calotsrieintr-un vis


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Vis si realitate - de Dinu Lazar la: 02/01/2005 10:56:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am vazut aseara un documentar zguduitor despre ravagiile produse de marele val in Asia; peisaje mirifice distruse intr-o clipa, orfani si durere, ravagii si acum probleme majore cu apa potabila.
La sfirsitul documentarului am atipit cu telecomanda in mina si am avut un scurt vis.
Se facea ca revista Photo magazine a inchiriat sala de marmura a Cercului Militar ca sa faca un bal al fotografilor cu donatii pentru zonele sinistrate; se facea ca galeria noua de arta foto din Bucuresti a organizat o zi de licitatii foto, si cine a vrut a venit cu aparate mai vechi, accesorii, fotografii, si s-a strins o suma frumusica, la licitatie fiind invitati multi din lumea buna a Bucurestiului, posesorii de Rolls Royce si de Maseratti; cu aceasta ocazie s-a facut si un pact de neagresiune intre fotografii mai clasici - aia care au treaba cu plastica si perspectiva - si tinara generatie, care nu are nici o treaba cu nimic.
Si la Muzeul de arta moderna de la Parlament s-a facut o minunata seara de fotografie cu vinzare, sub egida Presedintiei Romaniei si a unei reviste de arta photo grafica romaneasca; cu banii strinsi din vinzarea donatiilor s-au putut trimite citeva tiruri de apa minerala.
Nu in ultimul rind, Afepereul a hotarit sa doneze jumatate din cotizatiile membrilor, adica 25.000$, Unicef-ului, pentru ajutorarea celor care au suferit.
Chiar si Fotoclubul de Bucuresti a contribuit cu ceva, dar pina sa aflu cu ce, m-am trezit si mi-am dat seama ca visu`i vis si realitatea e realitate, care este, adica 128.000 de victime acolo si pace si liniste aici.
La multi ani, desigur, in general, dar in special, cit mai putini ani fara organizare, fotografilor romani.
Stranie urare, nu?
#32571 (raspuns la: #32570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la timpuri noi vise noi? - de sarsilovici la: 16/05/2006 21:10:36
(la: Voi ce visati noaptea?)
ma intreb daca timpurile care le-am ajuns, viata de azi, de cativa ani incoace, ne mai ofera linistea de alta data? Imi aduc aminte de vremurile cand mama imi citea dintr-o carticica povesti nemuritoare..Nu imi aduc aminte vreuna precis, retin doar imaginea in care mama imi citea din carte..De fapt daca stau bine si ma gandesc retin mai mult imagini din copilarie si asa imi aduc aminte si de oameni si de locuri si de intamplari.. banuiesc ca fiecare are metoda proprie de a retine anumite chestiuni...ce ma uimeste e ca uneori descopar ca retin imagini de demult, imagini care sunt descoperite de diverse intamplari fara vreo insemnatate anume...Merg pe strada si vad pe cineva care semana cu cineva din trecut si de aici se declanseaza rememorarea unor evenimente apuse... ferice de cei care pot visa frumos.. Nu ma martirizez! Nu..Am si eu nopti faste cand ma plimb si eu pe acolo pe unde imi place..ca nu visez exact cum imi doresc asta e altceva... bizar pentru mine e ca in scurt timp se poate dezvolta o poveste destul de complexa si poate e asa de complexa tocmai ca apare ca o legatura intre ce stiu eu din realitate...de multe ori cand e prea tragica situatia imi spun ca visez si culmea ma trezesc...
Fiecare varsta cu visele sale..de multe ori nici nu mai avem curaj sa ne gandim la ele, la vise, ne dorim sa adormim repede sa ne odihnim, iar la trezire sa nu uitam nimic din ce ne-am propus sa facem din ziua precedenta...
cateodata am dispozitie buna si parca si ele, visele, vin la mine si se lipesc de mine si merg asocierile si parca se leaga visul si se dezvolata pe o sumedenie de piste, de alternative...Uneori vad ca nu are parca nici un rost sa visez si ca la desteptare situatia va fi la fel...da parca ele visele ne ofera "balonul de oxigen", speranta in ceva bun... Mi-as dori sa nu mai fiu pesimist niciodata si sa fiu de un optimism constructiv pentru mine...Am intalnit oameni care mi-au dat din optimismul lor.... la serviciu am anumite emotii legate de situatii ce pot sa apara situatii la care poate nu voi putea face fata..Am colegi care nu se consuma prea mult si parca le dau dreptate uneori... stresul zilnic ne otraveste visele si viata de dupa servici .. In zilele 'grele' parca si cei pe care ii intalnesc pe strada mi se par ciudati mi se par prea fericiti prea linistiti si eu sunt in goana neabuna dupa liniste dupa o solutie rationala a spaimelor mele.... Inteleptii or visa frumos? nu stiu, da nu cred...Si in general cei cu experiente multe sunt si aproape de final....
da e frumos sa visezi pentru ca e taramul in care toti putem sa fim ce nu suntem, sa avem ce nu avem, sa fim unde nu putem ajunge , sa fim cu cine nu putem fi....
visul moare o data cu noi - de ccm37 la: 05/12/2009 16:52:30
(la: împreună )
Visul este singurul adevar... singurul moment in care suntem sinceri cu noi. dar visul este atat de scurt... insa atat de lung si de greu ca sa ajungem sa ni-l implinim. Visul nu moare, nu se uita, traieste adanc inradacinat in mintea noastra.
Visele noastre reprezinta imaginea sufletului... Visul nimeni nu poate sa ni-l fure, sau sa il influenteze intr-un fel.
ginduri si vise 3 - de sami_paris74 la: 23/12/2011 16:55:03
(la: Ginduri si vise)
Ginduri si vise 3
23 – Aprilie – 2000 .
Azi împlinesc 47 de ani, aniversarea o fac la un restaurant din Paris, împreună cu Robert, prietena mea Fatima şi câţiva prieteni apropiaţi.
Printre prietenii mei invitaţi se numără si Petrică din Iaşi , un român care a emigrat în Franţa o dată cu mine şi care într-o perioadă de 10 ani, a reuşit să deschidă o societate de reparaţii şi întreţinere ascensoare cu sediul la Paris.
După o perioadă de patru ani, a reuşit să-şi realizeze un mare proiect, adică să treacă de la întreţinere la montaje , făcând o rocadă importantă, din microentepriza a trecut rapid la statutul de « societate » cu un capital de 500 000 de franci, în acest fel, dul Petrică a devenit director. Proiectul lui a fost prezentat unei bănci pariziene şi banca i-a acordat acesta suma.
De ce vorbesc despre Petrică în cartea mea ?
Pentru că noi doi am fost singurii emigranţi din zecile de mii, care am reuşit să ne integrăm şi să trăim aici în Franţa , având acelaşi parcurs ca şi ceilalţi emigranţi plecaţi împreună cu noi imediat după revoluţie, poate că mai sunt foarte mulţi oameni din România ca noi, dar pe care din păcate nu-i ştiu. Forţe mulţi încearcă să obţină diferite împrumuturi, cer sume importante, fac cumpărături diverse pe cecuri, îşi scot toţi banii din bancă şi se reîntorc în România, fără să ramburseze împrumutul şi dobânda.
Imediat după ce obţin dreptul se muncă şi de şedere în occident , aceste drepturi sunt unice şi niciodată nu se mai pot recupera în momentul unei recidive.
Dar oameni buni si rai se gasesc pe tot pamintul,oriunde ai umbla nu poti scapa de ei.

Oameni cei rai, eu ai consider înecaţi în brutalitatea vieţii, suflete grosolane, care nu pot adapta niciodată o viaţă corectă, cinstită, nu se pot adapta niciodată în altă lume decât în România pentru că de - acolo porneşte esenţiala problema a educaţiei.
În timp scurt vor termina banii şi vor uita frumuseţea naturii şi a artei de a trăi printre oameni, pentru că a trăii printre oameni, este într-adevăr o artă, să ştiţi .
Petrică.
Acum are 20 de angajaţi, are investiţii intr-un mare atelier , în maşini , unelte şi piese, tablouri electronice de ultima generaţie comandate la uzinele de ascensoare.
Are mâinile bătătorite de muncă, şi, şi, şi mi-a zis :
- Sami, eu nu mă dau mare că sunt director, niciodată n-am uitat de unde am plecat, muncesc umăr lângă umăr împreună cu angajaţii mei.
Am ciocnit cu toţii paharele de şampanie.
Am zâmbit plin de bucurie şi înţelegere pentru acest om, mai tânăr ca mine cu 8 ani, care are în ochii lui albaştri şi pe faţă, o lumină, o lumină pe care numai eu reuşesc să o văd.
- Ştii ?
- Visul meu este ca reclama societăţii mele să se vadă luminoasă noaptea pe perifericul Interior de nord care înconjoară Parisul.
- Şi cum se va numi reclama ta ?
- Încă nu ştiu ! Trebuie să mă mai gândesc.
- Hai, vrei să-i dăm un nume ?
Băi Petre ! Eşti un bărbat tare, să mor eu ! Tocmai pentru faptul că esti modest şi curajos.
#626396 (raspuns la: #626373) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
visele Pisicutzei - de (anonim) la: 08/09/2003 05:50:13
(la: Cei mai frumosi ani...anii de liceu)
Pisi, visele nu se termina niciodata, omul viseaza tot timpul, la orice virsta, aminteste-ti de Lucian Blaga, " Eu nu strivesc corola de minuni a lumi, ...".
DEHA este pe scurt un hormon - de Nico la: 10/10/2003 19:13:41
(la: D.H.E.A. sau tineretea vesnica ???)
DEHA este pe scurt un hormon produs de corpul uman: dehydroepiandrosteron. Este responsabil pentru producerea si reglarea steroizilor si hormonilor sexuali. S-a observat ca nivelul acestui hormon scade dramatic cu varsta ( la 70 ani este 5% comparativ cu nivelul de la 20 ani). Acest fapt a dus la deductia logica - dar necomfirmata din pacate - ca suplimentand acest hormon imbatranirea poate fi reversata sau macar incetinita. Nu este total exlusa posibilitatea metionata de tine ... teoretic vorbind!


Pentru vorbitorii de limba engleza ( De pe Internet adunate!)):
"DHEA" is short for dehydroepiandrosterone, a hormone naturally produced in the human body in the adrenal gland.
For what is DHEA used?
DHEA / Dehydroepiandrosterone is the sole precursor hormone responsible for the production and regulation of every other steroid and sex hormone in the body. It has recently been discovered that bodily levels of DHEA decline with age (a typical 70-year old will have about 5-10% the DHEA of what a typical 20 year old produces), leading to the (logically correct and possible) hypothesis that supplementing DHEA will reverse or halt the aging process. This is probably just another round of humankind's hope for the discovery of the Fountain of Youth, but there are some valuable elements to DHEA supplementation that are worth investigating. For example, declining levels of DHEA are implicated in
Alzheimer's disease
diabetes
arthritis
obesity
cancer
atherosclerosis and heart disease
lupus
pe scurt - de athos la: 13/10/2003 07:14:28
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
decat o viata lunga(si chinuita),mai bine una scurta(dar plina...!)
any comments?
Este adevarat (cel putin in parte) - de ninel la: 20/10/2003 12:29:05
(la: matrix)
Daca te gandesti bine, multi oameni au setat autopilotul cu mult timp in urma, deci intr-un fel pentru ei majoritatea vietii este ca un vis a la Matrix. Autosugestia este un alt mod de trai intr-o lume inchisa asemenea unui vis. Influenta mediului, in special a religiei si a mass-mediei asupra vietii omului de rand este inca un exemplu de putere deseori nevazuta sau subestimata ce influenteaza zi de zi miliarde de oameni. Faptul ca multi supraestimeaza ideea de "free will" si subestimeaza rolul influentelor externe (sau innascute) demonstreaza ca intr-un fel oamenii traiesc intr-o matrice putin controlata de ei insisi.

Matrice impusa de religie: multi se nasc incatusati intr-o matrice sufocanta forjata dinaintea nasterii lor (ex. "untouchables" in India).

Matrice impusa de mass-media (in colaborare cu activisti de partid republicani): improscarea cu noroi a unor personalitati politice ce cauzeaza discreditarea acestora si a apropiatilor lor pentru infractiuni inexistente sau minore (ex. Bill Clinton pe tema Monica Lewinsky, si implicit Hillary Clinton si Al Gore).

Pentru o analiza mai aprofundata a filozofiei sugerate de filmul Matrix, vezi eseurile de mai jos (in engleza), dintre care recomand in special pe ultimul care contine si o scurta introducere a gnosticismului (in contrast puternic cu sorele lui vitrege si foarte populare, crestinatatile catolice, ortodoxe si protestante):

http://www.onwardoverland.com/matrix/philosophy.html
Nu e scurt - de papadie67 la: 28/10/2003 01:54:44
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
insa am sa incerc sa fiu scurt:

e ceea ce te-atrage, desi nu stii de ce, de unde vine, unde merge si cine esti, de unde vii si unde mergi sau de ce esti ce esti.
papadie67: somnul ratiunii pe scurt! - de Zamolxe la: 28/10/2003 03:12:16
(la: Primul ZID)
Somnul ratiunii naste monstrii

De regula monstrii nu sint persoane anume, ci situatii, solutii, atitudini care in final au in ele ceva monstruos.
In anii ’30-’40 somnul ratiunii a nascut Germania nazista impreuna cu WW2. In acei ani, “democratiile” europene au uitat sa rationeze si stim ce a aparut, personificarea monstrului numindu-se Hitler. Atitudinea europenilor si americanilor a permis distrugerea Cehoslovaciei si Austriei, atacarea Poloniei, Pearl Harbour, etc.
Anii imediat de dupa razboi (WW2) au permis alte monstruozitati similare care puteau sfirsi o data cu planeta. In timpul WW3!!!
Daca statul Israel s-ar fi proclamat o data cu statul Palestina, pe baza rezolutiei ONU nr. 181, ar fi lipsit o multime de razboaie. Socotiti razboaiele, invaziile, ocupatiile, intifadele, atacurile, represaliile, atentatele, pagubele si mai ales consecintele. Si daca aveti chef numarati mortii. Mustele. Palestinieni si evrei. Oameni. Acum ei sint doar statistica. Au trecut 55 de ani si problemele din Israel/Palestina (1948!) sint la fel de grave daca nu chiar mai acutizate. Populatia a crescut. Nevoile au crescut. Pretentiile au crescut. Iar solutiile sint tot mai putine.
Iata deci un monstru al somnului ratiunii. Daca nu ar fi fost permisa proclamarea unilaterala a statului Israel, si recunoastera lui in 11 minute de catre SUA, lumea ar fi fost alta. Asa s-a nascut un monstru: imposibilitatea coexistentei intre evrei si palestinieni in acelasi teritoriu finit! Eu nu vad acum o solutie. Pentru ca memoria colectiva este scurta. Tinerii evrei si palestinieni nu prea stiu exact ce si cum s-a intimplat cu 55 de ani in urma. Dar stiu precis ca “ieri” le-a fost darimata casa cu copii cu tot sau ca le-a fost omorit prietenul in explozia de la magazin. Iar riposta se face mereu la gramada. Nu sint pedepsiti vinovatii ci reprezentantii lor cei mai vulnerabili.
Somnul ratiunii i-a impins pe americani in Vietnam si pe sovietici in Afganistan. Monstrul a fost razboiul. Stim rezultatele.
Azi avem Irak. Acelasi somn, aceasi ratiune acelasi monstru.

Cultura universala este plina de idei de un extrem bun simt. Paca ca nu sint aplicate decit unele. Ce urmeaza poate fi regasit in oricare cultura, dar cu accelasi concept inclus!
”Ce tie nu iti place altuia nu face!
Cine seamana vint culege furtuna!
Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte!


Azi in Israel somnul ratiunii naste un alt zid al rusinii. Istoria este plina de ziduri: al Ierichonului, al plingerii, al Berlinului. Mintile inguste au nevoie de ziduri.
Continuare "pentru ca usa se - de relu la: 28/10/2003 22:02:25
(la: o poveste...)
Continuare "pentru ca usa se deschide si in prag apare un ciine ciobanesc. Se ridica pe labele din spate si ma intreaba in franceza: 'Citi ani ai?' Ma uit nedumerita si ma gindesc ca acest membru al familiei canine nu arata rau. Dar limba aia e tare lunga, si au inceput sa-i curga balele. '23' -- raspund incet si nu pot sa-mi explic de ce nu ma intorc si-o iau la fuga. 'Ah, un numar prim.' 'Cum te numesti?' 'Griveille. Dar prietenii-mi zic GV. Am iesit sa urlu la luna, scuza deranjul, in ultimul timp am fost ocupat cu tot felul de...' si se opri brusc. 'Nu e important. E o seara teribil de romantica, nu?' spune Griveille si se misca catre mine, biped, balanganinduse ca ciclopul din filmul ala vechi cu Ulise. Se opreste linga mine, isi intoarce capul mare si latos si-si linge flegma cu o miscare experta de limba. 'Ce ochi frumosi ai', zice, si apoi continua sa priveasca luna argintoasa. Hmmm. A trecut mult timp de cind cineva m-a complimentat de fel, si, cit de penibil s-ar parea, sint incintata; dar numai un pic. Ma simt ca intr-o poveste... poate ca daca il sarut se schimba intr-un printz. Dar gindul disparu ca umbra sub fulger cind mi-am amintit de problema bucala a dinsului. Fara sa-mi dea de stire, Griveille incepu sa urle la luna: 'Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,...'

Dintr-o data incep sa percep ca lumina monitorului Viewsonic imi straluceste in ochi. Atipisem cu capul pe birou. Incetul cu incetul imi revin si-mi amintesc visul cu Griveille, care-mi aminteste in mod tangentzial ca n-am terminat compunerea pentru cursul 'Istoria Tumultuoasa a Frantei'. E prea tirziu acum, sint prea obosita. O termin miine. Dar inca am un simtamint placut si sint incapabila sa nu recunosc ca e datorita complimentului facut de Griveille. De ce nu e Fanel un pic mai mult ca Griveille? -- bineinteles, fara bale, par peste tot, si cu o limba mai scurta. Mai galant. Sa-mi spuna ca am ochi frumosi, si ca ma adora. Vezi sa nu! -- student tipic de informatica 'ai auzit ce-a facut SCO? I-a dat in judecata pe IBM. Vor sa declare licenta GPL nula! Le e frica de Linux, pentru ca e bazat pe o ideologie comunista de cel mai mare nivel. Pur si simplu, GPL este complet anti-capitalista, pentru ca desfiinteaza proprietatea privata. Vezi, Linux nu e proprietatea nimanui. Fundatia capitalismului este proprietatea privata! Guvernul, care oricum este in mare proportie o papusa a marilor companii, e speriat. Acum, in sfirsit, a iesit la iveala ca pazirea proprietatii intelectuale prin licentze este cel mai mare dusman propriu.'... Nici macar n-a observat ca m-am tuns si mi-am facut parul in special pentru ca azi e un an de cind ne-am plimbat pe strazi prima data pina noaptea tirziu, mina-n-mina, si de cind mi-a spus ultima data ca am ochi frumosi. Imi vine sa pling si inima mi se stringe intr-un ghem. Griveille, dragule de tine, sper sa ne mai vedem in tara lui Ene.
fara sfirsit..... - de zoro la: 29/10/2003 04:01:36
(la: o poveste...)
si vad...nu-mi vine sa cred, sint eu, mult mai tinara insa , tunsa scurt, imbracata cu geaca mea de blugi din liceu....... deschizind usa el ramine ca de piatra, fara nici o inflexiune in voce ma intreaba "ce faci, de ce pligi?" au trecut atitia ani de cind nu l-am vazut iar el nu are nici o reactie, ca si cum timpul a stat. sau poate ca a stat - pentru el, pentru noi....... m-am trezit, cred, am visat? -da, visul a fost asa de real, mi se pare ca el e aici linga mine, dar nu.... sint acasa, nu am parul scurt si nu sint imbracata cu geaca mea de blugi...... imi sterg lacrimile..., e toamna, frigul ma cuprinde iarasi, sufletul mi-e inghetat, da ....acum stiu de ce....
Pt Zamolxe - de ninel la: 10/11/2003 12:16:35
(la: Preoti homosexuali?)
Faci argumente circulare d-le Z. Pai daca Biblia nu-i o dovada prea stralucita, de unde stii ce considera Dumnezeu sin? Ai vorbit personal cu El, ai avut vreun vis profetic ori ai vreo alta sursa secreta? Ori poate esti chiar vreun sol imputernicit de-al Lui?

Cat despre incercarea primitiva de reducere la absurd prin care ajungi la concluzia ca si relatia heterosexuala este un sin, iar ai dat chix in ale logicii. Pe scurt (B^D)->He nu este echivalent cu (!B^!D)->!He, si nici D->He nu este echivalent cu !D->!He.
#3905 (raspuns la: #3896) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Framintari... - de Madalina la: 17/11/2003 19:35:44
(la: Theodorakis)
JCC bunicii mei au murit demult si, saracii, sa-i lasam sa se odihneasca in pace!
Am inteles unde "bate" comentariul tau, totusi as vrea tare mult sa-ti pui ideile intr-o exprimare mult mai concreta vis-a-vis de subiect. Am citi comentariile tale la alte blag-uri si mi-au placut mult, asa ca astept comentarii cu calificativ mai inalt din parte-ti!

Cit despre athos... Trebuie sa-ti spun ca esti agresiv rau!Se spune ca despre subiectul evrei nu se poate discuta civilizat, caci mai tirziu sau mai devreme se ajunge la cearta!
Iti mai scrisesem ca-ti dauneaza la sanatate, da' acum vad ca te aprinse-si tare fratioare! Si cind te gindesti ca tocmai tu care ar trebui sa tii controlul discutiei imi pari cel mai putin in control...Mai ca-mi vine sa fac "Pass" ca la poker ca sit-ul asta nu e ca sa ne certam ci ca sa dezbatem. Cine se infirbinta, sa faca un dus rece si apoi sa revina!

Iar despre apararea...Pai in ultimul timp la evrei apararea asta a devenit mai degraba exindere si dominare...Daca agresivitatea nu a fost pina acum o trasatura de caracter a evreului, ca nu a avut unde sa si-o formeze intre staini (caci "strain" a fost pina in '47), ei bine, acum si-o dezvolta si si-o manifesta din plin!Recupereaza! Parca se doarme cu mina pe pistol si cu pistolul sub perna!

Cit despre apararea poporului roman, sunt socata de cum pui problema!
Sa nu uiti ca romanii in toata istoria lor nu au avut nici un razboi de invadare sau agresiune, pe cind evreii... N-o fi explodind mamaliga romaneasca decit f. rar, da' nici ca-n Israel...Cum se face o declaratie, cum cineva indrazneste prea mult, cum se scoate armata pe strazi!
Si mai e ceva...care zau imi produce scirba...Evrei si neevrei au putut trai si munci impreuna in Romania si in restul Europe, iar acum, statul evreu, cind se vede cu ceva saci in caruta, nu stie de la cine sa mai ceara plecaciuni. Da' chiar nu inteleg ce cred evreii ca sunt precum cainii in sat? Daca tot au evreii acum un stat de ce nu-si vad de treaba, acolo in bucataria lor ca, zau e multa mizerie acolo! In schimb mereu se framinta de declaratii, de scuze...

Putin inainte de inceperea razboiului din Irak, guvernul Sharon a facut o declaratie in care, pe scurt, isi afirma acordul cu privire la inceperea razbuiului de catre americani caci "intr-adevar acesta este necesar". Si vin cu intrebarea : Daca asta nu e rautate si agresivitate, atunci ce e?







#4553 (raspuns la: #4535) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asta e America!? - de (anonim) la: 18/11/2003 11:00:11
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Foarte frumoasa pledoarie pentru sistemul capitalist. Din pacate Statele Unite nu sunt singurele in care sistemul functioneaza si mi se pare un pic nepotrivit sa le explicam romanilor ca asa e capitalismul "adevarat".Am fost in SUA si am vazut "din interior" cum se munceste. Am cunoscut o femeie care lucreaza 16 ore pe zi intr-un cabinet de fizioterapie- deci munca fizica, masaj. Unde s-a pierdut regula ca ziua de munca are 8 ore? De ce, pentru Dumnezeu, 16 ore pe zi?
Tot in New York ne-a orit un domn pe strada si a cerut o tigara. Dupa ce a vazut ca vorbim germana ne-a povestit ca si el a stat o vreme in Frankfurt si ca regreta ca a plecat in America. A spus ca nu mai poate sa-si exercite meseria de pilot pe care a avut-o in Nigeria (si vorbea bine engleza). Ne- a intrebat daca vrem sa ramanem si noi in America. A rasuflat usurat cand i-am spus ca nu vrem si nu pot sa-l uit cum a spus ca daca noi castigam "Deutsche Mark" ne e bine si sa ramanem acolo.
Nemtii au intr-adevar impresia ca Europa de est doreste sa adopte genul de capitalism american si ca sta ar fi un motiv pentru care, de exemplu Europa de est s-a apropiat atat de mult de politica americana inainte de rezboiul din Irac.

Cat am stat in America si dupa aceea m-am intrebat oare cati romani au plecat in America sau Canada cu credinta in visul american sau numai pentru ca asa a facut vecinul sau prietenul si cati dintre ei sunt nefericiti insa povestesc celor de acasa ce bine le merge, ca au deja casa si masina si servici... si ca de romanii cu studii superioare sunt atat de cautati. Ma intreb oare cum poate cineva lua decizia sa se mute intr-o tara pe care nu o cunoaste decat din povesti si de la televizor. Mi se pare ca in mod special pentru romani (si pentru est europeni cu acelasi tip de cultura colectivista, in care ce zice familia si vecina e extrem de important) riscul e mult prea mare. Cand toata familia asteapta reusita in scurt timp, cine are curajl sa infrunte presiunea sociala si sa se intoarca invins? Aproape nimeni, in probleme de emigrare nu exista drum de intoarcere. De ce atatea cazuri la "Surprize, surprize...".De ce sponsorizeaza Taromul atatea bilete de avion? Cati milionari ati vazut la aceasta emisiune? Nu vi se pare cam suspect ca un roman care de obicei isi iubeste mama si tatal nu le da nici un telefon mai mult de 10 ani? Oare cata fericire se ascunde in spatele cortinei?

SUA e o tara fascinanta si eu ii doresc fiecarui roman sa aiba succes acolo si sa poata sa-i ajute si pe cei de acasa cat de mult, insa nu doresc nimanui si n-as vrea sa fiu nici eu in situatia de a nu-mi putea plati rata si de a nu-mi putea hrani copiii.
Nu spun ca exemplul german e cel mai bun, se vede deja ca nemtii au probleme pentru ca statul a fost pana acum cel care a achitat totul. Insa un lucru nu se va schimba, si anume ca statul este obligat sa asigure fiecarui om un acoperis deasupra capului, ceea ce inseamna ca, teoretic, nimeni nu are motiv sa traiasca pe strada (daca o fac, e din motive personale). Si daca protectie sociala mare inseamna posibilitate de adaptare scazuta, asta nu duce deloc la productie mica (vezi nu numai Germania!)
Iar daca firma nu te mai vrea, te anunta cu cateva luni inainte si daca nu-ti mai poti plati chiria, primesti o locuinta sociala platita de stat, primesti si bani de mancare si ai si asigurare medicala.
La angajare poti sa spui linistita ca nu esti gravida, chiar daca esti. Aceasta e mai mult o problema pentru firmele mici, care trebuie a suporte o buna parte din salariul de maternitate (mare greseala legislativa, la fel ca in Romania). De aceea e de inteles pe undeva ca o firma cu doi angajati nu prea are chef sa plateasca pentru maternitate. La firme mari se poate intampla ca o femeie e angajata in timpul sarcinii sau ca schimba firma in timpul concediului de maternitate. Treaba de headhunter- ei stiu ca materia cenusie nu este afectata de nasterea unui copil.
Insa totul costa si cei care castiga bine platesc impozite astronomice, nu ca in America. Acesta este pretul calitatii vietii. A-propos, stiati ca Wall Street, chiar in fata celebrei burse, e plina de gauri, ca strazile din Romania inainte de Basescu?... si ca gaurile cele mai mari au fost acoperite cu placi enorme de metal?... de ce oare? Cine spune ca nu vrea sa-si strice masina si ca foloseste transportul public trebuie sa fie sigur ca intalnirea cu sobolanii in statia de metrou nu-i provoaca repulsie prea mare...

Scurt si cuprinzator, mesajul meu catre romani si Romania este ca la noi nu trebuie sa fie la fel, numai pentru ca in alte parte e asa, sau pentru ca asta e capitalismul. Nu.Daca ne respectam pe noi insine vom simti imediat ce e bun si ce e rau pentru noi si nu vom accepte orice numai pentru ca... "asa miroase capitalismul adevarat". Totul e oricum teorie si lasa loc de interpretare. Si nimeni nu poate spune ce e adevarat sau ce e gresit. Sa nu uitam si faptul ca intre romani si americani e o diferenta enorma de mentalitate. Americanul e obisnuit sa schimbe slujba ca pe ciorapi si daca nu-l sperie faptul ca in orice clipa poate zbura din firma, pentru ca...shit, happens!...caci nu e obligat nimeni sa-ti mai spuie si de ce. Romanul are de obicei familie si casa si e legat de un loc. Orice am face, nu-i putem baga in cap mentalitatea americana ia-ti-cutia-si-zboara-cu urmatorul-avion-oriunde-ar-fi. Nici nu prea ar avea prea multe posibilitati de aterizare, chiar daca ar incerca.
Eu cred ca romanii, ca natiune europeana, trebuie sa se regaseasca in primul rand in specificul european si mai apoi sa se uite peste oceane. Cat timp am fost in America am simtit extrem europeanca din mine si m-am bucurat enorm cand am ajuns inapoi in Germania, chiar daca nu este patria mea. Dupa aceasta experienta ma simt mult mai bine aici si pot sa spun ca a fost necesar pentru adaptarea mea.
Insa de Craciun tot acasa ma duc...

Sorine, tu esti intr-adevar fericit?




#4607 (raspuns la: #3987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum zicea un mosneag: "vise t - de Daniel Racovitan la: 30/11/2003 12:38:07
(la: La multi ani Romania !)
Cum zicea un mosneag: "ehe... vise taica! vise!..." :)))
De ce a plecat românul de mi - de My la: 19/12/2003 15:22:38
(la: Romani in strainatate)
De ce a plecat românul de mine ?
Dar de ce sa facem o lista lunga, când putem avea o lista ultra-scurta cu motivele de a NU fi plecat ? Lista e goala.
Da, recunosc si eu ca am fost întâmpinat de o tara straina într-un mod la care nu as fi îndraznit niciodata sa visez. Recunosc ca o tara straina m-a tratat cu respect infinit mai mare decât tara mea natala. Recunosc ca niste oameni straini m-au ajutat de câte ori au avut ocazia, fara sa le cer, în timp ce compatriotii de câte ori au putut, m-au sabotat.
Imi pare rau ca am ajuns sa simt asta, as fi vrut ca realitatea sa fie inversa, asa si cum ar fi normal.
Am plecat deci din toate motivele posibile pentru a scapa de tara natala pe care o alint uneori cu apelativul metaforic de "lagar" (asa mi se pare mie, no offence), si am gasit îndeplinirea tuturor viselor într-o tara straina, reputata prin xenofobie (cica), Franta.
#6979 (raspuns la: #6975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si-a implinit omul visul - de Coralie la: 07/01/2004 12:16:23
(la: Un roman din exil ctitoreste o biserica la Campulung Moldovenesc)
si-a implinit omul visul? (ar fi facut mai bine un orfelinat, daca tot vroia sa faca ceva.. sau un azil pentru batrani..)

sau fericiti cei care la 90 de ani se pot reîntoarce in copilarie...:)), ca sa nu zic ca dau in mintea copiilor...
O alta perspectiva... - de (anonim) la: 04/02/2004 21:16:15
(la: Romani in strainatate)
A fugi de probleme e o cale anevoioasa, fiindca problemele nerezolvate, te gasesc oriunde te-ai ascunde. In Romania in scoli si peste tot, daca aveai o opinie sau crez diferit decit majoritatea, erai marginalizat. Am venit ca sa imi imbogatesc cultura, sa ma gasesc pe mine insumi si resursele in SUA sint nemarginite. Pur si simplu am capatat o perspectiva noua si oportunitati de o amploare nevisata pina atunci. M-am regasit, m-am definit in ceea ce voiam sa fiu, si mi-am dat seama ca nu trebuie sa traiesc dupa valorile nimanui, ci am dreptul sa fiu eu insumi, sa imi stabilesc valorile, standardele, si cerul e limita la cite pot face.
"Mind is a terrible thing, to waste." este sloganul meu. Nu puteam sa ajung sa cunosc atitea in Romania? Cu siguranta nu. Acolo te lovesti de uniformism si prejudecati care pur si simplu iti limiteaza posibilitatile. Am venit in tara tuturor oportunitatilor, si nu mai plec de-aici. Lucrurile nu sint roze nici aici, peste tot sint probleme, dar din cite locuri pe planeta asta cunosc eu, aici e cel mai bine, totusi. De ce? Aici le poti rezolva. Ai alternative. Visele se implinesc. Majoritatea...
N-am simtit niciodata ca apartin acelei tari - Romania. Pe cind acolo nu aveam de ales decit sa-mi accept soarta, aici am alternative. Daca vrei sa intelegi ce inseamna sa fii liber, trup minte si spirit - vii in America. Dar oare citi vor sa plateasca pretul???
Ma intrebi daca sint lash, sau fricos ca nu lupt pentru idealuri...s.a.m.d.? Poate, in opinia ta. Chestia e ca vreau acum sa ma bucur de ceea ce mi-am dorit toata viata, si doresc ca si copiii mei sa se bucure de ele. Nu in viitor, nu eroism desart, nu povesti de adormit babe. Pe scurt, nu ma intereseaza opiniile nimanui, ele sint ca subsuorile, fiecare le avem si cele mai multe put, ci consider ca doar adevarul factual este demn de consideratia mea. Daca vrei sa traiesti toata viata ca intr-o zi vei gasi ceea ce cauti, e ok dar asta nu e stilul meu. Patriotism e un cuvint gol in limba romana, nu are insemnatate in actualitate din moment ce nu stim ce sau cine sintem. Istoria? Pentru cei mai multi se repeta, fiindca n-au invatat-o cind a trebuit. Pentru ce sa lupti? De ce sa traiesti ca un vierme cind poti sa zbori ca un fluture? Sint foarte multi cu minti luminate in Romania, dar su pot face multe fiindca sint intr-un context infect, unde esti tras mereu in jos in loc sa fii suportat si sa poti face vreo diferenta cit de cit. Pacat! Cind Romanii vor invata pretul libertatii atunci se vor schimba lucrurile in tara. Pina atunci conduc tiganii. Sorry. Eu aleg sa nu stau sa privesc la acest tablou. Nu privesc pe nimeni din tara mai prejos, ci doar adormiti sau alergind sa pinda curcubee.

Un fotograf al Bucurestilor - de anita47 la: 06/02/2004 15:57:19
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________
#9059 (raspuns la: #9054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...