comentarii

text agumentativ familia este temelia vietii sociale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Oh, da... - de ondine la: 01/05/2006 15:13:50
(la: Are ortodoxia nevoie de o reforma???)
Nu de o reforma in sensul protestantismului, dar macar de un...refresh. A nu se face confuzie intre Biserica si Dumnezeu.

In primul rand, o mai mare implicare in chesiunile sociale. Biserica ortodoxa nu numai ca practica la greu pasivitatea (reflex de autoconservare mostenit probabil de pe vremea comunismului), dar o mai si incurajeaza. Sa ne retragem cu totii in turnuri de fildes si sa ne rugam, lumea ve deveni automat mai buna. Imi amintesc de pilda lui Steinhardt: mai multi calugari se rugau in aceeasi incapere, la un moment dat se stinge lumina; incep toti sa se roage sa se aprinda lumina la loc; numai unul se ridica si schimba becul. Asta era!

Nu cred ca esenta religiei se pastreaza prin mentinerea in vocabular a unor cuvinte care nu se mai folosesc de sute de ani, a unor cantari de la anul 1100 toamna (de parca de atunci ar data izvoarele crestinismului), sau prin repetarea acelorasi rugaciuni, de parca alte motive de rugaciune nu ar mai exista.

Admir biserica catolica (cel putin cea din Vest) pentru: simplitatea slujbelor (bazate nu pe repetitie ci pe puterea mesajului), simplitatea cantarilor (toata lumea canta in biserica), contemporaneitatea rugaciunilor (azi ne rugam pentru victimele cutremurului din Pakistan, fiindca a fost cutremur acolo), implicarea sociala (azi facem cheta pentru victimele din Pakistan, nu ca sa ne aflam in treaba) si implicarea in educatie (catehismul, grija pentru educarea copiilor, de mici, apropierea de familii etc). Si nu in ultimul rand, pentru accesibilitatea ei (ti-e usor sa te apropii, nu stai la cozi interminabile claie peste gramada etc.).

Biserica ortodoxa merge pe principiul putini dar buni. Eu nu cred ca Isus a venit pe Pamant numai pentru cei 12 apostoli. Si nici ca esenta crezului se mentine doar prin rituri sau practici. In toata istoria religiilor se vede ca riturile au evoluat de la o epoca la alta; ca si limbajul, ele sunt doar o forma de exprimare. Si de adaptare la timpul prezent. Nu mai sunt comunisti, de ce sa nu condamnam pe fata atatea si atatea abuzuri care se petrec in societatea romaneasca? De ce sa nu ne implicam organizat in ajutorarea celor din jur? Nu cu trei monezi aruncate cersetorului de la colt, nu asta rezolva problema. Ne-am dus sa tinem slujbe la sinistratii de pe Dunare, dar ca sa le refaca cineva locuintele il asteptam probabil tot pe Gigi Becali...

Sunt multe pe care le putem invata de la altii. Convingerea ca un rit sau o religie anume sunt superioare reprezinta piatra de temelie a puterii pe care o poate exercita orice biserica. Dar sunt si calcaiul lui Ahile. In completa autarhie nu poti progresa ca institutie, ignorand practic cui i te adresezi. Izolarea e pentru calugari si asceti, dar nu pentru Biserica in ansamblul ei. De aceea nu Ioan Botezatorul, care striga in pustie fara sa se uite in urma, a fost fondatorul bisericii, ci Petru, care calatorea, vorbea cu oamenii si le scria epistole despre cum sa se comporte in viata de zi cu zi. Cred ca apostolii au fost oameni foarte moderni in vremea lor. La ei ar trebui sa ne raportam in primul rand, si nu la traditiile bizantine de imediat de dupa marea schisma.
va multumesc tuturor - de carapiscum la: 02/05/2006 10:11:11
(la: Increderea romanilor in institutiile romanesti- care e prima?)
celor care ati avut rabdarea necesara pentru a clasifica intr-o oarecare ordine aceste institutii prin prisma aspiratiilor personale. eu unul uitasem de acest "poll", abia ce l-am regasit. deasemeni va multumesc tuturor celor care ati apasat pe butonul rosu... ma rog, negru, dar culoarea n-are importanta. dupa cum am constatat nu fara o placuta surprindere, familia ramane pe primul loc. cred ca asta spune totul. romanii inca mai au incredere in valorile umane si sociale desi vremurile au devenit din ce in ce mai tulburi. vreau totusi sa pun aici o alta intrebare: care sunt misterioasele cai prin care institutia familiei se intareste, de unde isi ia ea suportul necesar de a infrunta obstacolele vietii? ce mai trebuie pe langa dragoste pentru a se implini dezideratele mult visate?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Dirigintele si orele de dirigentie... - de cosmiK la: 02/05/2006 19:40:49
(la: O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor)
Subiectul comentariului meu se indeparteaza oarecum de tema, dar consider ca abordarea lui poate suscita o dezbatere constructiva in cadrul conferintei: "O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor ", deoarece scoala are menirea de a continua procesul educativ inceput de familie la un standard si nivel diferit, bazat pe o anumita programa de studiu si pe organizarea unor ore de dirigentie si educatie morala, in cadrul carora elevii sa fie familiarizati cu valorile moralitatii, valori pornind de la care sa isi formeze propriile sentimente si convingeri morale, "temelii" ale dobandirii unei conduite etice.
Altfel spus, dirigintele are rolul de a coordona sistemul factorilor si mijloacelor de educatie morala, si de a forma oameni de caracter, cu o conduita etica pozitiva.
Dar pentru a putea atinge acest obiectiv, dirigintele trebuie sa intuneasca anumite calitati, pe care din pacate in zilele noastre, foarte putini dascali le mai au sau cauta sa si le cultive ori dezvolte.
Imi amintesc ca pe toata durata scolarizarii mele mi-au lipsit orele de dirigentie. In majoritatea cazurilor desi in orar era trecuta ora de dirigentie, in loc sa ni se prezinte in cadrul acesteia elementele de baza ale educatiei civice, juridice, rutiere etc., noua ni se preda materia la care diriginta era titulara de catedra.
As fi preferat ca in locul acelei materii care de altfel mai tarziu nu mi-a servit la nimic sa ni se fi prezentat elemente de educatie ecologica, fizica si igienico-sanitara, intelectuala, tehnico-practica, estetica, mai ales ca in familia mea importanta acordata acestor elemente era minima si toate cunostiintele dobandite in domeniu le-am achizitionat pentru ca mi-am dorit sa fac asta si pentru ca in cazul meu era esential sa fiu o persoana cu bun simt si cu o cultura cat mai vasta si profunda.
Ar fi fost mult mai bine daca la orele de dirigentie ni s-ar fi deschis apetitul pentru citit- deoarece de exemplu la limba si literatura romana aveam o profesoara care ne dicta comentariile la diferite texte literare, fapt ce pe unii i-a determinat sa nu mai citeasca operele analizate si sa se multumeasca cu ceea ce ne preda dansa- apetitul pentru cunosterea valorilor satului care in cazul unora a fost radacina, taina si temelia existentei ,iar in cazul altora leagan al artei traditionale romanesti, al istoriei si virtutiilor morale, apetitul pentru descoperirea valorilor prieteniei si solidaritatii umane si lista ar putea continua.
Dar ma opresc aici, pentru a-i mai lasa si pe altii sa isi exprime parerea cu privire la organizarea orelor de dirigentie si la calitatiile pe care ar trebui sa le aiba un diriginte care asa cum am spus la inceputul comentariului are menirea ca alaturi de familie si de ceilalti factori educationali sa contribuie la formarea unor "oameni de valoare".
ciudat text, yuki, parca scos - de zaraza la: 02/07/2006 18:27:44
(la: Ce-si doresc femeile ?)
ciudat text, yuki, parca scos din revista "avantaje". de unde ti-a rezultat tie ca femeile au totul? toate femeile pe care le cunosc eu (fara exceptie) isi doresc in primul rand o familie. pe locurile urmatoare mai variaza optiunile, unele vor cariera, altele bani (nu conteaza de unde, pot fi ai parintilor sau ai sotului, important e sa-i aiba si sa-i poata cheltui), unele vor pur si simplu sa-si creasca copiii in liniste si confort, altele vor faima si o foarte mica parte vor sa exploreze (lumea, pe ele insele, arta, stiinta, etc). nu cunosc femei care practica sporturi extreme sau care vor pe luna. da' nu zic ca n-or fi, doar ca nu le-am intalnit eu.

zaraza
educatie-bac - de ancuta morar la: 09/07/2006 21:14:48
(la: Cine fura azi un BAC...)
Curge cerneala prin coloane de ziar, curg invective, stiri zornaitoare pe toate canalele media cu aceste subiecte de examene. Greu de inteles care este miezul acestei probleme?! Dragi oameni maturi,care decideti ce sa stie elevul si cu cat sa fie contributia lui notata, nu ar fi mai potrivit sa luati in calcul mai multe aspecte care tin de etapele dezvoltarii fiintei umane?
Despre subiecte de examene: am avut si eu parte de o multitudine de examene si de subiecte. Cand este vorba despre un loc de munca inteleg ca se cere sa te documentezi, sau cel putin sa te familiarizazi cu notiuni si legislatie specifica. Fiind vorba de examene pentru a finaliza etape de pregatire scolara, cum se poate afima ca o tema de dezbatere este o oglinda a ceea ce cunoaste si a asimilat un tanar in anii de pregatire? Cunoasteti Dvs. domnilor si doamnelor care creati aceste subiecte cat te poate marca un esec de acest gen? Amintiti-va, va rog, de colegi si prieteni din copilarie si din tinerete care si-au schimbat viata numai pentru ca nu au intrunit un anumit punctaj la o intrebare stas a unui examen. Este atat de important sa se stie raspunsul exact la intrebarile care vi se par cele mai edificatoare si mai majore Dvs, celor care creati subiecte, sau sa dam vietii si socialului niste tineri normali, capabili sa demonstreze ca au insusit cate ceva din informatia care li s-a transmis de-a lungul anilor de pregatire.
Acesta ar fi obiectivul spre care ar trebui sa se indrepte atentia decizionarilor. Cautati sa motivati tanarul sa invete ceva, ceea ce-i trezeste interesul, ce-i va ajuta sa razbeasca in desisul vietii. Creati, domnilor cu drept de decizie, norme proprii dupa care trebuie sa gandim, sa ne dezvoltam, de acord, dar creati-le tinand cont ca ceea ce asimilam in atati ani pierduti din viata sa se poata folosi.
Dar nu stie tanarul cati frati au fost Jderii, cate omonime si antonime are textul Dvs. este un ratat. Corect ar fi sa stie acel tanar, care va ajunge sa munceasca la o firma oarecare de asamblat piese sau la cusut in serie, ca am avut un romancier cu aplecare spre istoria neamului, sa stie care sunt scriitorii nostrii de-a lungul istoriei literare, sa cunoasca importanta scrierii in limba roamna, zbuciumul acestui neam pentru afirmare.
Destrinul unui tanar care a avut proasta inspiratie sa urmeze o scoala este stabilit de punctaje fara sa se tina cont ca dincolo de stereotipiile unui subiect de examen exista o fiinta cu calitati pe care nimeni nu a avut curiozitatea sa le descopere, sa le dezvolte si sa i le constientizeze.
Schimbat sistemul de invatare, de instruire. Schimbati modul de gandire care separa varste si experiente. Va deranjeaza atitudinea tinerilor care s-au exprimat malitios, chiar bulevardier? Vai, dar sunt cei pe care i-ati instruit atati ani! Ce ati creat?! Nu ati stiut ca pot gandi si asa? Ba da, dar decat sa aruncam la gunoiul istoriei programe din vremea bac-ului
meu, sa obligam prin activitati noi pe cei platiti sa faca intruire scolara sa
munceasca cu generatia anilor 2000, mai bine mergem ca inainte, adica cum a fost "inapoi" cu ceaslovul si "calul balan".
De ce revolta elevilor? Un test cu adevarat creat sa fie o oglinda a ceea ce a reusit sa asimileze elevul in anii scolii era mai interesant. Ar fi fost participare si interes. Principiul uniformitatii in orice domeniu este umilitor, revoltator pentru ca omoara particularitatea eului. O lista de subiecte, teme diferite, cu grad de dificultate diferit, materii diverse la alegere, ar fi fost un examen cu adevara folositor pentru toti cei implicati in acest ritual ancestral.
Ce s-ar fi realizat? Fiecare absolvent avea posibilitatea sa se autoevalueze, sa particioe activ la acest test. Ati fi stiut clar domnilor profesori ca pleaca mai departe de portile scolii cu ceva bine fixat dintr-un domeniu, sau dimpotriva, cu erorile lipsei de interes pentru domeniul respectiv sau incapacitatile de comunicare elev-profesor.
Calificativele erau clare atat pentru cel care si-a finalizat studiile, cat si pentru Dvs. profesorul,care s-a staduit sa faca din materia predata cele mai importante notiuni fara de care lumea ar sta in loc.
Totul ar fost firesc, v-ati fi putut uita cu nostalgie cum pleca iar o generatie spre lumea larga, stiati ce sperante li se vor narui, ce orizonturi ii vor astepta si unde vor reusi.
Dificultate: sistemul de notare traditional dupa sabloane comode, cu loc pentru virgula si dimensiuni de formule si fraze.
Mare regret ca in mileniul trei punem tot intr-un "pat al lui Procust" tot ce exista, tanar in formare, pensionar, om ajuns la putere.
"ÉgalitÉ'... de candva de demult, a fost inteles gresit. Nu ne egalizati in acest mod, egalizati-ne in sansa de-a face ceva cu noi, cu propriul noastru eu, cu ce am eu, ca individ special de oferit semenilor.
managementul vietii - de proletaru la: 15/07/2006 21:26:36
(la: solutii pentru singuratate)
momentele de singuratate sunt binevenite. am nevoie sa ma regasesc, sa fiu doar eu cu mine insumi, sa am un pic de timp.
cand simti ca esti singur, e o stare acuta..... trece.
daca simptomele persista, spun doftorii, e deja faza cronica.
faptul ca te intrebi de ce asa si nu invers, tot e bine si esti cu un pas spre vindecare.
solutia e in tine si nu in bazaconiile (= lucruri fara sens) pe care le scriem noi aici despre problemele tale.
cu multi, multi ani, cineva mi-a dat cea mai tare lectie de managementul vietii (el il numea sfat constructiv): priveste viata ca pe o afacere. scopul existentei ei este sa intelegi ceva din ce ti se intampla si evident, sa fii fericit (adica sa fi pe profit, in termeni economici, si nu pe pierdere). "profitul" asta il obtii doar daca balanta intre beneficii si cheltuieli inclina spre prima categorie. invers, te paste "falimentul" si ramai cu "marfa" nevanduta.
traducerea din romaneste in romaneste suna cam asa: orice clipa care trece trebuie sa insemne ceva, sa nu treaca pur si simplu. fie ca inveti ceva folositor, fie esti fericita. nu poti avea numai momente din astea, dar ele trebuie sa fie baza "economiei" vietii tale. in jocul asta, orice este posibil si orice dezavantaj poate fi transformat in avantaj pentru ca referenialul esti tu si numai tu (standardul tu il fixezi).
daca prietenii nu te accepta asa cum esti, schimba prietenii, daca barbatul de serviciu (a se intelege sotz, concubin, prieten, amant, etc.) nu mai corespunde, fa-i bagajele pentru ca viata nu te asteapta. iti place de un anume individ, fa tot ce poti sa il ai.
evident, mai trebuie sa si crezi in asa ceva.
la sfarsitul zilei, faci un controlling scurt: cum stau? peste linie sau sub linie? "economia" firmei mele (eu si viata mea) supravietuiesc sau dau "faliment"?
poate ca povestea asta iti va fi de folos.
mie mi-a fost!
sunt lucruri multe pe care nu pot sa le fac, la fel ca in economia adevarata..... degeaba produsc eu pureci cand se cauta paduchi.
incerc insa sa fiu pe profit eu si asociatii mei (prietenii, colegii, familia).
abc111 - familiile traditionale - de cartouche la: 17/07/2006 13:34:36
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Vorbind de liberalizare, in Romania nu era recunoscuta relatia 'de facto' si mai ales in anii "epocii de aur"... eram "blagosloviti" cu o legislatura in defavoarea barbatului: orice copil trebuie sa aiba un tata!!!! Si daca o femeie te reclama, nu mai contau rezultatele analizelor, te fericeai cu un urmas la conceperea caruia nu avusesesi nici o contributie... Si tot ce aveai de ales era sa te insori cu 'reclamanta' sau sa platesti pensie alimentara pe viata... Era o lege strimba! Daca vrei poti sa o interpretezi ca pe o discriminarea la care era supus barbatul heterosexual.

In privinta 'disfunctional families', cred ca USA detine primul loc in lume. La voi se mai mentin legi vechi si inutile, iar legile esentiale se schimba in functie de interesele gruparilor care pot pune presiune.

Nu nu cred ca educatia se poate face "cu mina forte", asta s-a facut in trecut si a fost eficienta pentru acel timp. Acum, datele problemei s-au schimbat. Si din nefericire in multe cazuri hipocrizia trece inaintea ratiunii.
~~ - Casatoria -si parteneriatul- implica nu numai obligatii dar si drepturi. Unele se refera la impozitare, altele la mostenire, altele la drepturi de urmas, altele la dreptul de a-ti vizita in spital fiinta de care esti legat, etc. Prin absenta dreptului macar la parteneriat, aceste drepturi nu exista pentru o categorie de oameni, si asta nu e drept. ~~

Hai sa luam unul cite unul drepturile si obligatiile oferite de casatorie parteneriat:
- Impozitare? Poate, daca unul din parteneri este casnic... Dar este asta atit de esential???

- Mostenire? prin testament se poate lasa mostenirea oricui...

- Drepturi de urmas?... care sint alea? pensie sociala? ajutor de somaj?

-altele, la dreptul de a-ti vizita in spital fiinta de care esti legat, - pina acum nu m-a oprit nimeni sa vizitez un prieten bolnav sau sa am grija de el cit se afla in spital...

Deci voi nu luptati pentru un principiu, ci pentru a obtine niste drepturi materiale???!!!

~~ Evident ca schimbarile aduse in viata unor oameni ar fi imense! Si cum vezi nu e vorba de "discriminari pozitive" ci de lucruri de bun-simtz, drepturi pe care astepti sa le aiba toata lumea.~~

Nu contest acest lucru, si nu sint deacord cu nici un fel de discriminare. Singurul lucru la care am rezerve, si este parerea mea personala, familia intotdeauna a fost si va ramine elementul de baza a societatii si roulul ei este sa creeze viitoarele generatii. Aici este inclusa procreare si educatia de baza a viitoarelor generatii.
Din nefericire, in ziua de azi, rolul familiei se dilueaza din ce in ce mai mult. Si nu este bine pentru societate! De aici apar majoritatea problemelor grele pe care societatea se zbate sa le rezolve...
O sa spui: "sint si familii care nu pot procrea.' Deacord!!! Unele nu pot altele nu vor! Dar astea sint o minoritate. Daca vrei, exceptia care intareaste regula.

Ce s-ar intimpla daca toti am fi homosexuali????



#133665 (raspuns la: #133313) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Secretul vietii este nu sa a - de donquijote la: 23/07/2006 13:00:00
(la: Secretul vietii)
"Secretul vietii este nu sa ai ceeace-ti doresti, ci sa-ti doresti ceeace ai"(N.D.Walsch).

inca un bulshit a lui walsh. e impotriva progresului economic si social. inca nu-mi dau sema ce urmareste individul asta.

daca toti ar face asa, toti ar fi 'relativ' fericiti si lumea ar sta pe loc o perioada de timp dupa care ar intra in decadere. vezi imperiul roman. a cazut pentru ca s-a compalcut in situatia in care se afla si nu a investit in viitor (reforme sociale, educatie, tehnologie).

cat despre fericire, secretul e sa-ti pui teluri realiste si sa sti te bucuri din plin de ceea ce ai, chiar si de lucrurile marunte: parfumul liliacului inflorit, ciripitul pasarelelor, zambetul unui copil - dar in nici un caz sa te multumesti fara sa tinzi la mai mult - caci in astfel de cazuri fericirea e scurta. :).

italienii au o vorba: 'castanele sunt bune'.

ps: fiica ta care se afla in germania se pare ca n-a digerat ideiile lui walsh, si bine a facut !!!
"Poate Dumnezeu nu a facut ni - de rational rose la: 04/08/2006 22:34:14
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
"Poate Dumnezeu nu a facut nimic. Poate Dumnezeu e totul. E cam tampita ideea ca Dumnezeu a creat lumea, in sensul ca Dumnezeu este cauza iar lumea efectul. Ca atunci stam sa ne gandim, ce era inainte sa existe Dumnezeu? Ceva trebuie sa fi fost, spatiu..ca altfel unde ar fi aparut Dumnezeu daca nu exista un spatiu. Rational nu poti gandi decat in trmenii astia: cauza-efect, premisa-concluzie, scop si mijloace. Dar poate ca Dumnezeu transcende aceste aspecte. Si cum le tanscende, mintea nu poate sa-l inteleaga."

Daca l-am putea explica si intelege complet pe Dumnezeu, ar insemna ca suntem ca El nu? Si cred ca e clar ca nu suntem. Nu putem intelege decat anumite lucruri despre Dumnezeu, iar altele ne-au fost descoperite de El.


"POate Dumnezeu nu are un inceput, nu are un sfarsit, este spatiul, vidul si este de asemenea si plinul, totul, lumea.
Daca vom consdiera ca, creatorul nu e ceva distinct de creatia sa, atunci totul este Dumnezeu, inclusiv omul, inclusiv spatiul ce l-a "precedat". Si cum ar putea fi Dumnezeu distinct de creatia sa?! Daca ne uitam la om - creatia sa, nu? Observam cat de imperfect este. "

Si de ce am considera asta? Parca spuneai mai sus ca nu putem intelege...


"Poate ceva perfect sa creeze ceva atat de imperfect precum omul?Pai se pare ca poate.."

Depinde ce intelegi prin "perfect". Omul a fost creat perfect. Tocmai fiindca era perfect, avea si posibilitatea de a alege. Si a ales gresit. De atunci, Dumnezeu incearca in toate chipurile (fara a incalca vointa libera) sa aduca oamenii la statutul initial.


"si atunci probabil ca Dumnezeu, ca esenta este cu totul altceva decat perceptia noastra despre el."



"In viziunea mea, mintea omului este singurul lucru care e departe de Dumnezeu. Mintea e ca o bariera sau ca un ecran care distorsioneaza realitatea. "

E vorba doar despre mintea altora? :-)
E putin ciudat "rationamentul" tau... incerci sa ne explici cu mintea ta, ca mintea ta nu e capabila sa explice... :-)

Daca citesti mai atenta Biblia, Dumnezeu vrea sa ne pastram mintea "nedistorsionata", sa respectam o igiena, corporala, alimentara si mai ales a mintii...


"Cate idei isi fac oameni despre lucruri! Inclusiv Dumnezeu. Iar apoi pretind sus si tare ca ei il cunosc. Doar fiindca si-au facut niste idei despre el sau au citit despre el. Parca in Vechiul testament cica zicea Dumnezeu "sa nu ai alti dumnezei in afara de mine...eu sunt un dumnezeu foarte gelos". Sa fie acesta Dumnezeu? :) Mai degraba mi se pare ca ar fi ideea celui care a scris, care a proiectat asupra lui Dumnezeu propria sa pornire..gelozia. Auzi, Dumnezeu gelos! :))

Ce ti se pare asa ciudat?? Fidelitatea? Pai asta e tocmai ca sa ne pastram mintea "nedistorsionata". Dumnezeu nu apreciaza "curvia" in nici un domeniu al vietii, nici cea fizica, nici cea intelectuala, a mintii.


"Pare mai degraba un tip autoritar, posesiv si maruntel care tuna si fulgera, ii obideste pe oameni, ii chinuie pe evrei timp de 40 de ani prin desert si asa mai departe. Dumnezeul din vechiul testament este departe de oameni, ii conduce, dar nu-i iubeste, este rece, necrutator, neiertator."

Ce-ar fi sa citesti mai atenta... si sa nu mai distorsionezi realitatea :-)
Citeste de ce au avut nevoie evreii de acea lectie, cred ca daca era altcineva in locul lui Dumnezeu ii omora pe toti, dupa cate prostii faceau, si asta dupa ce au fost salvati in chip miraculos.


"Discrepanta e mare fata de noul testament. Am avut noroc ca a venit Isus, fiindca el a adus iubirea, iertarea. "

Nu e nici o discrepanta, Isus a venit sa implineasca ceea ce a fost spus si aratat in Vechiul Testament prin atatea simboluri. Iertarea si iubirea erau si in Vechiul Testament pt ca era acelasi Dumnezeu.


"El nu a judecat pe nimeni... "

Hai sa nu distorsionam Biblia, ca sa ne convina...
Ia citeste de cate ori a mustrat, si pe ucenici, si pe altii. Si ia mai citeste (in Noul Testament) pentru ce o sa vina Isus a doua oara: pentru JUDECATA. Legea (cele 10 porunci) data in Vechiul Testament capata valente mult mai largi (in sensul strictetii) in Noul Testament. Nu numai ca nu trebuie sa poftesti ceea ce este al aproapelui tau (inclusiv nevasta), dar nu trebuie nici sa gandesti asta. Nu numai ca nu trebuie sa ucizi (literal), dar nu trebuie nici sa "ucizi" cu vorbele, sau sa gandesti rau despre cineva, sau sa-i vorbesti urat etc Isus a venit tocmai pt ca sa implineasca Legea, si sa ne arate cum trebuie sa traim respectand aceasta Lege. "Cine ma iubeste, pazeste poruncile Mele"


"Din pacate si iubirea adusa de el, a fost otravita de biserica. Biserica...nu concepe sexul premarital, de altfel nu concepe multe. Adica nu conteaza daca eu iubesc, e un pacat sa am relatii intime cu omul iubit. Nu, eu trebuie sa trec printr-un ceremonial inventat de om ca sa nu fie pacat. Amuzant de-a dreptul. Ce sa faca un om in aceste conditii? Eu am dat curs pornirilor firesti si am constatat ca nu este nici un pacat sa faci dragoste cu omul iubit. Dimpotriva, este o mare bucurie. Sexul este sursa vietii, iar Dumnezeu nu este impotriva vietii, poate este viata insasi. "

Desi ai oarecare dreptate ca oamenii au denaturat crestinismul, gresesti fundamental in continuare. In primul rand, nu trebuie sa te iei dupa oameni. In al doilea rand, ce inseamna pentru tine "iubirea"? De unde iti iei definitia pt iubirea asta? Si pedofilii pot sa zica ca "iubesc", nu te supara. Iubirea nu inseamna libertinaj. Iar familia este "inventata" de Dumnezeu, nu de om.

Multi oameni nu inteleg cum Dumnezeu este si IUBITOR, dar si DREPT, in acelasi timp.

Ar mai fi multe de spus, dar lucrurile devin taaaare confuze in textul tau... cum spui chiar tu: "mintea umana este doar o insiruire haotica de ganduri, este lipsita de consistenta"...

Trebuie sa privim mai mult la noi si sa ne comparam cu standardul, nu cu altii, fie ei preoti sau altceva. Generalizarile astea sunt gresite, si despre preoti, si despre "oamenii simpli". Daca vedem ceva bun la cineva, putem invata, daca nu.... il putem ajuta sa se corecteze. Critica neconstructiva e pierdere de timp.
#137442 (raspuns la: #137103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru rational rose - de casandra_radu la: 05/08/2006 15:14:29
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
“Daca l-am putea explica si intelege complet pe Dumnezeu, ar insemna ca suntem ca El nu? Si cred ca e clar ca nu suntem. Nu putem intelege decat anumite lucruri despre Dumnezeu, iar altele ne-au fost descoperite de El.”
Nu suntem ca el, suntem parte a intregului. Daca el e intregul, noi suntem el. Doar ca nu vedem asta. Nasol sa nu fii iluminat, nu? :)
”Si de ce am considera asta? Parca spuneai mai sus ca nu putem intelege... “
Nu putem intelege, nu cu mintea, asta imi este mie clar. Daca ne-am da seama ca nu stim de fapt nimic, poate am avea o sansa de a afla, candva.
”Depinde ce intelegi prin "perfect". Omul a fost creat perfect. Tocmai fiindca era perfect, avea si posibilitatea de a alege. Si a ales gresit. De atunci, Dumnezeu incearca in toate chipurile (fara a incalca vointa libera) sa aduca oamenii la statutul initial.”
Pai da, creatia lui Dumnezeu a ales gresit. Dar nu tot Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru? Si fiind atoatestiutor, stia si ce va face omul cu acest liber arbitru. Dumnezeu stia ca vom alege gresit. Nu crezi? :) Dumnezeu nu incerca nimic, daca vrea sa faca ceva, face, iar cat despre a aduce omaneii la statutul initial, apreciez ca asta nu este misiunea sa, ci a noastra, a fiecaruia, individual. Dumnezeu nu interfereaza cu liberul arbitru.
”E vorba doar despre mintea altora? :-)
E putin ciudat "rationamentul" tau... incerci sa ne explici cu mintea ta, ca mintea ta nu e capabila sa explice... :-)”
Este vorba despre orice minte, mintea este minte. Stiu ca e ciudat, dar pe cafeneaua comunicam prin cuvinte scrise. As putea sa-ti “explic” printr-un zambet, o privire, o imbratisare. Dar nu am cum sa fac acest lucru pe site, evident.
“Daca citesti mai atenta Biblia, Dumnezeu vrea sa ne pastram mintea "nedistorsionata", sa respectam o igiena, corporala, alimentara si mai ales a mintii...”
Am citit-o mai demult. Nu am realizat nimic. Fiindca adevarul nu e in carti, in conversatii. Da, imi pastrez mintea “nedistorsionata” atunci cand nu ai gandesc. Sunt situatii in care nu gandesti – ca de exemplu cand faci un bungee-jumping, cand meditezi sau cand faci dragoste.
”Ce ti se pare asa ciudat?? Fidelitatea? Pai asta e tocmai ca sa ne pastram mintea "nedistorsionata". Dumnezeu nu apreciaza "curvia" in nici un domeniu al vietii, nici cea fizica, nici cea intelectuala, a mintii.”
Nimic din ceea ce este impus sau autoimpus nu este divin. Fidelitatea “volitiva” e praf in ochi. Nu stiu ce intelegi prin “curvia” in nici un domeniu al vietii, nici cea a mintii. Fiindaca mintea tot el ne-a creat-o iar mintea zboara “din floare in floare” :).
”Ce-ar fi sa citesti mai atenta... si sa nu mai distorsionezi realitatea :-)
Citeste de ce au avut nevoie evreii de acea lectie, cred ca daca era altcineva in locul lui Dumnezeu ii omora pe toti, dupa cate prostii faceau, si asta dupa ce au fost salvati in chip miraculos.”
Te rog nu-mi mai spune ce sa fac, fiindca nu are sens. Nu stiu ce ar fi facut altcineva si nici nu am nimic cu evreii.
”Nu e nici o discrepanta, Isus a venit sa implineasca ceea ce a fost spus si aratat in Vechiul Testament prin atatea simboluri. Iertarea si iubirea erau si in Vechiul Testament pt ca era acelasi Dumnezeu.”
Dumnezeu este intotdeauna acelasi, doar perceptia oamenilor difera. Cele doua testamente fiind scrise de oameni diferiti..proiectand imagini diferite. Sigur ca putem veni noi cu multe argumente pentru a le “unifica”. Biblia, cartea cartilor ramane insa tot o carte si nimic mai mult.
Si ce daca distorsionezi ceva care deja a fost distorsionat, in primul rand de cei care au scris-o apoi de cei care au comentat-o? Cele 10 porunci...viata din pacate e mult mai vasta decat acele biete 10 porunci. “Nu trebuie sa gandesti...” pai ce faci daca iti vine gandul, ca omul e o fiinta sexuala? Ce faci? Te rogi pentru iertare, postesti, te autotorturezi ca sa obtii iertarea?! :)
Da, oamenii au denaturat ceva care era de la bun inceput denaturat. Si aici ma refer strict la conceptie. Isus habar nu avea de crestinism, acesta a venit dupa ce El nu mai era prin oameni.
Despre iubire am scris un text, nu vreau sa ocup spatiul in aceasta conferinta. Iubirea nu are definitie, e un mister. Familia inventata de Dumnezeu? :) Gasesc ideea ciudata. Poate explici ce intelegi prin “familie”, ca sa nu fac aprecieri pe ceea ce mi se pare mie ca ai vrut sa spui.
Nu-l putem intelege pe Dumnzeu, dar il putem simti.
Intodeauna sunt multe de spus si niciodata nu termini, poti continua la nesfarsit cu discutii.
Nu itnetionam sa fa co generalizare, au fost niste observatii, oameni pe care i-am vazut si nimic mai mult. Ideea ar fi ca daca vad un om simplu, nu-l dispretuiesc doar fiindca nu a citit carti in viata lui, asa cum daca vad o preot nu voi merge sa-i sarut mana..ca cine stie ce a facut cu ea :).
Cine decide care critica e constructiva si care nu?
Cu cat mai mutl scriu pe cafeneaua, cu atat mai clara imi este lipsa sensului acestor discutii :).
#137501 (raspuns la: #137442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ondine - de casandra_radu la: 07/08/2006 11:26:12
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Stiu eu de ce nu m-am casatorit :)
Sunt cu persoana pe care o iubesc. Daca nu iubesc pe nimeni, sunt singura.
Nu se pune problema intre a alege casnicia sau iubirea vietii. Cand iubesti pe cineva si depinde de tine sa fii cu acea persoana, cu ea esti.
Daca nu, iti creezi o dilema, ca vai vezi Domane m-am indragostit, “dar cum sa dau cu piciorul casniciei, cum sa imi ranesc partenerul..” care de altfel o fi foarte “fericit” cand de fapt nu e iubit. Deseori in asemenea “indecizii” in numele iubirii, cel care e casatorit dar totusi indragostit alege calea cea mai jalnica, a unei relatii paralele. Asa, ca sa aiba si capra si varza...care iubire?!
Dimela nu exista cand iubesti. Esti cu persoana iubita. Ca e sotul/sotia sau ca este altcineva. Si esti doar cu acea persoana, nu mergi in paralel, nu minti si nu te minti.
Cand renunti, niciodata nu renunti la iubirea vietii. Nu se poate renunta la asa ceva decat daca nu a fost iubire. Mai exact in asemenea situatii, nu e vorba ca renunti, e vorba ca alegi altceva – alegi sa fii cu cel cu care te-ai casatorit. Si alegi asta din diverse motive – siguranta, confort, obisnuita, frica de schimbare, bani sau alte avantaje. Fiecare are motivele sale personale. Dar sa sustina ca au renuntat la iubirea vietii lor mi se pare chiar o prostie. Dar ce sa faci, e greu sa fii sincer si cu tine insuti, darmite cu altul.
Daca ramai cu sotul/sotia, iubind o alta persoana, ce bine ii faci? Se spune, cinic ca ceea ce un om nu stie nu ii poate face rau. Poate ca si acea fiinta are dreptul de a fi iubita, iar tu stai langa ea, o amagesti cu falsa ta iubire si mai rau, poate mai ai si o relatie extraconjugala. Ce viata ti-ai construit, ca inima ta bate pentru altcineva? Lucrurile sunt mereu schimbatoare. Poate la inceput ai iubit persoana cu care te-ai casatorit, dar iubirea a trecut, a ramas atasamentul. Da, exista un aorecare confort. Dar nu este multumire, nu este iubire. Si e firesc sa-ti doresti iubire, asa ca vei cauta in alta parte ceea ce nu ai...si intr-o buna zi te indragostesti de altcineva.

Sa vedem ipotezele propuse – daca ma indragostesc de un barbat casatorit., Nu reprim nimic, nu am de ce. Insa depinde de el ce va hotara, daca ma iubeste si alege iubirea sau ramane cu sotia, alegand cunoscutul, confortul, siguranta. Chiar daca altii ar suferi – in acest caz sotia – pana la urma adevarul este adevar si mai bine il infruntam decat sa traim in minciuna. In nici un caz nu accept sa ma iubesc clandestin. Aceasta nu face decat sa sporeasca sirul mincinilor si al prefacatoriei. Sa stiu ca el isi ia gentuta de antrenament si ii spune suav celei de acasa: draga mea, ma duc la antrenament, vin mai tarziu. Si apoi vine la mine si-mi declara iubire si...restul. Mai bine ne vedem fiecare de ale noastre. In acest caz baratul are o pasiune, isi doreste o aventura. Daca nu ma iubeste, asta e, imi ramane doar sa accept realitatea si sa imi vad de viata mea.
A doua ipoteza – in ce ma priveste, partenerul meu nu ar ajunge sa traiasca iubirea vietii lui, fiind in acelasi timp cu mine. Daca simt ca lucrurile nu merg, il provoc la o conservatie sincera in care sa ne spunem totul, oricat de dureros ar fi. Daca as afla asa ceva, trecand peste durerea pe care as simti-o, i-as spune ca daca o iubeste pe ea, cu ea trebuie sa fie, nu cu mine. Si chiar daca este indecis, eu mi-as face bagajele si as pleca. Ce rost are sa stau cu un om care nu ma iubeste? Poate ca am sansa sa intalnesc si eu iubirea vietii mele, dar asta sigur nu se va intampla daca stau cu un om care iubeste pe altcineva. Nu am cum sa nu tin, cel putin, la partenrul meu. Chiar daca nu mai suntem un cuplu, ramanem, in ce ma priveste amici. La mine va gasi un sprijin, o vorba buna, pentru ca am avut o viata impreuna, pentru ca tin la acel om si asta nu are legatura cu faptul ca nu mai suntem impreuna ca si cuplu ori ca iubeste pe altcineva.
Nimeni nu poate spune cand o iubire este adevarata. Cel mai adesea nu aflam niciodata cat de adevarata este iubirea celuilalt pentru noi. Insa putem sti cat de adevarata este iubirea noastra pentru acea persoana. Daca avem curajul de a lasa prostiile la o parte si a ne privi pe noi insine si a recunoaste ceea ce simtim cu adevarat.
Cat despre celula de baza a societatii...pai daca intr-o familie nu este iubire, atunci familia aia este degeaba si mai ales copii au de suferit. Ei sunt sensibili, ei simt atat de multe! Cum e mai bine? Ca un copil sa locuiasca doar cu un parinte sau cu doi parinti care nu se iubesc, se inseala, se cert..poate se si bat?!
Daca nu iubesti si nu-ti face placere sa fii cu celalat, atunci familia devine o sura de conflicte si de nevroze. Nu e de mirare ca societatea e bolnava, de vreme ce familia-celula sa de baza – este deseori o chestiune de convenienta, de confort, de inertie, cand oamenii nu mai simt mai nimic unul pentru celalalt.
Nu mi-as dori, in nici un caz, ca omul pe care-l iubesc sa fie cu mine, desi iubeste pe altcineva. E trist si pentru el si pentru mine. Daca imi spune: iubesc pe altcineva, chiar eu il ajuta sa-si faca bagajele. Ce rost are sa ma cramponez de el?
Casnicia este un act, o convenienta. Iertarea mea nu vine ca urmare a tentativei de a salva ceva artificial. Daca s-a ajuns pana acolo incat sa ma insele, cred ca lucrurile vorbesc de la sine si e cazul ca fiecare sa isi vada de viata lui. Il iert. Dar iertare nu presupune o continuare a relatiei. Nici nu-l cert, nici nu-l blestem, dar nici cu el nu mai stau.
Legile morale nu au nici un fel de valoare, nici in lipsa iubirii, nici in prezenta ei si nici in ceea ce o priveste. Sunt lucruri total diferite, situate in planuri diferite. Depinde de fiecare in ce plan alege sa traiasca.
Casatoria nu are nici un fel de legitimitate. Este o conventie sociala inventata de om. Doi oameni se iubesc fara a fi casatoriti, daca se casatoresc se pot iubi in continuare (desi de cele mai multe ori raturnari itneresante de situatie urmeaza acelui act, mai exact ideii ca te-ai legat printr-un act), iubirea nu are nimic de-a face cu casatoria. Casatoria nu presupune iubire, asa cum iubirea nu presupune casatorie. Planuri diferite...
Nu e vorba ca mariajul s-ar putea baza exclusiv pe o promisiune, pe o obligatie, pe constrangeri, pe mustrari de constiinta ori sentimentul de vinovatie. In realitate, deseori pe asemenea chestiuni se bazeaza, precum si pe alte considerente: bani, statut social, diverse avantaje, fuga de singuratate asociata cu obisnuinta, etc.
Da, iubeste si fa ce vrei, fiindca atunci cand iubesti nu faci rau. Da, faci rau, insa doar in ochii altor oameni. Nu in ochii lui Dumnezeu.
Misto citatul lui Kierkegaard.
In orice caz, citatele pot si comentate in ambele sensuri..depinde ce sens dorim sa le atribuim.
Nu cred in asa zicele “motive de despartire”, pana la urma totul ar trebui sa vina de la un simplu fapt: iubesc sau nu iubesc acea persoana. Sa faci asa cum simti. Multi vin si invoca diverse motive, diverse aspecte neplacute ale celuilat pe care le stia si cand s-au cunsocut, cand il iubea. Asa ca este vorba despre faptul ca iubirea nu mai este. Iar cand nu mai este, devine foarte trist sa o substituim cu aparenta de iubire, minciunile, fatarnicia si prefacatoria pe care le implica.
Pana la urma totul se reduce la o chestiune de optiune personala.
eu (si familia) de cativa ani - de Calypso la: 19/08/2006 08:55:25
(la: Homeopatia)
eu (si familia) de cativa ani buni ne tratam numai cu homeopatie si merge f bine; ce e mai nasol e ca in Fr nu toate preparatele homeopatice ci doar o parte sunt rambursate de securitatea sociala, pe cand medicamentele traditionale (alopathe) sunt rambursate in totalitate;

dar nu conteaza, prefer homeopatia chiar daca uneori costa, mai ales ca functioneaza f bine;

cum am mai spus pe o conferinta (aia a lu' anisia daca arunci banii pe fereastra) eu prefer sa investesc in educatie si sanatate nu in haine cu nemiluita, bijuterii, chestii care nu-mi folosesc etc
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 16:44:32
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sunt plina de contradictii, da! Sunt inconsecventa si nu ma intereseaza notiunile, inclusiv "notiunea de iubire", tot notiune este. Fiindca viata e prina de contradictii, de neprevazut si de incosecvente...
Asa ca in ce ma priveste, am trimis la plimbare notiunile, teoriile in in general orice lucru static, care nu corespunde dinamicitatii vietii.
Te simt ca inca mai esti suparat, de la conferinta aia pe tema prostiei, de regula aveai raspunsuri mai empatice. Ei bine..asta este, astept sa iti treaca :) Stii ce imi vine acuma? Sa iti raspund pe acelasi ton. Dar...mi se pare o prostie sa reactionez asa. Sa uit ca de fapt te simpatizez, cu toata supararea ta. Asa ca..rasusflu adanc si caut sa continui conversatia.
Da, fireste ca iubirea fata de o persoana de sex opus nu e acelasi lucru cu iubirea pentru mama, tata, frate, prieteni..insa fiecare iubire pentru o alta fiinta umana te face mai bun si te aproprie de Dumnezeu. Cel putin acest lucru il au in comun. Iubirea pentru o persoana de sex opus este "mai" misterioasa decat alte iubiri, mai ales cand apare brusc, fara nici o explicatie, fara nici o motivatie. Pentru mine iubirea nu are motivatii. Ar fi asa usor sa aiba...atunci as fi iubit pe acela care imi dadea toate motivele (cel putin cele insirate de tine se regaseau in comportamentul lui). Aveam toata motivele sa il iubesc, se purta minunat, din toate gesturile lui razbatea o profunda afectiune pentru mine, era intr-adevar omul potrivit. Il apreciam pentru calitatile lui si era ceea ce am gandit mereu ca vreau de la un barbat. Nici o contradictie aici. Numai a...nu l-am iubit. Am tinut la el, dar asta nu echivaleaza cu iubirea.
Pai ce sa ii ceri lui Dumnezeu? Numai ca asa cum nu ii ceri lui poate asa ar fi frumos sa nu ceri nici altuia. Adica..nu cer creatorului dar cer creatiei sale? :)
Nu simte la fel de mult..nici macar nu cred ca este o chestiune de a masura...Sa masori in ce? In kg, in km, in amperi? In ce? Mai degraba este o modalitate diferita de a simti si o profunzime diferita a sentimentelor, care oricum nu pot fi cuantificate.
Iubirea nu are nimic de a face cu principiile. Orice iubire insa este poarta catre iubirea suprema sau iubirea de Dumnezeu cum vrei sa ii spui.
n ce priveste cuplurile, foloseam "iubire" in alt sens, asa cum se paote desprinde din context. Nu am nici o treaba cu Sulfina Barbu, insa apropo de ceea ce a zis ea, am facut o conexiune care mie mi se pare ca atinge un punct nevralgic - si anume ca ai viata pe care o meriti. Sa dezvolt? Crezi ca este cazul?
Normal ca ce insiram nu e iubire. Aceea este ceea ce se intampla cel mai adesea si care oamenii considera a fi iubire. Dupa care, cand se termina se pot lauda ca ei au iubit si mai ales cat au suferit. Ca au fost tradati, ca bla bla...in fine. Ca doar doar impresioneaza pe altul si vor fi iubiti ca deh, destul au suferit.
Ma rog, poate compasiunea si prietenia nu sunt forme ale iubirii pen tru tine. Asta este altceva. Dar nu imi spune tu mie ce simt, cum simt si asa mai departe. Nu are sens, nu ma cunosti, nu te cunosc.
Pentru mine compasiunea nu inseamna mila. Nu vorbeam in sens de dictionar. Compasiunea in sensul de acea iubire in care tu nu mai esti. Si nu voi teoretiza deoarece nu are nici un sens.
Daca tu iubesti o persoana si ea nu stie, cel mai firesc este sa ii aduci la cunostiinta acel lucru. Nu este iubire intre voi, dar poate ca tu o iubesti chiar si asa. Sau poate esti obsedat. de unde sa stiu eu?! Ei bine...o anunti...si daca stie, ce? Poate ca nu e deloc interesata. Iti moare iubirea pe loc? Ei..poate nu a fost iubire atunci.
Sunt destui oameni care spun ca il iubesc pe Dumnezeu si care in acelasi timp nu pot iubi pe cineva care nu le da atentie. Asta este...e mult mai usor sa iubesti un concept decat o persoana care nu te baga in seama.
Nu discutam despre iubirea pentru cineva trecut in nefiinta. Observ ca tu simti la fel pentru toti cei trecuti in nefiinta. Asa simti tu si poate ca altul simte altfel. Sa nu crezi ca daca tu simti in anume fel si altii simt la fel. Asa cum fiecare gandim in felul nostru, asa fiecare simtim in felul nostru.
Chiar doresc sa citesc parerea ta vis a vis de cum mi-a fost mie denaturata notiunea de iubire. Ai facut o afirmatie dar nu ai adus nici un fel de argumente. Ce pot spune deocamdata, pe langa ce am spus despre acea iubire este ca urmare a ceea ce am simtit pentru el, am inceput sa am mai multa toleranta si fata de altii, am inceput sa ma inteleg mult mai bine cu colegii mei, cu parintii mei si ami ales, total surprinzator pentru mine, au inceput sa imi palca oamenii, dupa atata vreme, de cand ma stiu, ca nu-i puteam suferi. Asa ca mi-o fi denaturat mie "notiunea" in orice caz ma simt tare bine cu oamenii, mi-s dragi, imi plac si intr-un fel ciudat, pe cei pe care ii iubeam ii iubesc acum mai mult. O sa zici ca ma contrazic? Da, fiindca nu vorbesc rational si o stiu foarte bine.
"Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia".
Te rog, nu imi spune "scumpa" daca nu simti asa. Ce sa recunosc? Asta e afirmatia ta. In viata nimic nu "trebuie". Asa s-a intamplat, a fost o experienta si nu as schimba nimic. Nu am ce sa schimb. Am facut asa cum am simtit. Viata nu este asa cum si-o planuieste omul. Da..mi-am dorit sa raman cu barbatul iubit, sa avem o viata impreuna. Dar..daca el in cel din urma a ales altceva, ce pot sa fac decat sa merg mai departe.
Daca ma intrebai cu ceva vreme in urma ce trebuie si ce nu iti spuneam in primul rand ca "nu trebuia sa ma nasc", apoi ca nu am iesit asa cum trebuia si tot asa mai departe la infinit. Viata isi are cursul ei, indiferent de ce trebuie sau ce nu trebuie.
Da de unde..auzi jos palaria..pai pentru ce?! Vrei sinceritate si luciditate? Din partea mea, oricand...nu imi palce sa fiu altfel decat asa cum sunt.
Oricine paote fi pacalit. Daca nu vrei sa fi pacalit, lasa orgoliile la o parte si atunci s-ar putea sa incepi sa vezi realitatea. Cel mai usor de pacalit sunt oamenii orgoliosi. Si totodata sunt cei pe care ii poti manipula cel mai usor.
Nu a trisat nimeni. Nu am zis vorbe mari daca nu am simtit ce spun. Chiar si cand ti-am zis tie "dragul meu" asa am simtit, pentru ca m-au binedispus comentariile tale. Nu am umblat niciodata cu chestii de genul "te iubesc, esti viata mea"...ca sa creez atmosfera placuta in budoar. La fel cum nici nu am facut pe interesanta pretinzand ca sunt total rece si doar interesata de sex. Imi place aproprierea intima si din aceasta cauza nu o voi face oricum, ci o voi face asa cum merita acest act frumos intre doi oameni.
Pe mine nu ma intereseaza acea conventie sociala numita casnicie. Nu-mi doresc, nu mi-am dorit.
Lasa te rog tonul asta dojenitor ca nu te prinde. Ca te asteptai sa parafrazez pe altcineva..uite ai putea sa tagi invatatura ca asteptarile iti sunt de regula inselate si ca altul nu are nimic de-a face cu ceea ce astepti tu de la el. Si ma indoiesc ca ma cunosti. Doar fiindca ai citit cate ceva din ce am scris. La fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.
Nu am parafraza-to nici admirativ, nici peiorativ. Am explicat mai sus care e treaba cu parafrazarea.
Da o sa ma contrazic tot timpul! Asta e perceptia ta despre mine, care nu este neaparat adevarul. In sinea mea nu exista contradictii, oricum nu in ce priveste iubirea.
Daca se intampla sa fiu iubita, ok sunt de acord :) Chiar daca nu voi sti niciodata cat de profund sunt iubita. Daca nu se intampla, asta este. Sunt lucruri care nu depind de mine. Nici chiar iubirea pe care o simt eu nu depinde de mine.Este sau nu este. Nu imi irosesc energia dorind lucruri care nu depinde de mine. De fapt toata "afacerea" asta cu doritul e o mare tampenie.
In final...nu ti-as putea da argumente si oricum probabil ar fi multe contradictii. In ce priveste ultima intrebare, daca ar raspunde altul, dupa ce ar fi la curent cu povestea vietii mele ar spune ca am fost iubita. Eu insa simt ca nu stiu cum este sa fii iubita. O replica la aceasta ar putea fi ca eu am standarde prea mari...disputa ar continua la nesfarsit, ce rost ar avea?!
Scopul publicarii acestui text nu a fost de a diseca iubirea si nici de ma ma transforma pe mine in obiect de disectie. I-am zis lui Cri Cris care era ideea.
Astept sa iti treaca pasa :) Si apropo de conferinta aialalta nici macar nu am citit ce ai scris tu acolo. Inerent, nu aveam cum sa ma refer la tine.
#140659 (raspuns la: #140644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tatiku - de Cassandra la: 30/08/2006 01:29:44
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Isus a existat la fel ca Ulise si Zaratustra, despre care insa putin ne pasa daca au trait fizic adica in carne si oase, intr-un anumit moment istoric si intr-un anumit loc geografic. Existenta lui Isus insa nu a fost verificata istoric. Nu exista documente ale epocii, probe arheologice care sa ne permita sa tragem concluzia certa ca a existat in mod real. Putem gasi daca ne incapatinam citeva referinte imprecise in citeva texte antice - Flavius Josefus, Suetoniu, Tacitus ,etc, dar toate sint copii indoielnice realizate secole dupa pretinsa crucificare a lui Isus. E cert insa, nu se poate nega existenta conceptuala a lui Isus, pentru ca acesta functioneaza ca IDEE, ca teorie a unui trecut pacatos si a unui viitor prin salvare. Poate nu stiai dar epoca in care se presupune ar fi trait Isus era o epoca a exaltarii in care abundau profetii furiosi, nebunii iluminati, istericii convinsi si prevestitori de apocalipse. Isus a existat ca materializare a aspiratiilor profetice ale epocii.

Spui: Toata civilizatia greco-romana a palit in fata celor 40-50 de pilde, fapte, actiuni pomenite in Biblie.

Cita dreptate ai. Episcopii noii secte monoteiste, proiectati brusc in centrul de putere de catre oportunistul Constantin, au avut grija sa faca sa paleasca pina la nuante cadaverice civilizatia greco-romana. Printre cele mai emblematice prime actiuni de “prezentare in societate” au fost distrugerea partiala a Bibliotecii din Alexandria si citiva ani mai tirziu dezmembrarea de vie cu scoici rupte a Hipatiei, filozoafa si matematiciana din aceeasi Alexandria, care avea neobrazarea sa fie inteligenta, femeie, frumoasa, culta, si “pagina”. Opt sute de ani mai inainte, in gradina la Epicur era primit oricine, copil, adult, femeie, bogat sau sclav, ca sa imparta cu Maestrul filozofia micilor bucurii ale scurtei vieti umane si suprema consolare a Prieteniei.
Tatiku, daca oftezi dupa virtutile lumii asa cum a fost ea transformata de secta lui Pavel din Tars, priveste in jurul tau, fa un inventar a tot ce este bun, interesant, merituos si dinamic in lumea in care traiesti, caci sint replica fidela a mintii greciei antice si a ingineriei sociale romane. Ia-ti adio de la ele si muta-te in Yemen, care este echivalentul actual al europei crestine a Evului Mediu timpuriu, cind noul monoteism fanatic isi traia triumful asupra culturii grecoromane.



I’m not afraid to die; I just don’t want to be there when it happens. Woody Allen.

#142090 (raspuns la: #142072) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Foarte simpatic textul tau, c - de globdecristal la: 08/10/2006 13:07:42
(la: experiment)
Foarte simpatic textul tau, cred ca si eu pe un site oarecare am scris asa ceva ca un prim blog de deschidere, apoi l-am abandonat, a fost un fel de strigat codat in care am vrut sa scot toate sedimentele sociale care reziduau in mine si care parca nici nu aveam chef sa le discut cu altcineva.
Tu, cred ca esti la o varsta care implica o tranzitie ceva, observ din schimbarea rapida de stare, hey, nu-ti fa griji, totul are un sens intr-un final, doar ca iti pui intrebarea asta prea des, gaseste un raspuns si agata-te de el; aminteste-ti ca ai gasit un raspuns existential si daca nu ti-l amintesti, lumea e asa cum o privesti, si ea te priveste pe tine dar asta e altceva. Tu ai dreptul de a filtra, fiecare din noi avem propriul univers, majoritatea din noii suntem "la gramada" si avem impresia ca daca notiunea noastra de realitate coincide cu a altora, suntem "cu picioarele pe pamant" NU, asta nu inseamna ca nu putem avea un univers propriu care sa-l mascam in realitate, sau pe care sa-l invelim cu propria noastra realitate.
Da, probail ca si eu pun sub dubii notiunea de special, sa fi aparut totul ca o deformare sexuala a tineretii, o schimbare din deosebit in carne? Cred ca are si asta o vina, sau prima dragoste care a trecut si nu mai e niciuna la fel? si asta ,.. ca si multe altele dar inca odata, totul depinde de modul in care privesti, sti cum se zice: ce ceri asta primesti. Asa ca viseaza in continuare, ignora ce te deranjeaza sau incearca sa il faci placut, interiorizeaza-ti revolutia si invata sa afisezi ceva comprehensiv pt cei ce te percep. Asta e un hibrid intre teorie si practica, si sa vorbim despre rost, sens, cauza si efect, post-u tau mi-a adus aminte ca exista special, m-a facut sa ma inscriu si sa-ti scriu asta.
temelia - de Marlene_ la: 02/12/2006 17:59:49
(la: Ce a reprezentat pentru dumneavostra viata de liceu?)
'acum iti pui temelia adultului care vei deveni m-a dat gata.. '

si pe mine m-a dat gata. temelia incepe cred eu sa se puna din primii ani odata cu educatia primita in familie. daca astepti sa pui temelia in anii de liceu, slabe sperante. in anii de liceu poti cel mult sa continui sa cladesti peste o temelie solida. unii nu cladesc nimic, altii au temelia subreda iar altii in loc sa cladeasca nu fac decat sa-si demoleze temelia, hi, hi.
#161059 (raspuns la: #161055) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
infierea copiilor de catre familiile homosexuale? - de Sancho Panza la: 07/06/2007 17:15:07 Modificat la: 07/06/2007 17:20:12
(la: Parada 'gay'...)
In cazul infierii copiilor, un cuplu de ‘ele’ nu ar fi asa problematic dat fiind ca copilul este legat de mama, deci cu atat mai bine daca sunt doua

Aici, cred ca ai atins un aspect deosebit de delicat.
Pararea mea: cel suferind va fi copilul.El va fi expus glumelor si rautatii colegilor de generatie, privirilor compatimitoare a unora, chicotelor de ras ale altora, grosolaniilor marii majoritati. Va creste, zic eu, complexat si ravasit de anormalitatea situtiei, derutat si invatand de la varste fradede sa muste, sa se apere atacand, sa urasca.
Personal,sunt IMPORTIVA infierii copiilor de catre cuplurile homosexuale - indiferent de sexul cu care i-a inzestrat natura. Nu ma intrebati "si ce, e mai bine sa creasca pe strada?" fiindca o sa va raspund...DA,e cam acelasi lucru!
Riscul de a creste cu o personalitate mutilata mi se pare egal, in cele doua medii. Se stie ca un copil nu se poate dezvolta normal in familiile marcate de tensiuni si certuri.Se vehiculeza teoria conform careia, in asemenea situatii, divortul, oricat de dureros ar fi pentru copil, e de preferat, pentru ca el sa nu creasca in umbra violentei.Sa se devzolte firesc, in lumina normalului.Aici, despre ce "normal" poate fi vorba?
Nu am nimic importiva alegerii lor, (chiar nimic!) dar ar trebui sa fie constienti, tocmai in virtutea spiritului open-mind invocat, ca prin optiunea lor,( sau prin "datul sortii", fie...) renunta la anumite daruri ale vietii si sa-si asume asta cu maturitate.
Simplu: nu poti avea chiar tot in viata!
Alegi.
Partea a treia - de Areal la: 27/04/2008 16:39:10
(la: prenumele si personalitatea)
Litera M
Esti foarte organizat. Ai vointa si calitati constructive, o gandire logica si iti place sa-i ajuti pe ceilalti. Incearca sa-ti exprimi sentimentele persoanei cu care traiesti (perechii tale). Iti place sa fii inconjurat de persoane mai in varsta. Esti foarte activ si ai nevoie sa te simti productiv si util, dar ai tendinta de a exagera totul. Legaturile cu familia sunt o parte importanta a vietii tale.
Litera N
Iti faci usor prieteni si esti foarte sociabil. Esti perfectionist, deschis noilor experiente, cu un interes deosebit pentru sanatate si corp in general. Nelinistit si adesea instabil in relatii; dai dovada de greutate in a demara proiecte noi, importante. Esti exigent cu tine, iti exprimi cu greu dorintele personale, preferand sa acorzi atentie problemelor altora. Cauti perfectiunea, atat in ceea ce te priveste, cat si la ceilalti. Stii sa ordonezi totul, esti disciplinat si organizat. Prezinta interes tot ce are legatura cu sanatatea ta. Esti destul de nelinistit, de aceea ai nevoie de atentie mai mereu. Iti place sa te inconjori de persoane care te lasa sa iei decizii in locul lor.
Litera O
Pari o persoana calma, dar ai multe framantari interioare. Familia este primordiala pentru tine. Esti foarte tenace si nu renunti niciodata pana nu realizezi ceea ce ti-ai propus. Esti atasat de camin pentru ca in cadrul lui te simti cel mai in siguranta. Iei viata foarte in serios, emotiile sunt foarte puternice si si iti canalizezi toate energiile in munca. Ai calitati de luptator si te inconjori de persoane voluntare care muncesc foarte mult pentru a castiga bani. Esti atras de persoane puternice.
Litera P
Cauti constant reusita in toate domeniile. Ai nevoie de independenta si autonomie, abuzezi de altii si de privilegiile lor (de statutul lor social). Esti destul de irascibil si cu o mare inclinatie catre detaliu. Esti sociabil si placut, incapabil sa lucrezi intr-o atmosfera tensionata. Suporti cu greu frustrarile si esti incapatanat. Ai nevoie de relatii sociale, daca ele nu iti limiteaza independenta si individualitatea. Esti un nonconformist care stie sa se conformeze. Ai centre de interes neobisnuite. Iti plac persoanele voluntare, idealiste si care poseda o mare forta fizica si mentala.
Litera R
Foarte emotiv dar cu un aer sever, buna intelegere a altora. Spirit combativ, pasionat, ambitios, foarte activ si logic. Ai nevoie de spatiu, de orizonturi largi si de relatii sociale. Nu accepti usor exigentele celorlalti si iti place sa decizi pentru altii. Esti independent, extravertit, inovator, pionier si avangardist. Caracter voluntar, lupti pentru a obtine ceea ce iti doresti. Se intampla des sa-ti pierzi rabdarea si nu suporti activitatile absurde si neproductive. Gandesti mult inainte de a lua o decizie. Iti controlezi mai usor gandurile decat emotiile. Adesea rafinat, respectuos cu ceilalti, sarmant si stralucitor intr-o relatie de dragoste. Iti plac persoanele sociabile, inteligente si atragatoare.
foarte stangace textul, rosu - de andante la: 29/05/2008 08:37:12
(la: FARA TITLU (CAP 4))
Ma asteptam la ceva mai bun dupa ce ti-am citit seria cafeneaua.com. Insa textul e de-a dreptul prost, cliseistic, cu extrabatai unde nu e cazul, personajele-s de carton, nu traiesc, nu mi le pot imagina si n-am nici cea mai vaga curiozitate sa citesc nici mai departe, nici de dinainte ca sa aflu despre ele. L-am citit pana la capat pentru ca stiu ca iti doresti feedback, altfel renuntam dupa primul paragraf. Nu e bun nici de citit in tren. Nu te descuraja, insa daca-ti doresti sa scrii bine, ai mult de muncit.

Iti dau cateva exemple de...stangacii, ca sa intelegi la ce ma refer:
"Nu-mi răspunde, şi-aşa mi-e greu...Trei luni ?Şase ? Voi muri.../Mîine îţi vei lua zborul spre meleagurile tale si nu voi şti niciodată când şi dacă , vei reveni..."
- exprimare neveridica, din start simt teatralitatea chiriteasca a Miei care din pacate are un partener pe masura, cu replici la fel de sparte si fanfaroane (esti sensul vietii mele/nivelul asteptarilor ei/traiam drama vietii mele)

Indicatiile de regie date de personajul masculin sunt deranjante si inutile, ideea trebuie expusa altfel, nu ca o explicatie primara dintr-o compunere de scolar (Am simţit privirile comesenilor în ceafă.Asemenea scene nu se vad prea des..../Gemetele noastre dădeau impresia unui dialog purtat pe alte sfere , poate extraterestre./În clipele cele mai visate ale imaginaţiei mele febrile, eşuam.../Lunile de abstinenţă forţată de împrejurari îşi spuneau cuvântul./Dramatismul întrebarii se împraştia ca un torent în toate direcţiile împietrindu-mi trupul./Oare simţea ceva? Intuiţia acea inexplicabila.../")

Scena erotica e cliseu pur, parca ma uitam la papusi impaiate cu vorbe care se maimutaresc urmand indicatii dintr-un manual elementar.

Atentie la logica (Sună aproape neverosimil , puţin strident...), atentie la gramatica (Intuiţia acea inexplicabila...), renunta la punctele de suspensie fara noima, ridiculizeaza involuntar textul.
*** - de Roman Haduch la: 07/06/2008 18:57:33
(la: Lumea asta rea***patparadscha)
"Ati fii capabili sa omorati pe cineva pentru o piatra care-ar valora cateva milioane?" dar pentru ce altceva sunteti capabili sa omorati pe cineva_?
"
Eu sunt capabil sa decapitez o pasare pentru a imi hrani familia dar presupun ca intrebarea ta se refera la uciderea unui alt om. Poate pentru o piatra nu suntem capabili de astfel de gest insa pentru un fum de tigara suntem capabili sa ne punem in pericol propriile vieti si viziuni, nimic nu conteaza mai mult decat satisfacerea satisfactiei. Pot fi oameni care sa dispuna asasinate daca pentru ei piatrea va conta cel mai mult. Pentru un pahar de palinca m-ai strivim cate un ficat,si mai dinamitam vreo relatie conjugala, mie imi place sa beau restul nu conteaza, spun unii.
....
Astazi multi copii amaratzi nu stau cu o eugenia in mana ci cu punga cu aurolac iar noi, trecem pe langa ei si ii numim marginalizati sau cine stie cum m-ai nejustificam comlicitatea cu Acela care ii vrea morti si apti sa omoare nu"Visul este aventura saracului,o duioasa nebunie care insufleteste."entru un safir ci pentru un gest interpretat gre;it de mintea intoxicata.
Ma doare, ma cutremura, ma face sa plang starea mea de neputinta cand in zile, cum este cea de astazi, vad cate un tiganus mic,cu cate o punga cu aurolac in mana. Am incercast sa vorbesc un pic cu un astfel de om si am ainteles ca sunt intr-un vartej in care percep ca ei nu conteaza pentru nimeni ca nu exist anici o persoana carora sa le pese de ei . Poate lui Vanghele. "Nu consta oare,in a reincepe,a parasii toate rautatiile din lume si a vedea adevarata viata? " Asa este . Inca odata felicitari, "Daca ma rog la Dumnezeu,ma rog ,pentru ca sant convins ca exista." Esti crestin?
"i-mi vine sa rad,penru ca eu stiu cat mai am de trait si mai stiu ca pentru a-mi pastra moralul,trebuie sa traiesc si sa suport orice!Mai am o bizaterie!culmea este ca stiu cat traiti voi!oamenii care traiesc in aceiasi generatie cu mine!) " spune mi si mie ce crezi ca sti, te rog si iti multumesc.
"Oare japonezii ,sant tot asa de rai si egoisti ca noi?
Oare si acolo se fura,se injura si se omoara intre ei? "
Sigur ca si japonezii sunt rai.
Felicitari pentru textul postat.
referitor la "Visul este aventura saracului,o duioasa nebunie care insufleteste." pare o propozitie cu miez insa , cu deosebit respect , iti trimit si gandul meu care imi sopteste ca Visul te entuziasmeaza si te poate motiva fiind o mare bineuvantare . (visul de la Doamne-Doamne si nu Acela de la halucinogene). Eu stiu ca poate dura ani pana cand un vis frumos sa poposeasca in portul asteptarilor tale si sa iti lumineze sufletul prin impliniri. Suntem saraci nu atunci cand nu ne amintim visul la trezire ci atunci cand nu visam.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...