comentarii

text argumentativ despre sentimentul datoriei implinite


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ani - de desdemona la: 03/12/2004 17:06:40
(la: Trancaneala Aristocrata)
Nu numai sentimentul 'datoriei implinite' ci (daca nu esti prea extenuat) si tonusul sporit dupa o sesiune de inot. Eu parca ma 'trezesc' dupa o balaceala, imi sare lenea in tãu (banuiesc ca e o broasca) si am chef de outinguri (la salsa, la film, sau la un 'pub').
#30542 (raspuns la: #30533) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Una este intelegerea si alta eset legea ! - de (anonim) la: 21/10/2003 12:55:19
(la: Viata gay...romaneasca!)
Pe mine ma surprinde lipsa mea de evlavie, vezi daca stai si te gandesti, adevarat, gasesti intelegere si pentru femeile si pentru barbatii in situatia asta, iar faptul ca nu am zis de femei este pentru ca ma ingretoseaza numai cand vad masculi in situatia asta, nu si femei, dar asta nu inseamna ca nu este acelasi lucru, ci doar ca sunt normal(am verificat pe nevasta-mea si ea simte invers, adica se ingretoseaza cand vede femei in cazul asta, nu barbati). Este instinctiv si intr-adevar tendinta este ca unui barbat sa-i stimuleze fanteziile, daca nu isi pazeste mintea sau ochiul.
Deci noi putem discuta (si e bine ca o facem !) pe "metru patrat" aici si intoarce problema pe toate fetele si din toate unghiurile pe care le putem vedea, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca NU ESTE BINE si asta fiindca Dumnezeu a spus-o, si nu i-a placut(vezi Sodoma si Gomora) si daca lui Dumnezeu nu i-a placut , putem noi sa facem tot binele din lume si poate ne va ierta in final, dar clar , pina nu vom renunta la obiceiul asta rau nu vom fi bine placuti lui. Caci : "nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor". Si de ce a facut-o Dumnezeu pe Eva si nu l-a facut pe Adam2, si de ce a binecuvantat Dumnezeu insotirea intre barbat si femeie si nasterea de prunci prin taina cununiei ?
Ce cautam noi in discutiile acestea ? Aprobare pentru ca am luat-o razna sau indreptare si apoi mantuire ? Ce preferam ? Un pic de disconfort mental cand suntem contrazisi si mantuire, sau o eternitate in iad ?Cine poate sa sufere durerea neincetata ?
Si acum o chestie practica, care nu vine din cartile sfinte sau de la sfintii parinti(in care am incredere mai mult decat in propria mea logica sau decat in o mie de filozofi fie ei si Tutea, Eliade sau Noica) ci din propria mea simtire si gandire. Eu sunt software developer de meserie. Spun asta ca sa intelegeti ca totusi meseria ma obliga sa folosesc logica , planificarea si structurarea,ca metode intelectuale in viata de zi cu zi. Daca as fi sa fi fost Dumnezeu si as fi construit lumea , as fi pus niste legi ale naturii, ale anatomiei, ale geneticii, ale fizicii, ale informaticii, ale economiei,ale vietii in ansamblu, etc, care sa guverneze totul, sa nu fie haos si intuneric ci un pic de ordine si lumina. Zic un pic de ordine, datorita liberului arbitru. As fi guvernat lumea si prin prin niste legi nu numai prin lumea ingerilor si prin atotputernicie, si m-as fi bucurat in continuare de creatie. Ce pot sa stiu eu cu mintea mea limitata ? Sa imi ierte Dumnezeu imaginatia .Daca acceptati macar ideea de Dumnezeu , apoi ideea de stiinta care ne conduce la acceptarea anumitor legi care guverneaza aceasta existenta, apoi ideea de bun simt bazata pe fapte istorice si apoi pe sentimentul de implinire, veti ajunge iremediabil la concluzia ca homosexualitaatea nu este buna, de orice natura ar fi ea. Adevarat, nu condamn si compatimesc sincer pe cei in cauza si nu ma consider mai bun lor, spun doar ca nu e bine si normal si ca ei trebuie sa se intoarca spre Dumnezeu mai mult ca sa isi poata mantui sufletele. Lucrurile se simplifica : Homosexuali incalca o lege genetica. Asa cum daca te arunci de la etaj incalci o lege fizica , deja triviala si pe alocuri depasita lege a gravitatiei,atita timp cat te afli pe Terra si nu ai parasuta. Daca te arunci in fata masinii incalci o alta lege, probabil pe aceea a conservarii speciei :). Daca it faci sepuku cu o sabie de samurai , asa "just for fun" nu cred ca te simti bine in final. Nu eu am facut legea gravitatiei, sau cei care au descoperit-o, nu eu am facut legile consevarii impulsului si energiei si ale anatomiei, dar toti trebuie sa le respectam, deci nu judec pe nimeni.Cam asa vad eu lucrurile. Suntem liberi, dar in anumite limite, altfel apare haosul. "Totul este permis, dar nu totul este de folos, nu orice ma zideste" spunea apostolul Pavel daca nu ma insel. Asa ca am noutati proaste pentru cei ce cauta rezolvare la partenerii de acelasi sex. Fac pipi impotriva vantului :)

Doamne ajuta !

Sorin -Dallas
#1803 (raspuns la: #1454) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
opinie - de Grettel la: 11/01/2005 16:37:56
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
Sunt femeie, am aproape 30 si sunt deocamdata singura, n-am tata potential pentru copilul meu. Ma intreb daca il voi gasi vreodata.
Mi-as dori ca la un moment dat sa fiu mama. Imi doresc foarte mult. Deja visez noaptea copilasii care se strang la piptul meu. Numai o femeie poate intelege aceasta nevoie de implinire. Este lafel de puternic ca al barbatilor de a se imperechea. Poate ca atunci cand voi gasi un tata voi descoperi ca am nevoie de ajutorul stiintei. Si poate ca asta va fi doar cand voi avea 55 de ani. Si atunci va tebui sa cantaresc toate argumentele care s-au dat pe acest forum. Voi oscila intre a fi rationala si nevoia imperioasa de a-mi implini menirea.
La 14 ani aveam crize existentiale, ca probabil multi altii la acea varsta. Am intrebat un preot care e menirea mea. Mi-a spus ca menirea femeii este de a fi mama.
As vrea sa cred ca dupa ce ma voi gandi si oscila inte atatea argumente rationale, sa imi implinesc totusi menirea, chiar daca voi avea 67 de ani.
Inteleg si sunt de acord cu argumentele - rational, dar, acum, daca ar trebui sa aleg, as alege sa nasc, caci acesta este miracolul: realizarea imposibilului.
mereu am vrut sa spun asta, dar m-am abtinut. Acum nu mai pot: Cel mai tare ma deranjeaza (nu doar la acest topic) modul in care persoane ce par scolite, citite, culte si intelepte, gasesc de cuviinta sa isi exprime opiniile: nu numai ca si cum ar fi detinatorii adevarului universal, (ceea ce e jignitor pentru orice hommo sapiens ce indrazneste sa-si afirme pozitia, oricare ar fi ea) ci si reactionand cu vehementa, duritate, dusmanie si lipsa de respect.
Nu cred ca vreunul dintre noi poate judeca o astfel de chestiune. Ar tebui sa ne intoarcem mai mult catre inima noastra, libertatea de a simti inseamna a trai frumos si nu a face ceea ce scrie in carti. E bine sa fi rational, in stiinta; cand vorbim de sentimente, ar trebui sa ne apropiem de oameni cu mai multa delicatete. (am vazut interviul la televizor, iar femeia avea o privire mai tanara decat mine si am invidiat-o pentru curajul ei fantastic).
draga mea - de Sancho Panza la: 05/05/2007 20:11:21
(la: schizofrenie)
vorbeste cu psihiatrul lui. evalueaza-ti TU bine de tot potentele.si priveste atent in inima ta.
daca vei ramane cu el doar din mila si din sentimentul datoriei, vei ajunge, peste ceva vreme, la astfel de frustrari si vei strange-n inima atata nefericire, incat iti va fi imposibil sa-i mai dai si lui ceva.
Pentru a-l putea ajuta, va trebui sa fii puternica; n-o sa mai ai resurse daca vei alege crucificarea.
cred ca ai de ales intre:
-a ramane cu el pentru ca "asa se cuvine" ;
- a ramane cu el pentru ca il iubesti si, in deplina cunostinta de cauza, nu poti accepta alta alternativa;
-a pleca si a continua sa-l ajuti cu forta unei femei implinite.

Mila nu salveaza un bolnav incurabil!

Cel mai rau ar fi sa ma inchida! Si nu se poooaaateee... - de Alina Momanu la: 27/09/2003 03:38:40
(la: Participare la forum cu numele real?)
Sa fii cinstit cu altii si sa te minti pe tine?
Sa spui ce simti azi, sa semnezi "eu"! Iata marea eliberare!Am incercat cu juma’ de nume: rezultat ambiguu. Cand am spus ca doare, sufletul meu se zvarcolea deja in tarana. Si-a TREBUIT sa semnez! A trebuit!
Am citit aproape tot ce-ai scris aici: nimic aberant sau condamnabil social (caci tie de societate ti-e teama, nu?) Nesansa a facut sa intalnesc putini oameni atat de coerenti ca tine, poate nici pe jumatate atat de curajosi. Iata un fragment structurat ca la carte, dupa toate teoriile textului argumentativ, uite si "nu"-ul polemic, si...Ce motive ai avea sa...
Da’ eu nu vreau sa te conving, Dogmatic.
De cinci luni invat sa respir, sa ma bucur de tot ce primesc, si chiar daca vreau mai mult, n-am sa mai spun niciodata "mai da-mi!".
Multumesc ca esti aici.Tie si celorlalti.
Gandurile voastre sunt acum aer pentru mine.
P.S.Alina Momanu
#503 (raspuns la: #323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Hypatia - de Paianjenul la: 14/05/2004 13:05:11
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
"Parintele spune ca singuratatea in doi e penibila, fara nici un inteles. dar cat de des se instaleaza in cuplurile moderne, care nu doresc sa aiba copii, care nu inteleg ca implinirea cuplului este copilul/copiii."



- INDIFERENT daca existenta omului este rezultatul creatiei sau al evolutiei, dorinta unui cuplu de a avea copii este, cu certitudine, fireasca... si, incontestabil, prezenta copiilor POATE sa ofere un sentiment de implinire.

DE CE totusi unii oameni care si-au dorit cu disperare copii, dupa ce ii au, se trezesc ca percep prezenta/existenta lor ca pe o povara nedorita... ei devenind, mai devreme sau mai tirziu, parinti care cu greu isi mai merita calificativul de parinti?...

DE CE, altii in care sentimentul maternitatii sau al paternitatii LIPSESTE CU DESAVIRSIRE, duc totusi o viata de casnicie FERICITA, o viata pe care respectivii o percep ca pe o viata IMPLINITA, chiar si in absenta copiilor?
(REMARCA: nu arareori cupluri din aceasta a doua categorie, devin - printr-un concurs sau altul de imprejurari - EXCELENTI parinti adoptivi, de care copii adoptati devin si ramin puternic ATASATI pentru tot restul vietii lor...)...
#15402 (raspuns la: #12179) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hmmmmm :) - de Koralya la: 09/06/2005 23:21:04
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Mda,sexul oral..!Din punctul meu de vedere nimic jenant,nimic frustrant,si normal ca nu "dai degeaba",din moment ce suntem egali,cel putin in pat,sau in oricare context,poate sa fie si pe masa,birou,covor,etc.ca nu ma supar:) Cu alte cuvinte,mie mie se pare o relatie cu ceva handicapuri,relatia in care nu incerci pana la urma toate fanteziile cu partenerul,in felul asta avem acel sentiment de implinire,si zici "uite ma ca am incercat`o si pe asta sa nu mor prost/proasta.Hai sa nu fim ipocriti,si sa spunem ca cine spune ca sexul intr`o relatie nu conteaza decat foarte putin se inseala amarnic,sau are ceva probleme.Mai ales cand e si condimentat cu ceva sare si piper..:)
Ma retrag..nu vreau sa va plictisesc..!
Cu simplitate in soapta..Koralya
#54142 (raspuns la: #53095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hmmmmmmmmmmm :) - de Koralya la: 09/06/2005 23:35:30
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
Mda,sexul oral..!Din punctul meu de vedere nimic jenant,nimic frustrant,si normal ca nu "dai degeaba",din moment ce suntem egali,cel putin in pat,sau in oricare context,poate sa fie si pe masa,birou,covor,etc.ca nu ma supar:) Cu alte cuvinte,mie mie se pare o relatie cu ceva handicapuri,relatia in care nu incerci pana la urma toate fanteziile cu partenerul,in felul asta avem acel sentiment de implinire,si zici "uite ma ca am incercat`o si pe asta sa nu mor prost/proasta.Hai sa nu fim ipocriti,si sa spunem ca cine spune ca sexul intr`o relatie nu conteaza decat foarte putin se inseala amarnic,sau are ceva probleme.Mai ales cand e si condimentat cu ceva sare si piper..:)
Ma retrag..nu vreau sa va plictisesc..!
Cu simplitate in soapta..Koralya
filologeala - de maan la: 23/07/2005 11:38:39
(la: Scrisoarea I redeschisa catre presedintele Basescu)
mai, baiete draga, sa nu mi te superi, dar am sa-ti semnalez niste nereguli delicate, pe care un absolvent de jurnalism n-ar fi trebuit sa le permita intr-un discurs de-asemenea anvergura.
1. dupa cum amandoi stim (cel putin asa ar trebui) exista niste canoane specifice genului pe care nu le-ai respectat – nu ai coeziune si nici coerenta. Desi ideile sunt, nu-s bine-mbinate, nu dau impresia unui tot unitar – nu-s decat niste siraguri fara cap, fara coada. Ai material, dar nu stii, in concluzie, cum sa-l vinzi.
2. Zici: ‘cel mai optimist gandind’! Raspund: mare grija la gradele de comparatie!
3. Afirmi ‘fura de sparg’ … limbaj de cartier, nefericit ales!
4. ‘mi-e teama sa mint ca nu am acces la adevar’ … cum vine trebusoara asta, logic vorbind?????
5. ‘CA Capsunar’? …probabil ca erai tare nervos cand scriai. Lupta asta, ‘in scris’, nu-i pentru fitecine, sa ma crezi.
6. ‘Romania de azi este nelocuibila, dovada milioanele de romani de pretutindeni, printre care sper sa ma numar.’
Si-apoi ‘Cand va veni mintea romanului de pe urma, va veni si vremea Romaniei, iar romanii de pretutindeni se vor intoarce acasa.’

Intelegem, asadar, ca iti doresti sa pleci din tara, in cautarea mintii celei de pe urma?

Uite ce spun eu: stai acasa si pune burta pe carte.
Apuca-te zdravan de citit, inainte de-a construi tu-insuti …cugetari.
Invata cum se construieste o idee si cum se insereaza ea, puternic, in economia unui text argumentativ.
Fii atent ca e periculos, pentru un polemist, sa lase ideile neterminate!
Ai sa te trezesti, intr-o buna zi, ca vei fi demolat si pocnit in insusi miezul gandirii tale.
Atunci iti vei dori sa mai faci o data facultatea.
nimeni - de sierva la: 11/03/2006 23:38:52
(la: cat mai costa o iubire)
De obicei intr-o relatie unul da mai mult iar celalalt mai putin. Daca ai dat atat de mult, a fost alegerea ta. Nu spun ca a fost gresita, pentru ca nu iubim niciodata cu masura. Nu ni se cantareste la inceput cantitatea de iubire pe care o putem oferi fara a risca sa ne alegem cu un suflet sfasiat atunci cand se termina. Insa eu nu suport jumatatile de masura in iubire: il iubesc cu toate riscurile aditionale... Stiu ca doare. Dar ai fi mai satisfacuta stiind ca in relatia aceea ai pus doar jumatate din personalitatea ta? Nu te acuz, te inteleg foarte bine, insa eu cred ca ai procedat bine implicandu-te 100% in relatie si lucrul acesta ar trebui sa-ti dea linistea datoriei implinite. Poate ca intr-o zi va realiza si celalalt ce a pierdut...Iubirea care nu te costa nimic nu e iubire, e un orgoliu lipsit de continut...
Muresh,la 30.06.06 - de DINU IONESCU la: 30/06/2006 08:29:06
(la: Unchiul Avram)
Si eu sunt de-aceiasi varsta si formatie.Va admir optimismul.Nu sunt insa asa de sigur ca mi-am descoperit un scop anume, in afara de munca asidua ,continua, fara de sfarsit...Desi,in general , nu ma pot plange,avand o familie minunata,inclusiv nepoata, am un sentiment de implinire.Dar , parca , tot nu e de-ajuns...
SAM
#130825 (raspuns la: #130805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh,la 30.06.06 - de DINU IONESCU la: 30/06/2006 19:40:52
(la: Unchiul Avram)
Cred ca ai perfecta dreptate...In orice caz, ai avut o viata bogata in evenimente,se pare...Fericirea o apreciezi abia cand nu o mai ai...Dar mai bine sa nu ne gandim la acel moment si sa ne dorim sa prelungim starea prezenta cu acel sentiment de implinire a vietii , chiar daca el e partial...
SAM.
#130873 (raspuns la: #130837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fericirea - de hozeva la: 05/07/2006 19:37:25
(la: Despre fericire)
cred ca tine de sufletul fiecaruia. cred ca este starea, sentimentul de implinire sufleteasca, drumul pina acolo si mai departe
cartile te fac sa te indragostesti de ele ff repede - de mora la: 10/07/2006 21:00:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ganditi-va numai la sentimentul de implinire simtit dupa fiecare carte buna citita pana la capat!momentul cand ultima pagina se termina si ea si ramai mut gandindu-te cat de copil esti inca si cu cat ti-ai sporit experienta de viata 'virtuala'(zic unii)cica cititul e pt cei care nu vor sa experimenteze adevarata existenta si se imbata cu surogate crezand ca astfel, ajungand mari literati ajung si mari cunoscatori ai vietii...
baliverne!poti f bine sa le faci pe amandoua...
personal, mie mi sa parut life changing Dostoievski, la nimeni n-am mai intalnit o atat de profunda analiza psihologica.el a impacat ambele abisuri, a creat o tragedie veridica despre lupta dintre negarea vietii si acceptarea ei, despre decaderea constiintei si straluminarea ei...
ce sa mai!Dostoievski a abordat problema cu care ne chinuim toti constient sau nu:existenta lui Dumnezeu...
ca sa inchei, daca ti-e setede nemurire pamanteana, citeste cateva carti bune, sau, daca esti destept, scrie...
Ok. Nu credeam ca o sa am oca - de argint viu la: 13/07/2006 19:19:15
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)
Ok. Nu credeam ca o sa am ocazia sa fac imediat un comentariu atat de personal, povestind atatea despre mine, cate o sa povestesc in urmatoarele minute.

Sunt romanca, si am plecat in 1991 in Franta unde am facut facultatea de jurnalism de la Bordeaux. Desi plecasem doar ca sa-mi fac studiile, si eram convinsa ca ma voi intoarce imediat dupa, pe parcursul studiilor am inceput sa nu mai gandesc asa. Si nu de alta, dar veneam des in Romania, si vedeam ca ceea ce invat eu la scoala nu se poate aplica in presa romana, ca sunt doua lucruri prea diferite. Ceea ce faceam si invatam, imi placea, devenise pasiune, nu meserie. Si realizam ca nu se putea aplica in Romania, si ca nici in viitorul apropiat nu s-ar putea aplica. Mai ales ca scoala de jurnalism asa cum am facut-o eu la Bordeaux, mi-a dat ocazia sa petrec mult timp in redactii, si nu la o "practica" din aceea cu numele, nu in stagiu de observatie, ci muncind cu adevarat, cot la cot cu ziaristii confirmati. Ceea ce-mi dadea ocazia sa vad adevarul profesiei, nu era o iluzie sau o imagine facuta din povesti.
Veneam in Romania foarte des (in primii sapte ani de 42 de ori), dar Romania devenea din ce in ce mai mult o tara in care veneam sa imi vad familia si prietenii, care-mi era draga, dar in care nu se potrivea meseria pe care incepusem s-o iubesc.
Dupa facultate, am lucrat 6 ani in presa franceza.
In toamna lui 2000, un accident petrecut in Romania in familie, m-a determinat sa vin. Naiva cum eram, credeam ca vin pentru cateva luni, rezolv problema, si plec. N-a fost sa fie asa. Problema s-a prelungit, pe scurt, a trebuit sa incep sa ma gandesc ca trebuie sa muncesc (chestie care nici nu-mi trecuse prin cap revenind). Cum singurul lucru pe care credeam ca stiu sa-l fac este jurnalismul, spre asta m-am indreptat. Prima experienta a fost dureroasa.... atat de diferita fata de ce iubeam eu, incat sincer, parca era alta meserie, de-a dreptul. Si atentie! n-am avut niciodata pretentia sa compar, n-am avut niciodata pretentia sa-i invat pe ceilalti cum trebuie sa faca, sunt de acord cu diferentele de cultura, de tara, de nivel, nu incerc sa impun altceva, nu mi se pare ca am mereu dreptate, sau ca sunt mai desteapta decat toata lumea. Sunt foarte flexibila si maleabila, si totusi era ceva aiurea rau.
Si nu vorbesc numai de chestiile pur materiale, de diferenta financiara enorma... Ci de chestii de esenta si de deontologie, de miezul profesiei.

ma rog... dupa acea prima experienta stranie, am persistat. Am cunoscut locuri si bune si rele, si mai bune, si mai apropiate de presa occidentala. Acum sunt departe de a face presa ca cea pe care o faceam in sudul Frantei, dar nu sunt nici foarte rau. Pentru mine profesia este importanta, esentiala, iar echilibrul meu ca individ tine mult de cariera. Deci n-as putea trai intr-un dezacord teribil cu ceea ce fac in viata profesionala, va spun astea ca sa intelegeti ca era vital sa ajung la un sentiment de implinire profesionala.

De fapt acum pot spune ca abia de cateva luni pot cu adevarat sa influentez ceva: sunt redactor sef al unei reviste. Incerc sa-mi fac meseria cel mai bine posibil, cel mai cinstit si mai apropiat de standardul pe care l-am vazut, incercand totusi sa adaptez ce stiu la particularitatile romanesti (nu e nici un sistem perfect, dar unele sunt bune si merg).
Cam asta e in cateva cuvinte, putem dezvolta, Jolie, daca vrei.

Morala: cred ca poti sa fii ziarist, daca in esenta esti ziarist. Tine de persoana. Daca nu, degeaba.
Si ca sa-l citez pe unul din indrumatorii mei spirituali: "aceasta profesie nu are orare. Daca esti jurnalist, esti jurnalist zi si noapte, nu esti de la 9 la 18."
As adauga: sa fii ziarist e o stare de spirit, nu o meserie.

p.s. si totusi, sa va mai impartasesc un secret: nu vreau sa ies la pensie din Romania.

"On ne peut être normal et vivant à la fois." Cioran
o stare de spirit, nu o meserie - de argint viu la: 13/07/2006 19:19:15
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)
Ok. Nu credeam ca o sa am ocazia sa fac imediat un comentariu atat de personal, povestind atatea despre mine, cate o sa povestesc in urmatoarele minute.

Sunt romanca, si am plecat in 1991 in Franta unde am facut facultatea de jurnalism de la Bordeaux. Desi plecasem doar ca sa-mi fac studiile, si eram convinsa ca ma voi intoarce imediat dupa, pe parcursul studiilor am inceput sa nu mai gandesc asa. Si nu de alta, dar veneam des in Romania, si vedeam ca ceea ce invat eu la scoala nu se poate aplica in presa romana, ca sunt doua lucruri prea diferite. Ceea ce faceam si invatam, imi placea, devenise pasiune, nu meserie. Si realizam ca nu se putea aplica in Romania, si ca nici in viitorul apropiat nu s-ar putea aplica. Mai ales ca scoala de jurnalism asa cum am facut-o eu la Bordeaux, mi-a dat ocazia sa petrec mult timp in redactii, si nu la o "practica" din aceea cu numele, nu in stagiu de observatie, ci muncind cu adevarat, cot la cot cu ziaristii confirmati. Ceea ce-mi dadea ocazia sa vad adevarul profesiei, nu era o iluzie sau o imagine facuta din povesti.
Veneam in Romania foarte des (in primii sapte ani de 42 de ori), dar Romania devenea din ce in ce mai mult o tara in care veneam sa imi vad familia si prietenii, care-mi era draga, dar in care nu se potrivea meseria pe care incepusem s-o iubesc.
Dupa facultate, am lucrat 6 ani in presa franceza.
In toamna lui 2000, un accident petrecut in Romania in familie, m-a determinat sa vin. Naiva cum eram, credeam ca vin pentru cateva luni, rezolv problema, si plec. N-a fost sa fie asa. Problema s-a prelungit, pe scurt, a trebuit sa incep sa ma gandesc ca trebuie sa muncesc (chestie care nici nu-mi trecuse prin cap revenind). Cum singurul lucru pe care credeam ca stiu sa-l fac este jurnalismul, spre asta m-am indreptat. Prima experienta a fost dureroasa.... atat de diferita fata de ce iubeam eu, incat sincer, parca era alta meserie, de-a dreptul. Si atentie! n-am avut niciodata pretentia sa compar, n-am avut niciodata pretentia sa-i invat pe ceilalti cum trebuie sa faca, sunt de acord cu diferentele de cultura, de tara, de nivel, nu incerc sa impun altceva, nu mi se pare ca am mereu dreptate, sau ca sunt mai desteapta decat toata lumea. Sunt foarte flexibila si maleabila, si totusi era ceva aiurea rau.
Si nu vorbesc numai de chestiile pur materiale, de diferenta financiara enorma... Ci de chestii de esenta si de deontologie, de miezul profesiei.

ma rog... dupa acea prima experienta stranie, am persistat. Am cunoscut locuri si bune si rele, si mai bune, si mai apropiate de presa occidentala. Acum sunt departe de a face presa ca cea pe care o faceam in sudul Frantei, dar nu sunt nici foarte rau. Pentru mine profesia este importanta, esentiala, iar echilibrul meu ca individ tine mult de cariera. Deci n-as putea trai intr-un dezacord teribil cu ceea ce fac in viata profesionala, va spun astea ca sa intelegeti ca era vital sa ajung la un sentiment de implinire profesionala.

De fapt acum pot spune ca abia de cateva luni pot cu adevarat sa influentez ceva: sunt redactor sef al unei reviste. Incerc sa-mi fac meseria cel mai bine posibil, cel mai cinstit si mai apropiat de standardul pe care l-am vazut, incercand totusi sa adaptez ce stiu la particularitatile romanesti (nu e nici un sistem perfect, dar unele sunt bune si merg).
Cam asta e in cateva cuvinte, putem dezvolta, Jolie, daca vrei.

Morala: cred ca poti sa fii ziarist, daca in esenta esti ziarist. Tine de persoana. Daca nu, degeaba.
Si ca sa-l citez pe unul din indrumatorii mei spirituali: "aceasta profesie nu are orare. Daca esti jurnalist, esti jurnalist zi si noapte, nu esti de la 9 la 18."
As adauga: sa fii ziarist e o stare de spirit, nu o meserie.

p.s. si totusi, sa va mai impartasesc un secret: nu vreau sa ies la pensie din Romania.

"On ne peut être normal et vivant à la fois." Cioran
Einstein si religia - de Cassandra la: 18/07/2006 19:04:41
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)

Rational rose,

citatele pe care le dai nu sint tocmai exacte, si pe linga ca sint scoase din contextul lor, au fost modificate partial pentru a da un nou sens cuvintelor lui Einstein. Nu ai spirit stiintific, daca l-ai fi avut ai fi verificat corectitudinea acestora inainte de a le publica. Asa incit ai preferat sa crezi ca cel de la care le-ai preluat este de buna credinta. De curind s-au scos la lumina niste scrisori in care Einstein ii marturisea unei "prietene" ca era satul de relativitate (soon I'll be fed up with the relativity). Azi, ar fi mai satul ca oricind pentru ca multe din afirmatiile sale sint distorsionate sau chiar i se atribuie pe nedrept afirmatii pe care nu le-a facut niciodata. Religia este un bun exemplu. Einstein s-a declarat agnostic si numai citind integral gindurile si cugetarile sale nu numai citate preluate din Internet, se poate intelege care era viziunea sa despre religie si Dzeu. In notele sale autobiografice spune ca religiozitatea sa s-a intrerupt brusc la virsta de 12 ani:

"Citind cartile de popularizare a stiintei am ajuns la convingerea ca mare parte din povestirile biblice nu puteau fi adevarate" (Einstein, Note autobiografice, 1979)

Si tot Einstein spunea mai tirziu in "O conversatie cu Einstein" (Hermanns) ca "E foarte posibil ca noi sa putem face mult mai mult decit Isus, pentru ca ceea ce este scris in Biblie despre el este infrumusetat in mod poetic"

Cit despre Dzeu, este bine stiut ca Einstein nu lua in serios ideea unui dzeu personal: "Ideea unui Dzeu personal este un concept antropologic pe care nu sint in stare sa-l iau in serios" (scrisoare catre Hofman si Dukas)

Dspre religie:
“The fairest thing we can experience is the mysterious. It is the fundamental emotion which stands at the cradle of true art and true science. He who knows it not and can no longer wonder, no longer feel amazement, is as good as dead, a snuffed-out candle. It was the experience of mystery — even if mixed with fear — that engendered religion. A knowledge of the existence of something we cannot penetrate, of the manifestations of the profoundest reason and the most radiant beauty, which are only accessible to our reason in their most elementary forms-it is this knowledge and this emotion that constitute the truly religious attitude; in this sense, and in this alone, I am a deeply religious man. I cannot conceive of a God who rewards and punishes his creatures, or has a will of the type of which we are conscious in ourselves. An individual who should survive his physical death is also beyond my comprehension, nor do I wish it otherwise; such notions are for the fears or absurd egoism of feeble souls. Enough for me the mystery of the eternity of life, and the inkling of the marvellous structure of reality, together with the single-hearted endeavour to comprehend a portion, be it never so tiny, of the reason that manifests itself in nature.” (Einstein, Lumea asa cum o vad eu)

Se poate aproxima viziunea lui Einstein filozofiei panteiste in nici un caz nu a fost un adept al vreuneia din religiile abrahamice si nu este nicidecum exemplul potrivit pentru a apara punctul acestora de vedere. In privinta relatiei stiinta-religie, odata inteles la ce se refera Einstein prin religie, aceasta capata alte dimensiuni.
Pe de alta parte Einstein atrage atentia asupra conflictului stiinta- religie (se refera de data asta la marile religii organizate):

(...conflictul apare) “ atunci cind o comunitate religioasa insista asupra adevarului absolut al afirmatiilor continute in Biblie. Aceasta inseamna o interventie a religiei in sfera stiintei; acolo trebuie sa situam lupta Bisericii importriva ideilor lui Galileo si Darwin. Pe de alta parte reprezentanti ai stiintei au intentat de multe ori sa ajunga la judecati fundamentale asupra valorilor si scopurilor bazindu-se in metoda stiintifica, si au intrat astfel in conflict cu religia. Toate aceste conflicte au dat nastere la erori fatale. “ (Einstein, Ideile si opiniile mele)

Asa incit cind spui: “Sunt suficiente argumente pentru care sa credem in Biblie si in Dumnezeu, argumente stiintifice...s-au implinit cu precizie uimitoare sute de evenimente prezise cu mii de ani in urma, mai "stiintific" de asa...” nu faci decit sa ilustrezi ceea ce afirma Einstein in sensul conflictului religie-stiinta - sa contribui la acest conflict.

#133993 (raspuns la: #133563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ima, din nou... - de Intruder la: 31/01/2007 17:13:39
(la: Ameliorari la Cafenea. Planurile.)
totul e contradictoriu, chiar eu insumi!
eram doar vizat, nu jignit!
jignitor a fost comentariul tau vis-à-vis de "clica".
problema e simpla: cand o sa te critic pe tine, poti s-arunci cu bolovani! deocamdata nu ti-am maculat nici un text. de acord?

nu-mi asum rolul de profesor, gresesti profund!
eu sunt Einstein...imi pare bine de cunostinta!
te asigur ca rolul asta a fost valid si mi l-am insusit. este protejat de copyright, il voi folosi pana am sa ma satur de el...apoi ma gandesc la Domnul Vucea!

inca un aspect si inchei.
sa nu ne mai dai niciodata lectii de cum sa criticam.
"critici adevarate, pertinente si cu bun simt"...cine le omologheaza? cine-i profesorul si cine-i elevul aici?
m-am ferit de injurii la persoana, m-am rezumat doar la text...ti-as ramane dator sa-mi arati unde am criticat userul.
stai relaxata, publica ce vrei...ti-am memorat nick-ul si n-am sa te tulbur.

salutari de la Agigea
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.



latu - de queenmary la: 11/04/2007 21:03:20
(la: În atenţia administratorului)
din mesajul tau inteleg pana la urma ca esti de acord cu, cafeneaua-concurs de replici.
exista oameni carora le plac jocurile de cuvinte. intre acestia se numara si unii care considera ca un joc de cuvinte este cu atat mai reusit si mai valoros cu cat este mai ironic, mai rautacios si mai negativ. din punct de vedere psihologic, nu reusesc sa-mi explic aceasta inclinatie a lor decat prin frustrarile pe care le-au resimtit si prin necazurile pe care le-au traversat. probabil ca toate acestea le-au imprimat o scarba de viata si de oameni. imi pare sincer rau pentru ei. cred ca ar fi mult mai fericiti daca ar privi lucrurile mai simplu, mai cald, mai putin negativist.
pe de alta parte, cand am spus ca "le poate da, dar nu vrea", am avut in vedere o alta categorie de persoane, cei care pur si simplu nu doresc sa se implice in jocuri de cuvinte. dintre acestia, unii ar putea-o face, altii nu. dar putinta nu conteaza. ceea ce conteaza este ca ei aleg sa nu se manifeste in acest fel. dar asta nu inseamna ca sunt cu ceva mai presus sau mai prejos decat cei care o fac.
eu n-as fi atat de sigur ca tine ca in viata reala nu exista altruism. eu, slava domnului, am avut parte de gesturi cu adevarat altruiste. si ii compatimesc sincer pe cei care nu au fost atat de norocosi ca mine.
sunt satula de rele si de rautati. atunci cand le faci, ti se raspunde intotdeauna cu aceeasi moneda. daca nu le faci e foarte posibil sa primesti in schimb rautate, dar si cand primesti bunatate... bucuria si sentimentul de implinire iti rasplatesc tot zbuciumul si iti spala toata amaraciunea adunata pana atunci...
#186307 (raspuns la: #186291) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 13/06/2007 15:28:19
(la: Tu ce ai alege?...)
pai, frate, cand iti pui in cap sa-ti atingi un tel, nu iei pe nimeni dupa tine, sa te-ncurce.

o iei singur, tropa-tropa, la picior cu telul ala-n cap...nu stai sa casti gura la ce se-ntampla-n jur.

asta fiindca sentimentul datoriei ii o chestie-n general paguboasa.
ii ajuti pe altii si capeti datorii fata de tine.
cand te vor coplesi datoriile alea, vei ajunge singur, fiindca nimeni n-are nevoie de oameni care nu mai au nimic de dat.

e o atitudine egoista, vei zice, dar nu-i asa.
#205953 (raspuns la: #205951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: