comentarii

text argumentativ educatia depinde de mama la toata educatia depinde de mama


Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
despre "filosofia lasilor" - de (anonim) la: 14/11/2004 03:13:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt AdelaPentru Hypatia
“Gratie identificarii pe care un alt utilizator a facut-o, am mers sa vizitez Clubul de filosofie care-mi este tiz...”

Nicidecum, “Clubul Filosofic Hypatia” a fost numit de mine astfel în onoarea unei ilustre femei,
filosof, matematician şi astronom, femeie cu o vastă cultură şi o ţinută impecabilă atât în ştiinţă, cât şi în viaţa particulară. Unica ei vină a rezultat din acel conflict dintre ştiinţă şi religie, pe care tu îl consideri inexistent încă de prin secolul al IV. Pentru această vină ea a fost ostracizată, adică lovită cu cioburi ascuăite de marmoră, până şi-a dat duhul.
Apropo, adresa Website-ului meu eu am făcut-o publică într-unul din mesajele mele pe acest site. Unii au dovedit să-l citeasca mai inainte si chiar mau felicitat pentru el.

“ am inteles de ce ne scrii mesaje atat de furibunde...”

Nu scriu mesaje furibunde, poate doar puţintel pasionate. Dar mă străduiesc să fiu calmă chiar şi atuvci, când sunt pe nedrept învinuită, sau se insinuează că “ ca intelepciunea va este ocultata de educatia comunista pe care o aveti”. Ce repede faceţi concluzii!

“Biblia nu se interpreteaza de oricine, dupa bunul plac!”
Cum rămâne atunci cu Libera Cugetare? Apropo, anume în acest “punct” s-au despărţit protestanţii de catolici, care afirmau acest lucru. Catolicii ziceau, că credincioşii de rând nu trebuie să citească şi să interpreteze biblia, căci îi poate arunca ăn erezie. Iar protestanţii, dimpotrivă, ziceau că oricine are dreptul s-o facă. În plus, ei erau împotriva fastului, de care se înconjurau “sfinţii părinţi”.

“…am invatat ca atunci cand vreau sa fac o exegeza pe un text, studiez ce spun inaintasii. Ceea ce d-voastra nu ati facut! V-ati aruncat pe un text pe care nu il pricepeti si tare mi-e teama ca nici de aici incolo nu veti pricepe mare lucru, din pricina rautatii pe care o aveti...”

Aşadar, mă învinuieşti de ignoranţă şi lipsă de intelect. O fi acesta un atac la persoană? Oricum, e doar opinia ta, şi nimic mai mult.

“Imi fac o mila crestineasca sa va atrag atentia…”

Merci, nu trebuie să faceţi un lucru care nu vă este propriu, judecând după mesajele pe care mi le adresaţi. Şi nici nu am nevoie de mila nimănui, deocamdată. Şi sper să mă descurc până la urmă.

“Articolul D-voastra are o baza neintemeiata si merge din absurd in absurd.”

Văd că ai fost şocată rău de articolul, pe care îl aminteşti. Dar nu e bine să le formezi altora o părere preconcepută despre acest articol, odată ce alţii încă nu l-au citit. Atunci ei ar putea singuri să-şi formeze o părere. De aceea îmi iau îndrăzneala să mai comunic odată adresa site-ului meu http://yap.eltrast.ru-hypatia

"Devenit rational..." spuneti acolo, dar eu va spun ca omul a fost creat fiinta rationala, tocmai pentru ca sufletul omului se manifesta prin trei facultati/ capacitati: ratiune constienta, vointa libera si sentimente.”

“Eu vă spun” nu e un argument, ci un tertip folosit de falsii prooroci, pentru a determina mulţimea să-i creadă şi să-i asculte. Deocamdată, nu eşti o autoritate pentru mine, ca să te cred fără demonstraţie. Iar “raţiune conştientă” este o tautologie.

“Din cate stiu eu, in Cafenea nu sunt agreate atacurile la persoana... Si Biserica este formata din persoane! Lasi sau nu, respectati si D-voastra pe cei care cred in Dumnezeu, in numele libertatii de constiinta, pe care il are fiecare dintre noi.”

In Cafenea, nu mi-am permis să atac pe nimeni personal, deşi am fost atacată în mai multe rânduri. Mi-am păstrat, totuşi, calmul, şi am răspuns la toate acuzaţiile, aluziile, insinuările etc,etc cu calm şi stăpânire de sine. Ceea ce nu pot afirma despre tine. Iar articolul pe care îl aminteşti, a fost publicat pe site-ul meu personal, nu în Cafenea. Aşa că, dacă eşti atât de sensibilă, ce cătaşi în mon jardin? Ştiai doar că sunt ateu, de la care tu te aştepţi numai la răutăţi.
Apropo, alţii au văzut şi lucruri bune pe site-ul meu.

Cu profundă compasiune atee, Adela Vasiloi




#28691 (raspuns la: #28449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un text simpatic ce ma facut - de ghibortz la: 18/11/2004 16:17:00
(la: NOAPTEA NUNŢII - cap. 2 al romanului "DOD")
un text simpatic ce ma facut sal citesc hazos tipic romanesc insa fara moto partea tragista cade si ramane o simpla intamplare din viata a doua personagii proaspat incasnicite frumos ar fi ca povestea sa fie stabila fara elemente metatextualein orice caz mam amuzat ne mai citim ghibortz
Pt. Souris - de ueit la: 18/11/2004 21:29:38
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Souris, inainte de toate nu e cazul sa mi te adresezi la plural, nu am o varsta inaintata (nu am iesit prea bine in poza, probabil din cauza fondului de ten) si oricum pe forumuri cam asa se obisnuieste.

"nu mi-ati raspuns daca intr-adevar v-ati dori pt copiii d-voastra o lume in care "informatia stocata in creier sa poata fi pastrata si 'reincarcata'...." sau daca d-voastra insiva ati dori sa apucati astfel de vremuri...."

Cred ca nu este nici o bucurie sa fii mort asa ca, desi o prelungire a vietii in acelasi corp e de preferat nu as da inapoi nici de la alte posibilitati. In mod cert imi doresc pentru copilul meu sa poata apuca o lume in care moartea sa devina optionala.

Scuza-ma ca nu am vazut comentariul tau din 10/11, dar o sa incerc sa-ti raspund acum.

"-din cate vad d-voastra credeti in acel scenariu ca fiind posibil :o lume in care nu doar maladii precum sida si cancerul sa fie eradicate ,ci moarte insasi sa fie "fentata" prin controlarea procesului de imbatranire astfel incat urmasii nostri ar putea trai vesnic ,exceptand desigur situatia in care ar sfarsi intr-un stupid accident auto...nu?Nu credeti ca o astfel de lume ar lasa cu mult in urma imaginatia regizorilor holliwoodieni,ca acele filme americane despre lumea anilor 3000 si ceva ar fi un basm cu zane pe langa tot ce ar insemna o viata lipsita de "amenintarea" sfarsitului?"

De fiecare data realitatea a intrecut orice imaginatie. Cine s-ar fi gandit inainte de a fi descoperit telescopul ca fiecare luminita de pe cer este o stea precum soarele nostru, in jurul careia s-ar putea sa orbiteze un alt Pamant, sau chiar o galaxie cu sute de miliarde de stele? Cine s-ar fi asteptat la gauri negre sau la ciudata teorie a relativitatii? Mecanica cuantica este atat de stranie incat putini sunt cei care pot spune ca inteleg ceva, si cu toate acestea a fost verificata cu o precizie uluitoare. uita-te la un film facut prin anii 60-70 in care sa apara calculatoare din viitor (2000 de pilda) si o sa te bufneasca rasul. Controlul imbatranirii este cred posibil, desi mai este mult de munca. Cum am mai spus, mecanismul imbatranirii a inceput sa fie inteles, si mai mult, se cunosc animale care il aplica (unele specii de broaste testoase). Nu vreau sa spun ca acest vis al omenirii este usor de realizat insa exista o baza stiintifica de la care sa plecam, nu doar o imaginatie bogata.

"-despre alte culte care blocheaza cercetarea in domenii de mare interes pt omenire nu ma pot pronunta,fiind in necunostinta de cauza."

Presedintele Bush, care este crestin nascut a doua oara se lupta sa interzica cercetarea in domeniul celulelor embrionare stem pe motive religioase. Cercetarea in acest domeniu ar putea avea rezultate spectaculoase, de pilda crearea in laborator a unor organe, refacerea muschiului cardiac, vindecarea unor maladii precum Altzheimer-ul, etc.
Un alt exemplu evident il constituie lumea musulmana in care procentul de analfabetism este undeva pe la 50%, femeile nu au drept la educatie, ce sa mai vorbim de cercetare.

"Totusi pt a "bloca "ceva e nevoie de niste instrumente ,de niste parghii decizionale,de un drept de veto macar.Are biserica in vreun stat al lumii asa ceva?Adica puterea de a obstructiona cercetare stiintifica.Eu am auzit cel mult de asa-numitele "luari de pozitie"."

In statele democratice biserica are putere prin faptul ca ii controleaza pe credinciosi, care apoi voteaza in conformitate cu acest fapt si nu comform logicii. Nici "luarile de pozitie" nu sunt de neglijat, ele putand intimida pe politicieni sa respecte pozitia bisericii. Un drept de veto nu e necesar.

"un om "credul" este un om vulnerabil-vulnerabil fata de cine? fata de cei care nu impartasesc aceleasi precepte?"

Credulul este vulnerabil tocmai in fata celor care ii impartasesc sau se prefac a-i impartasi preceptele. Este usor atras in secte de tipul Bivolaru sau chiar sataniste, poate ajunge pana la sinucidere ca in cazul teroristilor. Este usor de manipulat prin intermediul bisericii.

"-un om "credul" poate deveni periculos(prin manipulare)-de acord.cred ca aici ati vizat fanatismul religios,condamnabil fara drept de apel.aceasta nu este decat o forma de exprimare a mandriei exacerbate."

Faptul ca teroristii sunt mandrii sau nu (e discutabil) nu ma incalzeste cu nimic. Cert este ca ei au sprijin in textele lor sfinte asa cum si inchizitia avea sprijin in Biblie (uciderea vrajitoarelor este inca acolo).

"Din ceea ce mi-a ramas mie in urma citirii Bibliei pot sa vin doar cu o precizare:toate acele acte de barbarie,cum le numiti,nu ar trebui puse in carca lui D-zeu care,continui eu sa sustin,ramane un D-zeu al iubirii."

Iata cateva citate:

Gen.7:

"20. Si a acoperit apa toti muntii cei inalti, ridicandu-se cu cincisprezece coti mai sus de ei.
21. Si a murit tot trupul ce se misca pe pamant: pasarile, animalele, fiarele, toate vietatile ce misunau pe pamant si toti oamenii.
22. Toate cele de pe uscat, cate aveau suflare de viata in narile lor, au murit."

Ex. 12:

"29. Iar la miezul noptii a lovit Domnul pe toti intai-nascutii in pamantul Egiptului, de la intai-nascutul lui Faraon, care sedea pe tron, pana la intai-nascutul robului, care sta in inchisoare, si pe toti intai-nascutii dobitoacelor. "

Num.15:

"32. Cand se aflau fiii lui Israel in pustiu, au gasit un om adunand lemne in ziua odihnei;
33. Si cei ce l-au gasit adunand lemne in ziua odihnei l-au adus la Moise si Aaron si la toata obstea fiilor lui Israel;
34. Si l-au pus sub paza, pentru ca nu era inca hotarat ce sa faca cu el.
35. Atunci a zis Domnul catre Moise: "Omul acesta sa moara; sa fie ucis cu pietre de catre toata obstea fiilor lui Israel, afara din tabara!"
"

Num. 31:

"14. Atunci s-a maniat Moise pe capeteniile ostirii, pe capeteniile miilor si pe sutasii care se intorsesera de la razboi, si le-a zis Moise:
15. "Pentru ce ati lasat vii toate femeile?
16. Caci ele, dupa sfatul lui Valaam, au facut pe fiii lui Israel sa se abata de la cuvantul Domnului, pentru Peor, pentru care a venit pedeapsa asupra obstii Domnului.
17. Ucideti dar toti copiii de parte barbateasca si toate femeile ce-au cunoscut barbat, ucideti-le.
18. Iar pe fetele care n-au cunoscut barbat, lasati-le pe toate vii pentru voi.
"
Regi I 15:

"3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Nu stiu cum acest Dumnezeu poate fi numit "al iubirii". Nu vad cum uciderea femeilor si copiilor ar putea fi "in concordanta cu stadiul de civilizatie a poporului evreu". Tocmai faptul ca tu poti citi despre aceste crime comandate in mod direct de catre Dumnezeu si sa le gasesti explicatii ma intristeaza. Eu nu cred ca genocidul poate fi altfel decat rau, si cred ca este mult mai probabil ca aceste fapte sa fie rodul imaginatiei unui trib frustrat si sangeros decat expresia "planului" unui Dumnezeu infinit de bun si pe deasupra si atotputernic.

Te referi la problematica existentei raului. Cred ca ai o parere cam prea pesimista in legatura cu umanitatea. Cred ca oamenii au trait mai bine, mai in siguranta si mai fericiti de pe urma stiintei si nu mai prost. Cred ca in mare parte raul se datoreaza lipsei de educatie si de simt critic. Nu cred ca solutia o reprezinta credinta cat mai ales deprinderea gandirii critice si a respectului pentru lege. Din pacate la noi, cel putin cand am fost eu la scoala, stiinta se preda ca un morman de informatii si nu ca o metoda de gandire, de a lua decizii, de a recunoaste un rationament gresit. Sa nu uitam si ca regimul comunist, prin selectionarea lichelelor, a contribuit din plin la deficitul de moralitate de astazi.

"-in sfarsit.Eu am ales sa cred chiar daca D-zeu nu este ceva "cert"/"demonstrabil""

Cred ca nu exista om care sa creada numai in lucruri demonstrabile. Nu se poate demonstra ca D-zeu nu exista, deci exista o sansa, chiar daca mica in opinia mea ca sa ai dreptate.

In final vreau sa-ti spun ca nu sunt nici pe departe un expert in Biblie, doar am incercat sa ma informez, sa verific tot ceea ce majoritatea oamenilor considera a fi evident. De altfel am si spus ca argumentele aduse de mine in discutia cu parintele Nistea au fost ridicate de mai bine de 200 de ani de Thomas Paine in "The Age of Reason":

http://www.infidels.org/library/historical/thomas_paine/age_of_reason/index.shtml

Este o carte excelent argumentata, nu trebuie sa fii teolog pentru a intelege si exista avantajul ca poti verifica afirmatiile de acolo cu Biblia in mana.

P.S.

Vad ca esti din Iasi, cum mai arata orasul, gradina botanica? Am fost de cateva ori si m-a impresionat foarte placut. Abia astept sa mai dau o raita pe acolo.

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#29183 (raspuns la: #28228) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"argumente in afara "prestigiului" Adrian Marchidann, - de DESTIN la: 22/11/2004 01:51:21
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

"De fapt nu argumentai ci doar te foloseai de numele unor filozofi ori prestigiul unor religii vechi. Principiul "Magister dixit" demult nu mai este acceptat de ganditorii care se respecta."

Afirmatii gratuite si chiar rautacioase,!!! a veni cu citate intr-un text nu poate fi etichetat :"te foloseai de numele unor filozofi ori prestigiul unor religii vechi."




Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#29445 (raspuns la: #29403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credinta la nivelul indivi - de donquijote la: 03/01/2005 19:17:32
(la: religia este extremista)
Credinta la nivelul individual nu e extremista, e o trasatura umana care se manifesta la diferite nivele depinde de educatie, familie, mediu si experienta de viata. Pe unii greutatile si in mod firesc tragediile personale ii face mai credinciosi, pe altii ii face sa se indeparteze de credinta. Nici religia in sine nu e ceva extremist, pana devine 'institutie' care are nevoie de putere, bani; si mai ales cand devine instrument (referinta la comentariul #32424 despre tinutul prostilor in frau). Sa nu uitam ca principala arma a 'atragerii' masselor e infricosarea si argumentele spirituale pe care majoritatea 'vulgului' nu le inteleg.
Salman Rushdi nu e un produs a credintei islamice, dimpotriva, un produs al indepartarii de normele traditionale care i-au permis o privire obiectiva (si critica) asupra credintei islamice. S-a inspirat din 'mostenirea' traditiei islamice. Bin Lauden este un produs tipic al extremismului religios si care foloseste religia (institutia) in scopuri pe care lumea civilizata (cel putin in perceptia noastra) nu le accepta.
In chestia cu dinozaurii: daca D-zeu e atotstiutor si a creat lumea si pe deasupra a mai scris si Biblia, cum de A ignorat (sau A uitat) dinozaurii si alte fiinte vii si continente de pe meleaguri mai indepartate decat orizonturile geografice a celor carora le-a fost initial destinata (si care foarte probail ca au si compus-o, in limitele cunostiintelor destul de limitate pe care le aveau)?
Pe deplin acord cu Mya in legatura cu diferentierea 'religie spiritualitate'. As adauga cateva locuri nu strict legate de religie dar care pot provoca aceasi senzatie de inaltare spirituala ca unele muzee, universitati, biblioteci, opere de arta, cladiri, Venetia, Parisul, ruinele Sarmsegetuzei...
Si inca o observatie pentru incheiere (si sa ma scuzati daca cineva se simte jignit): lasati deoparte argumentele de scoala de duminica si de 'raspanditori ai credintei in masse' ca sa pastram nivelul intelectual al site-ului...
pt. carapiscum - de donquijote la: 19/01/2005 19:52:14
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
am sa incerc sa-ti raspund la mai toate argumentele:
-aerul, adica existenta si inexistenta precum si componenta lui pot fi determinate experimental. in grecia antica, Democrit si al filozof apropiat lui (i-am uitat numele si nu am timp sa caut pe net) au reusit sa aprecieze destul de precis tinand seama de apratura pe care o aveau la dispozitie marimea moleculelor (folosind ulei si apa).
D-zeu nu poate fi demonstrat. Exista o demonstratie logica a imposibilitatii demontrarii existentei Fiintei Supreme facuta de E.Kant in 'Critica Ratiunii Pure'. Textul e destul de greoi pentru cititorii de azi, ideea de baza fiind ca D-zeu poate fi demonstrat numai prin existenta 'minunilor' si din moment ce minunile nu se manifesta (in prezent), nu poate exista. Personal nu am citit-o, numai comentarii despre...Deci fiecare cu parerea lui, chestie de credinta.
- lumina e formata din fotoni, deci intunericul e lipsa de fotoni (cum vacuum-ul e lipsa de aer sau 0 e lipsa de orice - notiunea de 0 a aparut foarte tarziu in gandirea umana. nici macar Grecii antici nu o aveau.). Mai recent fizicienii au reusit sa separe in spatii inchise fotoni 'izolati' (in engleza solitary, isolated, singular).
- chestia cu apa sfiintita e un truc stravechi al bisericii (preluata si ea de la un obicei ritual al evreilor de a-si spala mainile inainte de masa folosind un vas de argint cu doua manere folosite alternativ, astfel ca mana nespalata sa nu vie in contact cu cea curata) - cea ce pastreaza apa e faptul ca e tinuta in vase de argint pur. argintul e un puternic bactericid si nu permite dezvoltarea bacteriilor. pulberea de argint e folosita in sistemele de filtrare a apei (exemplu filtrul Brita, filtrele de imbunatatire a gustului din carbune activ, etc.). incearca sa pastrezi apa sfiintita in vase de aur. toate rugaciunile din lume nu i-ar ajuta.

Si pentru incheiere un 'panseu' luat de undeva de pe net (poate din site-ul asta, nu-mi mai amintesc - sper sa nu am probleme de copyright)
citez din memorie ( deci aproximativ, dar idea de baza e aceiasi):
daca universul a fost creat acum X (6, 7, 8 depinde dupa care din religiile monoteiste s-a calculat) mii de ani atunci de ce Creatorul a facut in asa fel incat observarea miscarii corpurilor ceresti sa ne indice ca universul e in expansiune continua si analizand 'pe revers' toate corpurile par sa vina din acelasi punct in timp si spatiu (vezi teoria Big Bang) si conduc la o vechime de miliarde de ani?
Parca o aud pe mama cand cite - de wild wind la: 19/02/2005 17:18:02
(la: o dimineata banala de ianuarie)
Parca o aud pe mama cand citesc textul tau...
O .. doamne...

Ma vad pe mine ... peste vreo 16 ani gandind la fel...

Mi-e dor de mama care ma certa cand nu-mi luam fular...


Iti doresc sanatate ... si sa fii iubita tare, tare... ca sa uiti sa-l strangi de gat pe Calin... sa uiti de frig si de umezeala... si sa te poti bucura... de verdele crud care iti place atat de mult...


Pt Tudpr-C (Vezi ca nu am nici un text publicat!) - de TeodoraPA la: 22/03/2005 10:18:04
(la: De ce critica femeile barbatii ?)
Sa stii ca de foarte mica am constat ceea ce spui in textul tau... Ca femeile se plang continuu - daca nu sunt casatorite sunt nefericite si au impresia ca le-ar aduce fericirea, daca sunt se plang ca sunt exploatate si neglijate de sot, ca nu pot face cariera, tot felul. Si eu m-am intrebat inca din adolescenta cum pot face sa nu fiu asa.
Eu cred ca e vorba de educatie. Suntem educate sa fim sotii, suntem pregatite din timp si avertizate ca trebuie sa ne casatorim ca sa fim implinite si fericite, dar ca va fi oricum greu, ca trebuie sa i te supui sotului, sa-l multumesti, sa-i intampini asteptarile... Trist.
Si la ce duc toate acestea? La pierderea identitatii si integritatii. Ajungi sa iti dai seama ca nu mai esti tu insati, ca nu mai ai integritate, ca esti dependenta de un barbat sau de o situatie. Sa stii ca e o lupta enorma de schimbare a mentalitatii.
Ma gandesc foarte serios la problema asta. Pt ca e a mea. La 26 de ani cand ti se plange de mila ca nu esti casatorita, si esti singura, si toata lumea crede ca esti nefericita si... ca e imposibil sa-ti mearga bine, e o lupta sa nu cazi in capcana.
In de fond ai dreptate. Se cere o schimbare a mentalitatii. Voi fi mandra sa am o fetita pe care sa o cresc/educ altfel - sa-si descopere talentele, sa isi traiasca visele, sa se bucure de viata...
#40252 (raspuns la: #39601) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fiecare are un DESTIN - de Tudor-Cristian la: 28/03/2005 18:53:26
(la: Cata importanta are diferenta mare de varsta intre parteneri?)
E clar ca mosii aia libidinosi si fata aia pura fac parte dintr-un moment de usoara nervozitate, draga DESTIN. Imi asum acest moment.

Numai ca exista in anumite situatii, pe acest site, tendinte clare de descalificare a celuilalt, asta nu mi se pare in regula. Unele persoane posteaza aici fructe ale rabufnirii lor (inclusiv eu, recunosc), izvorate din falsa impresie ce li se creaza ca autorul unei pareri face pe desteptul. Stii, uneori poate chiar e "destept" cel ce e pus la zid ulterior. Eu am invatat ca in viata e frumos sa discuti, sa pui probleme, sa analizezi. Nu-mi place atitudinea plata, lipsita de elementul interesant, lipsita de vioiciune, de sclipire.

Eu am crezut ca la adresa www.cafeneaua.com pot intalni o atmosfera lipsita de incrancenare, unde ideile, parerile, se pot "duela", in sensul bun al cuvantului, ca se pot naste discutii interesante, constructive, din care fiecare sa aiba ceva de invatat, sau care macar sa poata pune la gimnastica "muschiul" creierului...

Probabil m-am inselat.

N-am sustinut ca detin adevarul absolut - nici aici, nici in alta parte. Dar, am invitat la iesirea din decor, am facut mici provocari, care sa va scoata, si sa ma scoata inclusiv pe mine din stresul cotidian.

Probabil eu am gresit.

Sau, probabil sunteti organizati in grupuri, in "gasti" (nu vreau sa folosesc un cuvant mai dur), in care eu nu am ce cauta.
Nu inteleg indarjirea cu care sunt pus la colt. Sunt doar discutii virtuale, e... o distractie, de fapt.

Ce e cu voi, oameni buni ?
Cu ce v-am deranjat asa ?

Ce importanta aveau acum argumentele aduse (culmea !) in favoarea relatiilor intre parteneri de varste sensibil diferite ? De fapt, e vorba despre altceva, iar aceste argumente reprezinta, de fapt pareri.

Fratilor, nu exista reguli. Stiati asta, nu ? Fiecare om e un univers.

Nu am negat posibilitatea existentei dragostei in diferite situatii, nu am conditionat niciodata nimic, in raport cu dragostea.
Din contra, am scris un roman (am si aici cateva fragmente din el, publicate), in care sustin ideea importantei si consistentei acestui sentiment, fara conditionare de varsta, distanta in spatiu si timp, educatie, NIMIC.

Cum adica ? Eu, care sustin aceste lucruri (cei interesati pot primi prin mail de la mine, gratis, acest roman, SINCER), eu care promovez ideea de romantic, de iubire, in care nu exista limite, de nici un fel, ...deci, eu sa fiu suspectat ca as putea avea o gandire restrictiva in aceasta directie ?

Trebuie sa luati totul in ansamblu.

Puteati sa treceti pe la textele mele inainte de a avea o "parere".

Fiecare are un destin : probabil al meu e sa pierd.
Dar, n-am sa incetez sa surprind, chiar in curand...
celor ce sunt impotriva lui giocondel - de popix la: 08/04/2005 18:51:26
(la: Moartea Sfintului Parinte.)
obiectivitatea lui giocodel imi face placere, din punctul meu de vedere imi place ideea ca exista si persoane care gandesc ca mine.caci eu gandesc ca giocondel.bineinteles ca asta nu inseamna lipsa de respect pentru trecerea in nefiinta a unui mare om...politic.si probabil si cu suflet mare.sa nu uitam totusi ca, biserica catolica de azi este retrograda, intoarsa inapoi cu ceva zeci de ani.poate nu uitati si doctrinele sale care au fost actualizate in timpul pontificatului sau.poate va aduceti aminte de reactiile vaticanului in ceea ce priveste prezervativul(mai bine sida???????...), in fata unei asa mari probleme ale umanitatii, biserica catolica ce a facut?a exlus preoti africani din randurile bisericii, preoti care s-au zbatut singuri prin campanii umanitare, neajutati fiind de guverne sarace si insensibile la aceasta problema.predecesorul sau in acest sens a fost mult mai uman.papa Paul al 6 lea a facut apel la "libero arbitrio", un mesaj care a lasat la costiinta fiecaruia sa aleaga...in Filipine si in tari sudamericane(unde-s vai mama lor), doctrina "inmultiti-va ca nisipul desertului" era la ordinea zilei.cine educa si crestea acesti copii care n-au de nici unele?vaticanul?sa fim seriosi!in gradinile vaticanului intr-o buna zi, Paul al 6-lea plimbandu-se de unul singur observà un gradinar care incerca sa se ascunda.l-a intrebat de ce face asta...gradinarul i-a raspuns ca asa i se daduse ordin sa reactioneze la vederea Suveranului.a urmat ca acel papa a dispus ca acest tip de comportament sa dispara pe timpul domniei sale.democratic, nu?in schimb,in zilele noastre, in vatican nu vedeai tipenie de om...ordinele erau strict indeplinite!nu e abur, surse bine informate...asta ca sa vorbim de democratie si "deschidere".
vad aici la cafenea comentarii de inalta tinuta morala si profund respect pentru un om care nu a fost nici mai rau si nici mai bun ca altii.argumente pro si contra, depinde cum privesti situatia.eu sunt credincios dar nu practic si imi creeza teama fanatismul acelor persoane care duminica de duminica se duc la biserica si papa(imbuca) din trupul lui Cristos(saracul...) si urla in cor: AMEN!, dupa ce au auzit si admirat tampeniile unor asa zisi purtatori de cuvant al Domnului...nu vad nici o diferenta intre anumiti escroci si biserica catolica care se autodefineste sacra si vinde post-mortemuri alegre si fericite cu formule de genul:"trudeste si sufera ca tampitul si vei fii fericit in Paradis langa D-zeu"... asta dupa ce mori, bineinteles.tot respectul pentru existenta si moartea unui om, dar sa nu exageram!
apropo - de carapiscum la: 14/04/2005 02:57:36
(la: ZECE MOTIVE DE A FI FERICIT CA ESTI... AUSTRALIAN)
eu am numarat numai 9 motive, dar se poate sa fi gresit la numaratoare, fara calculator nu ma descurc. sa nu mi-o iei in nume de rau dar tin sa-ti spun ca dincolo de fata asta asa de frumos spoita a Australiei, fata prezentata peste tot in culorile de care vorbeai, deci dincolo de fata asta nu este decat o baba oarba, jerpelita, saraca (de fapt datoare vanduta) si zdrentuita, plina de riduri de tot felul. depinde de fiecare in parte ce anume vede la ea, dar daca ea iti este mama care te-a nascut, atunci de buna seama ca n-ai sa zici despre ea ca e urata/sperietoare!!! multi nu stiu ce-i asteapta cand emigreaza intr-o tara ca Australia, aud sau vad cateva crampeie pe aiurea si li se pare ca intr-adevar a trai in asa o tara e tot una cu a trai in "pamantul fagaduintei". "let me tell you something"...WRONG WRONG WRONG! tu chiar inca nu ti-ai dat seama ca de fapt acest capitalism este un comunism mascat, si inca unul mai rau decat cel prin care am trecut noi? aia au vrut sa faca din noi vite de povara, astia incearca la fel sa ne aduca la stadiul de animalitate, de fiinte fara grai, fara putere de decizie, fara gandire proprie etc. in fond se tinde spre o spalare sistematica a creierelor "prizonierilor" acestei lumi. contrazi-ma si-ti voi raspunde cu argumente concrete.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Educatie / Obligativitatea religiei in scoli - de anib la: 21/04/2005 17:10:08
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
o ruda apropiata are un baietel de 8 ani pe care cica nu-l duce la biserica ptr ca vrea sa-l lase pe el sa aleaga cind s-o face mare, aiurea complect

ce sa aleaga daca nu stie nimic de Dumnezeu?

si pina cind se face mare o sa aibe o legiune de draci in el de n-o sa mai poata face nimic

asta e ca si cum vad eu ca vin parinti cu copii mici la restaurant si ei isi comanda toate bunatatile iar pe copii ai intreaba 1/2 de ora ce vor sa manince(de ochii lumii) ca pina la urma sa le dea niste cartofi prajiti chiori

de unde sa stie copilul sa aleaga? ce el se naste cu cunostinte culinare?

mie mama imi dadea ce era mai bun si asa incet incet m-i s-a dezvoltat gustul si cunostintele de mincare buna (toti dintii.n gura, o roaba de par in cap si nu-mi da nimeni citi aani am ci jumatate)

e adevarat ca e libertate de alegere si trebuie sa fie dar datoria noastra e sa le dam copiilor toate cunostintele din care sa aiba de unde sa aleaga nu frectii ca ne tragem din maimute si ca putem face ce vrem daca nu afectam pe altii (lucru care nu exista, absolut tot ce facem afecteaza pe cineva)

aici platesc parintii $5000 pe an la scoli crestine ptr ca sa dea educatie copiilor ca daca-i dau la stat nu mai termina scoala, o dau pe droguri si ramin analfabeti

daca ne condideram tara crestina (cu toate ca guvernul a umplut-o de turci, stefan cel mare taia la ei si astia i-au chemat si i-au lasat sa fac si paine, parca painea romaneasca, cea mai buna din lume, ce cusur avea?) atunci hai sa invatam copii despre Dumnezeu ca sa traiasca cu el nu sa-si aduca aminte de el doar la revolutii
pentru ella25 - de spirit_intelept la: 25/04/2005 23:59:51
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Draga ella,

sincer nu prea am vrut sa-ti raspund, fiindca cele 2 texte ale tale sunt mai mult o colectie de injuraturi sau eventual o colectie de aspecte isterice si de exprimari de mahala. In acest sens te pot lasa linistit sa ai ultimul cuvant :). Dar se pare ca si altii de pe acest forum sunt curiosi de un raspuns, asa ca am sa explic anumite aspecte, mai mult pentru ceilalti, ca sa nu se creada ca sunt acuze fara raspuns :).

1. In primul rand, relativ la tine, cred ca ai avut un anumit contact cu cursul MISA de yoga, poate chiar ai fost cursanta, ai fost in tabere sau ai avut un prieten la yoga si este clar ca acum acea situatie nu mai exista. Din pacate la tine se manifesta un aspect care apare la anumite persoane care nu mai frecventeaza cursul si care ca mecanism psihologic are o explicatie simpla. Este vorba de un gen de reactie emotionala foarte intensa, nesustinuta de de nimic rational, dar care este indreptata impotriva a tot ce inseamna yoga, MISA sau Grieg. Daca aceasta reactie ar fi sustinuta de argumente, de genul "am vazut pe Grieg cum i-a distrus viata la Vasilica", atunci ai fi credibila. Dar daca tot ce ai sunt doar niste injuraturi, atunci este vorba de acea reactie irationala de care vorbeam. Explicatia tine de faptul ca psihologic incerci sa te convingi pe tine insati ca acea cale spirituala pe care poate erai nu era autentica, si astfel sa scapi de mustrarile de constiinta sau de sentimentul de pierdere pe care le poti avea.

2. Despre Grieg intr-adevar sunt multe de povestit si sunt aspecte cu totul exceptionale, pentru care il admir sincer si din toata inima. De exemplu are cea mai buna memorie si putere de concentrare pe care am vazut-o vreodata la cineva. Cand vine la sala de la Pipera sa vorbeasca cu diverse persoane care ii cer sfatul, vine luni seara si de multe ori nu pleaca decat miercuri sau joi. In tot acest timp nu doarme, ci doar mananca de cateva ori si merge pana la baie. Vorbeste cu sute de persoane, are in fata un munte de biletele de raspuns si e capabil ca doar vazand pe cineva, pe care nu l-a vazut decat o data in viata printre mii de persoane, isi aminteste imediat ce au vorbit atunci si practic reia discutia cu el. Nu am cunoscut nici un alt om care sa poata performanta asta, probata practic in fiecare zi in fata a sute de oameni. Asta e doar un aspect zilnic la el, dar sunt si altele chiar mai deosebite.

3. Spalarea creierului - este un subiect favorit printre criticii MISA. Din pacate pentru ei nu se aplica din niste motive foarte simple. O persoana cu creierul "spalat" in general este o persoana labila emotional, foarte receptiva la cel care i-a spalat creierul :). In general aceste persoane nu au vointa proprie si in special nu pot sa gandeasca singure sau sa adapteze invatatura primita la o situatie concreta de viata. Acesta este chiar un semn distinctiv in asemenea cazuri. Ori, daca analizezi cu mai multa detasare situatia de dupa ce Grieg s-a ascuns, vezi totusi ca cei de la MISA au avut niste actiuni inteligente si care dau roade. Desi practic luptau impotriva unui intreg regim, au reusit sa organizeze unele dintre cele mai mari mitinguri de protest, chiar simultan in toata tara, s-au scos multe articole, carti, reviste, interviuri, exista memorii depuse la diverse foruri pentru apararea drepturilor omului, etc. De fapt acum, dupa ce au aflat adevarul, chiar presa suedeza e de partea noastra si nu numai presa. In acelasi sens, sunt multi yoghini realizati in viata, care se descurca singuri, si o fac foarte bine. Chiar despre fetele de la curs, care multe dintre ele sunt persoane foarte dezinvolte si pline de umor, un jandarm care participa la perchezitii spunea cu uimire: "ce le face asta (Grieg) de aduna langa el femei asa frumoase?". De fapt prin practica spirituala, o fiinta umana ajunge sa infloreasca si interior si exterior, reusind sa-si puna in valoare ceea ce inaine exista in ea poate doar in mod latent.

4. Relativ la desfranare, aici ar fi poate mai bine sa clarifici ce intelegi tu prin asta. Fiindca Biblia, pe care o mentionezi printre mai multe seturi de injuraturi satanice (ex: "mama naibii", "Ptiu drace", ...), este destul de complexa la acest capitol. In cazul sexualitatii, pe care insisti cel mai mult, este clar ca de exemplu o casatorie din interes, pentru bani, nu sfinteste nici o relatie si in acelasi timp faptul ca o persoana are una sau mai multe relatii iarasi nu inseamna pacat, fiindca chiar in Vechiul Testament majoritatea patriarhilor erau in aceasta situatie.
Tin sa-ti reamintesc ca daca citesti orice carte scrisa de Grieg, sau aparuta la MISA, ai sa gasesti acolo clar ca pentru ca cineva sa se angreneze intr-o relatie, acolo in mod clar trebuie sa existe IUBIRE. Stiu cazuri de persoane care au fost dati afara de la cursul de yoga sau din tabere fiindca iubita sau iubitul i-au zis lui Grieg ca dupa ce au facut dragoste o data, respectiva persoana parca nu le mai cunostea, si deci practic doar a abuzat de ele.

5. Binecuvantarile - in Biblie erau o practica curenta, de ex tatal "isi punea mainile" pe copii, sau prietenii intre ei, pentru a face ca prin ei Gratia lui Dumnezeu sa coboare asupra acelei persoane. In timpurile noastre din pacate binecuvantarea ajuns apanajul preotilor. Grieg a refacut din nou accesibila aceasta tehnica si chiar a fundamentat-o la un mod stiintific. Pentru detalii, se poate vedea pagina:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=1735&lang=RO

6. Tatal Nostru - Noul Testament a fost scris in greaca, desi la modul original, Iisus a vorbit in aramaica. Deci chiar din textul initial care ne-a parvenit, si pe urma si prin alte traduceri succesive, deja este la a doua sau a treia mana. Stii si tu proverbul "Traduttore, Traditore!", asa ca te-as putea intreba si eu pe tine, ce te face sa crezi ca varianta din Biblia tradusa in romaneste e cea buna? In acelasi timp, nu ajunge sa traduci literar ceva, ci trebuie sa-i respecti spiritul. Ce-ar fi daca Shakespeare ar fi tradus doar literar in romaneste, fara sa se faca si o minima adaptare? S-ar pierde foarte mult din bogatia de nuante a textului original. Eu personal, dupa cum simt in interior, prefer traducerea lui Grieg. Tu esti libera sa alegi ce traducere vrei.

7. Sexualitatea - se pare ca asta e aspectul care te roade cel mai mult. Din fericire, erotismul asa cum se invata in cadrul MISA, trece cu mult peste o "imperechere in vederea reproducerii", cum se afirma ca este rolul lui in anumite culte crestine. Si in caz ca nu ai experimentat inca ce inseamna o implinire profunda in cuplu, realizata cu multa iubire, spontaneitate, deschidere si tandrete, sa stii ca acestea pot sa insemne foarte mult. Chiar daca te gandesti putin, poate dintre toti oamenii un cuplu de fiinte care se iubesc sincer l-ai situa cel mai aproape de Dumnezeu, fiindca iubirea este intr-adevar cea mai apropiata de Dumnezeu manifestare pe care omul o poate exercita. Si in acest sens, o cale spirituala cum este tantrismul sau taoismul, care reuseste sa canalizeze erosul in mod spiritual, este de un real ajutor pentru oricine doreste sa simta la un mod complex, profund si nuantat ce inseamna iubirea intr-un cuplu.

8. Uddhyana Bandha si Vamana Dhauti - sunt doua tehnici yoghine care implica si anumite miscari ale muschilor abdominali. Uddhyana in special este renumita pentru faptul ca ajuta foarte mult in cazul problemelor de la nivelul organelor interne, elimina tensiunile nervoase si chiar aduce o stare de buna dispozitie, dinamism, optimism si incredere in sine. Se pare ca atunci cand erai in contact cu yoghini de la MISA, aceste tehnici iti erau recomandate si tie (probabil pe buna dreptate), poate prea insistent si de atunci ai ramas cu anumite frustrari. Oricum, sa stii ca sunt dosare medicale cu oameni care chiar s-au vindecat de diverse boli practicand aceste procedee yoghine clasice.

Pe viitor, daca ai sa-mi aduci si niste date concrete, am sa-ti raspund cu placere.

Spirit Intelept
#45598 (raspuns la: #45250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
educatie - de Cassandra la: 30/04/2005 15:08:27
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Exista un obicei pe care il admir – acela potrivit caruia cind avem un oaspete in propria noastra casa, pe o perioada mai mult sau mai putin indelungata, il familiarizam din primul moment nu numai cu camera de oaspeti dar cu casa intreaga indiferent de extinderea ei. Le dezvaluim tot ce formeaza caminul, lasindu-i sa inteleaga care sint partile bune si le atragem atentia asupra celor mai putin bune – ai grija, scaunul asta e cam subred mai bine te asezi pe celalalt, e bine sa inchizi fereasta in timpul noptii sint tintari etc. Cu alte cuvinte ii transmitem ideea de libertate, este o forma de respect pentru invitatul nostru si de a-l face sa se simta cit mai bine in casa noastra, pentru ca avind o imagine globala, invitatul nostru se va simti mai confortabil, mai linistit. Dar mai ales, va putea sa decida singur ceea ce este bine pentru EL, nu pentru noi.

Similar, cind educam o persoana recent sosita in lumea pe care toti o impartim, daca o facem cu dragoste si bunavointa, vrem sa ii prezentam cit mai multe aspecte ale vietii, vrem sa stie ca exista lucruri pozitive dar si mai putin pozitive. Este gresit sa ii aratam numai ceea ce noi consideram ca fiind pozitiv sau adevarat pentru ca e logic ca intr-o buna zi sa vina in contact si cu restul, si atunci va fi pregatit sa-l infrunte? In plus, traim intr-o lume in care adevarul este relativ, si fiecare are dreptul sa-si construiasca propriul adevar. Asa incit educatia ar trebui sa fie bazata in primul rind pe dorinta de a crea o minte deschisa si nu una inchistata pe o singura idee pur si simplu pentru ca noi credem ca aceea este singura adevarata sau ca este mai bine sa creada in ea respingind restul. Binele si raul sint notiuni relative, binele se intelege numai in contrast cu ceea ce reprezinta raul. Ca sa intelegem ca ceea ce mincam este delicios si rafinat, trebuie sa fi gustat si din mincarea proasta; ca sa stim ce este literatura buna trebuie sa citim si carti proaste, ca sa stim ce este adevarul trebuie sa fi experimentat minciuna.

Ce poate fi mai nobil decit sa ne crestem copiii in spirit deschis, sa dorim ca ei sa ajunga dicolo de punctul pe care l-am atins noi. Este perfect posibil ca educatia in scoli sa se bazeze pe acest spirit, doar trebuie ca toti sa ne dorim acest lucru. Sa vrem sa limitam pe cit posibil prejudecatile copiilor nostri. Chiar daca eu sint adepta unei religii concrete, copiii mei au dreptul sa stie care sint toate religiile si credintele pe care le imbratiseaza sau le-a imbratisat de-alungul istoriei umanitatea, si are mai ales dreptul sa aleaga propria sa credinta. Evolutionismul poate sa fie stiinta sau religie, dar copiii nostri au dreptul si trebuie sa stie ca exista si aceasta teorie pe linga teoria creationista. Si este decizia lor daca se vor inclina sper evolutionism sau creationism intr-o buna zi.Sau ambele pentru ca exista religiosi care afirma ca nu se exclud reciproc.

Din punct de vedere etic, copiii nostri trebuie sa inteleaga ca traiesc intr-o societate in care este necesar sa cunoastem si sa respectam necesitatile celorlalti pentru a putea cere acelasi lucru in schimb, ca societatea umana exista numai pe aceasta baza. Nu este nevoie de nici o baza religioasa pentru asta, morala laica exista si este independenta de cea religioasa. Mai mult, ce trista este conditia umana atunci cind trebuie sa se modereze numai din frica pedepsei si numai din speranta unei recompense dupa moarte!
Iar daca in scoala copiii nu primesc educatia adecvata nu inseamna ca e din cauza ca ea nu se bazeaza pe morala religioasa, ci trebuie sa cautam alte motive.

Depinde de fiecare din noi ca “oaspetii” nostri sa fie liberi sau prizonieri in propriul nostru camin. Eu as alege sa fiu o buna gazda, fara nici un dubiu. :)
zaraza si inca... - de lupdestepa la: 02/06/2005 01:18:03
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Dintr-un motiv sau altul textul nu a ajuns integral "din prima" si poate ca a fost mai bine asa. Intre timp s-au afirmat unele argmente pertinente, altele mergand pe aceeasi linie, oarecum care scapa miezul temei. Voi da restul de mesaj acum.

Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Fiind o cultura, ca orice cultura homosexualismul are rol formator. Urmand pe Aristotel, sustinem ca omul este un „animal social”. Adica, daca insusi faptul de a fi om (adica insasi esenta de a fi om) este un lucru care se invata (de catre individ) si se educa (de catre societate) cum ar putea ca lucrurile sa stea altfel cu un atribut care insoteste, ca un accesoriu, faptul de a fi om? (9)

De ce spun ca teoria predispozitiei este falsa? Pentru ca s-a demonstrat ca si cancerul este o boala care se dezvolta pe o anumita predispozitie. (Sa nu se inteleaga ca afirm ca homosexualitatea este o boala in sensul curent al cuvantului; ea se poate afirma ca si o boala in acelasi sens in care cineva adora ciocolata. Se spune in asfel de cazuri: „E bolnav/a dupa ciocolata!” Bineinteles ca nu-i vorba de o boala, ci de o anumita specie de impatimire; caci am auzit ca si gelozia se manifesta cumva mai accentuat in cazul destul de multor homosexuali). Si totusi este la fel de bine stiut faptul ca nu toti dintre cei predispusi dezvolta cancer. Asadar predispozitia aceasta este o simpla potentialitate graduala. Din acest punct de vedere este aproape la fel cu a spune ca orice om care se naste se naste cu predispozitia de a face cancer. Dar la unii aceasta predispozitie este mai ridicata decat la altii; iar la unii aceasta predispozitie depaseste pragul peste care organismul poate inhiba imunologic boala; dar, mai mult, nici acestia nu toti dezvolta boala, ci doar aceia care printr-un efect conjugat al diferitilor factori ajung in situatia concreta ca organismul lor sa faca fata unei agresiuni de tip canceros si careia, evident, nu-i va putea rezista imunologic. Cat despre determinare genetica cred ca este de prisos sa incercam a mai refuta ceva. Ne multumim sa observam totusi ca, daca in cazul cancerului, (care fiind o boala, deci un fenomen fiziologic, imunologic,...samd. degenerativ, s-a putut concluziona <>) ca nu se poate stabili o relatie de cauzalitate genetica, cu atat mai mult (si concluzia este de domeniul evidentei) nu se poate determina o cauzalitate genetica in cazul homosexualitatii. Toti ne nastem deci predispusi la a fi homosexuali, la fel cum, in masura similara se poate spune ca toti ne nastem predispusi (si, ceva mai mult, imbiati, ademeniti chiar) sa fim heterosexuali!!! (10)
Si am o vaga banuiala ca pentru un homosexual este mai usor de acceptat faptul ca este un homosexual determinat si nu unul dezvoltat; ca s-a nascut homosexual decat ca a devenit homosexual. Unii refuza total si sustin ca sunt determinati. Altii accepta si una si alta. Altii pur si simplu suspenda problema, o ridica in aer si o lasa asa, refugiindu-se intr-un (dupa mine fals) argument al complexitatii si inefabilului problematicii insesi. Extrag din post-ul lui Rien 2 Loin: „Concluzia, ai dreptate Omule. Suntem infinit mult prea complicati ca sistem iar sexualitatea noastra e ea insasi un intreg univers de fizic, chimie si ezoteric, si tot restul... ca sa putem afirma cu certitudine ca homosexualitatea este nascuta sau dobandita. Unii dintre noi pot sa i se impotriveasca, altii nu. Pentru unii e moda sau excentric, pentru altii e o pacoste, pentru altii e tot aia...”
Omul in sine este o entitate complexa, dar asta nu i-a impiedicat pe oameni din cele mai vechi timpuri sa-si cheltuiasca viata incercand a descifra misterul Omului si nici in ziua de azi nu-i impiedica inca pe unii. Deci cum se va spune ca aceasta este o problema nerezolvabila?
Unii dintre noi au invatat la criminologie ca o problema relativ identica s-a definitivat cu un raspuns precis si bine determinat. Problema era daca individul criminal se naste criminal (determinat) sau devine criminal (comportamental/survenit). Unul a dezvoltat teoria criminalului-innascut (Lombroso). Ulterior a retractat. A venit altul dupa aceea si a demonstrat ca factorul psihologic si factorii de mediu joaca un rol esential in educatia timpurie a copilului si dezvoltarea ulterioara a individului adult.
Sinceri sa fim, cred ca in viata oricarui adolescent exista asa-zisa criza a pubertatii, care se manifesta in felurite feluri la fiecare. Si mai cred ca fiecare dintre noi se gaseste la un moment dat in interioarul acestei crize cand isi pune aceasta problema a identitatii sexuale. Eu m-am gasit! Am depasit-o intr-un mod corect, adica rabdator. Dar asta demonstreaza, cel putin in cazul meu, ca orientarea sexuala este o chestiune de alegere (nu spun ca este neaparat o alegere libera 100%, dar nici de o determinare nu poate fi vorba din moment ce eu am posibilitatea, fie si 1%, prin absurd, sa iau o hotarare contrara constrangerilor de divese naturi; o determinare exista doar atunci cand decizia nu-mi apartine in intregime, incepand cu momentul deliberarii si pana la adoptarea ei).
Modul cum se dezvolta un individ homosexual l-am gasit destul de expresiv reliefat in cartea lui Yukio Mishima - „Confesiunile unei masti”(Ed. Humanitas, 2003).

Poveste
Si contactul meu cu cartea are o poveste care se potriveste aici asfel: am cunoscut o femeie cu vreo „6” mai mare ca mine; ea statea sub mine, intr-un camin; ea era profesoara de istorie; ea avea un corp destul de atragator; ea nu ma atragea in mod deosebit; ea ma invita la ea; peste ceva zile se intampla intre noi „ceva”; peste alte cateva, iarasi „ceva”; peste cateva zile ea ma invita iarasi la ea; eu ma duc, dar nu mai vreau sa se petreaca „ceva”; ea se supara; eu raman pe pozitii; ea ma roaga insistent si precizeaza ca doar pentru ultima oara; a treia oara, caci a treia oara si-ar da seama daca eu reprezint sau nu o anumita calitate pentru ea „in domeniu” (daca as fi deci dezirabil); eu constat contradictia logica: pentru ce ar avea nevoie sa-si dea seama daca sunt sau nu dezirabil din moment ce-mi cerea aceasta „pentru ultima oara”; eu o refuz in continuare; efect: 1.ea ramane suparata, ofensata, ba chiar si putin jignita si atinsa in orgoliul ei feminin 2.eu sunt putin nefericit de a face nefericit pe altcineva 3.ea imi face cadou „de despartire” cartea mentionata cu dedicatie „cu simpatie”- ea ma „acuza” indirect deci de homosexualitate (eu din gestul ei intelegand cam asa: „daca nu vrei sa te culci cu mine, nu poate fi din alta cauza decat din cauza ca esti homosexual”) 4.eu am ramas cu cartea si cu o amintire stanjenitoare oarecum; eu nu am incercat sa-i demonstrez ca nu sunt ceea ce nu sunt; abia atunci ar fi trebuit sa-mi pun un semn de intrebare;

Eu am ales sa fiu homosexual pentru o femeie si heterosexual pentru restul.

Concluzia: eu am ales sa fiu „homosexual”; eu am ales sa nu fiu homosexual.
Homosexualitatea, ca si credinta in Dumnezeu, este, LA ORIGINE, o chestiune de optiune intima si personala, chiar daca una dintre cele mai sensibile.
Notam aceasta cu (11).

Sfarsit
filozofie fotografica - de big_ipaq la: 06/07/2005 15:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stimate domnule Dinu Lazar. Sunt unul din cei care au participat pe acea discuţie de pe Softpedia.

Mă mir ca ajung sa-mi dau si eu cu părerea relativ la un subiect cu aşa multe implicaţii, filozofic, având în vedere că statutul meu e şi va rămâne probabil, unul de amator, cât de cât, cunoscător al tehnicii fotografice şi probabil un diletant în ceea ce priveşte mesajul artistic, numai bun sa ţin reflectoare şi să încarc bateriile aparatelor celor care se pricep.

Departe de mine sa încerc să vă contrazic, dar având in vedere nenumăratele discuţii cu un bun prieten, pe marginea acestui subiect, prieten care intamplator sau nu, împarte aceleaşi opinii cu dvs., am şi eu câteva nelămuriri, sau mai bine spus opinii personale. Nu neapărat in antiteză cu ceea ce spuneţi dvs. mai sus.

Din ce înţeleg eu, şi nu mă refer neapărat la ceea ce spuneţi dvs. ci la ansamblul de idei ca şi cea expusă mai sus (în cazul în care înţeleg eu bine), un fotograf consacrat nu poate să aibă poze bune şi proaste, ci doar consumatorul operei acelui fotograf, poate la un moment dat să nu pătrundă în interiorul sentimentelor care au generat acea operă.

Prin această prismă, un fotograf, odată confirmat, poate să facă aproape orice, să treacă orice barieră, responsabilitatea pentru recepţionarea mesajului o poartă doar consumatorul.

Sigur, am să repet, sunt doar un începător, un diletant, nu am studii în domeniul artistic şi probabil nici înclinaţii. Deşi port numele unui bunic care a fost pictor, nu înseamnă ca am moştenit şi altceva de la dânsul. Aş fi chiar mirat dacă ar fi aşa, deoarece eu nu cred şi nu simt să fie aşa. Şi nici nu am confirmat. Dar îmi place şi voi continua să shutterizez atâta timp cât îmi va face plăcere.

Dar, aici am câteva probleme care îmi chiuie mintea şi nu în ultimul rând existenţa.

În primul rând, îmi sunt clare câteva lucruri. Mi-e clar că nu există bun sau rău în artă, ci mai degrabă există „a plăcea” sau „a nu plăcea”. Cine e în măsură să judece opera altuia? Mulţi vor spune, cei care au un nivel de înţelegere adecvat pentru a judeca. Păi şi asta nu se bazează tot pe ceea ce societatea a pus la dispoziţia acelor critici şi pe educaţia lor? Pe experienţa lor de viaţă? Deci experienţa unui critic (prin critic înţeleg cel care judecă o operă, poate fi şi consumatorul care decide subconştient dacă îi place sau nu acea operă) este esenţială. Dar având în vedere subiectivismul regulilor de estetică precum şi volatilitatea tendinţelor artistice, mai ales într-o artă cum este fotografia, nu este prea mult să cerem ca toţi să înţeleagă actul artistic? Nu, şi nici nu se va întâmpla asta. Consumatorii vor alege, vor eticheta…

Întotdeauna am fost de părere că estetica joacă un rol important în orice fel de act artistic. Nu toţi au aceeaşi părere cu mine.

Când vom pune o fotografie pe perete? Atunci când acea fotografie ne va trezi un anume sentiment, o anume trăire, de fiecare dată când o privim. Că e un sentiment bun, unul rău, că e o frică, că e o plăcere sau o lacrimă, prea puţin contează. Adică când fotografia ne spune ceva, ne transmite un mesaj, vizual sau nu.

Când un tată, va fotografia fiica lui şi va pune fotografia pe perete, va fi această fotografie un act artistic? Eu spun ca da. Pentru acel tată, acea fotografie trezeşte probabil mai multe sentimente decât un Rembrandt sau un Ansel Adams. E o artă destinată unui public restrâns. Foarte restrâns. Probabil acea poză are acelaşi efect asupra tatălui ca şi pentru un cunoscător, un tablou de Dali. Deci până la urmă, din ceea ce înţeleg eu, succesul unui artist, confirmarea lui, depinde doar de audienţa care consideră opera sa ca fiind reuşită. Va pune acel tată un titlu fotografiei sale? De ce ar face-o?

Oare o simplă diagonală, desenată cu un creion pe o foaie de hârtie şi semnată de Van Gogh, se va vinde bine? Cu siguranţă, s-au văzut multe cazuri, poate nu aşa extreme. Este acea linie un act artistic? Poate. Ceea ce e sigur, este ca mulţi vor admira acea linie, şi vor încerca să o înţeleagă. Poate daca linia va fi intitulată de însuşi autor, „infinit”, şi mai mulţi vor încerca să o înţeleagă. E mai bună opera dacă are un titlu? Depinde.

Acum nu mă refer deloc la tehnică. Regulile tehnice sunt mai uşor de înţeles pentru majoritate în fotografie şi uşor de încălcat ulterior. Este un high-key un eşec tehnic? Probabil, dar dacă e intenţionat, atunci acel eşec e permis. Dacă nu, nu ştim, depinde de fotograf.

Sunt fotografii bune. Fotografii care nu au nevoie de titlu sau explicaţii. Artă pur vizuală. Care transmit mesajul foarte direct şi explicit. Fără a fi nevoie de nici o completare. Criticii vor spune că sunt prea facile sau că sunt prea comerciale.

Alele au nevoie de o serie ca să fie întregi. Ba chiar unele au nevoie de explicaţiile autorului. Altele se simt suficient de bine dacă consumatorul operei cunoaşte autorul şi operele sale anterioare. Vor trezi interesul doar pentru acest simplu fapt. Unde tragem linia? Poate pentru altele, trebuie să fim mama autorului pentru a înţelege cu adevărat, poate pentru altele e nevoie de aprobarea comitetului artistic pentru a înţelege. Unde ne oprim? Avem nevoie de o facultate de arte pentru a înţelege arta vizuală destinată publicului larg?

Mă întorc de unde am plecat. Cât trebuie să fie într-o fotografie, artă pur vizuală şi cat trebuie să fie elemente care să ne ajute să o înţelegem? Nu e foarte simplu să spunem că de vină este consumatorul, că el nu o pricepe?

Să pun problema altfel. Dacă sunt un fotograf renumit şi fac o remarcă negativă la adresa unei fotografii a unui fotograf mai puţin renumit atunci probabil comentariul este binevenit şi îndreptăţit. Dar dacă fac ca şi diletant, acelaşi comentariu este foarte probabil să fiu hulit. O sa spună mulţi nu e aşa uşor, nu se fac delimitări aşa de precise. Probabil, mai mult sunt convins ca nici un fotograf nu va admite că e mai slab ca un altul, decât dacă diferenţa e foarte mare, vizibilă. Şi atunci de ce e aşa greu de pătruns în punctum? De ce trebuie să fi admis? Pentru că este un grup care menţine un nivel artistic ridicat printre membrii săi? Şi ce înseamnă acest nivel? Cultură vizuală? Experienţă? Talent? Nume? Confirmare anterioară? Sau pur şi simplu imagini bune? Artă pură vizuală. De ce comentariile sunt făcute la poze pe punctum fără ca autorul să fie cunoscut?

Frumuseţea este, că pe punctum sunt foarte puţine fotografii care nu-mi plac. Aproape toate fotografiile lui Cosmin Bumbuţ îmi spun ceva. Ce înseamnă asta în condiţiile în care „Portrete ale curajului” nu a vibrat pentru mine… Sunt incult? Nu cunosc curajul acelor oameni? Aproape toţi zâmbeau. Erau curajoşi? Nu ştim, dar bănuim ca este aşa. E în titlul expoziţiei mesajul. Poate nu-l cunosc pe Cosmin Bumbuţ şi din cauza asta nu înţeleg. De fapt, mint. Mi-au plăcut portretele, aproape toate. Expoziţia ca un întreg, nu a vibrat pentru mine. Nu m-a făcut să simt curajul. Nu m-a adus mai aproape de refugiaţii aceia şi probabil viaţa lor, sentimentele prin care trec. Ce înseamnă asta?

Discuţia aprinsă cu acel prieten de care vorbeam, venea în urma pozelor Mirelei Bratu, pe care de altfel o respect şi o stimez mult, prin operele ei care am avut plăcerea să le văd. Mă refer la pozele Mirelei Bratu de pe blog-ul de pe fotomagazin.

Şi ca să explic… Eu nu reuşesc să înţeleg de ce a face din defectele tehnice, aduse de un Holga, un mod de exprimare artistică este o virtute care este căutată cu tot dinadinsul. Cu toate astea, asta e partea care îmi place, nu mă fascinează, dar îmi place. E o exprimare artistică cu siguranţă. Nu putem căuta perfecţiunea tehnică şi nici nu este importantă. Dar dacă publici undeva o poza cu un cer ars, marii critici vor sări ca arşi că nu se face asta. Deducem de aici că cei care greşesc sunt acei critici, nu autorul acelui cer ars.

Dar trecând peste tehnică, care nu este subiectul aici, de ce aş vibra la un căţel într-o fotografie care nu-mi spune nimic? Răspunsurile ar putea fi găsite în următoarele rânduri. Pentru că nu înţeleg. Ce anume nu înţeleg? Poate pentru că nu am un căţel? Aşadar lipsa unui animal de companie mă face să nu vibrez? Am poze cu fiica mea care nu le consider artistice. Şi atunci ce face ca acea poză, cu un căţel, să o fotografie artistică şi nu una de familie, de care să se bucure nepoţeii la bătrâneţe ca şi cea de mai sus făcută de tatăl respectiv? Ah, da… Un blog, nu este artă pur vizuală, este însoţită de un text, care ne ajută să vibrăm. Textul ne face ca fotografia aceleiaşi autoare, în care apare Cosmin Bumbuţ, să nu fie o fotografie de familie ci un act artistic destinat publicului larg.

Ah, tot prietenul meu spunea că arta nu este destinată publicului, ci e un catarsis, o eliberare… De acord, dar atunci de ce o publicăm? Pentru a ne îmbată succesul. Pentru a ne satisface minunatul sentiment de a fi apreciat. Pentru a putea continua actul artistic, doar ne hrănim din succesele noastre. Pentru că însoţită de un text, într-un blog, o fotografie de familie devine un act artistic. O exprimare, o eliberare. Şi atunci de ce nu vibrez la acest act artistic oare? Ştiu! Pentru că nu cunosc autorul, pentru că nu cunosc starea în care era, când a eliberat prin shutter – adică a sutterizat – acel act artistic, conştient de altfel. Şi atunci care e diferenţa între acest act artistic şi un căţel fotografiat de un diletant cu un aparat digital de câteva milioane? Textul? Numele autorului? Creaţia sa anterioară? Ca vizual, nu prea văd niciuna. E adevărat, eu nu înţeleg arta şi nu îmi e destinată mie, ci eliberării autorului… De ce o poza chiar şi cu Cosmin Bumbuţ, făcută în ceea ce pare să fie o gară, puţin neclară, ne-ar face să vibrăm să credem că reprezintă ceva şi pentru cei care nu sunt în cercul de prieteni sau familia autorului? Să încercăm să înţelegem.

Îmi cer scuze daca am trecut anumite linii care nu se trec de obicei, dar tocmai acea neînţelegere a artei, incultura despre care dvs. vorbiţi printre liniile, îmi permite să scriu ce am scris mai sus. Eu nu am prejudecăţi, poate datorită inculturii. Mă uit la o fotografie şi decid dacă-mi place, fără să trebuiască să cunosc autorul sau alte detalii. Probabil sunt prea conservator, purist, deşi mă îndoiesc. Probabil doar incult şi cu siguranţă un diletant… Prietenul meu spunea ca sunt intolerant, dar chiar el făcea acelaşi lucru cu câteva opere ale lui Nicu Ilfoveanu. A trecut foarte uşor peste acele fotografii pentru ca nu ştia acel autor, nu auzise de el. Pentru că nu-i cunoştea opera anterioară. Pentru că avea în faţa doar opera vizuală, nu şi celelalte elemente.

Rog pe Mirela Bratu şi Cosmin Bumbuţ să-mi ierte îndrăzneala de a le menţiona numele şi opera public. Am făcut-o doar în calitatea mea de consumator de artă vizuală, de artă fotografică şi le mulţumesc pe această cale pentru toate îmbăierile vizuale oferite de acele fotografii care m-au făcut să rezonez la actul artistic.
cattalin2002 - de reincarnat la: 09/07/2005 02:23:13
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Am citit noul si veciul testament. Citeva lucruri scrise in cele doua carti vin in contradictoriu. Nu sint destul de erudit in materie ca sa pot face o afirmatie categorica, dar dupa parerea mea si Moise si Isus au fost oameni mult deasupra nivelului de inteligenta a vremei respective. Poate chiar "maestri de Reiki"...

Inca ceva, Noul Testament este mai mult o culegere de lucrari a celor 4 evanghelisti. Nu imi amintesct sa fi citit ceva scris de Isus. Toate povestirile sint scrise de altii si numai aminteste ce a spus el. De ce? Isus nu stia sa scrie? Apoi, nu se stie prea mult despre ce a facut Isus intre 8 si 32 de ani. Unii zic ca a fost la scoala si i-a uimit pe invatatori cu inteligenta lui (ceea ce vine in sprijinul a ceea ce am afirmat mai sus...) altii zic ca a fost ucenic la un timplar...

***Ca si ghicitoarea tiganca are unele puteri, iti zice din trecut mai multe decit crezi.***

Nu orice tiganca poate ghici cu adevarat. Cei care au puterea spirituala de a ghici de cele mai multe ori vorbesc cu spiritele. Nu stiu daca ai urmarit, acesti clarvazatori sint folositi de politie si birourile de investigatii sa dezlege cazuri dificile in care nu au probe materiale.

***Bibila nu se poate compara cu o alta carte religioasa. Nu poti sa zici ca una sau alta e mai buna, pur si simplu nu suporta comparatie.***

Argumentul meu este ca orice carte religioasa a fost scrisa de "OM". Toti cei care le-au scris pretind ca au avut inspiratie de la Dumnezeu. Cum le-a venit aceasta inspirate??? Si de ce tocmai lor??? Depinde si cum a interpretat fiecare "mesajul trimis de Dumnezeu". Este stiut ca fiecare individ interpreteaza fenomenele pe baza nuvelului de educatie si a tipicului de cultura in care traieste. Asa s-ar putea explica diferenta dintre religii, poate... De ce sa credem ca religia crestina este mai dreapta decit iudaica, musulmana sau hindusa???... Ce argumente avem sa sustinem asa ceva?

***Nu exsista reincarnare. Pt ca daca ar exista atunci Iisus si toti sfintii s-ar insela. **

Religia crestina nu spune nicaieri ca nu exista reincarnare. Nici nu pomeneste de asa ceva. Ar trebui sa studiem un pic chestia cu "buciumatul lui Adam". Se spune ca atunci cind Adam va suna din bucium, toti mortii se vor ridica din morminte. Pe urma biserica crestina a adaugat: "numai cei care merita"... hahahaha...
Deci numai premiantii?!... sau cei care au relatii?!... oportunistii???... hahaha

***Inseamna ca religia hindusa ar fi cea adevarata, iar cea crestina falsa.***

Asta nu vom sti niciodata. Singururl lucre despre care mi-am format o opinie categorica este faptul ca daca exiata un Dumnezeu, nu poate fi decit unul singur! Ca unii il numim Dumnezeu, altii Alah etc... Este numai unul singur ori nu este nici unul!

So Happy





#58790 (raspuns la: #58680) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rubrica mea de texte personal - de cico la: 30/08/2005 21:49:41
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
rubrica mea de texte personale

mai sa fie, nu-mpingi sentimentul proprietatii putin cam departe??? ;))) Sa-mi zici si mie cum se pot crea aici asemenea rubrici "ale tale", "personale", ca mi-as face si eu una. Cu tablita la intrare ("pt toti, cu exceptia om-ului").

nu-i prima oara ca raspunzi cu un mesaj total lipsit de continut (ba alta data te-ai legat TU de mine din senin cu asemenea interventii!). Macar mesajul meu a fost virulent, dar cu argumente la subiect. Virulent, fiindca opiniile tale sunt ale sateanului din Tanacu, ce "nu e pregatit sa accepte" ca femeia aceea pusa pe cruce poate fi salvata de ...stiinta. Mai bine sa scoata popa dracii din ea punind-o pe cruce!

In loc de raspunsuri de-asta zice-se "politicoase", mai pune mina pe Biblie si cauta ce ti-am zis. Si spune ce ai face daca "mutatiile" astea de te sparie s-ar fi intimplat cu tine sau unul apropiat. Sau esti bun sa vezi si sa judeci doar bubele altora?

Toate cele bune si te rog...IGNORA-MA!

nu pot, pe-aici se dialogheaza, chiar daca opiniile contrare nu-ti convin. Vrei sa vorbesti de unul singur? fa-ti un blog pe google si invita-ti doar prietenii. Altfel, respecta TU spiritul deschis al cafenelei!
#68676 (raspuns la: #68674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan - de rac la: 01/10/2005 20:44:52
(la: Am putea face posibilă întâlnirea cafegiilor ?)
Polemica se poate face in mai multe feluri. Hai sa o alegem pe aceea eleganta, sa nu dam exemple negative.

Interventia ta vine si-mi da dreptate, de fapt. Ea demonstreaza cat de usor se pot interpreta vorbele, atunci cand sunt doar scrise, relevand astfel superioritatea comunicarii reale, in comparatie cu cea virtuala. De exemplu, cuvantul "Da" poate sa aiba sens de intrebare, de mirare, de plictisire, de uimire, de bucurie, de intristare... Insa asta vine din pronuntie, din ton, adica nicidecum din ceva virtual, surd. Sigur, noi aici suntem pe o pagina, noi am ales asta, dar... nu inseamna sa nu recunoastem ca tipul asta de comunicare de fapt nu reflecta 100% din intentiile reale, avute in vedere de catre cei care participa la aceste discutii virtuale. Este si ceea ce s-a intamplat cu Intruder, de exemplu, dar nu e singurul caz.
Revenind la Intruder, aici sunt doua aspecte: mai intai, ca au existat mai multe schimburi de mesaje private si mailuri intre mine si el, deci interventia mea nu e chiar grabita, ea vine dupa o perioada in care am obosit. O sa spui acum: de ce nu renunti, daca nu obtii ce vrei? Renunt, dar nu fara lupta, asta e raspunsul meu, mai ales cand mi se pare ca am dreptate, ca dupa ce dau dovada de buna-credinta, sunt tratat atat de distant.
Al doilea aspect legat de Intruder, pai, draga maan: de ce ii iei tu apararea? Oare el nu poate sa-si sustina punctul de vedere? Sau ai o afinitate pentru el? Ori, ma ai in target pe mine... Glumesc aici, desigur, dar, in general adevarurile se spun in gluma, nu?

Revenind la consideratiile tale pe tema utilitatii sau nu a intalnirii membrilor de pe site: esti libera sa crezi ce vrei tu despre asta, sa-ti imaginezi cum vrei tu tipul de discutie pe care l-ai avea cu Cassandra cand va veti intalni (asta tine de voi doua, nicidecum de un soi de... demitizare, pe care il sugerezi). Eu cred simplu ca asa cum este un om in scheletul lui psihic, asa va fi mereu, in orice situatie.
Daca inainte de revolutie cineva fura, si dupa aceea a continuat sa o faca, numai ca acum, in "capitalism". Daca cineva este harnic, sa zicem, este si acasa, in Romania, si in Canada, daca ajunge sa traiasca. Daca eu am niste valori, maan, le am si cand dorm, si cand merg la WC (scuze), si cand si ce scriu pe cafeneaua.com, si cand merg la serviciu, si cand merg pe strada.
Nu vad de ce doua persoane care au putut schimba discutii virtuale interesante, amuzante, spirituale, placute, atunci cand s-au intalnit face to face au devenit brusc gospodine blazate, plictisite, si ineteresate numai de vreo reteta de prajituri... Sincer, nu cred asta. Daca tu, sau altcineva aveti doua tipuri de comportament in sensul celor aratate de mine, atunci... n-are rost sa ne mai facem bataturi la degete pe tastatura...

In clipa cand porti o comunicare cu cineva (din nou vin la Intruder) pentru o vreme si descoperi niste puncte comune cu persoana, apoi, sunt altele care te atrag (chestiuni de cultura, educatie, si altele) - sigur, in masura in care le poti intui de departe, atunci, vii si-i spui, locuind in acelasi oras cu el: hei, you, hai sa ne vedem, sa ne intalnim, ca sa putem dezbate, ca sa facem "echipa", cum am zis eu. Sigur, nu poti forta, dar merita sa te intrebi si sa-l intrebi de ce. E normal, nu? Apoi, explicatia nu e explicatie, ci lungi texte in care se invarte in jurul cozii...Vii din nou si-i zici ca nu ai inteles, ca nu ai priceput, ca totusi..., dupa care din nou ascunzisuri, trageri de timp (nu stiu cum sa le zic). De aici vine pasajul cu “ai un talent deosebit in a scrie (…) mult si a spune (…) putin.” Aveam dreptate, in sensul ca asta e parerea mea, am dreptul sa cred asta, am si motive, despre care tocmai am vorbit.
Chestia cu frustrarile..., da, e o provocare voita sau facuta la nervi (recunosc ca ma aprind repede, dar ma si sting la fel), insa unde vezi tu aici agresivitate? Care este jignirea? Poate, pana la urma, nici nu sunt prea departe de adevar.
Insa, provocarea venea sa il faca sa ma faca sa inteleg si eu...
Vezi, maan, eu nu sunt omul care sa cedeze din prima. Daca la serviciu vine patronul si imi spune: "De maine esti concediat", ma duc si intreb de ce. Apoi, iar si iar de ce, pana inteleg. Nu ma pun de-a curmezisul, vreau sa fiu bine inteles, dar nu inghit nimic nemestecat, nu pierd nimic fara lupta, nu ma resemnez asa usor.
De aceea am avut acest schimb cu Intruder, pe care, daca l-as intalni, l-as lamuri eu... In fine.
Eu, cu oricine m-as intalni de pe acest site, ori de pe altul, as fi, si am fost la fel. As vorbi asa cum scriu... As dezbate ce si cum dezbat pe aici...
Crezi ca sunt nebun daca am propus intalnirea asta? N-are decat sa faca fiecare ce vrea, sa nu vina, dar intentia e fireasca, de bun simt, normala. Sau, cel putin asa o vad eu. Nu mai departe decat baiatul meu, care are 13 ani mi-a zis: Tata, uite, am primit un mail, prin care sunt invitat la o intalnire cu utilizatorii de pe site-ul... ma rog, nu mai stiu care. Pai, cand am auzit asa, am zis: de ce sa nu facem si noi? Adica, altii fac, se organizeaza, iar noi...
De aceea am deschis conferinta asta, si astea imi sunt crezurile despre comunicarea umana. Aaaa, ca unii cu altii nu se inghit: nu-i nimic, n-am nimic impotriva ca ne putem intalni pe "clase"... Ca si absolventii, cand se intalnesc dupa un numar de ani, nu se intalnesc tot anul, ci pe grupe...
Dar, eu am lansat ideea, nimic mai mult. Nu vreti? OK, nu-i bai.

In legatura cu DQ, am sa spun asa: totul depinde de partener. Uite, am fosti colegi cu care pe vremuri ma intalneam mereu, mergeam la petreceri, ne vizitam. Unii dintre ei, dupa ce s-au insurat, au disparut din cerc in timp ce altii au continuat sa se intalneasca, implicand si nevestele, bineinteles. Sigur, nu la aceeasi temperatura au mai fost contactele, dar ele nu au murit brusc.
Ceea ce vreau sa spun e ca e vorba de partener. daca este un sot/sotie incuiat(a), o persoana rea... si mai stiu eu cum, atunci se va simti in plus la genul asta de intalnire.
Daca, din contra, e o altfel de persoana, fii sigur ca se va adapta imediat, va intra in joc, daca nu cumva se va si inscrie in viitorul apropiat ca utilizator. Cam asta cred eu.

Am scris si eu un cearceaf..., dar nu asta e problema... Pot scrie si doua, si trei, daca as stii ca la capatul acestor demersuri ar putea rasarii macar un inceput.

Imi amintesc de Teodor Stolojan, cand era prim ministru, pe la inceputul anilor `90. Era o greva puternica (nu mai stiu unde, parca la CFR) si dadea la TV negocierile. Zicea atunci Stolo: Chiar daca ar trebui sa stau sa vorbesc 7 ore cu voi si sa va explic, si tot am sa o fac, ca sa rezolvam situatia...
Ma rog, citatul si contextul sunt aproximative, dar relevante, cred.

Asa si eu...
#76165 (raspuns la: #76124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MAMI - de casyana la: 06/10/2005 15:30:40
(la: "O aştept pe mami"-- Amintire.)
... imi place f mult textul tau.nu stiu daca este numai pt calitatea textului sau este din cauza ca pt mine acest cuvant este cel mai frumos din lume si pt mine are o singura simnificatie:persoana care mi-a dat viata si pe care am sa o admir pana la ultima rasuflare si poate chiar si dupa moarte.felicitari inca o data pt text si as vrea sa urez numai bine toate mamelor din lume si le felicit pt puterea pe care o au.



Bacul e aproape: cum stai la mate? Testeaza-te online!
Teste cu rezolvari complete, cursuri cu teorie si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...