comentarii

text de tip argumentativ despre simtul masurii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de onutza la: 04/07/2008 11:35:18
(la: Perle scolare)

Vezi Galerie Articol
“Eminescu a scris Luceafărul pentru că l-a văzut mai mare decât toate stelele şi de aceea i-a plăcut" scrie un elev de clasa a XII- a.

Alt elev scrie “Luceafărul este cea mai mare poezie a lui Eminescu, cred că are vreo sută de strofe şi acolo e vorba despre o poezie de dragoste pentru că există o fată pe care o iubesc doi tipi şi ea la început nu ştie pe care să-l iubească, dar îl alege pe celălalt şi o doare în cot de Luceafăr”.

Despre Nichita Stănescu, un alt elev de clasa a XII-a scrie: că este un poet care se miră de orice. El se miră şi de faptul că oamenii aud şi au urechi. Păi de ce? El n-a avut urechi? A văzut el vreun om fără urechi? Mă rog, da se zice că aşa este în poezie, să te miri de toate şi să le pui pe toate unele subt altele, în rânduri scurte, ca să se vadă că sunt versuri”

La cerinţa - scrie un text de tip argumentativ, de 15-20 de rânduri, despre timp, pornind de la ideea exprimată în afirmaţia “Timpul se schimbă. Trebuie să ne schimbăm şi noi cu dânsul” a lui Lovinescu, unul dintre elevi scrie: "Păi da, trebuie să ne dăm după timp, acum nu mai este vreme de dulcegării, de tromboane, trebuie să ştii să trăieşti, să faci bani, să ai casă şi maşină, să ai un servici uşor şi bănos. Dacă te dai după timp trăieşti bine, cum trăiesc deputaţii”.
latu - de A_Carmen la: 09/09/2006 12:35:55
(la: spre confirmare in cafenea)
nu judeca pe altii, mai ales la distanta. oamenii se comporta diferit in medii diferite. intr-un mediu ostil chiar si cel mai simpatic tip se va simti retras si va putea sa sugereze celor din jur insusiri pe care cel simpatic, nu le are.

nu poti sa tragi concluzii, sa pui diagnostice. iar asta, nu pentru ca suntem in virtual (dar si de asta). si in viata reala, cand cunosti pe cineva, nu te grabi sa-i pui eticheta. omul este un univers.

varsta ta nu are nici o importanta aici, intr-un forum in care ai intrat liber, ce nu tine cont de asta, intr-un forum in care chiar Daniel Racovitan s-a referit la "aruncatul in fata cu anii", intr-un comentariu adresat unui user ce-si "striga" varsta ca pe un argument.
sa nu-ti iau in nume de rau sinceritatea? n-am de unde sa stiu cat de sincer esti, n-am de ce sa-ti iau asta in nume de rau.

in nume de rau iau doar fatul ca ma judeci (chiar daca voalat), ma pui la un zid imaginar, unde ma intreb cine ar putea sa arunce primul cu piatra. in fond, ce am facut? am sustinut dezinteresat pe cineva (si in viata reala am facut la fel). apoi, cand acel cineva a gresit, i-am recomandat, spre binele lui, sa dispara o vreme. asa mi s-a parut mie (si inca mi se pare) ca e mai bine pentru el.

ce era sa fac? sa ma apuc sa plang la usa adminului, sa-l rog sa-l mai confirme o data? sau sa-l iau acasa pe userul respectiv ranit? i-am dat un sfat. e drept, poate prea dintr-o data, prea "nelucrat", poate trebuia sa ma adresez lui in privat.

putem judeca la rece?

revenind, as pune aici intr-un citat aproximativ textul cu care se incheie filmul romanesc "Margo", in regia lui Ioan Carmazan, recent aparut, pe care l-am vazut acum cateva zile:

Trei lucruri sa nu faci:
- sa nu vorbesti despre ziua de maine pana nu rasare soarele;
- sau vorbesti despre Dumnezeu pana nu ai tu credinta in tine;
- sa nu judeci pe altul, pana nu-ti judeci pacatele tale.



______________________________________________
cui foloseste?
#144351 (raspuns la: #144111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de alex andra la: 01/11/2006 19:23:50
(la: Omul in raport cu existenta sa)
Inteleg ca textul te-a bulversat. Altfel nu pot sa-mi explic risipa de elogii pe care o desfasori pe parcursul unui text de vreo zece ori mai amplu decat obiectul criticii tale savante. Vorbesc prostii ! Elogiile sunt tinute in frau, sunt atent cenzurate de un spirit obiectiv, care nu se lasa furat cu una, cu doua de entuziamul specific novicilor in materie de critica, atunci cand dau de un text realmente valoros. Iti apreciez deci simtul masurii, tonul ponderat al vocii, echilibrul expresiei. Ma gandesc foarte serios ca textul tau critic ar putea fi folosit drept model la scoala de critica literara.
Daca ma hazardez in aceste considerente de ordin metacritic este pantru ca mi-ai luat literalmente maul:)))))))

Lost without music in a world of noises
#154803 (raspuns la: #154742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apol - de u incercare la: 04/02/2008 22:24:52
(la: MAI AM UN SINGUR DOR (III))
am si eu simtul masurii. textul l-am scris tot cu un oaresce plan. nu e tocmai un work-in-progress. mai e o parte a IV-a pentru ca nu am voie de cit la 3 postari pe zi si per total nu acopeream in doare trei parti. cit despre Blaga, el e cu dealul si cu valea. pe mine ma interesa marea unde voia sa moara domnu' Eminescu.
#282305 (raspuns la: #282296) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Punct(um) si de la capat(um) - de Dinu Lazar la: 20/03/2004 06:56:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am mai vorbit aici de situl Punctum.ro

Aparitia lui si mai ales citeva elemente precise din "termeni legali si conditii" au declansat o sumedenie de miscari de trupe si de pareri pro si mai ales contra, din care o parte semnificativa pot fi citite cu interes la
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=393

La o analiza la rece, mie punctum.ro mi se pare o initiativa grozava, ratata din start din cauza unei proaste gestiuni a stimulilor reali ( daca se intimpla aia ce fac, daca se scrie asa cum reactionez, daca se raspunde asta ce raspund, si care e religia mea si crezul meu, sau ii bag pe toti in ma-sa si nu-mi pasa si o sa-i bag in ceatza si s-or linisti poate cumva); asistam mai ales, lucru caracteristic oricarei intimplari in Ro, la o dezastruoasa politica de public relations.

Pot sa intuiesc ca cineva sau un numar de buni fotografi au vrut sa faca un sit de inalta calitate a lucrarilor, dupa standardele hotarite dar nespuse, in care sa expuna colegi de suferinta si sa fie analizate lucrarile acestora de cei ce ar putea sa aiba un cuvint mai adevarat de spus si sa aiba astfel un permanent feed back la lucrarile expuse.

In loc sa spuna in statut din prima mai nene, uite in jurul lui icsulescu sau pur si simplu pe motiv de simpatie reciproca la bere sau la idee se face o grupare formata din ics si igrec si noi gruparea credem ca o poza buna e neaparat asa si asa si un comentariu bun e asa si asa si cine nu se inscrie in aceste coordonate pa si pusi, au scris un regulament care aparent e OK dar care de fapt pacatuieste in niste puncte fundamentale.

In loc sa aiba curajul sa spuna uite, suntem astia si cream curentul cutare care are urmatoarele coordonate si credem cu tarie in ceea ce facem si cine vrea sa vina pe aici trebuie sa fie asa si asa, si daca vrei sa intri cu poze sau vorbe trebuie sa ai poze cu zimti, sau fara zimti, vorbe dulci, sau artzagoase, au pus fraza care toarna gaz peste foc in loc sa-l stinga sau macar sa-l controleze:

"6. Din lipsa de timp, juriul Punctum isi rezerva dreptul de a nu comenta sau justifica deciziile sale referitoare la formularele de inscriere primite. Indiferent care este decizia finala, nu veti primi din partea juriului comentarii la fotografiile trimise."

Adica dati voi poze, ca noi nu avem timp de vorbe si cind o sa le vedem daca o sa ne placa esti membru, daca nu, nu, dar nu vei sti in veci ce ne place si ce nu si mai ales de ce, ca noi cream aciulea, nu ne jucam.

In general, toate gruparile din arta, intotdeauna, au avut curajul sa-si asume cumva apartenenta si personalitatea si stilul; la noi nu, totul se abureste, in loc sa se spuna " asta e un sit cu poze asa si asa, nu au ce cauta incepatorii fara glagorie, salonarzii si editorialii" se lasa totul in ceata, trimite tu poze ca noi in voie tacem si daca ne placi, dar de obicei nu e cazu`, al nostru esti.

Alta chestie trista este :

"10. Daca se intimpla sa nu primiti acceptul, aceasta nu inseamna ca fotografiile Dvs. sunt slabe. Pur si simplu juriul Punctum nu a fost convins de acele fotografii pe care le-ati trimis, si nimic mai mult."

Cum se face convingerea asta a juriului, daca trebuie un peste de la Galati sau o felicitare de la Haarper`s iar nu se spune; sau un vinisor sau pe shestache? Trebuie sa fii membru al unui partid sau sa publici pe de-a moaca la 22 ori sa fii plin de Dileme...
Daca s-ar preciza clar, tehnic, stilistic, estetic, conceptual, cum devine cazul, poate lucrurile ar fi mai in avantajul tuturor.

Poate, poate, ciinii latra, caravana trece.

Trece lasind sperante:

"Va asteptam pe Punctum oricand fotografiile Dvs. vor fi mai convingatoare."

Dar noroc ca suntem in Ro, unde:

"Regulamentul de fata nu poate fi contestat."

Asa ca am vorbit si eu aici degeaba putin, mirindu-ma cum devine cazu` de niste oameni altfel extrem de onorabili si importanti, fara indoiala, pentru fotografia romaneasca, reusesc sa faca atitea valuri pe care nu se vor sui ca sa surfeze, ci care ii vor uda daca deja nu au facut-o.

Nu neaparat cine se pricepe senational la imagine trebuie sa se priceapa la cuvinte si la organizare; dar in toate cele trebuie sa ai simtul masurii si sa cauti oameni care sa se priceapa in niste domenii tot atit de bine ca tine in fotografie, si sa scrie un regulament si sa conceapa un crez explicit si sa organizeze de o maniera multumitoare treaba.

O initiativa care poate fi grozava, risca sa ridice impotriva sa niste valuri nemeritate.

Si daca ar fi numai valurile ar fi bine...

Pentru ca fraza asta ne da iar cu capu` de pereti:

"5. Va rugam sa trimiteti in formularul de inscriere fotografiile Dvs. cele mai bune, indiferent de stil, subiect, categorie, tehnica folosita etc"

Pai, ori la bal ori la spital.
Traiasca ghiveciu`!
Ashtept pupat piatza endependentzi, sa fac si io o poza...
#12453 (raspuns la: #12439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
thelinuxguy :-) - de desdemona la: 29/04/2004 03:47:01
(la: Romanii si co-operarea)
Imi place nickname-ul tau, dar mi se pare ca sistemul de operare linux e mai rabdator si mai rezonabil si nu trage concluzii eronate :-) !!!

Stai, nu sari ca nu dau turcii !!! Ce treaba-i asta, vii si imi dai in cap cu Irak, Iran si Afganistan ! Nu ma refeream la ele, ci la alte societati traditionale : bastinasi australieni, amerindieni, indieni, greci, japonezi, chinezi, popoare africane, si chiar est-eurpoeni. Nu tin sa intru in detalii si polemici pentru ca e o pierdere de timp, cred ca mesajul meu e suficient de clar pentru cei ce vor sa-l inteleaga. Ma referam mai mult la influenta moralitatii asupra evolutiei persoanelor membre ale acelei societati si nu la posibilitatea de-a exista in acele societati grupari de guerilla si extremisti, fanatici, violenti. De fapt ideea mea a gasit o confirmare recenta intr-un subiect prezentat pe acest site cu cateva zile in urma (despre 'islamizarea europei', regret ca nu mai cunosc titlul exact).
Ideea de la baza afirmatiei mele era ca traditia joaca un rol regulator in societate, si ca siguranta pe care ti-o da ea poate fi uneori preferabila libertatii absolute a gandirii, care ridica o multitudine de probleme de soutionat, pentru care e greu sau imposibil sa gasesti singur raspunsuri intr-o viata, oricat ai fi de genial. Uite, imi vine in minte un exemplu, iarna, haita de lupi se deplaseaza prin zapada adanca unul dupa altul, folosindu-se de urmele celor dinainte. Nimeni nu opreste pe un lup sa o ia pe alt drum daca vrea, dar e mai greu sa isi croiasca singur un drum prin zapada neumblata. Intelegi ce vreau sa spun ? E mai usor sa urmezi o traditie straveche, macar in liniile mari. Sigur, aici nu vreau sa ridic in slava 'extremismul traditionalist' adica sa adopti toate practicile si superstitiile inaintasilor, cum ar fi de exemplu evitarea planificarii familiale (sa fie cati prunci o da dumnezeu), sau sa scuipi de trei ori cand trece matza neagra. Dar sa ai respect pentru principiile traditiei, sa iti folosesti simtul masurii si bunul simt, si sa te privesti pe tine insuti in mod obiectiv pe cat se poate (sa iti dai seama singur cand exagerezi). Desigur rebeliunea e buna, si e un factor de progres, dar o schimbare trebuie sa fie justificata de efectele ei pozitive.

Sigur ca societatea umana a fost mai violenta si mai destructiva ca azi, dar asta nu e neaparat vina legilor morale de care vorbeam. Dar in ce priveste distrugerea eu ma refeream la autodistrugere (sinucideri, dependenta de droguri, violenta in familie, depresie si nebunie). Cati dintre locuitorii Columbiei si Boliviei sunt dependenti de drogurile pe care le produc ? Cati se sinucid in tarile sarace ?
Cred ca m-am lungit prea mult, dar sper ca ai inteles ce voiam sa spun. Nu te supara daca tonul mi-a fost cam 'beligerant', imi place sa pun energie in exprimare, sunt un dragon (chinezesc) deci e normal sa scuip flacari :)

O zi excelenta !
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#14692 (raspuns la: #14404) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu cred ca se referea la elef - de Florin si atat la: 13/07/2004 02:04:55
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Nu cred ca se referea la elefanti. Prietenul ei ii spusese.
Deh, fata n-avea simtul masurii, sau poate era chiar norocoasa...:)))
#17733 (raspuns la: #17732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre grasi si slabi. - de Grettel la: 11/01/2005 17:45:21
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
La 14 ani aveam deaj 1,75... erma foarte inalta pentru varsta mea si foarte slaba. Apoi m-am oprit brusc din crestere si m-am ingrasat instantaneu. Si acum, daca mananc 2 felii de paine pe zi ma ingras cumplit. (2 kg / luna). oscilez intre 70 si 65 de kg. Am avut insa, in urma unui regim alimentar disociat, si 58 de kg. Eram slaba si puteam sa imbrac orice, ca mi se potrivea.
Insa nici la 58 nici la 70, chiar daca eu m-am simtit diferit, nu am fost tratata diferit.
Cunosc "grasi" absolut fermectori, de care nu te poti abtine sa nu te indragostesti, si slabi pe care nu-i pot suferi. Dar sunt si oameni nesuferiti sau carismatici indiferent de greutate.
faptul de a fi respins sau acceptat nu cred ca are legatura cu reactia celorlalti. De obieci suntem perceputi exact asa cum ne percepem si noi. O stima de stima scazuta are ca urmare un comportament anxios si in consecinta ne face mai putin deschisi spre socializare sau chiar dezagreabili.
Cred ca totul e in mintea noastra.
In rest, supragreutatea e o chestiue ce tine de sanatate, dar nu singura: excesul in orice directie este daunator.
Asa ca, indiferent de caracteristicile fizice, un tip e placut in masura in care si el se place, se ingrijeste si se respecta pe sine. daca ai ridicat aceasta problema, totul de fapt e in mintea ta. Fii bun si grijului cu tine si asa o vor face si ceilalti.
Cu simpatie,
Grettel
(care nu e grasa sau slaba, dar nici nu-i pasa)
mujahedinii sinucigasi.... - de MCG la: 25/01/2005 23:25:00
(la: Bush-Personalitatea Anului)
Cred ca argumetati numai de dragul de a argumenta... in mare masura aveti drepatate. Trebuie sa ai curaj si spirit de sacrificiu ca sa faci asa ceva. Cind cineva iti ataca tara si tu nu ai F16's, B52's, nucs, si asa mai departe... ce iti ramine de facut?
Poate in ziua de azi este greu de conceput. Nu cred ca noi am face asa ceva.
Corect sau gresit?... Depinde din ce unghi privesti si pentru cine votezi...

Daca ne gindim la epoca moderna:
- Japonezii au inventat metoda armei sinucigase "kamikaze".
- Rusii au fost mai smecheri... ei foloseau "cal-soldat" ca sa explodeze cimpurile minate (ei sinucideau caii... hahahaha)
- Primul atac terorist a fost executat de Israel impotriva englezilor. Cele mai multe atacuri teroriste sint impotriva Israelului.
- Cele mai multe agresiuni armate au fost facute de americani
- Cele mai multe incalcari ale Conventiei de la Geneva?!...
(toti o fac cind au ocazia si ceilalti striga si acuza in gura mare....)
- Irakul a fost atacat pentru incalcarea unei Rezolutiei ONU, totusi cele mai multe incalcari de Rezolutii ONU le are Israelul, peste 200 si nimeni nu-i ataca pentru asta. Well, cel putin in mod declarat.
- Pestele mare il maninca pe pestele mic (exceptind piranas... este un peste mic dar foarte shifty...)
- Noi argumentam pentru cine are si cine nu are balls (dar pina si la tenis li se da new balls dupa fiecare 7 ghemuri...)
- Apa nu curge la deal... (exceptind riul Yarra, in Melbourne)
- Sharon vrea pace dar nu i-a in consideratie armistitiul propus de noul presedinte la palestinienilor.
- Exista presedinti fara tara (cel al palestinienior)
- Tari care se bat sa se apere si tari care se bat sa supravetuiasca economic
- Imperiul Roman si Imperiul Otoman aveau mai multi soldati decit America si tehnica de lupta la fel de dezvoltata, pentru vremea aceea, si pina la urma puterea lor a fost macinata de "buturugile mici".
- Noi argumentam, tinem cu unii sau cu altii.... dar citi dintre noi ar pune mina pe arma sa apere cauza pe care o sustine????
- Cind ne convine ne consideram romani. Cind nu?!... ne consideram americani, australieni, israelieni, germani, francezi.... dar daca tara in care traim ar fi atacata... am face ceva ca sa o aparam?
- Luam cu ardoare partea lui Bush ori Saddam... Dar care din noi s-ar arunca in fata glontului ca sa le salveze viata?!...
- Acuzam pe soldatul american sau pe insurgentul irakian... dar noi cum am proceda daca am fi in pielea lor???
- Spunem "NU" de dragul de a spune "NU", dar nu venim cu o alternativa.

Asa ca hai sa discutam cite in lune si stele. Dar sa nu ne certam, insultam... si asa mai departe.

Pace si virtute,

Descultz

#34545 (raspuns la: #34528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
ivy - de Belle la: 18/05/2005 18:34:58
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
faina povestirea, ce bine ca tipul a avut simtul umorului :)))

in nici un caz nu lucrez ;) de-abia stiu pe ce lume traiesc :P, da' i-am zis lui sefu ca daca e ceva urgent sa ma sune si-mi deschid laptopul pentru el ...

eu am racit sambata cand am lucrat in curte dar am dus-o pe picioare si a fost musai sa stau azi acasa ca-mi omoara sinusurile cu ventilatoarele lor (chiar daca cel de deasupra cubului meu i-am pus sa-l inchida, cand sunt racita le simt pe celelalte)

de gatit poate deseara pentru dinner, da' nu fac nimic "bun" ca fi-miu e la dieta si trebuie sa fiu supportive ;)
#49694 (raspuns la: #49693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Codul lui Da Vinci - de silver la: 29/09/2005 12:53:20
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Desi topicul este "Codul Da Vinci", prima lucrare a lui Dan Brown pe care am citit-o este "Îngeri şi demoni" şi mărturisesc că mi-a plăcut mai mult decât "Codul ..." şi "Fortăreaţa Digitală" pe care le-am citit ulterior.

Cât priveşte cărţile în format electronic, sunt poate o demodată din punctul acesta de vedere ... îmi place să citesc o carte tipărită, să simt mirosul de cerneală de tipar, să stau comod în timp ce citesc şi, la câteva pagini, să-mi imaginez acţiunea cărţii, cu un deget prins semn de carte între file. Şi nimic nu mă linişteşte mai mult înainte de somn decât lectura unei cărţi bune.

"Codul lui Da Vinci" dă apă la moară tendinţelor feministe, hrăneşte cu material religios aparent bine documentat tendinţa unui întreg popor de luptătoare pentru drepturile femeii de a dovedi că femeia e punctul, originea, începutul tuturor lucrurilor şi motorul acestora. Mai mult, interesant de menţionat este faptul că într-un reportaj realizat de Discovery, mi se pare, legat de aceasta tema "Codul ... ficţiune sau realitate" am văzut preoţi intervievaţi care susţineau că e posibil ca Maria Magdalena să fi fost soţia lui Isus, ca ea este personajul prezent în "Cina cea de taină" în stânga lui Isus, fapt ce mă pune pe gânduri.

Cunoaştem cu toţii importanţa elementului feminin îm mitologie, totuşi ipotezele emise de Dan Brown, deşi au un palid substrat documentar, mi se par puţin forţate.

Dincolo de toate acestea, "Codul ..." ramane o carte ce se citeşte cu plăcere, ce incită imaginaţia şi să aripi gândului spre " cum ar fi fost dacă ...".
serbus oana :) - de Belle la: 29/12/2005 19:15:19
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
si simtul masurii ;))))))))

vrei pizzaaaaaaa?

de luni intru pe dieta ca nu se mai poate, mi-am cam facut de cap de
cand m-am lasat de fumat si mai ales cu sarbatorile astea....... sper sa
ma mai incapa pantalonii de antrenament :(
#97697 (raspuns la: #97696) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
re - de Cogito la: 11/02/2006 18:31:39
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Nu exista un singur raspuns.Valentele acestei probleme sunt mult mai variate decat par.Unii spun ca este vorba de insertie altii de reinsertie.Altii pun accent pe psihologia copilului si modul unde creste copilul si cum creste.Cand ajungi la o anumita varsta conflictele interioare cresc si ele, si se inmultesc si apre acea forma de razvratire la unii iar la altii starea pe care o cred normala.Dat poate fii (insa accept aceasta supozitie pentru ca nu pot sa argumentez)in mica masura.Totul este dobandit si supus transformarii.
#105236 (raspuns la: #104718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cristian miron - de Guinevere la: 14/02/2006 19:22:51
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Imi amintesc, desi eram copil, cand au anuntat la Europa Libera moartea lui M. Eliade. Mi s-a parut ca s-a sfarsit o era, desi la vremea aceea nu ii citisem decat eseurile. Voiam sa vin si eu in rand dupa ei, sa fie ca un fel de sir, Papini, Eliade, eu. Copiii viseaza orice, nu au limite, acum vad cat era de ridicol! Apoi am aflat despre Cioran, despre filosofia lui in afara sistemului. Am zis: fac eu un nou curent, o noua filosofie de sistem. O sa razi, dar am mazgalit ceva prin caiete, cred ca se chema Imaginatismul. Visam sa ii fiu discipol, sa merg la Paris, sa ii curat macar micul apartament iar el sa-mi dea din cand in cand firimituri din cunostintele lui. A murit dupa aceea si Cioran si s-a mai terminat o era. La fel si Tutea. Si am mai imbatranit, am capatat simtul masurii. Dar realizez ca toata "nebunia" mi-a venit de la acel "om sfarsit", si imi pare bine ca mai sunt oameni care au incercat aceleasi "drumuri" ca si mine. :o)
#105877 (raspuns la: #105668) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) nu e meritul meu, in nici - de zaraza la: 10/03/2006 22:12:23
(la: Joc, cu ascutitori)
:) nu e meritul meu, in nici un caz. cred ca e mult mai bine, am citit cu reala placere. si daca imi mai permiti o observatie mai degraba generala (da, sunt cusurgie, stiu), cred ca textul tau ar fi fost de mult mai mare impact daca te limitai doar la vreo 3, maxim 4 strofe. prima strofa e superba, pe urma linia e descendenta. dar e doar o parere de moment, maine s-ar putea sa mi se para altfel.

zaraza

ps: vroiam sa-ti spun ca mi-a placut foarte mult textul cu tipa gen marlilyn care s-a sinucis. ma grabeam atunci cand l-am citit si n-am avut timp sa comentez si apoi am tot uitat. insa inca ma mai bantuie imagini din el. :)
de ce credeti in Dumnezeu? - de grosutza la: 04/04/2006 19:48:49
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Binenteles ca morti nu simt nimic. Este un lucru dovedit (vezi disectiile, autopsiile, etc). Dar nimeni nu spune, nici un text biblic ca acestia ar simti ceva. Dar despre spirit ai auzit? Despre sufletul omului ai auzit ceva. Incearca totusi sa nu negi numai de dragul negarii, sau de dragul bravadei pentru ca nu este nimic concret in ceea ce spui. Este o simpla bravada. Nihilismul de dragul lui. Iti recomand "Anatomistii in cautarea sufletului" de Constantin Balaceanu Stolnici. Incearca, inainte de a nega. Citeste si dupa aceea discuta.
#115417 (raspuns la: #115406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru domnul Ionescu - de tatiku la: 18/07/2006 19:35:21
(la: Muzica Rock!)
Imi placea Iosif Sava foarte mult. Avea iscusinta, stia muzica si avea ceea ce se poate numi "charisma". Un glas inconfundabil, o placere rafinata de a lovi in nulitati, o putere si o dispozitie de munca perpetue, talentul rar de a se uita in decolteul interlocutorilor fara sa-i deranjeze in vreun fel. Apoi il cunosc personal, mi-a fost coleg de departament la Radio si ii cunosc si latura umana. Era, culmea, un tip cu un simt al umorului din belsug, desi multi nu pot crede asta!
Nu numai dansul respingea muzica rock. Ea e respinsa de toti cei care se scalda zilnic, de dimineata si pana seara, in muzica geniilor. Nu mai incape altceva acolo! Cand ajungi la stele ti-e greu sa mai vezi lumina unui bec.
Gi-gi - de Cri Cri la: 13/08/2006 16:24:24
(la: Mărie...)
Daca ai mai citi si altceva decat textele tale, n-ai mai simti atat de acut lipsa comentatorilor pe-aici.
Mai scriu si altii cate ceva, deh
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#138936 (raspuns la: #138845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...