comentarii

text despre pasiune


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu-i chiar asa o mare pasiune.... - de sarsilovici la: 27/07/2006 23:53:33
(la: '..n-ai pe cineva..?')
Nu-i chiar asa o mare pasiune de-a mea in a scrie texte..Am vazut ca sunt altii multi mai talentati si au un mod de exprimare mult mai elevat si poate au si povesti mai frumoase... Poate si eu daca m-as forta as scrie altfel si 'fara punctulete'... Da frazele exprima franturi de ganduri care-mi umbla alandala prin cap. Nu ca imi abandonez temele dar multe nu cer a prea multe comentarii pe marginea lor... Multe le scriu asa pentru mine si eventual in ideea ca mai imi raspunde cineva...
De multe ori nici n-am chef nici de vise nici de a fi serios ...
Azi ca exemplu de dimineata m-am trezit cu gandul cum sa fac sa mai scap de credite si datorii si sa ma vad si eu odata cu niste gologani deoparte sa-mi i-au poate vreun cadavru de masina sa ma mai duc si eu prin locurile placute mie..La o casa a mea nici nu mai am curaj sa ma mai gandesc..E doar un vis poate mai realizabil decat celelalte ale mele...Da nu ar trebui sa disper...E greu sa te zbati asa de unul singur si sa incerci sa faci ceva cu resurse destul de limitate...'N-ai pe cineva pe acolo pe unde se impart bani pe la concursuri..?'
acu sa mai adaug ceva la text.... Cati de multi mai razbat in zilele noastre singuri..cati tineri isi mai i-au locuinte ...cati isi permit un trai decent..cati se culca fara stresul facturilor si gandul ca trebuie sa faca un nou imprumut ca sa astupe altul mai vechi....
Umblam cu buzunare carpite, in relatii carpite, pe drumuri peticite, cu suflete cusute, cu vise inodate...
da e si asta un vis sa n-ai nevoie sa ai pe cineva ca sa traiesti...
Poate nu am reusit de la bun inceput sa sugerez si un alt sens intrebarii mele...E bine sa ai pe cineva care sa te bazezi ca te ajuta...Uite eu mi-am carat singur lucrusoarele dintr-un oras in altul cand mi-am schimbat serviciul, singur mi-am montat masina de spalat, singur imi reparam masina, singur imi fac curat , mancare si restul, singur imi fac prieteni si relatii si tot eu de unul singur le stric sau fac cate o greseala..Multe de unul singur ca poate ma ajuta si fizicul poate o tara si simtul tehnic poate o tara si capu..Singur mi-am luat examenele si singur mi-am gasit loc de munca si singur am avansat...
De vreo 2 saptamani mai glumesc colegii apelandu-ma sefu in sus sefu in os..Asta ca e plecat in concediu sefu mare si eu ii tin locu..Sefu semneaza delegatia sefu i-au si eu soferu sa ma duca in statie sefu, sefu...Mai degraba mi-ar spune pe numele mic si atat dat fiind faptul ca-s cel mai tanar dintre ei si inca nu am experienta unui adevarat coordonator de activitate...
Da nu am zis toate astea sa zic ca-s singur in actiunile mele..Nu-s ... Ies din casa prin lume si umblu printre oameni si vorbesc cu ei ii ascult...
Sunt multi care nu au pe nimeni..Eu am fost ajutat sa incep si consider ca nu mai e necesar sa apelez la ajutor..De aia ma chinui sa razbat singur, pentru ca am considerat ca asa e corect...
poate gresesc cand nu las si pe altii sa mai faca cate ceva....
Poate inca nu am invatat ca unele lucruri sunt mai usor de facut in 2 dar cat inca mai pot sper sa reusesc de unul singur..
Sper sa nu fie prea tarziu sa apelez la ajutorul cuiva...
Da e bine sa fim ocupati... Tot se va gasii timp si pentru contemplare si pentru meditatie..De multe ori fug in a ma deplasa pe jos ca ma apuca gandurile si-mi strica dispozitia si-mi pierd din concentrare si uit de ce am plecat de acasa..Da si gargaunii astia ai tineretii asteia care incet incet se cam duce vor imbatranii si ei si ma vor lasa in pace...
#136031 (raspuns la: #135942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rembrant - textul contine cuvinte sau... - de thebrightside la: 15/07/2008 16:16:13
(la: Cele mai Frumoase Texte ale Cafegiilor )
Sunt viu.

Ma las mancat de ciori -
ma doare-n cot.
Vezi tu… in general ignoranta te face sa te simti satul,
dar eu ma simt pustiu.

Ohoooo,
si nici DORINTA nu ma mai suporta.

Ca un soldat, ma-ntind pe visul de carton,
imi scot bricheta; mortii urla pe sub papadii :
« iesiti, ba, ast’-a dat foc la lumina! »



Multicolore si fade sunt dorurile de copil.
pfff, deci iata cum e viata (!) -
fara saliva fara urme de dinti pe umar
fara prapastia mea plina de flori...
e ca si cum ai spune…
« fraiere, subtilitatea pasiunii
nici nu exista de fapt »; Dar

hai,
Doamne, lasa zarurile jos acum si
ridica-ti ochii spre mine.
Nu te implor;
iti ordon.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17845/textul-contine-cuvinte-sau-expresii-vulgare/1
profesia = pasiune ??!! - de dorinsz la: 25/10/2003 16:44:47
(la: Practici profesia visata?)
Poate fi, in cel mai fericit caz, asa. Dar sa ne gandim putin, cand visam la o meserie? in copilarie...poate un copil sa viseze la o pasiune? Poate, de exemplu, sa viseze sa se faca "musafir", ca fiul meu la patru ani. Cand intr-adevar putem discerne (cu maturitate, nu cu betia tineretii) la o meserie, este de regula tarziu...am apucat pe un drum, ne complacem in aceasta pozitie, nu avem curaj sa o luam de la capat, si atunci cautam sa ne-mbatam cu apa rece, ca de fapt ne place ceea ce facem. Dar pana la urma este atat de important ceea ce facem, atata timp cand ne asigura un trai decent? Eu de exemplu m-am facut marinar; nu a fost unul din visele mele obsedante, dar intr-un concurs de imprejurari (alternativa dramatica -atunci- dupa admiterea ratata la facultate) am ajuns sa cunosc mai toata lumea (cate putin, e adevarat) si nu pot zice ca nu imi place. Plec, vin, ma despart de familie, ne regasim (cele mai frumoase momente) si uite asa trec anii si te intrebi: practici meseria visata? (o fi semn de batranete?) Va salut, Doru
UN text foarte interesant pen - de SB_one la: 06/11/2003 14:10:05
(la: Romania si Comisia Europeana)
UN text foarte interesant pentru strategia internationala a lobby-ului
Romaniei!

>
> Wally Olins: "Nimeni nu stie cine e Iliescu"
Olins, creatorul sloganului Orange: "the future is bright"
>
> Miercuri, 05 Noiembrie 2003
>
>
> Guru mondial al branding-ului, la Bucuresti
> Guru mondial al branding-ului, Wally Olins, este prezent timp de
doua zile la Bucuresti, fiind invitat de revista Biz si de compania de
consultanta Brandient. El este printre cei mai mari creatori de marci din
lume. Numele sau este legat de Orange, a carei identitate a redefinit o
intreaga industrie, de Renault, British Telecom, Unilever. La aproape 70 de
ani, se dedica unui domeniu neobisnuit: branding-ului de tara. In
portofoliul sau se afla Polonia, Anglia, Portugalia, Spania. Sloganul pe
care l-a construit pentru promovarea lusitanilor este extrem de expresiv
"tara unde Atlanticul atinge Europa". Este totodata conferentiar la Said
Business School-Oxford si are propria firma de consultanta.
>
> Inainte de a sosi in Romania, si-a organizat un panel (un grup de
intervievati). I-a intrebat ce stiu despre tara noastra. Nimeni nu a stiut
mai mult decit: Ceausescu si Bucuresti. La reuniunea de ieri a participat si
Mircea Geaona, ministrul de externe care a anuntat ca trebuie sa regindim
programul "Made in Romania".
> Iliescu este un regim, un om de stat, un lider post-comunist? Cum e
el perceput in strainatate?
> Ceausescu?
> Iliescu, actualul presedinte.
> Nimeni nu stie cine e Iliescu, in afara Romaniei. Nu este perceput
nicicum. Stii cine e presedintele Elvetiei? Oamenilor nu le pasa de
politicieni. Cine sint ei.
> Daca miine v-ar angaja guvernul Romaniei, care ar fi primele
recomandari?
> Sa stringa la un loc toate personalitatile reprezentative din
politica, business, sport, cultura, publicitate. Apoi, sa-si fixeze clar
tintele, pentru ca nu te poti adresa tuturor. Tarile din NATO, UE si cele
invecinate sint "target"-uri suficiente. Toti trebuie sa gaseasca "Ideea",
pentru ca in planul urmator sa identifice oportunitati, punctele tari.
> Puterea de la Bucuresti cheltuie aproape 6 milioane de dolari pentru
"promovarea" lui Stefan cel Mare, un fost conducator de principate. Merita
asa o investitie?
> Toate statele investesc sume mari in promovare. Problema este nu
citi bani se pun in joc, ci cum stii sa coordonezi mai eficient
cheltuielile. Daca lucrurile sint corecte, poti sa obtii un impact maxim.
> E bine sau rau?
> Cu un singur individ sau personalitate nu se poate face un proiect
coerent. Asta, in opinia mea.
> Ati fost intrebat la seminar daca includerea Casei Poporului in
programul de vizita al strainilor e eficient din punct de vedere al
schimbarii imaginii Romaniei.
> Da. Ar trebui vinduta lui Disneyland. Poate va fii interesanta ca o
curiozitate, asemeni piramidelor, peste vreo 200-300 de ani.
> Cum ati construit brand-ul Polonia?
> Am pornit de la ideea ca Polonia este un stat extrem de puternic,
situat in Europa Centrala si de Rasarit, care joaca in nord-est-ul Europei
rolul Spaniei in sud.
> Cum suna sloganul "Romania, mereu surprinzatoare"?
> Nicicum. Surprinzatoare poate fi si Anglia, Spania, Portugalia.
Folosirea acestuia e o pierdere de vreme.
> Cit dureaza un program de branding de tara?
> 20 de ani. Nu este un lucru usor. Toate fortele tarii trebuie
implicate intr-un astfel de proiect.
> Si cum pornim?
> Gasiti ideea. Crearea unei identitati de natiune este o munca extrem
de complicata. Nu poti vinde tara ca pe un produs. Aceasta are un trecut, o
traditie, o cultura. Cautati oameni reprezentativi, idei geniale, sportivi
de marca, muzicieni, scriitori de prestigiu. Gasiti simboluri care sa va
reprezinte.
> Alteceva decit Dracula?
> Asta e o idee proasta. Nu o mai folositi. Strainii va vor ironiza.
Cautati sa personalizati lucruri, mincaruri, obiceiuri. Aduceti ceva
diferit. Veniti cu particularitati care sa va reprezinte. Ce e Romania fata
de Venezuela? Trebuie sa va recunoasca lumea si dupa altceva decit Dracula
si Ceausescu. Ati facut progrese remarcabile, astea trebuie promovate. Cind
realitatea se schimba si imaginea trebuie sa se schimbe.
>
> Programul "Made in Romania" trebuie reconsiderat. De ce sa nu mergem
pe brand-ul Transilvania? Are o muzica mai buna, un sunet de finete.
Asocierea cu Moldova este un brand negativ, facind trimiteri la
Transnistria, lupte etc.
> MIRCEA GEOANA, ministru de externe
>
>
#3406 (raspuns la: #3353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lipseste ceva din text... - de Zamolxe la: 16/11/2003 09:10:10
(la: Theodorakis)
Omul a exprimat o parere. Radicala, dura, dar parere. Asta nu inseamna antisemitism, ci doar un mod de a vedea lumea.
Prea mult se tot aplica principul “cine nu este cu noi este impotriva noastra”!
Prea mult se tot cere iertare istorica. Mie asta imi suna a ipocrizie.
Eu nu ma simt vinovat de istoria mea si nici nu ii cred pe altii (de azi) vinovati de istoria mea.
Dar ma scot din sarite pomanagii, sanatosi tun altfel, care in loc sa munceasca stau pe la colturi cerind pomana sau iertare doar doar o sa primeasca inca o subventie de undeva.
Nu le pot cere urmasilor lui Churchill sa ma despagubeasca pentru Yalta. Lui Churchill personal da. Urmasilor nu.

Nu am citit decit articolul din Ziua. Textul parca incepe prea abrupt, fara nici o introducere. Poate contextul ar evidentia altceva decit ceea ce se vede acum. Poate. Parca totusi textul nu are nici o noima asa ca extras.

Z
... "exceptie fac textele lit - de Daniel Racovitan la: 29/11/2003 17:36:58
(la: Poezii !!)
... "exceptie fac textele literare care in original sunt intr-o limba straina"
#5529 (raspuns la: #5528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Interpretarea unui text e foa - de Daniel Racovitan la: 12/12/2003 07:44:26
(la: Din tata in fiu, de zece generatii...)
Interpretarea unui text e foarte subiectiva, evident, si depinde de experientele personale, de frustrarile si complexele cititorului.
Asadar, fiecare sa traga concluzii pentru el. ;)

Romanii de acasa nu sunt ignoranti.
#6469 (raspuns la: #6447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se vede ca cineva face treaba - de SB_one la: 23/01/2004 12:22:38
(la: Noul aspect al sitului)
Se vede ca cineva face treaba asta cu pasiune. Noua "fatza" e demna de lauda.


Ptr. Camelia
nu cred ca e cazul sa fim mai ortodocsi decit trebuie. Iate ce scrie la pagina indicata de tine( textul mai jos) Nu scrie nici-unde de copyright etc. Aici nu se vinde nimic, motiv ptr. care cred ca se poate publica orice cu atit mai mult ca articolele nu sint blocate de "copyright"

Ai fost stearsa ptr. ca probabil ...si e dreptul lui. Eu gasesc initziativa lui excelenta. Putea la fel de bine sa ne "trimita" acolo dar uite ca a fost amabil si ne-a dat la "botu' calului"

sb

Cine e expatus?

Expatus reprezinta vocea expatriatului roman care si-a luat lumea in cap. Site-ul are un
caracter informativ si educational in acelasi timp.

Chiar daca cea mai mare parte a materialelor sint orientate catre romanii stabiliti in USA,
Expatus ofera informatii interesante si utile pentru toti cei care sint deja, sau sint pe cale,
sa devina expatriati. In plus expatus ofera idei generale care pot fi preluate si folosite de
romanii de pretutindeni.

Nu mai e un secret pentru nimeni ca vremea traiului sub cupola de sticla s-a dus.
Imprastiati pe toate meridianele globului, romanii au in sfirsit sansa sa-si creeze propria lor
identitate, eliberata de sabloane si mentalitati invechite. Unii o fac cu mai multa gratie,
altii cu poticneala, dar cu toti se straduiesc sa invete cit mai bine regulile traiului in
societati competitive si convietuitul in spatii culturale straine.

Experienta de expatriat, pe cit de intensa pe atit de dureroasa, reprezinta fundamentul
acestui site.
Fara a avea pretentia ca detine adevarul absolut, Expatus.com ofera repere, informatie
pura si experiente de viata, menite sa ajute pe cei care doresc sa-si construiasca o viata
mai buna pe diverse coordonate geografice.

Succes,

Dr. Camelia Buzan




Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8383 (raspuns la: #8376) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dependenta, pasiune, necesitate... - de Dantimis la: 20/02/2004 18:53:32
(la: Cat stai la computer si de ce?)
Lucrez intr-o fabrica si fac proiectare asistata de computer. Asa ca asta mi-e meseria. Si-mi place! Nici nu stiu cum trece timpul si se face seara. In pauze crezi ca merg afara sa ma mai dezmortesc un pic? Nooo... fuga pe internet: shopping, ultimele stiri, emailuri, conturi bancare, carti de credit, stock market, ziare sau carti de citit, filme de vazut, chat room-uri, Cafeneaua... Inainte de a pleca acasa crezi ca scot capul pe fereastra sa vad cum e vremea afara? Binenteles ca ma uit tot pe internet sa vad cate grade sunt si daca ploua afara! Odata ajuns acasa... direct la computer din nou. Fiecare cu computerul lui!!

Pentru mine computerul si internetul sunt nu numai pasiune si dependenta, dar si necesitate. Orice ai nevoie, orice informatie e numai cateva click-uri away. Daca vreau sa ma relaxez rasfoiesc internetul, ascult muzica, citesc ziarul, stau la barfa cu amicii, fac cumparaturi, etc.

Peste doua saptamani voi merge in concediu. Crezi ca voi lasa computerul acasa? Mai bine las valiza cu haine!

Dan

Caniro, care e miza textului? - de core la: 24/02/2004 19:50:38
(la: Misterele de langa noi)
Caniro, care e miza textului? si de ce scrii la persoana a doua singular cand e clar ca naratiunea de deruleaza la pers.I sg?
mie textul mi se pare plin de locuri comune. Nimic original, nici macar o idee cat de cat de final care sa anuleze plictiseala discursului.
#10501 (raspuns la: #10435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
un text cenzurat (de altii)... - de anonimul la: 08/03/2004 10:17:55
(la: Comunismul: o idee buna prost aplicata?)
comentariu la: #11570 - Comentariu adaugat de belazur la lun 8 Mar 2004 - 01:45 h

Subiectul este altul, nu analiza literar artistica. Ceea ce faci, seamana a trolismulet, decit a discutie pe un subiect. fiecare pricepe ce poate si cit poate si mai ales cit vrea sa poata!

Ca totusi sa te luminez putin: ceea ce eu scriu aici este bine argumentat si sutinut de realitate. Pentru mine ideile mele personale sint bine cimentate, au o baza solida de fapte, concepte, cunostiinte, rationamente, etc. Cit timp nu eu conduc lumea judecatile mele nu sint insa absolute. Inca!!!

Personal am certitudinea absoluta ca "Lipsa de cunostiinte reale in domeniu, tratarea superficiala a problematicii face ca unii sa poata sa exprime asemenea aberatii"; vezi contextul in care am scris fraza!

Daca ai avea intelegerea sistemlor de referinta si le-ai si aplica, atunci ai vedea cind o afirmatie este absoluta si cind relativa si de ce ea, afirmatia, poate fi simultan si absoluta si relativa.

Subiectul este altul, hai sa vorbim despre subiectul forumului! Bine?

Daca ai informatii, argumente, discutam, daca nu ce rost are sa batem apa in piua, sa ne esapam in texte formale.

Ai vreun argument care sa infirme situatia de SCLAVAGISM LUMINAT a lumii de azi?

(Pentru o buna intelegere, azi nu inseamna fix luni si miine fix marti!) Azi si miine au aici valor relative si nu absolute.

Inchei aici "luminarea personala a relativului absolut"!

Mai vorbim...
super textul. o sa-l recomand - de Eda la: 07/04/2004 11:43:12
(la: A fost odata Romania)
super textul. o sa-l recomand.
Mi se pare un text imens pent - de (anonim) la: 26/04/2004 07:20:57
(la: Un stop cadru in mentalul colectiv al tiganilor)
Mi se pare un text imens pentru Internet, presupune multe rabdare si timp. Recomand sa concentrati ceea ce publicati. Poate asa vor avea mai multi chef sa comenteze. Eventual reveniti cu adaugiri dupa cateva comentarii.
texte parintele Nicolae Steinhardt - de pr Iulian Nistea la: 03/05/2004 14:13:52
(la: Nicolae Steinhardt, parintele si scriitorul)
Hristos a inviat !

In complement la micile fragmente ce le'ai dat, Madalina, spun si eu ca am adaugat texte noi (dar si mp3 + legaturi) la http://www.nistea.com/steinhardt.htm , pagina Parintelui Nicolae Steinhardt.

Daca ai texte mai mari, mai complete (ca, de pilda: un eseu intreg) eu sunt deschis desigur sa le public pe site, ca sa profite cat mai multa lume.

Toate cele bune.
pr_iulian_n
#14926 (raspuns la: #5195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daca un text deja publicat mo - de Daniel Racovitan la: 28/05/2004 14:00:05
(la: Actualizari la Cafenea)
Daca un text deja publicat modificat, atunci e supus unei noi verificari.
#16007 (raspuns la: #16002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"chiar daca nu l-a iubit isi hraneste orgoliul cu asta" - de Alice la: 13/06/2004 13:21:54
(la: Adrian)
femeia din textul tau e o ingamfata nefericita care se dispretuieste, care incearca sa-si ascunda frustrarile sub agresivitatea mesajului.
vrea cu orice pret sa fie iubita, e gata de orice compromis.
dupa ce-l face se autoflageleaza si loveste apoi in obiectul pasiunilor pe care nu le-a nutrit.
femeia aia nu stie ce-i dragostea - a auzit doar povestindu-se!

primul pas?
respectul de sine.

ps. ai scris 'isi hraneste orgoliul cu asta'! Cu ce 'asta'? Cu faptul ca nu l-a iubit sau cu acela ca n-a avut parte de destula iubire???
Doamne!
Dar ca sa fii iubit, trebuie sa-nveti sa oferi - neconditionat!
#16192 (raspuns la: #16171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
frumos text, Ana - de Jimmy_Cecilia la: 29/06/2004 11:20:42
(la: Raspantie)
Frumos text, Ana, si câta realitate printre rânduri...

parca ma regasesc putin in gandurile tale...
cuvinte platite... - de stanescoo la: 06/07/2004 15:32:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
...nu va voi spune despre traducerile din texte despre fotografie, poate ca pasiunea mea pentru foto nu ma califica indeajuns pentru aceasta.

Pot insa confirma un fapt trist, subliniind ca in ultimii ani m-am specializat si am lucrat si ca traducator. Trist este ca nu doar in fotografie au loc asemenea crime asupra limbii / bunului simt, ci in toate domeniile unde se traduce ceva. Si vedem asta zilnic la televizor, in fiecare seara la orice film puteti colectiona multiple perle, nici chiar la CE de fotbal nu am fost scutiti, in cadrul unei reclame unde se spunea "many weeknights..." romanul citea "noptile de sfarsit de saptamana" (sau asemanator, scuzati citatul din memorie). La fel in multe carti, chiar si literatura. Daca gasiti o editura dispusa sa plateasca cat-de-cat ceva pentru traduceri literare romana-germana si vice-versa, va rog sa imi dati mesaj pe privata.

Paralela intre fotograf si traducator in relatia lor cu clientii este la indemana...ambii se lovesc de situatii unde se prefera pretul mic, sa mearga/curga treaba, vedem apoi, nu conteaza cum se face. "Las ca face fiu-miu cu digitala" zice dom director de multinationala cand ii oferiti fotografii profesionale, "las ca stie si fica-mea engleza, ca e la clasa de intensiva" zice acelasi director cand ii spui cam cat costa o traducere.

Astia suntem...sa nu ne miram atunci ca ne indreptam (cu tot mai mare viteza) inspre dezastru...ce timpuri minunate, bine ca suntem contimporani, altfel poate n-aveam de ce rade...



#17394 (raspuns la: #17384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
curs universitar de Fotografie - Lucian Tudose - de andrei p la: 11/08/2004 15:18:05
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am citit cursul – cam incoerent, chiar demodat. In pagina 11 scrie: „vizoarele cele mai comune sunt cu oglinda” (TwLR ca la Rolleiflex). Nu suntem in 1960, ci in 2004. Si trist, Rollei Francke & Heidecke nu este departe sa isi depuna bilantul.
Pe mine nu ma deranjeaza sa fac aprecieri, intr-un domeniu pe care il cunosc bine. Nu pot spune ca acest curs nu are si calitati.
Mai intai ca exista si ca este accesibil.
Va las dvs. placerea sa descoperiti textul cursului, cu calitatile si defectele lui. Adresa apare - cateva mesaje mai jos.

Autorul are o pozitie net favorabila fotografiei, ramasa cam la nivelul anilor 1970. Nu il cunosc personal. Foarte posibil, dansul este bun fotograf. Nu ar fi fost recomandat ca fotograf al Presedintelui Romaniei daca nu era.
Mi-a facut placere ca recomanda eliminarea partilor nefavorabile din cadru. Si ca acorda o atentie marita iluminarii, „ca mijloc plastic corespunzand cu continutul imaginii”.
Dar in domeniul predarii fotografiei, calitatile dumnealui lasa mult de dorit.
In afara nenumaratelor greseli de dactilografie (asa sper eu) si a greselilor de exprimare, regasim pasiunea pentru denumiri noi, revolutionare, la fel ca stimatul domn Presedinte. Camera etansa (pag.7) in loc de obscura, cutia casetelor in loc de compartiment film, etc.
Etans, conform dictionarului enciclopedic = unde nu poate intra apa, DEX.

Dl. Tudose foloseste si expresii care te lasa perplex. La pagina 19, apare:

„O data ales subiectul si compusa imaginea din punct de vedere estetic, foto-reporterul trebuie sa mai aleaga punctul de statie, care asigura incadrarea dorita a subiectului.”
Tare tipul ! Intra adanc in sinergia faptelor.
Mai intai rezolva partea estetica, pe care o compune „profund”, apoi alearga in jurul subiectului. Cauta punctul de Statie care Asigura.
Poate n-am inteles bine. Punctul din care statie si pe cine asigura (Alianz-Tiriac).
Dupa toti ceilalti autori, compozitia este legata de punctul de statie.
Inainte de a decide pozitia din care faci declansarea, nici-o speranta sa rezolvi ceva si sa compui „estetic”.
Mai ar fi de mentionat, dintre alte expresii profunde:
„Cerul este un alt element important in fotografia de peisaj, care ocupa o mare portiune dintre cer si pamant” (pag.29)
„Lumina de Contrajure” la portret. (pag.31) Corect era lumina de Contur (sau de Ajur).
„Iluminarea trebuie sa fie realista si bine justificata.”

Pe gustul meu, in text sunt prea multe expresii gaunoase. Si prea putine pareri proprii despre fotografie.
Sunt reproduse pagini intregi (mai discutabile) din cartile regretatului Iarovici sau din alte carti compilate, depasite.

Oricum, felicitari domnului Tudose, pentru ca a facut public acest text.
Numai bine, Andrei
#19582 (raspuns la: #19501) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...