comentarii

ti-as daruii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nichita..."Cantec de dragoste la marginea marii" - de sanjuro la: 14/10/2003 03:21:33
(la: Cele mai frumoase poezii)
Cu gleznele julite, eu te pîndesc cînd treci
printre rocile tarmului, reci.
Marea se va preface-n pasari stravezii,
cîte le-ncap ochii spre ea,
si vor zbura fîlfîind, cînd ai sa vii,
pîna-n piscul vazduhului cu o stea.

Vor ramîne prapastiile si pesterile goale,
pestii vor plesni aerul prabusit cu cozile,
stîrnind margeanele domoale
si corzile.

Uite, epava corabii lui Simbad, marinarul
cu un colt se sprijina-n scoicile cenusii,
cu un vîrf înjungie-n mijloc clestarul,
peste toate puntile alearga raci vii.

Îti daruiesc o stea de mare, un crab si un delfin!
Adu-i în spinare pîna la nisipuri.
Ma voi preface orb si am sa vin
cu bratul întins, sa-ti mîngîi chipul.


sanjuro
Marin Sorescu - de sanjuro la: 16/10/2003 01:28:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
Pictura cu crin


Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului.

Ai dreptate (partial :))) - de catalina71 la: 17/10/2003 04:56:50
(la: Chiar conteaza cine sunt ?)
Draga Alice

Primul meu "entry" pe blog nu se referea la persoana mea. Incercam doar sa lansez in discutie un subiect care cred ca intereseaza pe foarte multi tineri in ziua de azi: cautarea sinelui, descoperirea adevaratei noastre personalitati, fuga de superficialitate si "sapaturile" dincolo de aparente.
Daca e vorba sa zic ce am EU in cap si-n suflet, sunt de acord sa ma prezint, cu bune si cu rele, pentru ca nimeni nu ma cunoaste mai bine decat mine, si nu ma ascund absolut deloc.
Ce-ai zice sa afli ca sunt o persoana deloc conventionala, prea putin interesata de moda, de bairamuri si de ultimele noutati in materie de muzica pop, house, rave si ce-or mai fi ?
Ce-ai zice sa afli ca, la cei 32 de ani ai mei, am trait cat altii intr-o viata si am invatat cat altii in doua vieti ?
Ce-ai zice sa afli ca, pe scara mea de valori, aspectul fizic al meu si-al celorlalti e ultimul care conteaza ? Si aici as vrea sa-ti reamintesc povestea cu cele doua fete de imparat, una frumoasa foc, dar cu "mansarda" cam goala, iar cealalta uratica, dar foarte desteapta ? La primul lor bal, toata lumea se aduna sa admire frumusetea celei dintai, dar pleca repede sa asculte cea ce spunea cea de-a doua. Eu ma identific cu cea de-a doua.

Iti multumesc foarte mult pentru superbul comentariu vis-a-vis de cei care se imbogatesc daruind. Aici spuneam ca ai dreptate. Si eu sunt dintre cei care cred asta. Si tocmai de aceea vreau sa daruiesc tuturor din experienta mea si din convingerile mele (izvorate tocmai din aceasta experienta), pentru a ma imbogati sufleteste stiind ca, poate, asta e de folos cuiva.

As vrea sa te mai "citesc". Ai idei foarte interesante si un stil de a le exprima care te indica drept o persoana numai buna pentru o cariera literara.
#1526 (raspuns la: #1409) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
marin sorescu - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:17:20
(la: ROMANIA)

Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului
#3704 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sisifi lipsiti de libelule - de papadie67 la: 10/01/2004 00:20:55
(la: Point et…à la ligne!)
Alice, aveam doi galbiori pana acuma: iti daruiesc pe-unu' din ei si-am sa raman cu amandoi
martisoare - de belazur la: 01/03/2004 12:13:35
(la: 1 Martie - despre Martisor)
Si eu multumesc pentru martisoarele virtuale. :) La noi, ca si in Bucovina (sau ca la alte popoare balcanice, cum ar fi bulgarii) fetele sunt cele care fac martisoare si le daruiesc iubitilor. Nu invers. Si, la noi martisorul se poarta pana vezi primul pom inflorit, iar prin alte parti chiar toata luna martie...

#11040 (raspuns la: #10957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intre teatru si prietenie - de (anonim) la: 25/04/2004 06:55:42
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
A merge la teatru, a trai prin teatru a devenit pentru mine un mod de a fi. Partea proasta este ca prietenii au ajuns sa-mi reproseze pe buna dreptate ca nu mai am timp pentru ei.
De curand, prograsem o intalnire cu o prietena foarte draga intre un film, pe care voiam demult sa-l vad -Frida- si o piesa de teatru.
Dupa filmul pe care-l vizionasem impreuna, ma indreptam cu sufletul la gura spre teatru. Deodata, am auzit vocea prietenei mele: „Opreste-te! Cu mine cand mai vorbesti? Teatru. Teatru. Teatru. Nu mai aud altceva de la tine!"
M-am oprit... M-am dus intr-o cafenea cu ea si am stat de vorba. Nici asa nu a fost bine: „Stai cu mine si gandul iti este la nenorocita aia de piesa...” mi-a spus la un moment dat. Era adevarat ( ma apasa ca nu eram la piesa pe care voisem sa o vad...)
Intamplarea pe care v-am povestit-o m-a pus serios pe ganduri...
Cum sa ma impart intre oamenii la care tin (si care poate au nevoie de mine!) si o pasiune, care a ajuns sa insemne totul pentru mine?
Este egoist daca simt ca trebuie sa ma daruiesc intrutotul teatrului?
Cu prietenii, cu mama mea pe care nu m-am dus sa o vad de Craciun, pentru ca scriam o carte de teatru, cum ramane?
ma doare ca nu stiu cum sa aleg....
Mother Nature - de Little Eagle la: 26/05/2004 13:41:02
(la: Clima si natura este complect dereglata)
Draga si scumpa mea surioara,

Cu doua seri in urma am avut o lunga discutie cu fratele meu de sange,Vern.
E un om f. mistic si intelept,Navajo-Hopi,poporul meu adoptiv.
Stiu ca mereu vorbesc despre indienii-americani dar asa simt si asa fac si vorbesc.
Mi-a spus ca in curand pamantul asta al lor va reveni lor,este scris asa.Noi nu am stiut sa avem grija de el,l-am distrus de-a lungul anilor si omul alb niciodata nu a iubit natura cu adevarat,prea putini sunt cei care o fac.

Tot ce se petrece in lume este lipsa noastra de respect pt. Mother Nature,pt. ca nu o gandim asa.Stii ca in credinta Lakota-Sioux,Creatia a venit sub forma unei femei extrem de frumoasa,au numit-o Bufallo Cow Woman,cu par negru si lung si asa de frumoasa ca nu poti decat s-o iubesti si sa o venerezi si sa-i fii recunoscator ca exista si ca-ti daruie tot ce vrei,dar nu sa o acaparezi cu forta si s-o violezi,pt. ca asta am facut cu ea si acum sufera enorm de mult.
Plange zilnic,e ranita,sangereaza si nu ne pasa....este vina noastra ca anotimpurile s-au schimbat,dar se va reface si multi din noi vom pieri din pacate.

Vom reveni la trecut,nu va mai fi poluare ci o noua lume,mai buna si mai spirituala cu adevarat.Asa este scris si trebuie sa acceptam orice soarta,e vremea sa platim greselile.
Stiu ca suna pesimistic dar nu e in realitate.Este un ciclu,Mother Nature trebuie sa se refaca,sa-si spele ranile in lacrimile ei si totul va fi okay,crede-ma,ai incredere in mine.
..........................................................................................................................
"Bunicul nostru,Mare Spirit,Tu ai fost primul si esti mai batran ca noi toti,mai batran decat orice rugaciune din lume.Totul iti apartine-cei cu doua picioare,cu patru,cu aripi si tot ce este verde pe pamant.
Ti-ai pus sufletul si spiritul in cele patru colturi ale lumii,acolo unde se unesc este locul sfant unde existi.
Ajuta-ne sa te intelegem cu adevarat si sa ajungem la mijlocul crucii.
Aceste timpuri prin care trecem sunt grele dar sunt timpuri in care trebuie sa ne asumam mari responsabilitati.
Fiecare fiinta umana are datoria de a proteja si apara bunastarea si sanatatea Mamai Noastre Natura,din al carui pantec s-a nascut toata viata.
Pentru asta trebuie sa recunoastem in fata dusmanul-cel care exista in noi insine.Trebuie sa incepem mai intai cu noi insine...."

Chief Black Elk

Te sarut cu drag si te iubesc mult,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

































trebuie sa dam cate putin.. - de Mira la: 15/06/2004 18:20:57
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
eu cred ca fiecare da cate ceva- cei mai multi inconstient-cred ca si cei de acasa dau foarte mult. cunosc multi intelectuali- nu ca celilati nu ar da dar poate au posibilitati reduse- care "dau" se daruiesc zi de zi desi evolutia este cu pasi foarte foarte lenti.
noi cei din strainatate dam intr-adevar mai mult celor de aici, dar exista si multi romani care aduc in tara know how si care se straduiesc sa faca ceva bun prin jungla de smecheri...sau cum sa le spun care doresc doar "un tun". eu una ma numar printre cei care se lupta- aproape corp la corp cu mafia- afacerilor.
acum 12 ani la o expozitie mi s-a pus intrebarea cu ce ma ocup. atunci era o rusine sa spui ca faci afaceri. azi sunt mandra ca nu am renuntat desi a fost si este foarte greu. fiecare proiect dus la capat este pentru mine un pas inainte pt. Romania. daca nu plecam probabil ca as fi imbatranit vaicarindu-ma ca nu am si nu-mi ajunge.
exista in plus oamenii de litere care fac dau tarii foarte mult.
ar fi bine ca intr-adevar sa se gandesca fiecare la acest subiect !

#16261 (raspuns la: #15633) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
energie venita din iubire (pentru AlexM) - de dinisor la: 05/09/2004 16:04:18
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
poate ca esti prea tanar ca sa intelegi... poate ca nu ai iubit cu adevarat... poate ca nu ai fost indragostit cu adevarat...

La varsta adolescenta, infatuarea este usor confundata cu dragostea. Ajunsi insa la varsta adulta, matura, ne dam seama ca toate acele valuri de drag ce le-am trait in adolescenta nu au fost altceva decat spulberari de imaginatie.Iubirea adevarata vine cu timpul. Trebuie sa fii iubit mult ca sa simti energia ce ti-o daruieste. Mi-amintesc de timpul in care eram indragostia de el. Puteam sa fac orice! Nimic nu imi statea in cale si niciodata nu eram obosita. Nu ma sleia de puteri (cum precizasi tu) ci dimpotriva imi daruia putere. Cred ca avea de-a face cu faptul ca fericirea venita din iubire inlatura toate obstacolele, nu existau probleme! Fericirea, iubirea nu pot obosi. Nu cata vreme sunt impartasite. Nu cata vreme daruiesti si primesti! Nu cata vreme exista in tine si pentru cel de langa tine.

"Smecheria" la mijloc care nu o stii tu este aceea de a-ti deschide sufletul, de a te lasa purtat de vant, de a ignora semnele de intrebare ce incearca sa-ti intunece sentimentele. Iubeste si atat! Si astfel vei capata energia! Multi dintre semenii nostrii fac greseala de a rascoli din trecutul celui iubit, de a se impovara cu povesti si trairi ce nu le apartin sub pretextul de a cunoaste mai bine aproapele. Consider o greseala, si o pierdere de energie. Cunoaste omul asa cum este cand ti-a aparut in viata! Fii prezentul lui , fii viitorul lui! Lasa-i pe cei ce i-au apartinut in trecut sa duca povara. Tu bucura-te de prezent si zambeste sansei de a avea un viitor . Astfel vei putea folosi energia pentru a cladi mai departe lumea voastra, ca cuplu.

As putea sa iti vorbesc o vesnicie despre asta. Dar poate ar fi prea mult. Incearca sa citesti si printre randuri. Intotdeauna o parte de adevar se ascunde printre randuri, in semnificatii...

Sper sa fii fost de ajutor...


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21102 (raspuns la: #21093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tu esti convinsa ca ai investit totul in aceea relatie? DESTIN - de dinisor la: 10/09/2004 02:35:44
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)

Am folosit o fraza a ta , ca titlu. In mesajul anterior ti-am spus ca este nevoie de doi care sa intretina scanteia. Si cata vreme el a ales la un moment dat sa traiasca in rutina si resemnare (si am folosit aceste cuvinte ca sa fiu decenta, altfel ar fi trebuit sa spun nepasare si nesimtire fata de relatie), atunci intelegi ca nici intelepciunea si nici efortul nu ar fi ajutat, nu ar fi salvat. Si apoi, mai e o vorba: dragoste cu sila, nu se poate! Sau supa reincalzita nu are acelasi gust.

Consider ca atat cat a fost, a fost. Cand scanteia s-a stins, am hotarat ca nu mai e rost sa ii daruiesc timpul meu. E un dar ce nimeni nu ti-l poate da inapoi. Si-am plecat!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21599 (raspuns la: #21597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum, - de dinisor la: 15/09/2004 11:09:45
(la: Ateu convins!)
iti multumesc pentru raspunsul tau! si crede-ma ca m-am regasit de multe ori in frazele tale.
Spunea unul din ceilalti comentatori (anonim, parca), cum ce fiecare crede in ceva si ce daca nu e o forta supranaturala (asta doar ca sa prezint ideea lui/ei) . Prietena mea crede doar in coincidenta. Povestea tatalui tau m-a invatat multe. Povestea prietenei mele ma ajuta sa invat si mai multe. Asta pentru ca ma ajuta sa inteleg cat zbucium zace intr-o persoana ce nu si-a gasit linistea spirituala, ce nu isi cunoaste sufletul si nu isi gaseste locul in viata.
Tu spui ca fiecare are un destin , ca nimic nu este intamplator. Asta este perfect adevarat! Stii de cate ori am incercat sa ii explic? Si de-aici incep cel mai des discutiile in contradictoriu cu ea. Incerc sa ii dau ca exemplu insasi persoana mea. Realizeaza si ea ca e iesit din comun cata liniste interioara posed. O numeste insa (trist dar adevarat) NEPASARE fata de ceea ce se intampla in jur.Este imposibil pentru ea sa priceapa ca exista valori mult mai importante decat dorinti de implinire materiala imediata. Nu stiu daca ai auzit vreodata expresia :"da-rar dalacii in capul vostru!" . Dadaca mea obisnuia sa ne zica asa cand eram mici si eram de neastamparat. Inseamna ceva de genul: esti indracit! Ei bine, cam asa simt ca se intampla cu ea.

Ce e mai trist, este negatia totala, lipsa de bunavointa in a incerca macar. O bariera, o masca, un refuz total! Rabdarea si dorinta de daruire sunt prietenii mei acum in aceasta incercare a mea de a-i linistii zbuciumul. Caci crede-ma nu despre a primii multumiri este vorba, ci despre a daruii aproapelui sansa pe care si eu am primit-o candva. Caci nu sunt multi anii decand mi-am gasit linistea sufleteasca!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22357 (raspuns la: #22351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor, - de DESTIN la: 17/09/2004 00:38:08
(la: sentimente!)
Revin cu unele precizari pe cele ce iti apartin,scrise catre Belle:

"da, animalele au instinct de supravietuire. dar nu e asa ca il avem si noi? sa fie asta o alta forma de sentiment? autoapararea poate fi un sentiment? sau e doar un instinct? care e diferenta intre instinct si sentiment? (si ma repet: voi cei ce traitii cu dictionarele in buzunar, nu explicatia de acolo ma intereseaza, ci gandurile semenilor mei despre asta)
cica asa se naste dialogul..."

Instinctele nu au nimic comun cu sentimentele.

Gandestete doar la instinctul de conservare...din instinct deseori ne trezim la ore prestabilite...din instinct ne este foame la ore potrivite...deci ce este instinctul?

Este un proces de educatie,asa il numesc eu(nu teoretic)de disciplina in gandire...de disciplina noastra in sine.

Sentimentele nu se rezuma numai la atat...dialogul este nascut ...evolueaza.

In continuare ce zici tu:

"ma intreb insa, de ce sentimentele apar si dispar. am discutat cu cineva la un moment dat despre momentul de saturatie. am incercat sa inteleg daca acest moment de saturatie este valabil si in cazul sentimentelor...hm, si ma intreb, oare asta sa fie cauza disparitiei lor? dar care este cauza aparitiei lor?"

Eu nu pot afirma ca "sentimentele apar si dispar"...!!!sentimentele sunt intr-o continua existenta in interiorul nostru.

Intensitatea lor insa poate varia...si in cazul in care nu esti "pregatit" sa "intervii"(vezi comentariul meu catre Belle)aproape ca nici nu le mai dai importanta ,lor sentimentelor...

Moment de saturatie...!!!hmmm!!!mofturi stimata domnita...un om echilibrat nu se va satura niciodata de dragoste ...din dragoste fata de semeni izvorasc sentimentele cu energiile lor.

Fiinta ce se vrea iubita se va daruii iubind.

Si uite asa ne intoarcem la ce zicea Marin Preda(in Cel mai iubit dintre pamanteni) Unde dragoste nu este nimic nu este(citat din memorie...)
Insa in Biblie a aparut pentru intaia oara...M.Preda cu siguranta de acolo s-a inspirat.

PS Pentru tine sau oricine intereseaza:http://www.geocities.com/eltatimisoara/comenzihoroscoape.htm

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22578 (raspuns la: #22572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum :) - de dinisor la: 17/09/2004 16:41:17
(la: Ateu convins!)
vorbele tale ma invatza. si spun taine noi. iti multumesc.
e adevarat ca sufar pentru ea, pentru ca mi-as dori din toata inima sa nu mai treaca prin tot zbuciumul prin care trece. de renuntzat insa, nu o voi face. pentru ca pentru mine prietenia este ceva mai mult decat important in viata. si cand mi-a fost greu, prietenii au fost cei ce m-au ajutat, chiar mai mult decat familia (iti destainui asta ca sa iti intorc increderea ce mi-ai acordat-o povestindu-mi povestea ta). cum spuneam, nu ma dau batuta, si sunt alaturi de ea indiferent de zi sau de noapte. stiu ca la un momet dat tot sirul asta de ghinioane prin care trece se va incheia cu bine. am aceasta incredere pentru ca ma rog pentru ea. dar stiu totodata ca pentru ea este foarte greu. si sa inteleaga ca va fi bine la un moment dat, si sa treaca prin ce trece. tristetea cea mare este ca perioada asta grea o indeparteaza si mai mult.
as vrea sa pot s-o fac sa-mi inteleaga linistea. si de unde vine ea. as vrea sa pot sa ii daruiesc o zi din viata mea, ca sa poata simti aceasta liniste. as vrea sa pot sa-i imprumut sufletul meu pentru o clipa ca sa poata simti linistea mea... crezi ca e posibil?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22637 (raspuns la: #22598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum:) - de dinisor la: 22/09/2004 11:23:05
(la: Ateu convins!)
Nu poate fi vorba nici macar o secunda ca ma voi fali, sau ca voi fii mandra de asta. Nu mi-a trecut niciodata prin minte! Totul a pornit de la tristetea si neputiinta ce mi-o dadeau starea ei de fapt. De la faptul ca ma simteam neajutorata si ca oricat de mult timp si energie ii daruiam, nimic nu ajuta. Vezi tu...intraga adolescenta si acum perioada de asa numita maturitate, mi le-am petrecut fiind acolo unde a fost nevoie de mine, langa cei ce au fost mai tristi ca mine. este , daca vrei, sensul meu in viata. Acum este randul ei sa ma aiba aproape, sa se sprijine, sa se planga, sa zambeasca alaturi de si asa mai departe. Stiu ca atunci cand ii va fi bine, isi va lua zborul. Si va merge mai departe. Eu voi ramane in spatiul meu cotidian, aceeasi fiinta, asteptand si privind in zare catre cel/cea ce va avea nevoie de mine. Si atunci va fi o noua etapa. Caci intreaga mea viata s-a desfasurat in etape...ale prieteniei. Si crede-ma! Este cea mai mare realizare ce o pot avea: sa vad ca omul trist si-a recapatat zambetul pe buze si bucuria in suflet! Atunci sunt si eu fericita...

Raspunsul la a doua intrebare:

Nu am luat niciodata si nici nu voi lua ca o ofensa personala alegerea ei de a nega (ura, detesta) tot ce este legat de religie. Este alegerea fiecaruia ins daca, ce sau cum crede! (ca o paranteza, am intalnit odata ep cineva care credea in CAL !) Si stiu foarte clar ca nu ma uraste si nici nu ma va ura vreodata. Pentru ca prietenia noastra se bazeaza pe respect (de sine, al opiniilor).

Am citit pilda pasilor de langa. Stii, mi s-a intamplat odata sa ma ratacesc. Cu patru ani in urma, ca sa fiu mai exacta. A fost o perioada de singuratate doboritoare. Hm... imi amintesc si zambesc! Ideea este ca am trait sa mi se intample sa fiu purtata pe brate...
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#23008 (raspuns la: #22953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prietenie, - de anisia la: 12/10/2004 15:26:27
(la: Despre prietenie)
"Prietenia, la fel ca nemurirea sufletului, este atit de frumoasa incit e de necrezut." ( Ralph Waldo Emerson)

"Binecuvintati cei care daruiesc prietenia lor pentru ca duc mai departe unul dintre cele mai frumoase daruri a lui Dumnezeu" (Thomas Hughes)



*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#25403, de un anonim - de anisia la: 18/10/2004 19:49:39
(la: sentimente!)
sentimentele despre care vorbesti sint un amestec de frica (de a il pierde pe sotul tau) si gelozia fata de situatia care ii genera bucuria, situatie care nu se concentra in jurul tau. deci nu erai tu cea care ii daruiai bucuria "anymore".

nu sunt eu cea in drept sa iti spun daca a fost benefic pentru tine sa traiesti acele sentimente. dar daca privesc cu un ochi strain, care nu e implicat in poveste...eu cred ca ti-a prins bine. pentru ca ti-a descoperit o alta fata a ta. nu consideri?

am trait si eu odata o situatia pot sa o numesc similara. imi amintesc cit de suparator era si cit de ingrijorator.eu sper sa nu mai ai aceste trairi. dar acum stii sa le faci fata daca mai apar. pentru ca nu mai sint ceva nou pentru tine.nu consideri?

*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#25434 (raspuns la: #25403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
R. Tagore - de alura la: 17/12/2004 14:13:09
(la: Cele mai frumoase poezii)
"Mi-esti drag, iubitul meu. Iarta-mi iubirea.
Tu m-ai prins ca pe o pasare ratacita.
Inima mi se zbate asa de tare , incat valul sau a cazut.
Acoper-o cu duiosie, iubitul meu, si iarta-mi iubirea.

Daca nu ma poti iubi, dragul meu, iarta-mi durerea.
Nu ma privi de departe cu dispret.
Ma voi ghemui in coltisorul meu si acolo voi sta noaptea intreaga.
Intoarce-ti ochii de la mine, iubitul meu, si iarta-mi durerea.

Daca ma iubesti, dragul meu, iarta-mi bucuria.
Cand inima mea este furata de vartejul bucuriei,
Sa nu razi de primejdioasa mea daruire.
Cand, asezata pe tronul meu,
Te stapanesc cu tirania iubirii mele
Cand, asemenea unei zeite, iti daruiesc frumusetile mele,
Indura-mi mandria, iubitul meu, si iarta-mi bucuria
CRACIUNUL - de (anonim) la: 20/12/2004 10:33:27
(la: Ce va inspira Craciunul?)
ESTE BUCURIA DE A DARUII DE A PRIMI SI DE A FI APROAPE DE CEI DRAGI....
Incerc sa vad lucrurile altfel... - de camyb1981 la: 25/01/2005 16:04:15
(la: Parinti si copii)
Dar uneori simt ca nu mai am rabdare si mai ales nu mai am puterea sa ma straduiesc asa tare; ma simt obosita, covirsita de intrebari fara raspuns, poate si un pic lasa ...

Nu mai am forta si mai ales nu am incredere sa daruiesc, ma gindesc mereu ca totul va fi calcat in picioare...
#34494 (raspuns la: #33791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...