comentarii

ti-se potriveste


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pai daca te potrivesti in dragoste - de andante la: 16/01/2009 19:37:15
(la: Patul lui Procust)
te potrivesti si in patul lui porcust
directionare? - de sanjuro la: 14/10/2003 07:23:32
(la: Dragoste)
Poti sa-ti directionezi iubirea spre persoanele cu situatie materiala buna? Nu TU alegi pe cine sa iubesti.
Exista un soi de "tipar" al fiintei ideale pe care-l purtam cu noi in minte, iar daca acelui tipar i se potriveste cineva, urmeaza...declicul!
Poti sa ai buzunarele gaurite, si sa fii sarac lipit, ca nu-ti poti impune sa nu iubesti daca asta ti se intampla.
Ca nu poti sau nu vrei sa-ti marturisesti iubirea, fiind prea sarac sa-ti poti permite o cafea, (nu stiu totusi daca cineva este chiar atat de sarac) asta e altceva.
Convietuirea de convenienta, (prefer un om cu situatie materiala buna, spre care sa-mi canalizez recunostinta) aluneca in timp, in tragic.

Probabil percepem diferit aceasta notiune...

sanjuro
#1276 (raspuns la: #1252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am mai zis-o - de Alice la: 17/10/2003 08:06:41
(la: Rasism IT-ist)
dar se potriveste: "Chassez le naturel -il reviendra au galop!"
BUNA POANTA!
Cand eram copil vroiam sa ma - de Daniel Racovitan la: 17/10/2003 09:20:17
(la: Practici profesia visata?)
Cand aveam 5-6 ani vroiam sa ma fac initial tractorist, apoi macaragiu. :))) Din fericire, n-am apucat-o pe niciuna din filiere...

Acum practic o profesie din vocatie. Imi place ce fac, si mi se potriveste ca o manusa.

Faptul ca acum locuiesc in vest se datoreaza in mod esential meseriei pe care o am.

Precizare: facultatea pe care am terminat-o nu are nici o legatura cu meseria mea actuala.
Fotograf cu umor fin!!! - de Dinu Lazar la: 14/11/2003 02:00:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Chestia cu talentul e o intrebare capcana.
Pentru un fotograf comercial, talent inseamna sa convingi clientul ca orice rahat e de calitate si se potriveste scopului urmarit; sa faci cit mai mult cit mai ieftin si sa ai abilitati de comunicatie si de marketing, sa scoti banul din piatra seaca. Din pacate, conteaza mai mult sa stii sa vinzi sau cum sa vinzi, decit ce stii sa faci in imagine sau sa arati cit de bun fotograf esti - asta e valabil deseori si in fotografia artistica, faci o bauta sau o discutie cointeresata cu cineva care sa-ti faca niste prefetze si gata albumul, gata expozitia.
De prea putine ori simpla calitate a artei sau a imaginii unui fotograf se pune in balanta cind se discuta de talentul lui; mai trebuie si noroc si abilitati financiare si sociale si tot asa.
Si de obicei daca ai tras niste expozitii si niste albume lumea zice ca esti talentat, nimeni nu se intreaba daca esti si bun... asta e treaba cu talentul.

Trei calitati indispensabile unui artist fotograf... nu stiu care ar fi, dar ca sa reusesti pe bune in bransa trebuie sa ai noroc, sa faci bani sau sa ai bani ca sa fai fata tuturor imenselor cheltuieli, si sa cunosti bine arta vizuala in general si sa te preocupe cultura plastica, ce s-a facut, ce se face, care e trendul, sa stii unde esti in ce se face, dar mai ales sa ai puterea sa creezi si facind abstractie de orice, inclusiv de cele amintite aici. Cam asa stau lucrurile cu cele trei calitati care sunt poate citeva zeci sau numai una, cea din final...

Sublim, vulgar, desuet, granite. Si aici ar fi de discutat.
Exista cam 3 categorii mari de arta fotografica; exista fotografia clasica, de sorginte editoriala poate, cu compozitie, stil, istorie, (poate si viitor), cea promovata de marile scoli ale secolului 20 - americana, frantuzeasca, ruseasca .
Exista apoi fotografia academica, salonarda, practicata de milioane de amatori si profesionisti care participa la saloanele de fotografie si incearca sa se exprime dupa alte reguli decit imaginea de sorginte editoriala anterioara.
Si in final, exista fotografia grafica, instalationista, modernista; faci o poza, o rupi, o mizgalesti, o refotografiezi, si iacata marea opera; sau faci poze rupinduti-se de compozitie, sau de reguli de perspectiva, sau cu subiecte considerate de obicei tabu, sau fara naratiune in cadru, care e pentru babalici, si gata expozitia.
BIneinteles ca adeptii acestor scoli se ciomagesc si se scandalizeaza cind se aduce vorba de celelalte curente; e ca treaba cu insula lui Guliver si ele doua popoare care se razboiau de generatii pe motiv ca oul fiert trebuie spart ba la capatul ascutit, ba la capatul rotund.
Asa e si in fotografie.
Cunoscind aceste notiuni sumare, e simplu de dedus ca ce e vulgar si desuet pentru unii e sfint pentru altii, si ce e de bun simt pentru altii e scandalos pentru cealalta tabara. Arta e arta... ce ziceau ziarele cind au aparut Impresionistii, acel grup vulgar de inculti care nu stiu culoare? Nimic nu-i nou sub soare.
#4196 (raspuns la: #4185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vorbesc in MARE cunostinta de - de SB_one la: 04/12/2003 12:42:30
(la: Exodul medicilor romani in strainatate, drama nationala)
Vorbesc in MARE cunostinta de cauza!

asta-i firea romanului: sa creada ca daca nu da nu "are" destul! Medicul, ca multi dintre noi- ba chiar mai mult- a invatat, a invatat, a invatat ....si ca sa fie bun trebuie sa invetze pana da ortul popi, sa-si cumpere cartzi scumpe( din ce?)in timp ce noi sedeam la o berica sau mai stiu eu unde. Si in timp ce ( de care perioada sa vorbim, de di-nainte sau de pew urma?) medicului asta-i chioraie matzele de foame(...mai sint si cazuri) sau ramane cu ochii in vitrina(...gijaba!)...noi tot la o berica...si pe urma ne plingem ca-n coace si-ncolo.

Eu stiu multi medici de toata isprava si si unii( multi, putzini?)care nu-si merita pozitzia( nici profesional si nici ca om) Dar sa generalizam in halul asta...mi se pare nepotrivit.

In final , fiecare cu experienta lui( si cu durerile lui) dar...cine poate ridica primul Piatra?


Exodul medicilor?
nu gasesc nimic rau in asta! Cind tzara nu te vrea sau nu te poate folosi... Chiar si un medic nu a jurat nimic fata de tzara. Si el trebuie sa-si faca viatza acolo unde i se potriveste mai bine. Multzi medici din Germania pleaca pentru aceleasi motive. Greu de crezut dar si aici medicii dau faliment( nu ptr. ca nu sint buni) si trebuie sa lucreze ca taximetristi. ( cred ca stiu un caz; si e neamtz getbeget!)
#6000 (raspuns la: #5978) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce nu-mi place la top 16 - de stanescoo la: 07/12/2003 16:22:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)

nu-mi place si nu pot intelege modul absolut amatoricesc de trecere de la o fotografie la alta, adica incarcarea fotografiilor...

nu se potriveste cu nivelul/valoarea fotografiilor



cu multumiri pentru dialogul de aici
#6103 (raspuns la: #6095) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

Multumiri - de RSI la: 16/12/2003 09:08:37
(la: Mama prostilor)
pentru ilustratie!(am glumit, nu trageti (-:...)
De multe ori citez vechea zicala populara :
"Prostul daca nu-i fudul,
parca nu e prost destul!"
Se potriveste in 99% din cazuri.
cine educa pe cine? - de (anonim) la: 18/12/2003 04:44:31
(la: Invatamantul din ziua de azi)
din EZ online:
Luminita a renuntat la scoala pentru a-si ingriji bunica

Luminita, bastonul alb al bunicii sale

Ramona Olaru
Joi, 18 Decembrie 2003

“S-a intors roata. Acum e rindul meu sa o ingrijesc pe ea”
Spiritul Craciunului ii determina pe oameni la gesturi de solidaritate si de generozitate iesite din comun. Atunci cind semenii nostri au nevoie de ajutor, sacrificiul nu pare niciodata prea mare. Asa stau lucrurile si cu o adolescenta din Craiova care a renuntat fara nici o ezitare la scoala pentru a avea grija de bunica ei. “Roata s-a intors” a spus Luminita, care nu regreta nici o secunda gestul ei.

Luminita Mariana Dinut are 17 ani si, pina nu demult, era eleva in clasa a XI-a a Liceului Electroputere din Craiova. Fata a fost nevoita sa renunte la studii pentru a-si ingriji bunica, Ioana Rogojinaru, care si-a pierdut brusc vederea. De atunci, nepoata ii este alaturi clipa de clipa. Boala a luat-o pe nepregatite pe batrina. La 67 de ani, femeia s-a trezit intr-o zi in bezna totala. Suferea de diabet, insa a aflat de aceasta boala abia dupa ce a orbit, cind era prea tirziu. Luminita a trebuit sa se sacrifice si sa aiba grija de persoana care i-a fost alaturi in copilarie. Tatal a parasit-o de mica, mai are patru frati, dar sint “raspinditi in lume”, fara sa mai aiba vesti de la ei. Mama Luminitei munceste cu ziua la tara, pentru a le intretine pe fata si pe batrina bolnava.

Vede lumea prin ochii Luminitei

Numele fetei se potriveste sintagmei pe care o spune batrina “lumina ochilor mei”. Fata are grija de Ioana Rogojinaru ca de un copil: ii da sa manince cu lingurita, o ajuta sa mearga, o spala. “Am avut de ales intre scoala si bunica mea. Ea este cea care m-a crescut si care a avut grija de mine. Simt ca a venit si rindul meu sa-i fiu alaturi, acum, cind este foarte bolnava si nu mai vede. Sint trista ca nu-mi pot termina scoala, dar simt ca asta e mai important. S-a intors roata. Acum e rindul meu sa o ingrijesc pe ea”, spune cu durere in suflet Luminita Dinut. Tinara de 17 ani a pierdut contactul cu lumea de virsta ei. Deja fata simte lipsa colegilor de scoala, dar este decisa sa nu se miste de linga batrina pina cind starea sanatatii acesteia nu-i va permite sa-si reia scoala.

“...Este un inger”

Batrinei ii este greu sa duca boala pe picioare, dar ii este si mai greu sa stie ca nepoata se sacrifica pentru ea. “Acum doua luni am descoperit ca am diabet si ca de asta am orbit. S-a agravat boala. Norocul meu a fost aceasta nepoata a mea, care a avut grija mereu de mine. Imi pare rau ca a renuntat la scoala pentru mine.Tin foarte mult la ea. Este un inger”, spune plingind Ioana Rogojinaru. Intre scoala si familie, Luminita este convinsa ca a ales ceea ce era mai important.

oameni buni,
eu vad LUMINA!
Anonim, acum citziva ani, ve - de SB_one la: 27/12/2003 08:38:09
(la: Vecinii Nostri)
Anonim,
acum citziva ani, venind in RO cu un coleg american( probleme private) ,eu a trebuit sa platesc viza de intrare( aveam deja cetatzenia germana-la cea ro renuntzasem din '90) in RO americanul nu. Ce parere ai de asta? Din partea mea, no comment; astea-s regulile. cindva se va ajunge(2007, speram) sa "ne" fie "mai bine".

Vreau sa -tzi spun ca chestia asta cu internatzionalizarea nu are numai partzi bune; depinde de unde privesti. De la mine -si multzi ca mine( cei care muncesc) internatzionalizarea-respectiv intrarea americanilor prea mult pe piatza germana - are urmari nefaste. Americanul nu stie altceva in afara de BANI!
Pina acum ii injuram pe nemtzi, cred ca americanii o sa ne puna capac!Vai de noi(totzi)!

Eu chestia asta cu "plaiurile mioritice" nu o intzeleg.

...motto-ul asta e o treaba in care am crezut mereu fara sa-mi dau seama. "L-am prins" nu de multa vreme! Eu sint un tip neconformist care verific totul si nu cred in nimic. Totul e posibil si corect din punctul fiecaruia de vedere.Daca se potriveste cu mine, OK.


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7291 (raspuns la: #7280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel - de Radu Herjeu la: 14/01/2004 08:44:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Daca as fi scriitor, as stii ce sa-ti raspund. Asa, ca manuitor al cuvintelor, cred ca e o chestie de talent. Ca in orice arta. Poti sa inveti sa pictezi. Poti ajunge chiar un bun practicant dar nu vei putea niciodata sa pictezi ca Van Gogh. Iar manuirea cuvintelor... Cred ca e o chestie de talent sa le simti... ca pe oameni... cine cu cine se potriveste... si cine poate spune celorlalti mai bine povestea ta...
De aceea marii jurnalisti nu sunt intotdeauna si mari scriitori.
#8035 (raspuns la: #7962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fragment din film exista pe net - de ionel la: 23/01/2004 13:02:46
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Un simplu google ma indreptat spre o secventa Quicktime de 40 de secunde din filmul "Art of Leaving" la:

http://www.nowconcentrate.com/fv/artofleave.html

Foarte interesant ca alegere fundalul muzical. In general, detest abuzul muzicii pentru a adauga emotie unei pelicule, dar marturisesc ca in cazul de fata, muzica se potriveste peliculei.
#8384 (raspuns la: #8068) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lui Radu... - de (anonim) la: 31/01/2004 16:24:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Radu, este demn de laudat efortul tau.De laudat si admirat, de urmat as putea spune...
Totusi cred ca discutia aceasta " plecati sa faca bani si unii ramasi sa se sacrifice etc" este total falsa. Poti sa pleci si sa faci lucruri bune, chiar si pt tara, decat daca ai fi stat in Ro si nu te-ai fi implicat.Si sa stii ca facem, nu stam chiar cu mainele in san. Multe organizatii/cluburi organizate de romani incep sa-si faca simtita prezenta si sa incerca sa ajute.Si crede-ma este mai greu de afara.Trebuie sa dovedesti ca esti bun, nu ai de la inceput un cec in alb..Iar cei care raman si nu fac nimic, oricum nu conteaza.Si daca ar pleca tot nu ar face .Valabila si reciproca.Important este sa nu uiti si sa-ti urmezi menire:in tara, afara, acolo unde te indreapta pasii vietii.
Idealul tau este laudabil, ma repet. Te simti implinit, multumit probabil. Dar nu inseamna ca este singura cale. Probabil ca este cea care ti se potriveste tie. Altii prefera altele, in tara sau afara. Frustratii vor gasi intotdeauna justificari, lamentari. O decizie precum sa pleci sau sa ramai este una una personal si nu tb sa te justifici. Chestia cu "plecatul valorilor etc" este putin populista, iar cei care conduc ar tb sa faca ceva mai mult daca le pasa sa-i opreasca.Nu tb condamnati.Sa fim mandri de ei caci acolo unde sunt multi care spun cu mandrie ca sunt din Romania. Ma refer la cei "legali". A nu se confunda cu cei "la negru".

Oricum felicitari si succese cu ONG-ul tau.
dan
#8685 (raspuns la: #8664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Engleza din dictionar - de Dantimis la: 12/02/2004 11:18:44
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Faceam doar aluzie la faptul ca anul trecut in Illinois li se indica politistilor sa nu mai foloseasca anumite expresii in contactul cu oamenii sau in rapoartele pe care le intocmesc (si care ajung sa fie citite in salile de tribunal). Li se recomanda sa nu foloseasca expresii de genul fat man ci large man, nu old man ci older man, etc. Asta in scopul de a nu leza orgoliul persoanei respective, pt ca s-au depus plangeri impotriva politiei de catre persoane lezate de astfel de expresii, expresii bazate pe aprecieri personale care la urma urmei sunt subiective.

Large man in romaneste cred ca s-ar traduce mai bine ca si barbat mare (nici intr-un caz barbat larg). Iar large man este o expresie mai politicoasa, pt ca de exemplu un jucator de american football, sau Mike Tyson, este large dar nu e fat.

In legatura cu termenul older man, nu pt ca ar avea legatura cu subiectul discutiei ci mai mult cu orgoliul meu: engleza din dictionar nu se potriveste intotdeauna cu engleza vorbita. "You are an older lady!" nu as traduce cu "Sunteti o doamna mai batrana!, caci sunt convins ca as primi o palma daca dansa ar fi un pic mai sensibila. Cred ca ar suna mult mai politicos "Sunteti o doamna mai in varsta!". Iar oldest este doar un termen comparativ, ca si in romaneste dealtfel. O traducere mai adecvata ar fi cel mai in varsta. Cum s-ar traduce "My kid is the oldest one in his class!"? Poate: "Copilul meu este cel mai batran din clasa lui!"? Nu prea cred...

Scuze ca am deviat de la subiectul discutiei dar sunt un caracter slab, ma las usor provocat.

Bafta,

Dan

#9506 (raspuns la: #9476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Juppe-Gate" - de anita47 la: 14/02/2004 03:43:38
(la: Coruptia oamenilor politici...)
Liderul partidului de guvernamant din Franta - condamnat!


"Juppé-Gate"
Pe 30 ianuarie 2004, clasa politica franceza a fost zguduita de verdictul dat in procesul de coruptie care l-a avut in prim-plan pe Alain Juppé, presedintele partidului de guvernamant din Franta - UMP (Union pour un Mouvement Populaire) , primar al orasului Bordeaux si succesor neoficial al presedintelui Jacques Chirac. Alain Juppé a fost condamnat la 18 luni de inchisoare, cu suspendare, si la pierderea drepturilor civile timp de cinci ani - ceea ce il va scoate, practic, din viata politica timp de 10 ani - pentru "folosirea functiei publice in scop personal". Iata ca o tara ca Franta nu ezita sa-l trimita in judecata - si sa-l condamne - pe liderul partidului aflat la putere, fara ca politicul sa se amestece in actul de justitie. O lectie pentru toata lumea! In ciuda promisiunii initiale, de "retragere din viata politica" - facuta imediat dupa pronuntarea sentintei -, Alain Juppé a fost sfatuit de consilierii sai sa faca apel. Ceea ce va atrage suspendarea temporara a sentintei, pana la judecarea apelului: circa un an. Timp suficient, care ii va permite presedintelui Jacques Chirac sa reactioneze in plan politic, pentru a-si salva protejatul.


Juppé - "iepurele" presedintelui Chirac
Acuzarea si condamnarea lui Juppé are o stransa legatura cu functia detinuta de acesta in fostul partid de guvernamant (RPR - Rassemblement pour la Republique), condus de Jacques Chirac. Alain Juppé a indeplinit functia de trezorier al partidului intre 1988 si 1995, cand seful sau de partid (Chirac) era primar al Parisului si incerca sa devina presedinte al Frantei. Alte 26 de persoane au fost judecate in procesul Juppé. Printre acestia, sapte oameni de afaceri, acuzati de sponsorizare ilegala a RPR, au fost achitati si eliberati. Alte 13 persoane au primit insa o condamnare de sase luni cu suspendare. Louise-Yvonne Cassetta, fost administrator financiar al RPR si manager de fonduri financiare al fostului partid, a primit 14 luni cu suspendare. In cele mai multe cazuri instanta a retinut faptul ca oamenii de afaceri erau santajati fie cu clasica anulare a unor contracte mari, fie cu pierderea unor licitatii, daca nu sponsorizau consistent fostul RPR, devenit ulterior componenta a actualului partid de guvernamant (UMP).

Singurul care nu a aparut in proces a fost presedintele Jacques Chirac, seful direct al lui Alain Juppé - si marele beneficiar al banilor negri adunati de sarguinciosul Juppé - deoarece functia prezidentiala beneficiaza de "imunitate". Dar Chirac, care de curand a anuntat, nu intamplator, intrarea in viata politica a sotiei sale, va putea fi judecat la finale mandatului prezidential, in 2007. Jean Michel Helveg se intreba, ironic, in "Liberation" (31 ianuarie 2004): "Plateste oare actualul presedinte al UMP pentru presedintele de neatins al Republicii?" Cei trei judecatori din Nanterre au respins cererea lui Juppé, ca sentinta sa nu implice functia detinuta actualmente. Judecatorii au sustinut in motivatia sentintei ca "actionand in acest fel, Alain Juppé, in timp ce detinea o functie publica, a inselat poporul suveran... Alain Juppé a actionat in propriul sau avantaj, direct sau indirect. Aceasta reprezinta un abuz de functie".

Cum au observat analistii francezi, fraza de mai sus se potriveste perfect si pentru Jacques Chirac. Condamnarea lui Juppé este doar varful aisbergului in afacerile de coruptie. In primul rand, acest proces a pus pe tapet o serie de "bani negri", adunati de Juppé in folosul sefului sau. 14 milioane de franci "negri" au asigurat "refacerea" si "calatoriile de lux personale" ale lui Jacques Chirac si ale sotiei sale, impreuna cu prietenii lor. Circa 60 de functionari "fictivi" erau platiti de Primaria Parisului, racolati dintre partizanii lui Chirac si sustinatorii UMP, care astfel isi platea camarila din bani publici, prin Juppé. S-au mai judecat o serie de contracte - incheiate cu sponsori ai partidului - pentru construirea de licee in Isle-de-France, precum si contracte pentru modernizarea lifturilor. Tribunalul a acordat o atentie speciala finantarii ilegale a "croazierelor de lux" ale familiei Chirac si prietenilor acestora. Verdictul in procesul Juppé aduce din nou in centrul atentiei coruptia la inalt nivel - care are radacini adanci in Franta -, si care este ilustrata de cateva alte cazuri celebre din ultimii ani.


A cincea republica franceza si marile cazuri de coruptie "la varf"
In 1958, generalul Charles de Gaulle schimba Constitutia Frantei. Astfel, a fost lansata "a cincea republica" franceza. 1958 a fost un an de varf in razboiul colonial din Algeria, iar Franta se afla foarte aproape de un razboi civil, intre partizanii de dreapta ai OAS (Organizatia Armata Secreta) si cei ai "decolonizarii". Prin Constitutia din 1958, Franta devenea o republica prezidentiala. Altfel spus, presedintele decidea in toate problemele interne si externe ale tarii. Generalul De Gaulle, un personaj carismatic dar de mana forte, avea nevoie de puteri depline, pe care si le luase prin Constitutia din 1958, pentru a scoate Franta din cosmarul algerian. In paralel cu problema algeriana se remarcau insa la De Gaulle preocuparile pentru extinderea masiva a puterii personale. Mandatul prezidential de sapte ani i-a intarit si mai mult pozitia in fata Parlamentului francez. In 1968, o conspiratie externa a incercat eliminarea sa (in timpul unei vizite in Romania); s-a salvat pe moment, paradoxal, tocmai datorita loialitatii Partidului Comunist Francez, dirijat de URSS (cu care De Gaulle se gasea, de altfel, in relatii excelente). Astfel, muncitorii francezi nu s-au asociat "studentilor", condusi de personaje precum teroristul Cohn Bendit sau Regis Debray (fost consilier in Chile al socialistului Salvador Allende).

In 1969, in urma unui referendum, De Gaulle a parasit definitiv puterea, spre marele regret al URSS. (In 1969 cade si reteaua Caraman, activa din 1958 in spionarea NATO si transmiterea informatiilor la Moscova). Toti succesorii lui De Gaulle au mentinut "republica prezidentiala".

Georges Pompidou, Valery Giscard d'Estaing si Francois Mitterrand au cautat, prin toate mijloacele, consolidarea sistemului prezidential francez. O data insa cu el au aparut si excesele prezidentiale. Sub Pompidou, "afacerea Markovici" a clatinat din temelii "establishmentul" francez. Actorul Alain Delon - un gaullist convins - deschisese o "casa de prostitutie" frecventata doar de varfurile politice, financiare si industriale din Paris. Implicata direct era chiar sotia presedintelui Pompidou, o prietena a lui Alain Delon. Unul dintre paznicii de corp ai lui Delon - iugoslavul Markovici - a inregistrat-o pe pelicula pe Prima Doamna a Frantei in "momente de placere" si se pregatea sa faca publice aceste imagini. Rezultatul: cadavrul lui Markovici a fost gasit de Politie pe un maidan din Paris, groaznic desfigurat. (In treacat amintim ca Alain Delon - ca si Roman Polanski - nu poate intra in Statele Unite, fiind inca din anii '60 pus sub urmarirea FBI, Delon pentru implicare intr-o crima iar Polanski pentru violarea unei fete de 13 ani).

Valery Giscard d'Estaing a ramas celebru datorita "cadourilor" primite de la presedintele Imperiului Centrafrican, Jean-Bebel Bokassa.

In memoriile sale, intitulate "Adevarul" - scrise dupa ce a fost rasturnat de la putere si se stabilise la periferia Parisului -, Bokassa a sustinut, cu toata candoarea, ca presedintele Valery Giscard d'Estaing, pe langa cadourile foarte scumpe pe care le primise, ii "cerea fete" lui Bokassa, si avea partide de sex cu bastinasele. D'Estaing l-a actionat in judecata pe Bokassa dupa aparitia cartii, dar acesta a sustinut ca presedintele francez o lasase insarcinata chiar pe Catherine, sotia favorita a haremului sau (harem care includea si o romanca), fosta stewardesa la Air Zair, careia ii ceruse apoi sa avorteze. Aceste scandaluri sexuale, care au facut deliciul francezilor, aratau totusi ca presedintele Frantei devenise o institutie a bunului plac, in care era permis orice. In ciuda probelor incriminatoare, nimeni nu a indraznit sa ancheteze aceste "afaceri murdare". Markovici a fost rapid eliminat, iar d'Estaing crezut pe cuvant.


"Corruption à la francaise"
Cu Francois Mitterrand, lucrurile s-au schimbat. Sub cele doua mandate ale sale au aparut primele cazuri grave de coruptie la varf. Strateg politic redutabil si foarte bun orator, Mitterrand a absolvit - cum observa cineva - "scoala de intrigi politice" a celei de-a patra republici si si-a valorificat cunostintele in cea de-a cincea republica. Ca sa fie ales si sa se mentina presedinte al Frantei, el s-a bazat pe Partidul Socialist, pe sindicate si pe Partidul Comunist. De aceea a introdus in guvern oameni din formatiunile mentionate, pentru a-si asigura o majoritate lejera in Parlament si a combate astfel dreapta politica. In primul rand, pe Jacques Chirac si aliatii lui traditionali. Acest echilibru fragil, insa, s-a bazat pe un sistem de "recompense" acordate aliatilor sai: locuri in administratie, contracte, sfere de influenta etc. Sa retinem ca Mitterrand a favorizat chiar membri ai regimului de la Vichy - din care a facut parte - si a uluit intreaga Franta atunci cand s-a descoperit ca avea o fiica majora (Mazarine) si, practic, o a doua sotie si un al doilea camin de peste 20 de ani. Aceasta existenta secreta, paralela, a lui Mitterrand explica foarte bine "dedublarea" personalitatii sale. Sistemul de "recompense" a creat insa fenomenul de "corruption á la francaise", al carui mare pontif a fost Mitterrand: a cumpara, cu bani negri, influenta politica; a vinde si cumpara deciziile; sistemul "comisioanelor"; manipularea "dezvoltarii urbane"; a crea "oameni siguri" pentru concesionarea lucrarilor publice. Tipul de politician impus de cele doua "septenate" ale lui Mitterrand a fost cel "disponibil comercial". Parlamentul francez a ajuns in situatia sa voteze nenumarate "amnistii" si sa creeze noi institutii - Inalta Curte a Republicii si Consiliul Constitutional - pentru "cei cu mana prea lunga". Culmea ironiei, ultimul presedinte al Consiliului Constitutional - Roland Dumas, un prieten apropiat al lui Mitterrand si membru important in "Club des Jacobins", de sorginte masonica - a fost nevoit sa demisioneze datorita implicarii in scandalul Elf-Aquitaine Group. Sunt dificil de trecut in revista toate marile scandaluri de coruptie la varf din epoca Mitterrand. Este suficient sa amintim doar de "scandalul Bernard Tapie" (condamnat pentru aventurile sale financiare cu bani publici) sau "afacerea Edith Cresson" (promovata prim-ministru doar la insistentele lui Mitterrand, apoi in Comisia Europeana, de unde a demisionat datorita "nepotismului" practicat).


Noul sistem represiv din Franta nu include "crimele gulerelor albe"
Prietenii si sustinatorii lui Alain Juppé i-au sarit in ajutor, imediat dupa comunicarea "socantei sentinte". Tonul a fost dat chiar de primul-ministru, Jean-Pierre Raffarin, care a declarat sentinta drept "provizorie" si a insistat ca Franta are nevoie "in serviciul public" de Juppé. Presedintele Adunarii Nationale, Francois Baroin, a declarat ca este "convins ca Juppé va ramane la datorie, in serviciul Frantei", iar Erich Woerth, membru UMP si deputat de Oise, a opinat ca "onestitatea personala a lui Juppé nu a fost niciodata pusa in discutie". Cei care solicita clementa pentru Juppé si imunitate virtuala pentru elita politicii sunt aceleasi persoane care au promovat in Franta noile puteri represive acordate statului, potrivit propunerilor ministrului Justitiei, Dominique Perbem. Masurile propuse de Perbem sporesc caracterul represiv al institutiilor franceze, slabesc "habeas corpus", precum si drepturile celor arestati. Intamplator sau nu, noile masuri represive ignora total "crimele gulerelor albe" (birocratiei aflate la putere), precum si malpraxisul financiar. Exact domeniile in care Chirac si Juppé s-au dovedit mari maestri ai artei.

Recent, Justitia franceza a inceput procesul lui Jean-Charles Marchiani, acuzat de utilizare ilicita a cinci milioane de dolari, fond primit de la un inalt functionar gaullist care s-a indeletnicit cu traficul in Nigeria. Analistii francezi sustin insa ca singurele "crime" sunt cele care au fost "dovedite". Celelalte raman in afara discutiei si a justitiei si dau exemplul lui Bush si Blair, care si-au mintit cu nonsalanta natiunile in privinta armelor de distrugere in masa din Irak, dar care sunt acum "spalati" de pacate de cate un raport bine ticluit, ca recentul raport Hutton. In "afacerea Elf", judecatoarea Eva Joly a pus sub protectie un numar de martori cruciali in proces, datorita amenintarilor anonime cu moartea. Acelasi lucru s-a intamplat si in procesul Juppé. Banuite de amenintarile cu moartea sunt gruparile asa-zis de extrema stanga, care s-au aliat cu Jacques Chirac datorita "diplomatiei" lui Alain Juppé: LRC (Ligue Communiste Revolutionairre), PT (Parti des Travailleurs) si LO (Lutte Ouvriere). "Extrema stanga" franceza - formata de fapt din agenti secreti sub acoperire - a respins in 2002 solicitarea de a-i boicota in turul doi al prezidentialelor pe Jacques Chirac si pe Jean-Marie Le Pen. Dincolo de aceste consideratii, Justitia franceza - continuand sa respinga amestecul politicului - a dat un bun exemplu de independenta. Astfel, ea l-a condamnat, fara menajamente, chiar pe liderul partidului de guvernamant, Alain Juppé! Iata, deci, ca se poate.


Vladimir ALEXE

ZIUA


#9606 (raspuns la: #9605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
d-le Racovitan - de kati la: 19/02/2004 05:30:14
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
care era problema, de fapt? De ce nu v-ati facut cruce cand ati vazut ce se face pentru copii necunoscuti? pt. persoane pe care oameni fara suflet i-au lasat sa zaca pe patul spitalului? Ne recomandati carti? Dar carti despre omenie nu stiti? de ce nu recomandati ASTEFL de carti celor care au nevoie de ele? Sau credeti ca pusul la olita la x luni e mai grav decat "euthanasierea" unui copil (cititi tot acolo si o sa intelegeti).
Sunt dependenta de acest site, m-a ajutat si sper ca la randul meu am ajutat multe mamici in problemele cu care numai o mama se poate confrunta zilnic. E usor sa mergi la servici si sa dai indicatii, mai ales despre copiii altora. Am 2 copii mici, unul de aproape 2 ani si un bebelus si imi pare rau ca nu am facut asa cum fac alte mamici, adica sa incerce sa puna copilul la oala inca de la varsta de 1 an, eu am aplicat metodele de aici, din Germania. De ce imi pare rau? Incercati sa schimbati cate 6-7 scutece pe zi la 2 copii si apoi o sa va dati seama. Si exemple mai sunt. Am citit mult despre psihologia copilului, poate nu cartile pe care in intelepciunea dvs. le recomandati, dar sunt destule pe piata, nu-i asa? Am aplicat ce am crezut eu ca se potriveste copiilor mei, nu am luat rolul de executant, si cu siguranta multe din actiunile mele contravin celor scrise acolo.
D-la Racovitan, nu suntem perfecti, si faptul ca ne aflam aici, sau pe celalalt site arata doar dorinta de perfectionare, lucru care ar trebui apreciat. Dar probabil ca deja v-am cerut prea mult.
Desi... daca imi aduc eu bine aminte, printre scutece schimbate si biberoane nespalate, parca scria ceva si despre deschiderea la nou intr-una din cartile citite si despre toleranta... sau nu????
Gabi, [E absolut necesar ca - de SB_one la: 23/02/2004 15:19:51
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Gabi,
[E absolut necesar ca un individ sa apartina unei natiuni si sa se indentifice cu ea]

Pai dupa fraza asta nu potzi spune ca nu potzi fi mindru ca esti roman! Pur si simplu nu se potriveste!

Locuiesc in Germania din `88 si nu mai am cetatzenia romana din `90; din `98, cetatzenia germana. ( romanii-ca si altzii; mai putzin nemtzii venitzi- sint obligatzi sa renuntze la cetatzenia proprie)
In ce ma priveste, imi e perfect egal ce natzie sint. Trebuie sa duc o viatza demna si atit!
Daca insa tot mi-a fost "harazit" sa ma nasc in Romania, nu pot decit sa fiu mindru ca sint roman. Nu voi spune nici-odata ca sint altceva decit roman; si nu din asa zisul patriotism ci din respect ptr. natzia germana. Ei au ceva ce eu nu am; eu am ceva ce ei nu au. Si uite asa facem un cuplu reusit.

Am senzatzia ca locuiesti in RO si itzi intzeleg oarecum pozitzia, ptr. ca si eu sint de acord cu D-l Plesu; dar numai in principiu . Consider o greseala insa ca o asemenea filosofie sa fie lansata -cu nonsalantza academica- in lume. Nu numai ca nu aduce nici-un serviciu; nu face decit sa darime sufletele si-asa prea tulburate de vremurile atit de grele.

Ai rabdare, te rog, si mai citeste ce scrie amicul publicist.

[problema pe care o ridica Plesu reflecta doar jumatate din realitate si necesitate. Adica el neglijeaza din motive retorice si de frustrare a momentului specific éxact celalata "mare jumatate" a identitaii unei natii, care este istoria ei! Sa faci abstractie de ea este o utopie si o mare greseala. Fiecare popor se identifica si "traieste" in prezent si pentru viitor prin trecutul sau si marii lui reprezentanti, ce-i poarta pe "umerii valorilor" ce le-au creat de-a lungul timpului.
Ca este un fenomen de exagerare a prezentului si al anumitor oameni, poate preponderent la romani, aceasta nu indreptateste pe nimeni sa-i "stearga" din memorie si de pe "stindardul national" marile lui realizari ce calauzesc orice societate prin apele uneori destul de tulburi ale vremurilor.]

Nu esti de acord cu el?

Daca nu locuiesti in RO, te intzeleg ; dar altfel!

De cind sint pe aici( si ma simt f. bine din prima zi; retzine insa ca am venit ca strain aici si nu am fost "recunoscut" de nici un fel; si f... pe toate partzile de legislatza germana!)
am intzeles si intzeleg multe lucruri altfel!Sint prea multe de enumerat.E viatza de zi cu zi.

Am intilnit prea multzi care-si ponegresc natzia cu o perseverentza greu de conceput. Am intilnit prea multzi oameni( de la copii la oameni de pensie) ajunsi la debusolare din cauza acestei rupturi( sigur ca ai greptate: se numeste "dezradacinare")... ca sa mai intzeleg si sa accept cel mai mic lucru ce ar duce la patarea neamului.

Nu am intilnit neamtz, francez, ungur, sirb, croat, polonez grec, englez....(numarai tu mai departe)sa nu fie mindru de natzia lui.
Un de se potriveste atunci filozofia D-lui Plesu?
Nici-unde.

Sint de acor ca e f. bun, dar ce a facut practic ptr. natzia lui? Daca teoria asta e filozofia vietzii lui....nu mai am nimic de spus.

Sint un inginer pirlit care nu stie decit sa traga "linii" si pe care viatza ( si poate nu numai) l-a invatzat sa deosebeasca binele de rau.
Si am invatzat ca vorbele " e grele a' dracului" cite-odata.( ca sa-l parafrazez pe Danilel).

Sa ne ferim de situatiile astea.

Sandu



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10390 (raspuns la: #10385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Actorul James Caviezel - de For Future la: 24/02/2004 19:14:47
(la: "The Passion of the Christ",un succes de casa inainte de lansare)
Comentarile din Evenimentul zilei cu privire la filmul “The Passion of the Christ” sunt in mare parte la obiect, la zi si adevarate.
Intr-adevar, noul film al lui Mel Gibson, nu ii mai spun toate ipostazele pe care ni le-a aratat in lunga s-a cariera, a stirnit o foarte mare polemica pe continetul American si nu numai. Evident parerile sunt pro si contra. Va ramine ca ziua de miine 25 februarie sa confirme sau sa infirme sa zicem aceasta furtuna.
Cer permisiunea de a comenta doar un singur aspect expus de Evenimenutl zilei, respective acela ca filmul este “fara nici o vedeta cunoscuta”. Trebuie sa recunosc nu am citit ziarul asa ca am luat ca adevar ceea ce a scris dl. Racovitan.
Atributul de vedeta cunoscuta este subiectiv si se refera la o anumita persoana si la un anumit moment.
La momentul la care ne aflam sunt actori cunoscuti in intrega lume cun sunt si actori mai mult cunoscuti pe continetul american. Exista in schimb si multi actori in Asia in special in Hong-Kong care se dovedesc la fel de populari ca cele mai mari vedete de la Hollywood.
Ma voi referi in continuare la actorul american James Caviezel.
Intr-adevar nu este din punct de vedere al popularitatii la nivelul marilor vedete care au cistigat “lingura de lemn” cum este Silvester Stalone.
Totusi trebuie sa luam in consideratie faptul ca James Caviezel intepretul personajului “Jesus”din filmul amintit mai sus a jucat in nu mai putin de 20 de filme, ceea ce nu este de loc putin pentru un actor care va avea 36 de ani anul acesta in septembrie. Este sau nu vedeta ? Doar istoria cinematografiei va raspunde.
Imi voi pemite sa amintesc numai trei dintre personajele interpretate de acest actor in ultimul timp. Toate aceste roluri pun in valoare personalitatea deosebita a acestui actor care este dupa parerea mea de o sensibilitate iesita din comun.
In filmul “The Count of Monte Cristo” (2002) a fost Edmond Dantes/Count of Monte Cristo. Aceasta noua ecranizare dupa celebrul roman al lui Alexandre Dumas este complet diferita de precedentele versiuni in care au jucat cu nu mai putin ultra cunoscutii actori Richard Chamberlain, respective Gérard Depardieu. Interpretarea lui Caviezel in acest rol este este la fel de memorabila cu a celui care este supranumit de unii “Donné par de Dieu”, ma refer evident la Depardieu. Trebuie sa recunosc ca aceasta porecla daca o pot numi asa i se potriveste de minune marelui actor francez.
Un alt film in care calitatile sale actoricesti au fost puse in valoare este “Angel Eyes”(2001), pesonajul fiind Catch/Steven Lambert. Partenera lui James Caviezel in acest film este nu mai putin cunoscuta actrita Jennifer Lopez.
Nu in ultimul rind voi aminti de personajul episodic Jerry din filmul “Pay It Forward” (2000) in care James Caviezel a jucat alaturi de Kevin Spacey, Helen Hunt si nu in ultimul rind alaturi de Haley Joel Osment.
Nu imi permit sa fac profetii inaintea aparitiei acestui film dar este posibil ca anul viitor, in 2005 filmul “The Passion of the Christ” sa fie premiat cu Oscar si poate ca nu numai o singura data.
Si daca va fi asa ar fi foarte frumos si pentru noi, romanii, pentru ca va fi pentru prima oara cind o actrita romanca va pasii in glorie pe “covorul rosu” de la Hollywood. M-am referit evident la Maia Morgenstein care dupa acest film va fi in sfirsit recunoscuta in intreaga lume ca si de altfel si James Caviezel care nu este o mare vedeta dupa parerea unora in acest moment.
Mi-as mai permite o singura remerca in ceea ce priveste limbile in care a fost turnat filmul, latina si aramaica. Intr-adevar este neobisnuit pentru o productie cinematografica o astfel de alegere de a utiliza doua limbi considerate “moarte” dar vorbite in perioada la care filmul se refere. Astept cu neradare ziua de mine sa ma conving daca filmul va fi subtitrat sau nu in engleza. Daca nu, probabil il vom asculta la “casca” cum se mai obisnuiea pe vremeuri.
Va multumesc, si sper ca nu v-am deranjat prea mult cu comentarile mele.


ptr. gabi.boldos - de SB_one la: 27/02/2004 12:57:01
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
Ptr. ca de la un inginer nu te potzi astepta la prea mult in materie de "intelectualitatzi" mi-am zis sa fac putzina cirdasie cu un filozof si un istoric; hai sa le zicem Eugen si Mihai.





Si uite ce scrie Mihaitza al nostru( Dr. bla,bla,bla.. in .../ Strassbourg)




[In tot ce publica gabi.boldis aici se vede cu usurintza omul jenat oarecum de situatia actuala a Romaniei – de ce o Romanie unita, si nu trei provincii romanesti ? – fiind cu siguranta un partizan al ideii dezlipirii Ardealului de Romania mare.

Sunt tipi care gandesc astfel si incearca sa-si fundamenteze ideile pe interpretari eronate ale unor evenimente istorice trecute, pe care le exploateaza in directia nuantei lor politice. Ca istoria Romaniei a fost rescrisa de mai multe ori in functie de o tendinta politica sau alta, este un mare adevar. Dar care popor se poate lauda ca istoria consemnata in carti este adevarata istorie, ce infatiseaza realitatea evenimentiala à la lettre ? ! Nici evanghelistii n-au consemnat mesajul lui Hristos à la lettre, ca de aia sunt mai multe Evanghelii…

Tonul articolului mi-aduce aminte de un ungur pe care l-am intalnit la Strasbourg si care combatea teoria clasica a genezei poporului roman, punand sub semnul intrebarii tot ce se scrisese in domeniu, dar fara sa fundamenteze cu nimic parerea lui contrara. La fel si tipul cu articolul : Stefan nu-i sfânt, Mihai Viteazul nu-i primul unificator s.a.m.d. Darama totul, sau cel putin incearca s-o faca, ca sa-si creeze esafodajul propriei sale demonstratii…

Uite Sandu, de aia nu citesc eu niciodata ziarele – dai peste niste indivizi de genul acesta si-ti pierzi timpul cu neroziile lor…

In plus, nici penelul nu-l are prea maiastru…comparativ cu cel al lui Plesu, de exemplu. La cel din urma gasesti idei si stil…In afara de faptul ca este un bun filosof , autorul este si un fin psiholog, cu care impartasesc ideea ca romanii, ca multi din cei de azi in Occident, traiesc prea mult prin " delegatie "as spune eu… Isi proiecteaza toate neputintele lor intr-un model, de pilda cel al invingatorului, la umbra caruia stau cu bratele incrucisate. Articolul sau este un indemn la mobilitate, la actiune, la devenire : nu ne laudam cu palaria tatei sau a bunicului, ca deja ei nu mai sunt, ci ne laudam cu ceea ce am devenit noi insine prin meritele noastre personale ; ele sunt cele care dau putere sau subrezesc ceea ce generic insemna roman, in fata judecatorului nemilos numit lume…]

Sint perfect de acord cu el.
O singura remarca insa: D-l Plesu nu vine aici cu nimic nou ci preia o veche filozofie franceza( Sartre , cred) care spune ca omul nu este cea ce este ci cea ce devine. Si una e sa-i spui francezului asta si alta e romanul din ziua de azi. Tot transplantul asta se potriveste ca nuca-n perete. Asa ca sa ne gindim ca un ginditor nu e si el decit om si mai trebuie sa ne si uitam in jurul nostru sa vedem daca ce gindeste omul ( cite-odata) se si potriveste.

Si ca sa-l ami ascultam inca o data pe Eugen :
["problema pe care o ridica Plesu reflecta doar jumatate din realitate si necesitate. Adica el neglijeaza din motive retorice si de frustrare a momentului specific éxact celalata "mare jumatate" a identitaii unei natii, care este istoria ei! Sa faci abstractie de ea este o utopie si o mare greseala. Fiecare popor se identifica si "traieste" in prezent si pentru viitor prin trecutul sau si marii lui reprezentanti, ce-i poarta pe "umerii valorilor" ce le-au creat de-a lungul timpului.
Ca este un fenomen de exagerare a prezentului si al anumitor oameni, poate preponderent la romani, aceasta nu indreptateste pe nimeni sa-i "stearga" din memorie si de pe "stindardul national" marile lui realizari ce calauzesc orice societate prin apele uneori destul de tulburi ale vremurilor.]

Tja...acum va las pe voi , dragilor!




SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: