comentarii

ti voiu vruta mea imsheata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Mea culpa! - de Dinu Lazar la: 14/11/2003 05:51:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pe omu` respectiv il cheama Spencer Tunick. Se gasesc pe web multe poze realizate de el.

Coincidenta este ca domnia sa a fost motivul unui schimb de replici in lista de discutii Fotopro, intre mine si un fotograf american, mai putin prezent pe net - pentru ca uraste computerul - si anume Bruce Esbin.

Intii imi scrie Bruce:

===========================

Spencer Tunick, he is the DUDE!!! When someone is able to get 450
naked women to pose for them in Grand Central Station in NYC, then they are the greatest photographer in the world. Until someone is
able to do this on the Moon then his title will remain.

===========================================

La care eu raspund:

> I am very curious to see what pictures it have made...
>
> His site is ... I have not words... go here:
> http://www.spencertunick.com/individuals.html
>
> It is an idiot... This pictures are made by a groggy man... I cannot
> believe.

> Best regards,
>
> Dinu
=============================================
La care Bruce:

Though I was making a joke about Tunick being the "world's greatest
photographer". All joking aside however I do think he is a great
photographer, and I'll tell you why. Photography as you know is just a
tool that allows people to see many different things in a two
dimensional world, a world that despite being two dimensional still
enables us to experience the image on a high information level.

For me the genius of what Tunick does is showing the Homo-Sapien
species as group of animals without the usual protective barrier of
clothing in different and varied environments. Very interesting
environments at least for me. Buenos Aires, New York City, Antarctica,
Vienna, St. Petersburg, etc. all juxtaposed with a single naked human
form or in huge naked groups. It is strangely interesting because it is
something we would never see otherwise especially the groups. In that
sense it is art because it allows us to see something very unique and
thought provoking on the nature of being human.

Some people could say anyone with a camera could take a picture of a
naked person outdoors, and they would be right, however let them try
and go through the effort to organize the large groups of people and
get the permission of international city governments as Tunick
succeeded in doing. So for me Tunick is far from being an "idiot" or a
"groggy man". For me he is a genuine artist with a nice sense of humor who is exploring the human form in an interesting way through the use of photography.
==========================================

Replica mea este:

> All that you write here is a good sense and true. Seeing so, it is OK.
>
> But... the light, the composition, the color, the perspective, the art?
>
> I need only a idea, only a concept? I do not need any professional sense of the light?
>
> I believe that you understand me...
>
> When I see a picture, I give in my mind notes for technique, art (
> composition) and idea.
>
> 0+0+10/3=3,3...

=======================================
Si Bruce continua:

Sometimes the technique is secondary to the concept, sometimes the technique is the concept. What I've found refreshing with Tunick's photography is his relative lack of obvious technique, the almost snapshot like quality of his pictures, as if he just showed up accidently with a Ricoh G1 loaded with color negative film and just snapped a shot of this strangeness before him.
This is what gives it power, the utter banality of technique.

============================================================

Asa ca si intre profesionisti parerile sunt impartite.
Succesul comercial al lui Tunick este insa imens.
Mie personal nu imi place ce face. Asta nu conteaza desigur.

Am vrut sa vedeti insa dincolo de usile inchise cam cum gindesc fotografii...sau unii dintre ei.

Dupa mine, talent este sa iei o cizma si sa o fotografiezi, si sa para mai atragatoare si mai sexy decit o playmate, nu sa umpli o gara cu o suta de femei goale si sa faci glamour.
#4223 (raspuns la: #4201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
AlexM, da de unde; am vrut s - de SB_one la: 30/07/2004 18:16:07
(la: Complexele la romani)
AlexM,
da de unde; am vrut sa spun ca mi-a placut mult ce-ai scris( de unde naiba stii tu atit de multe? ...si eu stiu unele dar parca ma intreci...:))

Curajos si la subiect.

eu te rog sa scrii in continuare; numai sa nu te mai iei de mine ca tre sa-mi pun inteligentza la incercare si asta ma oboseste...de la o vreme; nevasta-mea a pitit lecitina.

M-ar interesa -de ex.- ce crezi tu despre limba romana ca limba latina? Nu cumva Latina isi are originea in tzinutul Carpatic? Unii sustzin teoria asta iar eu sint convins.
Ce-ar fi sa ne scrii ceva pe tema asta? ( sa te vad acum, voinicule!)

AlexB

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#18611 (raspuns la: #18605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
defapt ce-ai vrut sa spui? - de Liah la: 14/08/2004 01:31:56
(la: Un gand)
Fara nici un fel de 'misto' n-am inteles ce vrei de la viata mea... si ce ai vrut sa spui. Exprimarea lasa de dorit, la fel si punctuatia, ca sa nu mai vorbesc de gramatica.
O alta nedumerire...: pe cine faci proasta? Daca mi-era adresata, afla ca te inseli amarnic.


Succes... in orice ai face

Liah
#19755 (raspuns la: #18783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Examplu, din experienta mea - de Daniel Racovitan la: 15/09/2004 15:05:51
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
"Examplu, din experienta mea in localitati cu majoritate maghiara:
un turist se opreste la un magazin alimentar din centrul unui orasel in jud. Mures. Intra, da buna ziua si cere o sticla de apa minerala (in limba româna). Vanzatoarea refuza sa il serveasca pe motivul ca nu intelege. Turistul incearca si in engleza, si in limbajul semnelor (ii arata cu degetul sticla pe care o vrea). Vanzatoarea o continua pe a ei 'nem tudom'. Adica 'daca nu vorbesti ungureste poti sa mori de sete'. Daca aceeasi scena s-ar fi petrecut in Ungaria, ai fi obtinut ce-ai vrut (banii sunt bani si setea e sete). Nu cred ca un astfel de comportament ar fi tolerat (de ex.) in Franta."


Nu numai ca nu e tolerat, dar daca respectivul vanzator e dat in judecata poaet face pana si cativa ani de puscarie.

Zilele trecute, o individa din sud, care nu a vrut sa vanda cuiva un teren pe motiv ca era de origine araba, a incasat cateva luni de pirnaie, plus zeci de mii de euro amenda, plus obligatia de a-i vinde respectivului terenul (yesss!!).

Aviz amatorilor.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#22370 (raspuns la: #22210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Destin, n-am vrut sa te jignesc,"pentru Alice, - de DESTIN la: 15/09/2004 23:23:33
(la: sentimente!)
Alice,

"Destin, n-am vrut sa te jignesc, ce te-a facut sa consideri comentariile mele despre limbile-nspicate o ofensa la adresa-ti?:( "


In comentariul tau ai folosit o expresie ce imi apartinea dintr-un comentariu anterior.

Comentariul tau a 'picat" dupa un altul (care nu iti apartine fireste)ce vorbea de "palavre"...

In acest context,surprins fiind am asociat aceea fraza in care se gasea si expresia mea ,ca o acuza.

Acum am inteles perfect,sorry!...si thanks! pentru precizari.

PS.De felul meu nu sunt suspicios...insa vremurile ...

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22436 (raspuns la: #22385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parerea mea - de Narcis Virgiliu la: 25/09/2004 08:24:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
For Andrei P

1). Asa cum ii spuneam si domnului Dinu parerea mea e ca lucrurile stau cam in felul urmator in RO, in RO e mai bine sa nu faci decat sa faci.....

2). Toata colectia este suportata din buzneru' meu ptr. portofoliu' meu, nu din banii contribuabililor domnule, nu au existat sponsori ci doar sustinatori ai proiectului si am impresia ca reclamati cam mult in acest sens, ideea este mult mai simpla acum dupa ce ti-am impartasit acest lucru: daca iti place te uiti la ea , daca nu iar bine, nu am facut-o ptr. tine sau ptr. mariile voastre, am facut-o ptr. mine iar daca nu va place nici asa atunci cine va pune sa intrati pe siteurile respective si sa accesati link-urile respective, oricum gasiti si altceva totul este sa cautati...... !!!

3). Daca domnule Andrei P ai criticat colectia la sange doar ptr. ca nu ti-a placut textul din fotomagazin atunci inseamna ca maria ta ti-ai uitat ochelarii in cafenea si nu ai vazut ca este semnat Cristina Baias, "impresiile unui model de la locul faptei " eu nu am adaugat sau modificat nici un cuvintel, de fapt imi pare childish si extrem de lipsita de gust interventia ta, poate ca ai vrut sa te dai mare pe propria tarla sper ca ai reusit......

4). Cat despre comentariile aduse efectiv fotografiilor, repet ti-ai uitat ochelarii si ai fost asa cum recunosti maniat de text......"ceea ce m-a facut sa scriu textul anterior a fost atmosfera de Triumf descrisa in materialul aparut in FotoMagazin"......

Cu stima,
Narcis Virgiliu
www.narcisvirgiliu.ro

#23339 (raspuns la: #23245) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am vrut sa ma fac pictorit - de mya la: 14/02/2005 04:52:21
(la: Spuneti-va povestea!)
Eu am vrut sa ma fac pictorita si toti au zis ca e o prostie si ca o sa mor de foame. Pana la urma ei au avut dreptate si nu eu :))

Dupa aia am vrut sa ma fac creatoare de moda si pana la urma fac moda pentru mine si al meu sot. Nici din asta nu se poate trai omeneste, e munca multa si buchiseala crunta. Mai greu sa ajungi un creator renumit, ce faci daca moda care-ti iese din maini nu e "la moda"? Ideea mea era si inca este, ca fiecarui om i se potriveste alt fel de moda, alt gen...in functie de personalitate si temperament. Poti sa slabesti o persoana cu 10 Kg. doar din hainele cu care o imbraci. Mi-ar fi placut sa am un mic boutique in care sa intre tipe aratand banal si sa iasa aratand bestial. Alta chestie pe care sa o tai de pe lista :((

De regula ceea ce m-a impieditcat sa-mi realizez visurile am fost eu. Fricile si indoielile, neputinta si neincrederea in fortele proprii. Dar si societatea, mediul. Pot sa zic ca in multe cazuri lumea in care as vrea eu sa traiesc nu exista inca :((

sora mea a avut nunta in sept - de the underqueen la: 08/11/2005 10:03:44
(la: Obiceiuri de nunta)
sora mea a avut nunta in septembrie. intr-adevar au alergat ei peste tot . da ' asa au vrut ei . s-au ocupat singuri de tot. ca sa nu se bage nimeni in borsul lor. si tot asa am de gand sa fac si eu (sper sa reusesc). oricum , abia am fixat data nuntii. am sa va tin la curent cu toate pregatirile (si problemele inerente) pe masura ce ele au loc.
o testare de ziua mea de nastere - de daniela_sorina_albeanu la: 09/11/2005 10:32:36
(la: datele de nastere la control!)
Anul trecut, am vrut sa vad, daca nu invit pe nimeni "cu surle si trambite" ,cine isi aduce aminte ca este ziua mea nastere! Mi-am pregatit de toate, dar fara sa fac vreo invitatie, la telefon sau altfel si-am avut o surpriza foarte placuta, de a vedea ca putinii mei prieteni, (sunt foarte zgarcita cu acordarea acestui termen), au venit, sau mi-au telefonat daca erau departe! Ziua mea de nastere este primavara anume 17.04.1963. Desi nu mai ma laud cu tinerete, cred ca am un suflet foarte tanar! Colegii mei de facultate spuneau ca mie mi se potriveste cantecul lui Edith Piaf -"Je ne regrete rien!".Va felicit pentru initiativa acestei conferinte!Daca putem face o bucurie cat de mica cuiva atunci sa o facem!
ce am vrut să spun - de rac la: 01/12/2005 14:36:00
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005)
Andreea a spus "stiu ca rac nu se supara ca divagam putin de la subiectul conferintei acestea! :)". Eu am vrut să spun că nu e problemă..., că ar fi dacă s-ar întâmpla asta (trollarea) cu adevărat, adică acea deviere de la subiect. Aparent "problemă".
Aparent, ieşire în decor, dar de fapt lucru dorit! Pentru că această divagare nu ar face decât să încurajeze pledoaria mea pentru aducere la real. Am putea glumi până ne-am întâlni (na, că fac şi rime, deşi nu mai sunt pe trăncăneală nearistrocrată).
Eiii, glumii şi eu de ziua românaşilor...

latu, remarc cu satisfacţie că eşti alături de noi în continuare, şi sper că nu ai uitat ce te-ar rugat odată;
Belle..., da, poţi să ajuţi prin zâmbet :)

Rămân prin preajmă.


Am fost la întâlnirea cafegiilor!
#92058 (raspuns la: #91934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
as fi vrut sa pot scrie la ra - de lore_lie la: 24/01/2006 21:48:43
(la: De ce te urasc)
as fi vrut sa pot scrie la randul meu aceleasi cuvinte,atunci cand a fost cazul...si oricat de furioasa eram,nu puteam decat sa plang si sa ma consum.mi-a fost tare greu...am dat cu nasu de realitate exact cand nu trebuia...sau poate trebuia!daca am dramatizat prea mult sau nu...nu stiu,dar am avut momente in care nu intelegeam de ce viata mea parea ca se sfarseste. norocul meu a fost ca m-a tinut mult mai putin decat ma asteptam...dupa o scurta perioada de obsesie,am reusit sa-mi concentrez atentia asupra altei persoane,si in mai putin de doua luni (culmea,mai ales ca eram in preajma sarbatorilor) am reusit sa-l scot din circuite.
poate povestile nu sunt la fel,si cu atat mai putin personajele...dar am simtit si eu ca tine...tot la prima dezamagire,tot cu diferenta de varsta si tot pt ca a mintit privind in ochi...
sfatul e...sa iesi mult cu prietenii! oriunde!desi nu credeam,chiar ajuta!si o sa te redescoperi,poate chiar foloseste la ceva "experienta" asta....
1)- In opinia mea libertatea - de RSI la: 12/02/2006 13:42:44
(la: Caricaturile lui Mahomed)
1)- In opinia mea libertatea presei si libertatea de exprimare se termina in punctul in care contravine legii . As fi vrut sa scriu ca se termina acolo unde contravine bunului simt, dar din pacate acesta este un domeniu relativ, pe care presa si nu numai ea l-a trecut de multe ori.


2)-Reactia la cele 12 caricaturi este vadit o manipulare a unor regimuri politice marginalizate de a-si crea un capital de simpatie. Dovezi :

  • Caricaturile au fost publicate acum 6 luni si de-abia acum vedem reactii;
  • Unde vedem aceste reactii ? In special in Siria si Iran, care au tot interesul sa distraga atentia de la propriile lor probleme, In alte parti ale lumii musulmane demonstratiile sunt orchestrate tot de organizatii de obedienta iraniana;
  • Cum a subliniat un jurnalist intr-o dezbatere la CNN, aceste proteste sunt si ipocrite, deoarece caricaturile incriminate nu au nici o mica parte din caracterul difamator si inflamatoriu al caricaturilor publicate de presa araba contra crestinilor si evreilor.

    ==================================================
    "Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "
  • povestea mea - de anja la: 04/05/2006 19:51:39
    (la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
    Va voi spune povestea mea. Poate ca multi nu vor avea rabdare sa citeasca pana la sfarsit, poate ca multi nu o sa inteleaga ce a insemnat si inca inseamna pentru mine.
    Sunt de 10 ani impreuna cu sotul meu, casatorindu-ne abia acum 1 an jumate. Suntem impreuna de la 18 ani. Cand eram 2 copii. Relatia noastra a decurs lin, in armonie si intelegere. Fara certuri, fara suisuri si coborasuri. Eu am luptat pentru ea cum am stiut mai bine. Am vrut sa ne mutam impreuna, am cumparat apartament, am vrut sa ne casatorim, am vrut sa facem copii...dar nimic nu am obtinut usor. Pentru ca "nu era pregatit". Responsabilitatea era prea mare, nu era suficient de matur...ce sa mai, "nu era pregatit". Ma iubeste ca un nebun. Ma rasfata, "ma sterge zilnic de praf", imi face toate poftele, ma tine ca pe o printesa, ca pe un bibelou de portelan. Iar eu nu eram fericita. De ce? nici eu nu intelegeam. Si aruncam gandurile astea sub covoras. Am langa mine un om care mi-ar aduce si luna de pe cer, care ma iubeste ca un nebun, si eu, cea nerecunoscatoare, nu sunt fericita. Alungam gandurile astea. Ce motive de nefericire aveam? Si nu stiam sa imi raspund la intrebare. Si asa au trecut anii. Imi imaginam viata cu el (de ce nu?! aveam vreun motiv sa nu?), si prin urmare luptam pentru viitorul pe care il vedeam eu. Situatie materiala, casatorie, copii. O viata normala. cum au oamenii. Iar cand imi reveneau ganduri precum "dar el este cel ales?", "sunt fericita?", "voi putea fi fericita cu el toata viata?", "nu simt totusi ca imi lipseste CEVA care sa ma faca fericita? daca am tot, de ce nu sunt fericita?", le alungam. pentru ca nu stiam ce imi lipseste, pentru ca nu stiam de ce nu sunt fericita. Ma vedeam iubita, relatia mergea, si m-am multumit cu atat.
    Un amanunt poate semnificativ care ar mai trebui mentionat este ca eu nu am fost indragostita de sotul meu, nici cand ne-am cunoscut. Da, daca m-ai fi intrebat acum cativa ani daca il iubesc, iti spuneam ca da. Am ajuns sa il iubesc pentru omul bun care era, pentru dragostea pe care mi-o purta, pentru caracterul nobil si pentru gentiletea lui. Sau cel putin asa am crezut in tot acest timp.

    Pana cand....pand cand l-am cunoscut pe EL. El, cel care imi este ca o picatura de apa, manusa care mi se potriveste perfect, jumatatea medalionului, cum ii place sa spuna. El, care m-a facut sa imi dau seama ca poate exista iubirea in adevaratul sens al cuvantului. El, care mi-a adus aminte de cum eram eu, de toate visele si dorintele mele. Mi-a adus aminte de mine. De mine - inainte. Inainte sa intru in letargie si resemnare. In care nici nu stiam ca sunt. Si o confundam cu fericirea. Si am inteles de ce nu sunt fericita. Si de ce nu am fost fericita. Am inteles ce lipsea. Am inteles ca lipsea omul care sa ma implineasca, acel cineva care sa imi inteleaga sufletul, acel cineva cu care sa ma potrivesc atat de bine. Manusa care sa imi vina perfect. Si tot atunci am vazut in urma regrete si renuntari. Am vazut cat m-am schimbat, am vazut letargia si resemnarea in care eram cand a intrat el in viata mea.

    Am avut cateva tentative de a ma desparti de sotul meu. Aici, iar, ar fi cate ceva de spus. In primul rand, familia mea. Familia mea care ma iubeste. Si care a luptat in mod josnic alaturi de sotul meu si impotriva mea. Familia mea, care a reusit sa ma distruga psihic prin lupta pe care a dus-o. Familia mea, care a spus ca sunt nebuna, ca sa ma duc la psiholog, apoi ca sunt vrajita, ca am fost manipulata de diavol, ca imi distrug viata. Tineti cont ca parintii mei sunt intelectuali, cu doctorate. Bineinteles ca ei stiu mai bine ce e bine pentru mine. Ca vreau sa imi distrug fericirea si viata pentru ca am innebunit. Manipulata de diavol. Ca nu mai am pic de ratiune. Familia mea, care nu mi-a fost niciodata alaturi emotional, care nu ma cunoaste, care nu stie cine sunt, care nu a stiut niciodata nimic din ce a fost in sufletul meu, ea, acum stie ce e mai bine pentru mine. Ce? Ca renunt la o situatie materiala foarte buna, ca renunt la vila si masina de lux, ca renunt la un om care “uite si tu cat de mult te iubeste” si care ar face orice pentru mine....pentru ce? Ca sa ma mut “din centru la periferie”, cum chiar ei s-au exprimat. Sa ma duc langa cineva care a terminat medicina si nu profeseaza pentru ca situatia familiala nu i-a permis sa lucreze pe salariu de rezident, si care si-a reorientat cariera pentru a-si putea intretine familia. Un ratat, cum ar spune familia mea care ma iubeste. Care nu imi poate oferi vila si masina de lux. Concluzia lor: imi distrug viata, si ei stiu ce e mai bine pentru mine. Eu acum sunt nebuna, si nu judec. De aceea nu vad lucrurile in adevarata lor lumina.
    Asta a fost familia mea. Dar nu e tot. Mai am de spus si despre sotul meu. Sotul meu, care mi-e drag. La care tin. In toti anii astia am avut grija de el, l-am sustinut si ajutat pentru a ajunge acolo unde a ajuns. Mi-este pur si simplu greu sa imi imaginez ca el ar putea face fata vietii fara mine. Nu este o persoana puternica. Nici eu nu sunt. Dar si-a gasit sustinerea de care avea nevoie in mine. Ei bine, reactia lui a fost ca nu poate trai fara mine, ca ma iubeste prea mult ca sa poata trai fara mine, ca daca ma pierde pe mine pierde tot, ca nimic nu mai are nici un sens in viata asta daca nu sunt eu. Am primit amenintari cu sinuciderea. Desi le prezint drept “amenintari”, nu au fost “daca pleci, imi tai venele”, ci spuse mai mult ca pe o rugaminte de a-l ierta pentru faptul ca nu poate rezista sa traiasca fara mine, ca dumnezeu va intelege ca va face asta din dragoste pentru mine ca altfel nu poate, ca nu poate sa nu ma iubeasca si ca nu poate trai cu gandul mereu la mine. Ei bine, sentimentele pe care le am dupa 10 ani pentru el, pentru omul cu care m-am inteles, cu care nu mi-a fost rau, cu care mi-am petrecut zi de zi, alaturi de frica ca l-as distruge si ca si-ar lua viata, m-au facut sa ma intorc de fiecare data la el. Am renuntat. Am renuntat sa mai cred in fericirea absoluta, sa cred ca imi este interzisa, ca asta mi-e destinul. Si sa ma resemnez. In acest moment, m-am intors la sotul meu. Nu va pot descrie suferinta si durerea pe care o resimt. Lacrimile care imi curg pe obraz. Cateodata simt disperare, cateodata simt resemnare fata de viata care ma asteapta.

    Va multumesc celor care ati avut rabdarea sa cititi mesajul meu atat de lung.
    am vrut sa te bat....dar te-am iertat - de cosmacpan la: 12/01/2008 16:02:27
    (la: Rug(ă))
    O aură de ger

    Viscol peste zăpezi, o aură de ger
    Se învârteşte-n aer din ce în ce mai sus,
    Mă uit încremenită până a treia zi
    Când se înalţă către cer Iisus.

    L-aşteaptă Tatăl Său şi-a vrut să urce iarna,
    Dar eu nu-l mai zăresc, sub aura de ger,
    Trupul Lui sfânt a dispărut pe drumul
    Pe care o pornise către cer.

    Va sta aici cu noi şi îşi va duce crucea
    Pe muntele acesta pe care îl văd iară
    Între cei doi tâlhari şi se va înălţa
    Abia la primăvară.

    (I.M.) nu, nuuuuuuu, nu-i a mea....Doamne....dar se simte aceeasi adiere

    "Limba mea mea-i si a ta".....ptr. Papadie67 - de (anonim) la: 25/09/2003 11:04:43
    (la: Limbi)
    "Adica limba mea-i si a ta " zici tu ,aaaaa....asta explica de ce o amesteci tu putin cu expresii de engleza ?
    Istoria noastra ne-o stim cu totii,frustratiile la fel desi uitam cine ne-a facut rau timp de 50 de ani de ciuma rosie si cind mergem la urne ii votam in prostie, dar ne mindrim cu Stefan cel Mare ,Mihai Viteazul si Balcescu...si in continuare criticam pe altii care au facut mai bine ca noi!
    Iar cind avem timp de relaxare ii ascultam tot pe Queen sau Rollig Stones si ne tot roade pe noi ca Freddy a fost "poponar" uitind ca muzica lui a descretit frunti intunecate si cenzurate si a facut fericita o generatie intreaga. Miezul ca miezul dar ce te faci cind toleranta-i ioc ?????
    Din experienta mea - de Daniel Racovitan la: 09/10/2003 03:45:32
    (la: Homeopatia)
    Am incercat un tratament homeopatic pentru fiica mea, de pe cand avea 11 luni (acum are 15), pentru durerile de dinti si pentru loviturile pe care le lua atunci cand invata sa mearga si se lovea de diverse lucruri in casa.

    I-am dat "chamomilla vulgaris", atunci cand banuiam ca e agitata din cauza dintilor, si se linistea si adormea in cateva minute.

    Daca se lovea, ii dadeam "arnica", si intr-adevar se linistea semn ca nu o mai durea, si ulterior nu ii aparea nici un fel de vanataie...

    Sotia mea este convinsa de eficacitatea homeopatiei, argumentul fiind ca am aplicat-o unui bebe pe care nu il putem "acuza" de autosugestie...

    La dureri de dinti am luat si eu "chamomilla vulgaris", si intr-adevar, durerea s-a diminuat.

    Totusi, inca nu sunt 100% convins de eficienta homeopatiei, am inca reticente... De, Toma necredinciosul... :)
    Pt Alice, o zi nutritiva.. :) - de JCC la: 15/10/2003 08:30:23
    (la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))

    inainte de toate cer scuze lui Alice, Alexandra, Athos, chiar si mie :), am sters vreo 12 mesaje, cele care nu aveau absolut nimic cu subiectul, regret mult, as fi vrut sa le mut in alta parte, dar nu vad optiunea aceasta si-mi pare rau, imi pare rau dupa ele, erau amuzante si cu mult spirit.. si mi-au placut mult, dar vroiam sa raman cat mai aproape de subiect..
    ziua mea nutritiva (ultimele 24 de ore) n-a fost chiar perfecta, perfecta, dar sa-ti spun ce am mancat:

    aseara: supa cu galuste de gris,piept de curca (facut incuptor), cu legume (cartofi, morcovi, fasole verde si dovlecei) in vapori cu ulei de masline si smantana deasupra, suc de rosii in intrare si un pahar de vin rosu in timpul mesei, branza, cam demi-kg struguri si in intrare salata de rosii, andive, ardei, castraveti cu ulei de masline,
    inainte de a ma culca : 2 iaurturi

    azi dimineata la ora 6, cafea, zeama de portocale,
    la ora 7: 1 ou moale, cateva feliute de cascaval si de sunca, lapte, un pic de miere, unt, am mai gustat si din dulceatade mure, facuta de mama.

    la lucru, la ora 10 doua mere, la ora 9 au facut ceai, am baut si eu,
    la pranz:
    salata de morcovi cu germeni de soja, peste prajit, branza, un Kivi si caise in sirop
    la lucru au facut infuzie de vervena la ora 13, 30 si am baut si eu

    pe la ora 5 am sa mai rontai un mar, o para

    deseara : nu stiu inca, nu depinde de mine.. :)

    vineri sigur o sa mananc peste, iar in week-end, atunci ma regalez bine...dar nu stiu exact ce, iarasi nu depinde de mine,

    iata meniul efectiv din ultimele 24 de ore si totul cu ulei de masline

    te poate inspira, Alice? atunci pofta buna..
    #1384 (raspuns la: #1326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Eu voi continua!! - de Alexia la: 17/10/2003 07:20:37
    (la: Cele mai frumoase poezii)
    AM CANTAT"
    Virgil Carianopol

    Am cantat cat am voit
    Nimenea nu m-a oprit
    Am iubit cat am putut
    Orice dragoste m-a vrut

    Toata tara cat e ea
    Am purtat-o in vremea mea
    De la munte pana la pom
    Intr-o inima de om

    Unii-au dat cu vorba-n mine
    Astazi poate li-i rusine
    Altii multi cati au trecut
    Nici macar nu m-au vazut

    Impacat acum salhui
    Stau in trenul timpului
    Si astept plutind in zbor
    Halta unde-am sa cobor

    Nu blestem,nu strig, n-arat
    Nu-ntorc capul indarat
    De era in altfel dat
    Nu stiu daca-as fi canta

    "NU"
    Virgil Carianopol

    -Hai cu mine-alaturi, mi-a strigat
    Timpul dinapoi care tacu.
    Pot sa-ti dau ce nimeni nu ti-a dat!
    Am raspuns fara tristeti: -NU!

    -Iti dau aur, daca vrei, mi-a spus,
    Timpul urmator care ma vru.
    Ai orice daca-mi vei fi supus!
    Am raspuns cu indarjire: -NU !

    -Hai cu mine, mi-a strigat Minciuna,
    Stiu lumini ce nimeni nu le stiu
    Am sa-ti dau ce vrei, intotdeauna!
    Am raspuns ca si-nainte: -Nuuu !

    -Esti nebun, mi-a spus Nefericirea,
    Am sa-ti stau-nainte... si-mi sezu!
    -Du-te! ma-mpinse Stralucirea.
    Am raspuns si de-asta data: -Nuuuu !

    Cat mi-as face viata de amara,
    Ca oricarui care ma ceru
    Tuturor ce nu sunt pentru tara ,
    Voi raspunde totdeauna: -Nuuu !


    #1538 (raspuns la: #1167) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Tara mea natala.Locul in - de (anonim) la: 22/10/2003 16:39:49
    (la: Marea Neagra, amintiri)
    Tara mea natala.

    Locul in care am visat intotdeauna sa-mi petrec vacanta si nu am ramas decit cu visele.

    Diferenta dintre alte Mari si Marea Neagra.

    Paharele de bere uitate pe plaja particulara.



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...