comentarii

timiditate si indrazneala


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
timiditatea... - de Shtevia la: 05/10/2005 09:56:48
(la: Timiditatea)
Cand eram copil, eram atat de timida, incat ma rusinam si cand ceream o paine vanzatoarei. Nu mai spun ce jena imi era daca nu stiam raspunsul la vreo intrebare la scoala. Niciodata nu ma duceam fara sa imi fac temele si fara sa imi invat lectiile. Eram asa de timida, incat ma enervam adeseori pe mine insami. Roseam din nimic si ma treceau toate apele cand trebuia sa intru in contact cu ceilalti, mai cu seama daca erau multe persoane in jur. Intr-o zi am cunoscut pe cineva care mi-a spus ca defectele personale pot fi folosite foarte bine ca arme personale. M-am gandit mult la asta si am invatat, dupa un timp, sa folosesc timiditatea (defectul meu cel mai mare in acele vremuri) ca o arma. Mai apoi, dupa ce am inceput sa imi cunosc resursele, nu stiu cum, a disparut timiditatea de tot. Nu stiu daca acum sunt obraznica, dar sigur nimeni dintre cei care ma cunosc nu ar putea crede ca am fost vreodata timida (ar fi socati sa afle). Cred ca am fost pusa in situatii limita in viata si am vazut ca ma descurc singura, ca pot face fata, iar dupa ce am devenit mai increzatoare in fortele proprii, am inceput si sa ma iubesc un pic : )…Iar, din experienta mea proprie, sa te pazeasca Dumnezeu de indrazneala nesabuita a timizilor:))…
mya - de nasi la: 10/10/2004 01:45:42
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
si eu cred ca totul se trage din educatie. in fond, cu totii devenim adultii care ne invata parintii si societatea ca "e normal" sa fim. daca "odorul" mamei de 1,85 asa a fost invatat (prin exemple de genul, masculului in casa ii este permis x,y si z, iar femela - sora cu pricina - trebuie sa "stea dreptzi") normal ca asta va fi atitudinea. in copilarie-pubertate-adolescenta, baiatul sta cu tatica si ia exemplul lui, invata sa exploreze cu maiestrie canalele sportive; fetitza cu mamica, invata sa spele vase, sa gateasca...
cit despre mama in cauza, ai ales tipul clasic al mamei romance. si nu uita insa ca si aceasta "mama romanca" este si ea mai intii de toate femeie. din pacate, una din acele multe femei care au ales sa-si verse naduful pe generatia urmatoare. fiica - las' sa vada si ea pe pielea ei ce-am trait eu ca sa nu fiu singura care a avut de inghitit, baiatul - il cresc sa ma razbune, sa trateze si el alte femei cum m-a tratat taica-su pe mine.... sa nu deschida usa femeii, sa nu-si spele cana de cafea, sa nu respecte macar munca femeii ca daca ea tocmai a dat cu aspiratorul el sa intre linistit cu pantofii murdari in casa... trebuie insa sa iti dai seama ca aici nu este o alegere facuta in mod constient, ci pur si simplu o reactie umana - nu intru in amanunte pt ca ar trebui sa fac o intreaga analiza psihologica. si iti dau dreptate, nu gasesti mentalitatea asta in 100% dintre familiile romane dar este o mentalitate care predomina INTR-O PROPORTIE INGRIJORATOR DE MARE PT MILENIUL IN CARE TRAIM.

in privinta "occidentului" vreau sa te corectez putin si sper sa nu te superi. eu vorbesc din experienta mea, tu din a ta... aici cind faci copii asta inseamna o cheltuiala fantastica. in marea majoritate cuplurile pun bani deoparte dinainte, pentru a face fata diminuarii inevitabile a cistigului lunar/ sau saptaminal. daca mai au de platit si un mortgage la casa, atunci lucrurile se mai complica putin: rata la banca trebuie achitata la termen, fara discutii si scuze, sotia nu mai merge la serviciu deci nu mai aduce bani in casa, copilul are nevoie de scutece, de hainute, citeva luni de zile mai merge cum merge, pe urma are nevoie de formula, de papica speciala pt bebelusi - ca nu poti sa-i dai ce maninci tu, sistemul lui digestiv nu face fata si ajungi cu el la doctor - alti bani alta distractie. la doctor oricum ajungi din cind in cind - ca inca n-am auzit de baba frumoasa si copil cuminte (si sanatos tun pe deasupra). mincare gata preparata se poate cumpara ca e destul de ieftina intr-adevar, dar cu mincatul la restaurant.... nu chiar asa de des cit ai lasat tu sa se inteleaga. apoi creste copilul / sau copiii, femeia se intoarce la serviciu, insa cheltuielile sunt la fel de mari. legislatia pur si simplu nu permite ca un copil sub 14 ani sa fie lasat singur in casa, fara supravegherea unui adult. cei care fac greseala asta se trezesc cu vizita din partea celor de la children wellfare...se apeleaza de cele mai multe ori la baby sitter, la ajutorul bunicilor - insa numai citeva ore pe zi pt ca majoritatea parintilor isi trimit copiii la gradinita (si asta costa destul de mult) de dimineata pina la amiaza. marea majoritate a parintilor opteaza pt gradinita pt ca acolo copilul se pregateste pt scoala, invata sa numere, sa adune, sa inmulteasca, si sa citeasca, dar cel mai important: face primii pasi in viata, INVATA SA FIE SOCIABIL, invata sa interactioneze cu alte fiinte umane de ambele sexe, fiecare cu personalitatea proprie si isi insuseste de la o virsta frageda comportamente adecvate, iar asta e un lucru de pret. de cite ori nu vedem in familiile din romania copii care se tem pina si de rudele mai departate pe care le vad mai rar, daramite de altii? ii intraba cineva cum ii chiama si citi ani au - pun ochii in pamint, ii intreaba ce au invatat la scoala si nu raspund sau bilbiie ceva fara nici o urma de indrazneala in glas, iar daca e sa recite o poezioara dau in lacrimi (cazuri nu chiar atit de rare). parintii respectivi se ascund dupa scuza ca sunt timizi saracutii - de parca asta ar fi un atribut chiar atit de pozitiv, cind stim cu totii ca timiditatea nu te ajuta in viata, nu te ajuta in cariera, nu aduce nimic bun! si cind spun "saracutii" nu o fac pe ton ironic, ci o spun pt ca acesti copii nu au beneficiat in primii ani ai vietii lor de contact uman divers sub supravegherea unor persoane calificate care sa-i indrume (ca stim cu totii ce fel de oameni au grija de copii in majoritatea creselor si gradinitelor din romania, mai ales cele de stat) - nu vor fi pregatiti sa faca fata vietii adevarate de dincolo de umbrela parintilor si cele mai importante lectii de viata pt ei vor fi limitate la unicul exemplu al parintilor - care de prea multe ori e similar celui pe care l-ai amintit tu.

dar revenind la familia occidentala: tinerii parinti in general iau decizii in cunostinta de cauza, de cele mai multe ori se pregatesc pt copii, dar ca peste tot in lume exista si acel neprevazut - caz in care, se apeleaza si aici la ajutorul familiei extinse, al statului, etc. dar cind vine vorba de relatia barbat-femeie, pur si simplu este o alta mincare de peste. cu sau fara copii, barbatul respecta femeia cu care a ales sa-si imparta bucuriile si tristetile vietii. o sustine in deciziile pe care ea le ia fata de cariera - nu pretinde de la femeie sa stea acasa toata viata daca ea nu vrea si nici nu hiriie nici miriie ca daca ea vrea sa stea citiva ani sa creasca copiii atunci numai el are drepturi in casa pe motiv ca el merge la serviciu! si indiferent daca femeia munceste sau nu, barbatul de aici o ajuta in treburile casnice pt ca n-a fost crescut cu ifose si pretentzii de a avea acasa "servitoare neplatita" si MAI ALES PT CA pregatirea mesei, dereticatul, spalatul vaselor si alte treburi casnice facute impreuna, reprezinta atit pt femei cit si pt barbati un timp pretios pe care femeia si barbatul il petrec impreuna isi comunica unul altuia dorintele, gindurile, bucuriile si nemultumirile de peste zi, isi fac planuri de viitor si se sfatuiesc fara ca unul sa trebaluiasca in casa pentru amindoi iar celalalt sa fie tratat ca un pasha.
#24591 (raspuns la: #24563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt un pic timid, dar timidi - de Horia D la: 10/11/2004 18:00:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
Sunt un pic timid, dar timiditatea nu cred ca a fost un impediment:))


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#28324 (raspuns la: #28321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuza-mi indrazneala... - de eihrana la: 24/01/2005 07:49:40
(la: Micul cersetor)
Scuza-mi indrazneala sau poate chiar nesimtirea.In momentu in care am citit articolul tau am mers din pura curoizitate sau poate mi-a atras atentia faptul ca ai mentionat in 2 propozitii diferite faptul ca "I-am întins o bancnotă şi i-am mângâiat iar obrazul."si"hârtia cu chipul lui Grigorescu."si atuncii am mers in casa sa caut o bagnota cu chipul lui Grigorescu,ghici ce surpriza NU am gasit nici o bacnota in buzunarul meu in care se gasesc inca "bagnote " de 5000 de lei!Am cautat mai bine prin casa si ce sa vezii dau si de minunata bagnota si surpiriza chipulu mentionat.
Acum nelamurirea mea este in felu urmator... nu am inteles de ce sa specificat suma donata intru-n mod subtil? Si mai am o intrebare crezii ca ai facut un bine si dc da cat de mare?
"Scuza-mi indrazneala, dar ga - de Daniel Racovitan la: 15/06/2005 11:00:47
(la: azi, acum 9 ani)
"Scuza-mi indrazneala, dar gasesc comentariul tau destul de dur (poate n-ai citit bine mesajul Lucianei)"

Da, mesajul meu este dur, fiindca viata (si mai ales moartea) e al drq de dura.

"In marea trecere, Dumnezeul crestin isi deschide bratele si acorda sansa la mantuire"

Perfect de acord, insa acceptarea mantuirii este personala (daca e sa luam in considerare Scripturile, iar nu ceea ce si-ar dori oamenii). Tatal ei a avut sansa acceptarii mantuirii pana in ultima clipa a vietii. Dupa moarte insa, sansa aia nu mai exista.

"Cu-atit mai mult daca indoielile tatalui Lucianei veneau din ce-a scris ea aici despre el. Eu mi-am facut imaginea unui om de-a dreptul remarcabil, care n-a putut imbratisa credinta din pricina unor aspecte fatarnice ale religiei (cu care, sa fim drepti, multi avem ...probleme)."

Sa privim lucrurile in fatza: din cele ce scrie, tatal ei nu numai ca respingea "aspectele fatarnice ale religiei", ci respingea religiile in general, inclusiv existenta lui Dumnezeu, si mai mult era un ateu militant.

"Daca alegi sa fii ateu, musulman, liber cugetator sau orice altceva, ar trebui ca cei din jur sa nu te judece si sa-si vada de treaba lor."

Iarasi perect de acord.

"Ca nu-s consecinte normale (ci impuse de altii, cu rautate) sa fii repudiat si pus la zid de "crestini", daca alegi alta credinta sau alt sistem de valori."

Exact, nu sunt consecinte normale, dar tebuie sa ti le asumi. Daca incepi sa joci un joc dublu (cu stanga votezi crestin dar cu dreapta votezi ateu) nu mai e in regula.

Imi pare rau, dar de multe ori e foarte dificil sa accepti critici la adresa celor dragi care nu mai sunt, dar asa cum ziceam, viata e dura, si realitatea mortii e si mai dura. Prefer sa fiu prietenul care spune lucruri neplacute, decat dusmanul care te perie.

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.
#54958 (raspuns la: #54943) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timiditatea - de Tofan Ana Isabella la: 04/07/2005 12:31:15
(la: Tmiditatea)
Ideea e ca in copilarie am fost cu mult mai timida decat acum,dar am anuminte momente cand ma incredere in mine si ma simt bine in pielea mea. La un moment dat am ajuns sa ma urasc atat pe mine insami ,cat si pe cei din jur,vazandu-mi numai defectele ,iar nu si calitatile.E o continua lupta cu tine insati.
#57902 (raspuns la: #57865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu eram timida in copilarie. - de zaraza la: 04/10/2005 23:16:11
(la: Timiditatea)
eu eram timida in copilarie. acum mai deloc. la un moment dat, prin adolescenta, am observat sa sunt mai buna decat multi altii din jurul meu, si ca judecatile simple si de bun simt te duc mai departe decat infloriturile fara substanta. si acum intalnesc oameni ca niste baloane. e de ajuns un ac ca sa-i aduci la tacere, si nu tre' sa-ti fie frica sa-l folosesti atunci cand simti ca ai dreptate.

am zilele mele cand ma simt proasta si handicapata, mica si umila. asta cand intalnesc oameni care reusesc lucruri pe care eu stiu ca nu le-as reusi niciodata, desi imi doresc mult. in conditiile astea imi zic ca nu s-a inventat inca omul universal, si ca e preferabil sa insist pe domeniile in care ma stiu buna, fara sa-mi fac infinite probleme ca nu sunt buna la toate.

zaraza
eu inca nu am scapat de timid - de oanalaur la: 05/10/2005 07:02:13
(la: Timiditatea)
eu inca nu am scapat de timiditate. tin minte ca in adolescenta o prietena m-a rugat sa-i transmit ceva prietenului ei. vreo doua ore am muncit la planuri de abordare, la texte, atitudine, mimica si gestica si eu nu trebuia sa-i spun decat: "lulu nu poate veni azi la intalnire".
acum m-am mai schimbat dar inca ma mai complexeaza oamenii care sunt foarte siguri pe ei, cei care par sa stie intotdeauna raspunsul corect, cei care au un zambet ironic ori de cate ori cineva indrazneste sa aiba alta parere.
cred ca solutia este sa cunosti cat mai multi oamenii, cat mai diversi si, atunci cand stai de vorba cu un om pe care nu-l cunosti, sa nu iti asumi din start ca iti e superior doar pt. ca are el impresia asta.
si o alta solutie ar fi sa te inconjuri de oameni care te apreciaza, te respecta si te sustin cand ai nevoie = prieteni.
in teorie e frumos. mai greu e cu practica (ma gandeam la mine).
timiditatea e boala grea - de Yuki la: 05/10/2005 08:52:28
(la: Timiditatea)
unii se nasc cu ea si doar cu ajutorul celor din jur, in prima faza, pot scapa de ea; mai sunt si din cei care se autoeduca singuri, la maturitate si incerca sa si-o infranga., dar si din cei care nu se lecuiesc de ea niciodata.
Oricum, daca te-ai nascut timid, dar te-ai tratat, va exista ih mod sigur inh viata ta cel putin o situatie care sa te incurce rau.
Timiditatea - de pixi la: 05/10/2005 18:33:38
(la: Timiditatea)
Daca ar fi penibil de mi s-ar taia picioarele, as lesina.
Cat despre timiditate, trebuie sa cauti in tine valorile si calitatile pe care SIGUR le ai, si iti dau incredere in tine. Oricum, omul are limitele unde si le pune! Asa ca indrazneste sa ti le pui mai sus si sa te apreciezi pentru unicitatea pe care o ai.
Si eu sunt la fel de timida;u - de doctors la: 08/10/2005 10:30:48
(la: Timiditatea)
Si eu sunt la fel de timida;uneori(nu stiu daca est cea mai buna solutie)incerc sa bravez,sperand ca voi reusi sa depasesc situatia,fara sa dau impresia ca ma pierd-si de cele mai multe ori chiar tine
Despre timiditate - de Dona G la: 21/10/2005 13:44:22
(la: Timiditatea)
Am putea vorbi la nesfarsit despre asta.Eu fac parte din persoanele timide, care au nevoie de respiro , de timp, de intelegere, de vorba pentru a putea realiza un lucru fie el cat de mic. Ne nastem cu asta,nu cred ca se educa niciodata, cred ca de aceea oamenii buni ne prefera pe noi, timizii, cei care nu pot minti si nici nu pot fi duplicitari, deci hai sa le aratam lumii cine suntem noi.







O intentie buna dusa la bun sfarsit e scopul meu in viata, pana atunci ,va pup pe toti.
Timiditatea - de oberon la: 19/12/2005 19:40:53
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Cred ca timiditatea poate fi unul din motivele care taie elanul celui care-si cauta prieteni "fizic" vorbind. Pe net este mult mai simplu, nu? Schimbi idei, impresii, legi conversatii care-ti fac placere, sau le consideri interesante, si incet-incet ajungi sa simti compatibilitate cu un anumit utilizator, sau mai multi. Te simti mai in largul tau si deja primul pas e facut. Ramane doar sa consolidezi o relatie prieteneasca, in spiritul de respect si sinceritate. Problema este ca in cazul in care urmeaza un contact "fizic", poti fi dezamagit. Iar prietenia in care ai crezut pana atunci, se poate destrama. Realitatea nu corespunde de obicei imaginii deja formate, si intervine frustrarea. De aceea prietenii virtuali cred ca ar fi bine sa ramana virtuali pana cand va exista SIGURANTA ca nu vei fi dezamagit in cazul unui contact "fizic". Iar aceasta siguranta se capata in timp.
Mai dificila este cand relatia prieteneasca dintre doua persoane de sex opus de la inceput, ajunge treptat se transforma in...altceva. Drama va fi cand una dintre ele, deja angajata intr-o relatie stabila pe care nu doreste sa o schimbe, va respinge orice alt fel de relatie, alta decat cea prieteneasca.
Trebuie reflectat asupra eventualelor consecinte.
#95923 (raspuns la: #95871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Timiditate? Teama de ridicol? - de sierva la: 14/02/2006 23:37:50
(la: de ce iubim in tacere)
Timiditate? Teama de ridicol? Teama de respingere? Mandrie? Una din astea. Probabil.
timiditate nativa? nu cred - de radu26 la: 25/02/2006 00:33:03
(la: de ce iubim in tacere)
"nativa timiditate" nu cred ca exista asa ceva eu cred ca la baza acestei expresii stau mai multe necunoscute. Pun pe seama neglijentei familiale si a imaturitatii, aceste doua ca si altele genereaza asa numita nativa timiditate. Sa fim seriosi! "pomul da roade daca-l ocrotesti" Cu siguranta atitudinea ta defensiva face obiectul unui start_esuat de la bun inceput ceea ce determina pe cei inscrisi in competitia pentru castigarea unicului premiu "sufletul pereche" s-o abandoneze prematur. NU crezi?
#107871 (raspuns la: #106122) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timiditatea - de OanaCraiu la: 03/03/2006 15:11:28
(la: Tmiditatea)
Trebuie sa va maturisesc ca si eu sunt o timida innascuta. Dar mai pot sa va spun ca am acceptat chestia asta la mine. De timiditate nu poti scapa niciodata. Dar poti depasi anumite praguri.

Draga Ana, ai facut foarte bine ca ai scris pe forum daca altcuiva nu te poti adresa. Stii ca se spune ca oamenii timizi sau introvertiti au calitatea de a nu fii superficiali, de a pune pasiune in ceea ce fac. Poate problema ta cea mai mare este ca iti doresti sa fii o persoana extravertita si placuta cum deschizi usa si intri intr-o incapere cu necunoscuti. Probabil ca apreciezi foarte mult persoanele de genul asta si te gindesti ca tu nu esti ca ei si ai vrea tare mult sa fii asa. Dar trebuie sa-ti spun si sunt singura ca asta este si parerea ta ca de astfel de persoane te plictisesti repede. Cand incerci sa le cunosti mai bine itzi dai seama ca nu prea ai multe de discutat cu ele.

Sfatul meu este sa incerci sa identifici ce e bun in tine. Si nu-mi spune ca nu ai calitati deosebite pentru ca fiecare are ceva deosebit, doar ca in lumea in care traim nu prea avem timp sa exploatam si partile astea.

Eu cred ca timiditatea o poti depasi facand cu pasiune ceea ce faci. Gandeste-te ca sunt actori foarte buni care sunt timizi. Scriitorul Garcia Marquez este un tip extrem de timid. Deci ca sa ajungi undeva iti trebuie incredere in tine si in ceea ce faci. Gandeste-te la o mama care trebuie sa apeleze la cineva necunoscut ca sa-i ajute copilul. Crezi ca ii mai pasa ca e timda sau nu? Important e sa-si ajute copilul.

Cand ma refer sa gasesti ceea ce bun in tine sa nu intelegi ca va trebui sa ai o calitate care sa te faca celebra. Stiu si eu poate iti plac copii si ai vrea sa ai grija de ei, poate iti plac limbile straine apoi invata o limba straina astel incat sa fii cea mai buna. Vei vedea ca in felul asta vei avea un cuvant de spus. Daca iti place sa mergi la munte fa din asta o pasiune. Ai sa vezi ce cei din jurul tau se vor uita altfel la tine.

Iti mai recomand sa citesti carti de pshihanaliza te vor ajuta foarte mult sa vezi ca de fapt toti suntem la fel si gandim la fel doar ca ne exteriorizam. O carte plina de optimism care mie mi-a placut este Etica Noului Mileniu de Dalai Lama.

Viata e atat de frumoasa e pacat sa o pierzi plangand ca nu esti altfel. Simplul fapt ca existi si esti sanatoasa trebuie sa iti dea increderea in tine.
#109346 (raspuns la: #57865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timiditate - de cactus la: 06/03/2006 13:52:50
(la: Tmiditatea)
am fost si eu ca tine....am strans din dinti si m-am aruncat in...foc...:)...de ce-mi era teama..aia faceam.....de timiditate m-am vindecat prin net...am stat de vorba la greu pe messenger.....sa nu aud de doctori sau psihologi...nu le neg rostul...dar ii las altora...in nici un caz medicamente....ne suntem cei mai buni doctori,...ce-ti recomand? ia pe rand cate o problema care te supara si cauta raspunsul in tine...nu-i nimic daca nu iese din prima cum vrei, retine ce e bun si mergi mai departe.....si mai ales, gaseste-ti propriul fel de a te exprima...chiar daca unora nu place.....si daca pentru asta trebuie sa faci tu primul pas.....

________________
...non bis in idem...
Nu trebuie confundata timidit - de jeniffer la: 11/04/2006 19:05:37
(la: Timiditatea)
Nu trebuie confundata timiditatea cu emotia. Nu ne nastem timizi, devenim, intr-un cadru de viata in care ni se educa legile de trai intr-un fel in care libertatea de a privi corpul ca facind parte din natura este deplasat si educam timiditatea. Citeodata devenim timizi din cauza aspectului exterior, deci ceea ce punem pe noi nu trebuie sa ne jeneze, ci, dimpotriva sa ne ajute in ceea ce facem si in integrarea celorlalti.
. - de vitalic sprinceana la: 11/08/2006 19:59:45
(la: metode contra timiditatii)
eu consider timiditatea un aut, nu un handicap..in mare parte asta se datoreaza pornirilor mele anarhiste, dar consider ca prea mult social strica...sunt adeptul comunicarii normale, si, in spiritul postmodernismului, gasesc de cuviinta ca orice punct de vedere (si supraveghere a lumii) isi are virtutea sa...inclusiv cel al timizilor...ar fi interesant sa cosntruim sau sa face o analiza a schimbarii de raporturi intre timiditatea ca rusine (considerata odinioara o virtute) si indrazneala (care limiteaza uneori cu brutalitatea)...
Timiditatea e teama de de ese - de Alexandros la: 11/08/2006 13:51:11
(la: metode contra timiditatii)
Timiditatea e teama de de esec sau de penibil.
Dar e nevoie de ceva sensibilitate pentru a te teme de parerea celorlalti.
O persoana timida e o persoana sensibila si nu lipsita de inteligenta.
Timiditatea incepe din copilarie, din familie chiar, cand parintele te descalifica pt fiecare nereusita.
Ca parinte nu e bine sa distorsionezi calitatile copilului insa putina supraevaluare a vointei lui ajuta(tu poti sa faci asta, esti cel mai bun, meriti ce e mai bun,etc).
In acelasi timp trebuie ajutat sa si ajunga la performantele anticipate , trebuie sa i se insufle dorinta de competitie, trebuie sa invete a lua in calcul si esecul(dar nu renuntarea) pt ca altfel doar stiind ca e cel mai bun si nefacand nimic pt asta risca sa plece in viata cu un handicap.
Si la maturitate se poate scapa de timiditate.
Se spune ca teama de a vorbi in public e mai mare decat teama de moarte.
Sant cursuri de retorica, sant carti cu sfaturi.
Daca esti timid nu incerca sa pozezi in altcineva pentru ca nu-ti iese si atunci mai tare se accentueaza timiditatea.
Daca vrei sa fii sigur pe tine pregateste-te. Nu intra in discutii in contradictoriu pe subiecte ce nu le stapanesti.


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...