comentarii

timiditatea si increderea in sine


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
increderea in sine si discuti - de jeniffer la: 09/05/2006 13:54:38
(la: Secretele unei casnicii reusite)
increderea in sine si discutia inteligenta ajuta mult intr-un cuplu.in afara de ele,numai lipsa dorintei pentru celalalt poate crea ruptura,ceea ce este normal.
Nu trebuie confundata timidit - de jeniffer la: 22/08/2006 16:13:37
(la: metode contra timiditatii)
Nu trebuie confundata timiditatea, care inseamna lipsa de îndrăzneală, de încredere în sine, cu emotivitatea sau sensibilitatea. Aceasta incredere in sine poate veni din faptul ca aspectul nostru nu corespunde mediului si ne face sa devenim sfiosi, in comparatie cu cei care se simt "in largul lor".
Ana Isabella - de anisia la: 03/07/2005 22:59:11
(la: Tmiditatea)
Trebuie sa-ti fie greu sa cari dupa tine aceasta povara...pentru ca la nivelul la care te domina pe tine timiditatea, sunt convinsa ca iti este o povara. Increderea in sine este cea care ne face sa fim sau nu timizi. Si la tine, se pare, ca aceasta incredere nu e prea dezvoltata. Uite...ia o foaie de hartie, trage o linie la mijloc si pe fiecare dintre coloanele astfel rezultate scrie ce iti place la tine si ce nu. Apoi, iei pe rand partile care nu iti plac, si te ocupi de ele...in timp, cu rabdare multa si cu perseverenta, pana le vii de hac si le transformi astfel incat sa le poti trece la coloana cu lucruri care-ti plac. Va fi un proces lung, anevoios, cu victorii si esecuri pe parcurs. Dar numai tu poti invinge si iti poti construi aceasta incredere in tine insati. Si odata ea construita, o sa vezi ca si timiditatea se va diminua. Eu nu zic ca o sa-ti dispara, dar nu o sa te mai domine...
opinie - de cosmiK la: 11/04/2006 19:38:39
(la: Timiditatea)
Consider ca timiditatea reprezinta o trasatura negativa de caracter care se dobandeste printr-o educatie gresita, pe un anumit fond inascut ce-i drept si care se manifesta prin reactii neadecvate de care suntem constienti si care ne fac sa suferim, in prezenta anumitor persoane care prezinta interes pentru noi.
Timidul este o persoana pasiva, careia ii lipseste curajul si spiritul de initiativa, un om cu o vointa slaba, un spirit analitic care isi traieste indelung amintirile dandu-le in cele mai multe cazuri o nota grava si depresiva, susceptibila si in unele cazuri lipsita de spontaneitate. Neavand incredere in sine este nehotarat si nesigur pe el. Un semn care tradeaza timidatea e si faptul ca timidul e inegal in comportare avand reactii contradictorii si uneori paradoxale. Dar mai ales e o persoana complexata.
Dar timizii au destul de multe calitati: sunt statornici in prietenie si in dragoste, sunt corecti si scrupulosi, dornici de loialitate si echitate, plini de compasiune pentru altii. Sunt exigenti fata de ei insisi si au o calitate indiscutabila: dorinta de autoperfectionare.
Spun toate acestea pentru ca le-am trait inca din adolescenta. Am fost un copil rasfatat la modul exagerat, excesiv protejat de familie, nelasat sa-mi asum anumite responsabilitati ori sa frecventez colegii de aceeasi varsta. Am fost crescut sub un "clopot de sticla", ferit de intemperiile din afara. Am fost un adolescent timid , iar acum am devenit un adult timid.
Mi-e foarte greu sa maschez timiditatea deoarece a devenit generalizata.
Dar din punctul meu de vedere timiditatea poate fi combatuta prin educarea anumitor trasaturi pozitive de caracter si prin eliminarea a cat mai multor trasaturi negative.
Prezentand caracteristicile timidului cred ca am reusit sa iti dau de inteles care ar fi metodele de combatere a trasaturilor negative si metodele de cultivare a unor calitati de vointa si caracter.
Cred ca ar fi bine daca ai avea puterea de a te cunoste intr-o lumina reala, adica sa inveti sa afli care iti sunt limitele si cum sa previi ori sa diminuezi crizele de intimidare.
Autocunoasterea te va ajuta sa ajungi la autoeducatie adica la autoterapie.
Dar si familia si prietenii trebuie integrati in acest proces. Ar fi indicat ca acestia sa incerce sa te ajute sa renunti la autoanaliza excesiva si sa incerce sa te obisnuiasca a actiona prompt. Aici e foarte importanta comunicarea.
La mine e mai greu pentru ca eu m-am obisnuit sa ma inchid in mine insumi si mi-e din ce in ce mai greu sa comunic ceea ce simt sau vreau.
Dar poate la tine va fi mai usor pentru ca din cate imi dau seama nu esti la o varsta prea inaintata si poate nici nu prezinti simptomele unei timidati generalizate.
Iti recomand o carte care sper ca te va ajuta sa intelegi mai bine timiditatea si mecanismele ei. Nu stiu daca se mai gaseste in librarii dar poate o gasesti in biblioteci. Se numeste "Copii timizi". Autorul este Mihai Ghiviriga. Pe mine aceasta carte m-a ajutat foarte mult.
Cartea incepe cu un motto preluat din "Hamlet" de Shakespeare care pe mine m-a ghidat in ultimii ani "Mai presus de orice este sa ai incredere in tine".
Increderea asta..bat-o vina ! - de mamarutza la: 28/04/2006 21:28:49
(la: In ce avem incredere?)


Da, categoric ca se merita o dezbatere pe marginile acestui subiect!

Exact cum spuneai, m-am lovit si eu de o discutie zilele trecute in care o ruda de a mea zicea ca nu se va casatori niciodata pentru ca nu are incredere in nimeni. Mai mult de atat, zicea ca nu stie daca sa mai inceapa vreo relatie sau nu pentru ca cica nu poti avea incredere in nimeni in ziua de azi.Omul acesta are 32 de ani si iata la ce concluzii a ajuns deja...eu am replicat caci daca nu te risti nu ai cum sa realizezi nimic , pentru ca doar si timpul e relativ , ce sa mai zicem de oamenii , care prin complexitatea lor,sunt de multe ori greu de inteles si de anticipat.
Deci iata cum isi pierd oamenii increderea in ceilalti dupa cateva deceptii,chestie care nu e valabila pentru toata lumea, insa ce sa mai zici atunci cand mai apar deceptii legate de incredere din partea membrilor familiei tale, care pretind ca sunt alaturi de tine orice ar fi?!
Iar cand apelezi la ajutorul lor ,- si cand zic asta nu ma refer neaparat la bani sau aspecte financiare - te trezesti ca tu erai mai mult ca sigur ca vei primi un raspuns pozitiv si cand colo, exact contrariul, apar temerile, ezitarile,etc.

Cine nu isi asuma nici un risc,- la o adica , vorba ta, orice faci poate cuprinde un risc anume , mai mic sau mai mare - nu cred ca poate obtine de la viata ce vrea.

Si sa te casatoresti e un risc, intr-adevar, deoarece nu poti cunoaste un om poate nici dupa ani de zile, mananci mai multi saci de sare la o adica, daca trebuie, pana sa iti dai seama ca stai "in pat cu dusmanul"...:))
Dar, daca fugim de toate riscurile, ne inchidem in casa si vegetam si nu mai facem nimic.( Am cunoscut persoane, de varsta a treia , care stau de ani de zile in acelasi oras si nu cunosc alt cartier decat cel in care stau, dar si acolo numai blocul lor si cateva magazine din jur...oare de ce?? teama asta de a iesi, de a vedea, de a nu fi jefuit in tramvai sau teama de a nu cheltui etc)

In fine, daca avem incredere in noi insine, in fortele noastre, in ceea ce putem realiza , atunci cu certitudine ne vom asuma riscurile care ne stau in fata...cred ca de fapt de aici vine problema increderii, de la lipsa increderii in sine si a respectului de sine , implicit.

Deci, sa ne privim in oglinda cu ochii mintii , sa ne analizam, se ne cunoastem mai bine pe noi insine, sa incercam sa ne iubim mai mult pe noi insine,de fapt sa avem mai mult respect de sine si atunci vom avea o incredere in sine consolidata,care ne va permite sa ne asumam riscuri fara a ne mai pune de 1000 de ori intrebarea "OARE SA...?"

Felicitari pentru ideea de dezbatere, imi place...:)













Oana M.
Increderea asta..bat-o vina ! - de mamarutza la: 28/04/2006 21:28:49
(la: In ce avem incredere?)



Da, categoric ca se merita o dezbatere pe marginile acestui subiect!

Exact cum spuneai, m-am lovit si eu de o discutie zilele trecute in care o ruda de a mea zicea ca nu se va casatori niciodata pentru ca nu are incredere in nimeni. Mai mult de atat, zicea ca nu stie daca sa mai inceapa vreo relatie sau nu pentru ca cica nu poti avea incredere in nimeni in ziua de azi.Omul acesta are 32 de ani si iata la ce concluzii a ajuns deja...eu am replicat caci daca nu te risti nu ai cum sa realizezi nimic , pentru ca doar si timpul e relativ , ce sa mai zicem de oamenii , care prin complexitatea lor,sunt de multe ori greu de inteles si de anticipat.
Deci iata cum isi pierd oamenii increderea in ceilalti dupa cateva deceptii,chestie care nu e valabila pentru toata lumea, insa ce sa mai zici atunci cand mai apar deceptii legate de incredere din partea membrilor familiei tale, care pretind ca sunt alaturi de tine orice ar fi?!
Iar cand apelezi la ajutorul lor ,- si cand zic asta nu ma refer neaparat la bani sau aspecte financiare - te trezesti ca tu erai mai mult ca sigur ca vei primi un raspuns pozitiv si cand colo, exact contrariul, apar temerile, ezitarile,etc.

Cine nu isi asuma nici un risc,- la o adica , vorba ta, orice faci poate cuprinde un risc anume , mai mic sau mai mare - nu cred ca poate obtine de la viata ce vrea.

Si sa te casatoresti e un risc, intr-adevar, deoarece nu poti cunoaste un om poate nici dupa ani de zile, mananci mai multi saci de sare la o adica, daca trebuie, pana sa iti dai seama ca stai "in pat cu dusmanul"...:))
Dar, daca fugim de toate riscurile, ne inchidem in casa si vegetam si nu mai facem nimic.( Am cunoscut persoane, de varsta a treia , care stau de ani de zile in acelasi oras si nu cunosc alt cartier decat cel in care stau, dar si acolo numai blocul lor si cateva magazine din jur...oare de ce?? teama asta de a iesi, de a vedea, de a nu fi jefuit in tramvai sau teama de a nu cheltui etc)

In fine, daca avem incredere in noi insine, in fortele noastre, in ceea ce putem realiza , atunci cu certitudine ne vom asuma riscurile care ne stau in fata...cred ca de fapt de aici vine problema increderii, de la lipsa increderii in sine si a respectului de sine , implicit.

Deci, sa ne privim in oglinda cu ochii mintii , sa ne analizam, se ne cunoastem mai bine pe noi insine, sa incercam sa ne iubim mai mult pe noi insine,de fapt sa avem mai mult respect de sine si atunci vom avea o incredere in sine consolidata,care ne va permite sa ne asumam riscuri fara a ne mai pune de 1000 de ori intrebarea "OARE SA...?"

Felicitari pentru ideea de dezbatere, imi place...:)













Oana M.
#140834, de jeniffer - de Andre29 la: 22/08/2006 18:45:22
(la: metode contra timiditatii)
Nu trebuie confundata timiditatea (....) cu emotivitatea sau sensibilitatea
Cred ca nu se confunda ci se asociaza, poate fi considerata o emotivitate crescuta. Pe langa ce ai mentionat deja, lipsa de indrazneala si incredere in sine, timiditatea se mai manifesta si prin: jena, tacere nejustificata, dificultate in exprimare, blocaj, izolare, stangacii, cautarea securizarii prin ceilalti, autocritica exagerata, cunoasterea capacitatilor proprii dar si a incapacitatii de a le valoriza.

________
Te rog … desenează-mi o oaie!
#140852 (raspuns la: #140834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de Alexandros la: 05/05/2007 12:45:04
(la: Dubla personalitate)
da, asa este!
eu mai fac o mutare si te-ntreb pe tine, pentru ca se pare- ai citit tot articolul:
ce spui despre dubla personalitate a unor blogheri, de orgoliul, de fala, de ingamfarea, de parada virtuala?
de ce?
intrebarea este valabila si pentru zaraza, nu ne intereseaza profilul ziaristei sau daca mai este fata mare, ci ideea in sine.


Ba ne intereseaza profilul ziaristei pentru ca daca e acea persoana ce administreaza blogul numit de zaraza explica tocmai ce vreau eu sa spun mai jos.


Dubla personalitate, daca nu daca nu depasim limitele si trecem in patologic, exista in fiecare dintre noi.
Avem una pe care o afisam in viata de zi cu zi si pe care o raportam la libertatile (ingradirile) sociale, la statultul nostru si alta pe care o tinem ascunsa vederii.
Cea de-a doua exista in doze minime in fiecare dar exacerbarea ei duce la diagnostiul de "patologic".
Timiditatea, nerealizarea profesionala, nerealizarea sociala, lipsa familiei ori o casnicie nefericita, ingradirile sociale,
sunt motivatii ale omului normal din punct de vedere psihiatric pentru activarea pe un blog cu identitate ascunsa.
Deasemeni faptul ca e persoana publica(personalitate) il poate motiva sa scrie sub pseudonim.
Sa explic cateva dintre ele:
Timiditatea- persoana care nici nu ridica privirea din pamant in realitate, pe blog isi poate recapata curajul si increderea in sine (timiditatea e lipsa de incredere in tine) sa scrie, sa injure, sa isi spuna un punct de vedere, sa discute cu sexul opus.
Nerealizarea profesionala- un doctor slab poate da sfaturi medicale din spatele anonimatului, sfaturi ce in mediul sau profesional nu sunt luate in seama (aici e frustrarea).
Nerealizarea sociala- din diferite motive ascensiunea sociala a persoanei a incetat si atunci pers se autositueaza pe planul ravnit stiind ca in spatele anonimatului nu poate fi demascata.
Lipsa familiei si prietenilor ori o casnicie nefericita - multi se prezinta ca familisti, isi fac prieteni virtuali, ori apar chiar idile la nivel virtual.
Ingradirile sociale- in general societatea e ghidata dupa niste reguli ce fac o medie a comportamentului acceptat de majoritate. Astfel extremismul sexulal, militar si in general extremismul comportamental, nu poate fi vazut cu achi buni de societate.
Persoana publica(personalitate) - cu siguranta nu poate sa-si puna datele personale pe un sit si nici sa isi decline identitatea, cel putin pentru
ingradirile sociale pe care le mentionam mai sus, acea persoana fiind cu mult mai ingradita decat ceilalti forumisti de rand, precum si din motive
de securitate personala.

Sunt sigur ca mai ar fi si alte motive dar nu am timp acum sa ma gandesc la ele.
Personal nu sunt impotriva celor ce scriu sub pseudonim si identitate falsa pe forumuri pentru ca asa cum aratam mai sus pot fi zeci de motive pentru a face asta dar eu nu am ascuns niciodata identitatea si datele mele personale.
Cine a vrut sa stie cu cine discuta a primit raspuns la orice intrebare.

#193671 (raspuns la: #193556) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabriela - de zaraza la: 18/08/2009 16:39:10 Modificat la: 18/08/2009 16:40:50
(la: E bine sa n-ai simtul ridicolului?)
misto tema! eu cunosc pe cineva relativ asemanator, nu atat de grav totusi. este un exemplu de persoana handicapata socialmente, care nu a avut niciodata prieteni adevarati. este genul timid, care nu iese cu absolut nimic in evidenta, nu are in general mai nimic de zis, dar cand te apropii cat de cat de ea (e o ea) incepe o serie intreaga de mici miorlaieli si pretentii, care dupa o vreme (scurta) devin foarte obositoare. in concluzie, toata lumea fuge, pentru ca n-are chef ca singurele subiecte de discutie sa fie critici si/sau vaicareli.

concluzia mea cu privire la tipa respectiva: o lipsa de incredere in sine zdrobitoare, pe care incearca sa o compenseze vaicarindu-se. este o strategie. atunci oamenii incep s-o bage in seama, sunt draguti, incearca sa-i ofere confort de moment - pentru ca asa le cere educatia. apoi fug de rup pamantul, evident.

ma intreb ce-l face pe un om sa fie asa (atat de nesigur pe sine, vreau sa spun)? are parinti normali, s-a bucurat de o educatie scolara de calitate, e inteligenta (in termeni de IQ), din cate stiu eu nu i s-a intamplat nicio trauma in copilarie....
Unul psiholog destept(probabi - de Alina Momanu la: 26/09/2003 05:23:01
(la: Increderea in oamenii de langa noi)
Unul psiholog destept(probabil)spunea undeva ca oamenilor care nu au incredere in ceilalti, le lipseste increderea in sine...
Rezumat - de gabi la: 20/11/2003 05:08:21
(la: Increderea in oamenii de langa noi)
Increderea in oameni incepe cu increderea in sine, cum cita Alina... nu poate fi acordata orbeste, cum zicea ninel si Nu trebuie testata Premeditat, ci doar de catre Timp - zic eu, inspirat de comentariul lui Daniel.
Am obosit sa fiu roman! - de SB_one la: 24/04/2004 09:15:31
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Un tulburator mesaj - al dlui. Alexandru Draghici din Köln - ce ar putea avea un rol/efect catartic asupra romanilor!



Am obosit sa fiu roman!

Sunt unul dintre privilegiatii care au sansa sa traiasca in strainatate. Nu printre straini, caci strain te simti numai atunci cand nu reusesti sa te simti bine acolo unde ai decis sa traiesti. In plus, eu am plecat din Romania fiindca ma simteam strain in propria-mi tara, sentiment cauzat de confuza situatie politica si economica de dupa Revolutia din ‘89,
o perioada ce promitea a fi plina de schimbari. Acestea au fost, insa, doar visuri rapid aduse pe terenul realitatii de cateva bate ale unor muncitori, care intelegeau sa forteze democratia prin violenta.

Auzind zilnic o limba straina, te simti tot mai profund atasat de limba romana. Nichita Stanescu sintetiza poetic acest lucru, spunand ca “limba este tara in care traim”. Deci, sunt roman, dar traiesc, imi castig existenta pe meleaguri straine limbii materne. Aceasta decalare de planuri in “tara limbii” si “tara existentei” ma face sa percep limba romana mai adanc, mai prezent, decat daca as trai in Romania. Mediul nou de viata te supune permanent unei comparatii, act care adeseori induce o avalansa de complexe si stari chinuitoare. Acestea le-am observat la multi conationali si contactul cu ei, incercarile
de a conlucra pentru anumite actiuni, s-au soldat de multe ori cu esecuri, care m-au
facut sa simt tot mai des o stare de oboseala in a fi roman in diaspora. Eu personal,
m-am lepadat repede si definitiv de complexe si angoase, ajungand la stadiul de a ma simti “acasa” in limba adoptiva. Dar acest confort este inselator, radacinile mele apartin definitiv Romaniei. Comparatia unui plecat din Romania cu “un altoi” este binevenita: radacinile imi sunt romanesti, traiesc insa “in alta gradina”. Cu toate acestea spiritual, radacinile ma hranesc aproape in exclusivitate.

Dupa ce trece perioada acomodarii economice, politice si culturale, fiecare individ aflat in diaspora are de ales daca vrea sa se implice pentru conationalii din diaspora si/sau pentru cei din tara-mama. Desigur ca aceasta decizie nu trebuie impusa, este un act individual, si tine de o anumita intelegere a “piramidei necesitatilor umane” a lui Maslow1.1 Majoritatea doresc sa traiasca in noua tara, dar sa nu se implice in nici un fel
de actiune romanesca; ei vor, probabil, sa se contopeasca cu noul meleag, ceea ce e o dorinta legitima si fireasca.

Am cunoscut insa si alte categorii de romani in diaspora. Una dintre ele este cea care
NU a reusit sa “se aranjeze” economic in tara adoptiva, gasind cu usurinta o explicatie: oamenii din tara gazda sunt altfel, au trasaturi de caracter straine romanilor, deci acestea stau la baza esecului lor ca imigranti. Este usor a gasi un tap ispasitor pentru incapacitatea de a te adapta. Acesti oameni tind sa caute alti romani din diaspora pentru a reface un mediu lingvistic si cultural in care se simt reproiectati in trecut, intr-un mediu care le ofera siguranta identitatii. Scindarea lumii fizice -geografica si economica- in care au ales sa traiasca si micul univers romanesc pe care il intretin este mare, si provoaca o stare perpetua de frust. Acestor romani le-am sugerat sa se intoarca in Romania, propunere care nu de multe ori a condus la o ruptura a relatiilor sau la o distantare protectoare.
“Die Wahrheit tut weh” (Adevarul doare) spune o zicala germana. Exista, la cealalta extrema, si o alta categorie de romani, adaptati lingvistic si economic, insa care doresc
sa isi stearga Romania din identitate. In sensul acesta, ei folosesc orice prilej pentru a gasi cusururi tarii de origine si conducerii ei politice, cusururi care, desi sunt poate adevarate in anumite contexte, devin inacceptabile prin modul axiomatic prin care sunt expuse si propagate. Acesti oameni devin fanatici, in exercitiul anti-romanismului lor. Exista o anumita explicatie pentru asiduitatea si violenta actiunilor lor: au suferit foarte mult sub regimul comunist, sunt rani inca nevindecate. Insa automatismul, asiduitatea cu care ei critica fara discernamant Romania devine exasperant. Acestora, eu le-am sugerat sa inceteze cu asemenea forme de protest si le-am propus sa se intoarca in Romania pentru
a face politica. Aceasta intoarcere le-ar legitima protestele. A critica dintr-o zona de comfort straina geografic, economic si lingvistic tarii de origine mi se pare facil si las. Desigur, exista un drept constitutional la opinie, dar el nu trebuie maltratat in acest fel.
Distantandu-ma de considerentele acestor din urma “patrioti” sunt constient ca emigratia, indiferent unde are loc, se supune anumitor reguli, care au fost confirmate de-a lungul timpului. Iata-le sintetizate intr-un articol din revista GEO Nr. 10 din 2001 (editia germana): “Orice emigratie creeaza conflicte, multe si variate. De obicei prima generatie de emigranti ramin fideli acestor colonii, colectivitati, conflicte cu societatea care ii preia se isca arareori. A doua generatie se prezinta mai constienta si mai pregnanta, cere participarea la viata economica si politica a societatii care ii primeste, si nu arareori aceasta dorinta nu le este indeplinita. Lupta pentru egalitate se isca adeseori cu violenta. In a treia, cel mai tirziu intr-a patra generatie, conflictul cu societatea gazda dispare, emigrantii devin parte componenta a societatii, recunoscuta si pregatita sa participe la formarea si modelarea societatii.”
Nu imi fac iluzii si sunt constient ca multi dintre romani vor fi asimilati de tarile in care au ales sa traiasca. Insa am cunoscut alte grupari in diaspora, precum cele ungare, italienesti, turcesti, evreiesti, etc., care reusesc sa reziste alienarii culturale, sa isi cultive limba si traditiile, si chiar -de ce nu?- sa creeze o micro-economie in tara gazda. Acest lucru imi doresc si din partea romanilor aflati in diaspora. Si aici nu lipseste probabil decat o mai mare incredere in sine si un sentiment mai accentuat al valorii nostre unice in concertul planetar.

Exista si o a treia categorie de romani, si anume cei care se angajeaza pentru Romania. Grupati in asociatii sau actionand individual, ei organizeaza actiuni de intr-ajutorare a Romaniei. Sau se implica pentru romanii ce traiesc in diaspora. Acesti oameni sunt inca legati de Romania si vor sa transfere o parte din bunastarea lor, nu numai materiala, ci si spirituala, in tara mama sau conationalilor de pe noile meleaguri. Acesti oameni au rabdare, uita mereu greutatile intampinate in actiunile lor caritative sau comunitare. Acesti romani ma inspira si ma atrag! Ei imi iau oboseala “cu mana” si ma incita sa fiu activ mai departe.


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14447 (raspuns la: #14412) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parerea mea...vorba 'ceea - de (anonim) la: 26/07/2004 18:02:14
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Oamenii siguri pe sine nu simt nevoia sa arate asta. In general marile caractere nu sar in ochi pe strada, la parada de sambata seara.
Va inchipuiti ce ar fi fost sa nu existe reviste, radio, televiziune (sau tot ce inseamna media) si mijloace rapide de transport? De unde am mai fi aflat ce e la moda, ce frizura se mai poarta? Cum ar fi aratat toate aceste personaje colorate la propriu? Cu ce s-ar mai fi impaunat ele?
Toate aceste indemnuri gen "Fii puternica!" se adreseaza celor care sunt intr-adevar slabi, nu trebuie sa ne surprinda in nici un fel. Cei slabi au nevoie de incurajari si le primesc astfel. Doar ca efectul este de suprafata. Nu poti schimba caracterul unui om doar indemnandu-l sa fie puternic. Increderea in sine nu se dobandeste purtand haine sau coafuri la moda.
Am vazut prea multe filme americane in care personajele se intaresc moral, fizic, sau in orice fel, in doar cateva zile. Lucrurile se schimba cu viteza doar acolo. Acest "Fii puternica" nu are efectul unei baghete care te transforma brusc in altceva. Si nici hainele. Ca doar nu ele iti sustin taria. Hainele doar iti dau sentimentul placut ca ... . Iar ca final, femeile nu sunt asa sigure pe ele cum par. Ati vazut ce atitudine si expresie au majoritatea cand intra la Mall? Credeti ca se intampla ceva cu ele cand intra pe portile Mall-ului? Nicidecum...
Fiti mai naturale, fetelor. Veti vedea ce sexi sunteti atunci. Nu mai imitati. La fel si barbatilor... Nu intereseaza pe nimeni o imitatie de cine stie ce vedeta. Sau da...?
Ce inseamna sexy... - de Crisa_ la: 18/08/2004 23:06:02
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Inseamna sa te simti bine in pielea ta! Asta confera siguranta, incredere in sine. Inseamna respect fata de tine in primul rand si fata de cei din jur in cele din urma. Se spunea intr-un comentariu despre variante de agresiune asupra timpanelor, pupilelor... A te "neimbraca" in speranta ca ai fi sexy e tot un soi de agresiune. Asupra confortului fizic si moral al celorlalti. Si asupra ta insati!
Cat despre dimensiunile hainelor... nu lungimea fustei ne face sexy! Poti purta o rochie pana in pamant... si sa ti se vada din sandale...degetele de la picioare...sexy!!!
atunci cand energii nebanuite pun stapaniri pe fiintele noastre" - de dinisor la: 05/09/2004 08:56:44
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Da, vorbeam despre asta pe un alt subiect, deschis de tine.Si dupa cum am spus, vast subiectul...

Energii nebanuite, pozitive.. incredere in sine, provocare intelectuala, prieteni nevazuti, zambete ascunse...

Un inceput poate!


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21060 (raspuns la: #21051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Hypatia - de Pasagerul la: 09/10/2004 20:16:48
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Ce parere ai despre urmatorul articol publicat la 4 octombrie,2004 de Evemimentul Zilei OnLine

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.
#24570 (raspuns la: #24567) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu mai vrem sa intelegem - de (anonim) la: 22/10/2004 16:16:17
(la: Prietenia si prietenii)
mi au placut mult gandurile voastre, pe undeva ma regaseam si eu ... de exemplu chiar azi cand va scriu aici m-am gandit la modul cum ar trebui sa dai piept cu aceasta viata, si m am gandit ca nu prea conteaza cat de bun, destept, sau orice calitai native crezi sau cred altii ca ai, ci ca totul tine de atitudine, acesta e singurul lucru care conteaza, poti fi un luptator sau un om care nu crede ca are prea multe de spus, este tot alegerea noastra, nimeni nu o va putea face in locul nostru, realitatea este in alb si negru, daca nu este un lucru este celalalt, Din pacate noi oamenii traim o drama a relatiilor noastre tot mai superficiale si tot mai mult inchistate in carapacele egoismului ce ne cuprinde in tot ceea ce facem, si de aceea nu vom fi niciodata niciodata fericiti...ce pacat ca putini oamenii vad acest lucru... din pacate am ajuns atat de limitati in convingerile noastre ca am uitAT sa ne mai deschidem inima...ne este tot mai frica. Nu cred ca are rost sa ti faci prieteni cu niste oameni care nu ai aproape nimic in comun, omul de calitate va recunoaste mai repede pe cel asemeni lui, si desi acestia sunt putini, s a intamplat aici pe acest forum, eu cred ca amandoua si tu si desdemona sunteti pe aceeasi lungime de unda. Nu cred ca un om poate avea incredere in sine atata timp cat urmareste sa descopere ce gandesc ceilalti despre el, eu am fost si inca mai sunt in situatia ta anisia, tot asa imi fac greu prieteni, dar a inceput din ce in ce mai mult sa nu mi mai pese de ce zic altii despre mine atata timp cat nu am ce invata de la ei si am ajuns la concluzia ca mai bine sa vad eu cine sunt decat sa ii fac pe altii sa creada ceea ce cred eu ca sunt.
sunt de acord cu relatiile care se construiesc numai in functie de interese, dar ma intreb cati dintre acesti oameni au o prietenie adevarata cu cineva, din cate am observat eu...cu nimeni, asa ca desi cateodata ma intreb sau mi as dori sa am cu cine vorbi tot timpul despre orice, cand ma asez la masa lor constat ca nu am despre ce vobi, decat despre "vreme, etc..."
#25958 (raspuns la: #25942) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si Contra... - de Pasagerul la: 02/11/2004 20:41:39
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
DIn Evenimentul Zilei On Line

Cruciada ordodoxa in scoli
Adrian Schiop
Luni, 04 Octombrie 2004


Predarea religiei in scoli provoaca situatii neplacute pentru unii copii. Unii dintre ei pot fi speriati din cauza ca anumiti profesori ii ameninta cu “draci” si chinurile iadului. Altii sint obligati sa respecte ritualul ortodox, fiind sanctionati daca nu cumpara luminari pentru biserica sau nu participa la slujba de duminica. Dincolo de bunele intentii ale Bisericii Ortodoxe in ce priveste educatia religioasa, in scoli au loc abuzuri care provin fie din ignoranta pedagogica, fie din excesul de zel sau vederile inguste ale unor profesori.
Invatamintul religios modern evita sa aduca in discutie partea demonologica a teologiei, mai exact doctrina pedepsei, tema chinurilor in iad sau a diavolului. Se considera ca acestea induc sentimente de insecuritate copilului si risca sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara, in special respectul si increderea in sine. De altfel, manualele de religie evita sa faca educatie apelind la exemple axate pe pedeapsa divina sau chinurile iadului. Se prefera texte care promoveaza, in consonanta cu pedagogia moderna, imaginea Dumnezeului iubirii si tolerantei. Emil Moise, profesor titular de filozofie in cadrul Grupului Scolar Industrial Berca, din judetul Buzau, a izolat cazuri care contrazic flagrant acest principiu pedagogic. De altfel, toate datele referitoare la judetul Buzau fac parte dintr-o cercetare a profesorului, efectuata in cadrul proiectului “Harta actorilor si problemelor aderarii la Uniunea Europeana”, derulat de Fundatia pentru o Societate Deschisa.
La clasa I, diavolul desenat pe tabla

Astfel, potrivit lui Emil Moise, in cadrul Liceului de Arta din Buzau, in anul scolar 2001-2002, profesoara de religie le spunea elevilor de la clasele primare ca “daca nu vin la scoala cu cruciulita la git o sa apara diavolul si vor pati numai lucruri rele”. Intr-un alt context, profesoara a desenat, pentru elevii din clasa I, diavolul pe tabla. Dupa lectia respectiva, o fetita a inceput sa aiba cosmaruri si se trezea plingind noaptea. Chestionata in privinta acestor strategii, profesoara nu a adus argumente pedagogice, ci teologice, “atita timp cit Fecioara Maria - care vegheaza la buna desfasurare a activitatii ei - nu i-a atras atentia, inseamna ca nu a gresit”. Cazul a fost prezentat inspectorului de religie din acea vreme, Costica Panaite, care a atentionat-o pe profesoara sa-si tempereze discursul. Contactat telefonic, fostul inspector, actualmente consilier cultural si cu probleme de invatamint pe linga Episcopia Buzaului si Vrancei, si-a remotivat decizia: “Nu poti sa obligi copiii sa vina cu crucea la git”. La Scoala
nr. 1, tot din Buzau (anul scolar 2003-2004), profesorul isi convingea elevii ca “pe umarul drept aveti un ingeras, iar pe umarul sting un drac, prin urmare aveti grija cum va inchinati: daca incepeti cu partea stinga, va inchinati dracului”. O astfel de justificare iese din canoanele bisericii fiindca face apel la un mod magic, superstitios, de argumentare. In plus, este jignitoare pentru cultul catolic, unde semnul crucii se face de la stinga la dreapta. Se incalca astfel o norma elementara de toleranta, fapt cu atit mai grav cu cit principiile invatamintului religios ortodox se refera explicit la cultivarea tolerantei interconfesionale si evitarea sectarismului.
Reprezentantul Patriarhiei, diaconul consilier Nicu Octavian, este de acord cu aceasta, gasind insa circumstante atenuante profesoarei de religie intr-un posibil exces de zel.

“Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi”

S-au inregistrat si alte abateri de la aceasta norma, observate de Emil Moise. Astfel, acelasi profesor de la Scoala nr. 1 din Buzau le spunea elevilor: “Daca intrati intr-o biserica adventista da tractorul peste voi” (in imediata vecinatate a scolii respective se afla un asezamint al adventistilor). Abaterile de la principiul tolerantei interconfesionale se manifesta insa si la nivelul invatamintului liceal. La Grupul Scolar Contactoare din Buzau, profesorul de religie le-a spus elevilor, in anul scolar 2001-2002, ca unele dintre confesiunile care nu sint ortodoxe (dar care sint printre confesiunile acceptate legal in Romania) sint secte. Bisericile care nu apartin confesiunii ortodoxe sint prezentate ca un pericol pentru cei care intra in ele. In caietul de religie al unui elev de clasa a IX-a apare scris ca “adventistii denigreaza Biserica Ortodoxa, pentru ei biserica este stapinita de diavol, iar singurul adapost de acesta este casa lor de rugaciuni”; sau: “Martorii lui Iehova este una dintre cele mai periculoase secte, propagind fanatismul religios”. Tot in cadrul Liceului de Arta, in clasa a V-a (an scolar 2003-2004), profesoara de religie le-a spus copiilor ca Dumnezeu ii iubeste numai pe ortodocsi. Din colectivul clasei fac parte si doua eleve care nu apartin confesiunii ortodoxe si care participa la ora de religie: una apartinind confesiunii evanghelice, iar alta confesiunii iudaice. Desi una dintre fete a protestat chiar in timpul orei: “Doamna profesoara, eu cred ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, nu numai pe ortodocsi”, reactia negativa nu a intirziat sa apara, o parte din colegii lor indepartindu-le, in pauza, pe cele doua fete, spunind ca sint “spurcate”. Problema s-a discutat in sedinta pe clasa, mama uneia dintre cele doua eleve solicitindu-i dirigintei sa discute cu profesoara de religie. La scoala din Joseni (judetul Buzau), profesorul-preot a pedepsit un elev din clasa a IV-a tinindu-l in picioare toata ora pentru ca, in preajma Sarbatorilor de Paste, a vizionat un fim difuzat in localitate de membrii unei confesiuni protestante.

Obligati sa cumpere luminari

Potrivit lui Emil Moise, obligarea elevilor de a merge la biserica este intilnita mai frecvent in scolile din mediul rural: la Grupul Scolar Industrial Berca sau la scolile din Plescoi, Sageata, Cindesti (situatia este valabila pentru anul scolar 2003-2004). Daca nu merg la biserica saptaminal, elevilor li se scad puncte la evaluarea din cadrul orei de religie. In comuna Sageata, pentru astfel de “abateri”, copiilor li se dau note sub cea de promovare, iar in Cindesti copiii sint obligati sa cumpere si trei luminari. Si in opinia diaconului consilier Nicu Octavian se poate vorbi de un abuz, “recomandarea este corecta, dar constringerea copiilor de a merge la biserica este nerecomandabila”.

Pozitia Inspectoratului Judetean Buzau

“In 2004 am avut o discutie personala despre abuzuri religioase cu inspectorul de religie din judetul Buzau, Paul Negoita. In loc sa cerceteze cazurile, a afirmat ca toate situatiile semnalate de mine sint exagerari si m-a luat la un misto badaran si arogant, “ce, crezi ca eu am timp de toate maruntisurile? Crezi ca stau sa-ti dau tie replici?””, ne-a declarat Emil Moise. Inspectorul de religie nu recunoaste insa ca
l-ar fi ironizat Emil Moise si sustine ca el nu e dator sa porneasca o investigatie a cazurilor atita timp cit nu i se prezinta dovezi sau sesizari si reclamatii.

Elevii atei sint ciudatii clasei

Un fenomen interesant care se produce in ultimii ani, datorat influentei tot mai marcante a religiei asupra indivizilor, este perceptia ateismului sub semnul demonismului si a stigmei. Elevii cu convingeri ateiste sint perceputi ca o specie de “ciudati”. Sethy este eleva in clasa a XII-a la un liceu din Botosani. La inceputul anului s-a hotarit sa nu mai frecventeze orele de religie. Ea a intrebat-o pe profesoara de religie ce materii poate studia in locul acestei discipline. “Profesoara m-a intrebat de ce ma intereseaza asta si eu i-am raspuns ca sint atee. Atunci a inceput sa rida si a fost imediat urmata de restul colegilor mei. M-a umilit in fata clasei, ma intreba ironic cum de eu pot sa fiu atee si restul clasei nu... M-am simtit foarte prost”, spune Sethy. Datorita birocratiei sau, pur si simplu, de dragul evitarii unor complicatii, profesoara
i-a incheiat finalmente situatia cu 7,5. Alt caz povestit de Sethy este al unui coleg care “a scris o povestioara in care isi batea joc de Biblie si era sa fie exmatriculat”.
adrian - de anisia la: 19/11/2004 15:32:22
(la: Frustrarea şi barometrul de mentalitate)
ce faci cu cei care din lasitate, lipsa de incredere in sine si comoditate lasa frustrarea sa le dicteze hotararile si sa le dirijeze pasii intr-o directie opusa celei dorite?

cum îi faci pe acestia sa inteleaga cum ca si frustrarea nu e defapt altceva decat un sentiment ca multe altele si ca daca il lasa pe acest sentiment sa domine el îi va duce spre pierzanie, facand ca toate celelalte sentimente care pana atunci erau frumoase... sa fie neputincioase ?

cat de mare trebuie sa fie oglinda ce le-o pui in fata ochilor pentru a-si recunoaste durerea data de frustrarea ce a preluat controlul? sau pentru a se regasi, pur si simplu...

am cunoscut frustrarea pe propria piele. era de tip gnoseologica condimentata cu cea de al treilea tip. stii ce obositoare e combinatia? a fost o perioada durereoasa in viata mea. si a fost numai din vina mea. doar pentru ca am tacut. si asta este o dovada de lasitate, nu? deci frustrarea mea a fost rezultatul lasitatii mele. dupa ce am reusit sa-i dau de capat si sa o constientizez, frustrarea s-a transformat in regret. regret ce il port cu mine de mult, mult timp. regretul poarta pe bratul stang o bratara: este tristetea!

vezi cate implicatii se nasc?
despre lentile de contact - de (anonim) la: 07/12/2004 02:22:29
(la: Lentile de contact..frima sau medical?)
sotul meu poarta lentile de contact cu dioptrii, cu plus... cumparam 1 set de 6 perechi (pt 6 luni) prin urmare le schimba la o luna, el poarta ochelari de vedere de la 3 ani, acum de cand poarta lentile situatia s-a schimbat: mai multa incredere in sine, ochii frumosi la vedere... nu mai duce grija ochelarilor in fiecare moment si mereu cand vine vorba spune ca merita cheltuiala... magdalena1995



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...