comentarii

tipuri de cafea in Romania


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
vroiama sa dau si eu un raspu - de LIONE la: 22/08/2005 02:10:10
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
vroiama sa dau si eu un raspuns la intrebarea asta...
Eu nu stiu multe din experienta altora asa ca o sa vorbesc de experienta mea cu romanii..Sunt o fata simptica si nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu acostata pe strada de romanii care fie ma intrebau daca sunt romanca si in cazul asta poate aveau si putin bun simt si respect,dar,de cele mai multe ori mi s-a intamplat sa ma injure ,FARA NICI UN MOTIV,si fara sa-i cunosc ,sa zica in gura mare*ba,uite ce p.... buna are sau ce-ai vrea tu sa ti-o pun....*bla,bla,bla...nu stiu ce se intampla
e un fenomen in masa...
uite asa am ajuns sa vorbesc cat mai putin romaneste in autobuze si in metrou si sa nu dau nici o replica la cineva ce te injura ,creznd ca nu il intelegi...mi-e rusine sa recunosc ,dar majoritatea problemelor de aici le-am avut cu romani
asa ca...
lucrand ca barmana ,amica mea mi-a povestit o faza care reflecta tot,
i-a servit o cafea unui roman care vorba cu altulsi -i spunea:ho,fa,nu mai pune atata lapte in cafea,fa,...zi.i ma sa nu mai puna lapte,sa o ff...
replica amicei mele care nu a mai suportat??????????
ho,ma ,ca nu iti mai pun...
fara comentariu!!!!!!!!!!!!!
doar un sfat romanilor dinstrainatate:
sa vorbiti cu respect mereu ca nu se stie cine va asculta,poate un alt roman
cu respect ,o romanca
Ritual... la marghilmana - de Sibipot la: 11/12/2005 22:44:01
(la: Cum se prepara o cafea buna?)
Bunica sotiei in fiacare zi de joi se intalnea cu prietenele, prin rotatie, la fiecare acasa, la o cafea. Bineanteles fiecare facea cafeaua dupa pricepere dar cu un ritual personal, ceea ce dadea evenimentului o anume...savoare. Tragand cu ochiul am furat si eu reteta la o alta varianta de marghilomana (pentru cinci cesti de cafea) si va garantez ca-i foarte buna...
Mai intai se oranduiau intr-un anume fel ustensilele si ingredientele. Cafeaua se facea la nisip, pus intr-o tava cu laturile de 25x25 cm si inalta de 4 cm in care avea 2 cm de nisip foarte fin. Dedesupt ardea o spirtiera ca sa incinga bine nisipul.
Ibtricul era de 150 ml din arama cu fundul larg si gura foarte ingusta. Alaturi era o sticluta cu 75 ml apa fiarta si racita. Intr-un mic bol cu capac se puneau 5 lingurite de cafea amestec din cel putin 4 tipuri de cafea foarte fin macinata. Pe o farfurioara salasuia un batonas de vanileie si o aschie de scortzisoara, o sticla cu coniac frantuzesc si... o solnita cu sare foarte fina.
Cand nisipul era bine incins, de schimba culoarea unei bucatele de hartie aruncata pe el, se pune jumatate din apa in ibric, se scufunda in nisip plimband ibricul permanent in toate directiile. Cand da apa in fiert si pune jumatate din cantitatea de cafea batonul de vanilie si aschia de scortisoara si se mai plimba pana da iar in clocot. Se lasa se se odihneasca bine acoperit circa 2 minute. Se scoate batonul si aschia si se completeaza cu restul de apa si cafea, se amesteca usor si se pune la fiert in nisip. Se recupereaza caimacul reapartizandu-l in cesti. Dupa ce da in clocot se trage deoparte si se adauga un varf de cutit de sare foarte fina si o lingurita de apa rece. Dupa 30 de secunde se toarna in cesti repartizata egal si se completeaza cu coniac foarte fin fiecare ceasca. Se serveste fara indulcitor.




Si maine este o zi... poate mai buna!
#94432 (raspuns la: #87488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Proud, m-ai dat gata! - de Gabi M la: 31/01/2006 21:12:19
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
Sa stii ca oricite tipuri de cafea (din astea populare si la indemina...buzunarul...oricui) am baut, tot la Omnia ma intorc! Chiar am tras concluzia ca am piticii mei! :)))

Fratilor, a trebuit sa caut Trancaneala 8 si s-o trec la subiecte preferate!
Ce se intimpla? Hibernam-hibernam?
#103233 (raspuns la: #103199) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
thorn:) - de Honey in the Sunshine la: 02/12/2007 22:21:28
(la: Cafeneaua preferata)
pai la cafenele mai au si sucuri, limonade, prajituri, ceaiuri uneori si alcoolice :)

Vad ca v-a indus pe toti alex in eroare cu Lavazza ei:) Nu despre tipuri de cafea e vorba ci despre cafenele.
#262158 (raspuns la: #262156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lafemme - de Honey in the Sunshine la: 08/04/2010 17:46:45
(la: poza forumistului)
clientul este stapanul nostru.
la noi poti sa mananci cata inghetata vrei la preturi irizorii.
iar daca apoi vei dori sa slabesti, tot noi iti vom pune la dispozitie (la preturi convenabile) sala de sport si nutritionist.

acelasi lucru e valabil si pentru cafea. o facem tare si buna si avem tipuri de cafea din toate colturile lumii. singura pe care nu o vindem e cea decafeinata pentru ca ar fi o strategie in conflict cu cealalta ramura a afacerii care vinde medicamente pentru inima.

sper ca o sa ne alegi si te asteptam cu drag oricand vei dori sa vii.
#534885 (raspuns la: #534866) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romania - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:21:25
(la: Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!))
Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...
"Eu sunt in Romania si in mod - de My la: 13/02/2004 19:54:55
(la: Romani in strainatate)
"Eu sunt in Romania si in mod sigur nici nu am sa plec de aici. Si nu pentru ca nu am avut posibilitatea sa plec ci pentru ca nu am vrut sa plec."

Bine faci ca nu pleci, ti s-ar da peste cap toate socotelile cu ce credeai înainte.

"Nu pot sa cred ca ati plecat cu inima usoara! Si numai pentru faptul ca v-ati lasat parintii si prietenii la o distanta asa de mare."

Desigur ca e un moment trist sa te desparti chiar si temporar de prieteni/parinti, dar asemenea momente sunt foarte frecvente în viata, nu în asta se opreste lumea, si altfel pleci stiind ca îti vei salva parintii de la mizeria la care i-a condamnat sistemul românesc.

"Si dati-mi voie sa nu cred ca toti cei care ati plecat o duceti neaparat mai bine acolo unde sunteti decit aici."

Asta e o afirmatie cu valoare zero, sunt milioane de emigranti, milioane de destine, pe tine ce te intereseaza de fapt, sa te consolezi ca strugurii sunt acri ?

"Poate a meritat efortul pe care il faceti pentru copiii vostri, dar nu pot sa cred ca acolo ati gasit ciinii cu colaci in coada la fiecare colt de strada si ca toata lumea va pupa si fa face loc pe strada sa treceti pentru ca sunteti romani."

Mi se pare stupida presupunerea ta, un fel de mahala izvorâta dintr-o minte frustrata, daca pentru tine "a o duce mai bine" înseamna sa ti se faca loc pe strada, înseamna ca n-ai depasit înca mentalitatea de trib înapoiat care îsi merita soarta.

"Unii o duc bine, altii mai putin bine dar tuturor le e dor de “casa”, indiferent ce inseamna asta - familia, prietenii, o banca in parc sau curtea de la bunici."

Mereu omului îi va fi dor de trecut, daca ti-era dor de biberon nu înseamna ca trebuie sa sugi din biberon toata viata, daca ti-era dor de banca din parc nu înseamna ca daca te legi de ea cu sfoara, vei avea o viata îmbelsugata. E cazul ca multe amintiri sa ramâna ceea ce sunt, amintiri, altfel nu mai poti sa te bucuri de prezent si sa visezi la viitor.

"Nu pot sa cred ca unii din cei plecati se considera mai destepti decit cei ramasi – in cazul asta bine ati facut ca ati plecat, ca nu de cei ca voi este nevoie aici"

Având în vedere ca nu se da examen de calitati pentru a emigra, se poate spune ca au emigrat toate tipurile de oameni, o parte întreaga din societatea româneasca, aici intrând si capacitatile dar si cei care generau sau perpetuau sistemul malefic din tara. Dar având în vedere ca si mediul îl mai slefuieste pe om, se poate spune si ca mentalitatea dominanta a celor plecati e mai sanatoasa decât a celor ramasi. Altfel n-ar mai fi România ce e acum si ar fi altceva, nu ?

"Si apropo de “parcela nativa”, daca ai sa uiti de unde ai plecat esti “in aer “. Intreaba-I pe cei din jurul tau, de acolo de unde esti acum, ce inseamna pentru ei “origini si stramosi” si poate ai sa te luminezi."

Vorbe. E foarte fain sa nu uiti de unde ai plecat, te bucuri mult mai mult de viata când realizezi ce norocos esti ca ai scapat, apreciezi mult mai puternic un lucru banal, pe care un bastinas nici nu-l sesizeaza, dar pe tine te fericeste, pentru ca stii cum era fara el. Oricum nu se poate uita de unde ai plecat daca mai ai cei doi lobi cerebrali si nu ai Alzheimer, dar ar fi si pacat, esti mult mai fericit constientizând acest lucru. Insa acesta este un lucru personal, nicidecum treaba ta, Cati !

"Si apoi uitati-va fiecare in sufletul vostru asa cum e, mai aspru sau mai dulce, si recunoasteti ca nu ati plecat de “prea mult bine” de aici, dar ca nici acolo nu v-a fost usor."

Vad ca excelezi la declaratii fara continut. E treaba ta ce vrei de la viata, ce vrei pentru copiii tai, ce puteri ai sau nu ai ca sa realizezi ceva, dar limiteaza-te la a vorbi doar pentru tine. Stiu ca daca am începe fiecare sa ne plângem ca "ce naspa ne e aici", ti-am da un motiv de bucurie, ca ai fost desteapta si n-ai plecat, ca ai facut ce era mai bine. Eu nu o sa-ti spun nimic în acest sens, dar pentru mine prefer oricând, neconditionat, greul din strainatate, usorului din România.
#9592 (raspuns la: #9578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ma simt cand ma intorc in romania....... - de snoopy la: 06/05/2004 03:45:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Sunt plecata de 7 ani din tara si tot nu siu unde imi este locul,adica unde ma simt acasa.
Merg regulat in romania si de fiecare data inainte de plecare sunt emotionata si bucuroasa ca o sa ajung in acel loc unde mi-am petrecut cei mai frumosi ani din viata.
La vama romana insa imi piere deja putin din bucurie cand ii vad pe graniceri cum se comporta si cum controleaza bagajele in speranta ca vor gasi ceva ce nu este in regula ca sa imi sopteasca sa bag 20 euro in pasaport ca sa trec cu cele 20 de pungi de cafea ....
Prima oara am inceput sa discut cu ei dar nu am ajuns la nici un consens.Au inceput sa imi citeze legile x si paragrafele y si lumea din autocar a inceput sa creada ca din cauza mea stau atat de mult in vama si mi-au spus sa-i dau omului banii ca altfel vom ramane peste noapte acolo.I-am dat.Ce era sa fac?Daca n-o faceam si ne tinea acolo cred ca ma linsau ceilalti calatori!!!!!
Oricum,am invatat ceva!Cand am "prea multa" cafea in bagaje pregatesc deja banii in pasaport si pana acum nu au fost refuzati niciodata.
In fine...asta e!
Dupa nenumarate ore ajung si eu acasa si ma bucur cand vad casa mea,vecinii,camera mea si uit de calatoria stresanta.
Din pacate aproape toti prietenii mei sunt plecat din tara,unii muncesc pe vas altii cu alte contracte prin toata lumea.Atunci imi pun intrebarea ce caut de fapt acolo!Incep sa ma gandesc cu ce sa ma ocup in urmatoarele doua saptamani.Mama imi spune cine mai e in tara sau cine e venit in vizita si ma apuc sa dau telefoane.In final dau de cateva cunostiinte si prieteni si imi dau intalnire cu ei la o cafenea din oras.
Ajung seara la cafenea si imi salta inima de bucurie cand ii vad.Imi sunt dragi.Iau un loc langa ei la masa si raspund la intrebarile standard ca de ex cum e in germania,ce muncesc si cat castig pe luna.Nu-mi plac intrebarile de genul acesta dar nu am cum sa le evit.
Dupa "interviu" aud de la toti comentarii de genul "pai atat castigam noi aici intr-un an" si "noi nu avem din ce trai" si "ne ajung banii numai de mancare" si incep sa ma simt prost.
Dupa cateva minute se trece la alte subiecte si ma simt usurata.
DAR:Cand ma uit pe masa vad ca fiecare are ultimul model de telefon mobil si prefer sa nu il scot pe al meu pe masa ca sa nu aud comentarii de genul "am avut si eu acelasi telefon...dar acum 2-3 ani".....
Pentru mine nu conteaza telefonul.Important e ca merge.Nu imi trebuie te-miri-ce-telefon cu camera si cu wap....!!!!Dar pentru ei e important.Ma simt pierduta.Nu mai inteleg nimic.
Candva o intreb pe o tipa de unde si-a luat pantofii ca imi placeau.Mi-a spus magazinul de unde i-a luat si ca au costat 5,5 milioane.O gramada de bani si pentru mine.Dupa 5 minute imi spune tipa ca are probleme cu banii,ca le-a taiat curentul luna trecuta ca nu a avut bani sa-l plateasca.Acum chiar ca nu mai inteleg nimic!!!!Am mai ramas pe post de ascultator la masa si am aflat de niste cluburi din zona unde costa 300.000 intrarea si o sticla de Jack Daniels 1.800.000 si unde se merge in fiecare vineri si sambata.Nu mai suport sa stau si le spun ca merg acasa ca sunt obosita.
Nu stiu cum le merge la altii dar toleranta mea scade la 0 cand vad ca lumea se plange si dupa aceea vorbesc de bani de parca i-ar avea cu sacii acasa.
Eu nu castig rau aici dar orice om care sta in occident stie ce inseamna sa platesti o chirie de +500 euro,curentul,telefonul,impozitul si asigurarea la masina.Nu imi permit sa ies in fiecare weekend la discoteca.Nu-mi permit sa imi cumpar pantofi care costa mai mult decat castig intr-o luna....nu am ultimul tip de telefon....!!!!!
Duc o viata normala si ma bucur de ea si sunt fericita pentru orice zi fara probleme majore.
Nu as vrea sa mai traiesc acolo.Nu suport superficialitatea oamenilor.Nu vreau sa spun ca sunt toti asa,siu ca exista oameni care chiar au probleme financiare si nu vreau sa-bag pe toti in aceeasi oala!!!!
Ma refer doar la experientele mele personale.

Da, asa este in Romania, Ital - de mya la: 09/10/2004 16:41:10
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Da, asa este in Romania, Italia, Spania si alte tari latine...barbatul e stapanul in casa, el ia deciziile, el dicteaza, el e seful, sigur... in proportie mai mica sau mai mare. Iau marea masa, nu ma uit la extreme. Chestia asta e valabila mai mult in mediul rural decat in cel urban si mai mult in mediul sarac decat in cel mai instarit (mai educat eventual). Asa cred, nu stiu.

Eu cred ca treaba vine totusi din educatie. Mamele de baieti gandesc altfel decat mamele de fete - vorbesc acum de Romania. Am un exemplu bun: fosta colega de servicu - cu baiat si fata. Baiatul putea sa-si aduca acasa iubita (dormea cu ea in pat) fata insa nu (puteti sa va imaginati o mama romanca (sau tata!!!) care sa accepte ca fica-sa sa doarma cu un vlajgan in casa noaptea?). Pentru baiat era in regula asta, pentru fata nu.

Daca iubita baiatului se plangea ca tipul nu misca un deget...viitoarea mama soacra sarea cu fundul in sus ca nu e gospodina, ca e lenesa, etc. Fata - si nu baiatul ei drag, odorul scump (de 1,85 !). Daca insa fata ei zicea de prietenul ei ca nu misca un deget (nu-i tinea haina cand se imbraca, nu-i deschide usa, nu-si spala cana de cafea...etc.) mama zicea ca e un mitocan si ca tre´sa-si caute altul mai bun. "Ce...sa-mi dau fata dupa toti handicapatii?!" Chiar daca fiul ei facea la fel cu a lui iubita (aia obraznica si lenesa!). Si multe altele, nu intru in amanunte.

Mentalitati de ev mediu, zic eu...Cunosc cazuri cand ambii parteneri sunt oameni cu studii, ambii foarte buni, talentati si el...o mai pocneste pe ea asa...din dragoste stiti...ca sa-si stie locul deh! Dupa formula "Femeile si negrii nu e oameni"! Ridicol nu e faptul ca el o pocneste si faptul ca ea se lasa pocnita si nu are nimic impotriva, ba chiar vede aici dovada dragostei lui nemarginite. Asa dragoste...Eu insa zic ca se potrivesc perfect. Sunt cuplul "ideal" ;-).

In societatile occidentale, femeile sunt mai egale cu barbatii. Lucreaza ambii, cand ele fac copii lucreaza doar el pentru un timp (sau pentru totdeauna), ele nu stau la coada cratitei cu orele (cumpara potol gata preparat - e foarte diversificat si ieftin). Apoi amandoi fac treaba in casa (de regula), el da cu aspiratorul, ea sterge praful. El duce gunoiul, ea spala geamurile. El gadila masina, ea gadila copiii (daca e mama). Le da mana sa manance in oras serile (des!), pot trai normal dintr-un singur salariu in casa (al lui sau al ei, depinde) fara mari dificultati. Cand doar el lucreaza, ea o sa fac mai multa treaba in casa, normal. Si cand divorteza, el trebuie sa plateasca fostei neveste un fel de pensie lunara (daca ea nu munceste) sau reciproca.

Totusi, barbatii (din cauza hormonilor diferiti) au tendinta sa domine. Mi se pare firesc. De aici problemele daca ei sunt mai agresivi si ele mai infipte. Cel mai simplu e sa formeze ambii un cuplu in adevaratul sens al cuvantului, sa discute mereu, sa fie prieteni, sa invete unul de la altul, intr-un cuvant sa se completeze. Avantajul ar fi de ambele parti! Ar castiga cuplul, "ambii doi" de fapt. Dar ego-ul isi tot baga coada, deh.






Sunt in Romania, ma aflu in B - de mya la: 27/10/2004 11:48:15
(la: Calitatea serviciilor)
Sunt in Romania, ma aflu in Bucuresti de cateva zile. Din experienta mea proprie si personala:

- drum cu autocarul...timp de 40 de ore (nasol, loc putin...am avut de carat si nu puteam sa car atat decat cu autocarul). Mi-au urlat manelele in creieri primele 20 de ore FARA PAUZA!!! Pe la ora 1,30 (in noapte) l-am rugat pe unul din soferi ("ierea" 4 bucati si toti bronzati) sa dea mai incet ca vreau sa dorm totusi...daca e dragut. A zis ca "da' vrea baiatu' sa asculte ca sa nu adoarma". Ce vina am io...manca-ti-as...i-am zis (fara manca-ti-as, normal...). Imi venea sa-i zic ca studiile zic ca cel mai bine e sa asculti discutii la radio (ceva mai interesant care sa te tina atent si nu muzica lalaita da' am stat cuminte). In fine, a dat mai incet (timp de 5 minute) si pe urma dupa inca vreo ora s-a indurat "baiatu' " si ne-a iertat. Dimineata si-a revenit insa da' ne-a pus muzica usoara romaneasca (rupere...da' oricum, ajunsem sa ma bucur ca ascult Cotabita sau Gabriel Dorobantu, nu-mi venea nici mie sa cred!). L-am mai rugat o data sa ne ierte pe la ora 16 ca voiam sa atipesc putin da' nu a tinut figura. Ma miram ca nu zice nimeni nimic (dintre pasageri) da' "ierea" oameni mai necajiti, "venea" de la munca, din Spania, Germania etc. Lor le placea ce auzeau. Rupere...cum ziceam!

Mentionez ca am ales o firma de autocare ceva mai scumpa (pe cea mai scumpa!) ca sa am liniste macar. Ti-ai gasit...La intoarcere (am facut greseala sa-mi iau bilet dus-intors) o sa iau trenul pana la Arad si autocarul de acolo. Nu de alta da' in tren nu e muzica, macar sa scap de primele 9 ore de cosmar. Ma intreb daca as forta si eu soferii sa asculte Bach sau Metallica timp de 20 de ore...cum ar reactiona?

Alta:

- legatura alor mei de Internet e proasta si ieftina si tre' sa intrumereuinInternet-cafe-uri ca sa-mifactreaba. Acum ma aflu inplincentrusidesibatpauzele petastatura ele nu ies...precumvedeti.Acolounde apar e pentru ca revin si bat cu toata forta (noroc ca fac cu greutati :-) ). E a treia firma pe care o incerc si toate au fost cam la fel. Aveam elan la scris la inceput insa am inceput sa ma satur sa dau cu ghioaga in taste...Nu mai zic sa urla muzica (de dezaxati!) si se fumeaza in jur. Ma rog. Asa e si in taxi-uri, carevasazica se creaza ambianta placuta pentru dom' client.

Sau:

- am cumparat diverse chestii: ziare, flori, reviste, covrigi, lumanari (mai treceti oameni buni pe la cimitirul eroilor aia morti in revolutie ca e pustiu mereu!) ...Cam 75% dintre vanzatori au capsa pusa, nu-mi raspund la multumesc si nu se uita la mine cand vorbesc cu ei. Nu m-am luat de ei fiindca mi-am dat seama ca asta e procentul cu care iese in alegeri de-alde Iliescu. Viitor de aur tara noastra are!

Ce sa mai comentez...ma opresc aici si va urez zile placute si fericite si nervi tari frati romani bucuresteni dar nu numai (aia normali la cap!)!!!

P.S. Pana la urma ma intorc cu trenul tot drumul, mi-au returnat banii pe biletul de autocar (intoarcerea)...ce bine ;-))).


fotografi romani pe net - de Mihai Marincean la: 19/01/2005 11:53:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ca o regula generala, constat cu parere de rau ca o fractiune absolut minora din numarul de fotografi romani profesionisti au un sit sau imagini vizibile pe net, si din fractiunea aceea o si mai mica fractiune fac distinctia dintre imaginea comerciala si ceea ce s-ar numi portofoliul personal; ar fi aici desigur loc de o discutie la o cafea, pornind de la aceste ginduri."

Avind in vedere ca maninc o piine din creatia de site-uri aspectul despre care vorbiti mi se pare foarte interesant. Cu siguranta nu e excesiv de complicat sa faci o pagina HTML ca sa nu mai vorbim de faptul ca Photoshop-ul stie sa creeze singur galerii. Un domeniu .com se poate cumpara pentru aprosimativ 15$ pe an, iar pachetele de hosting pleaca de pe la 2-3$ pe luna. Un mesaj cu adresa site-ului aici in Cafenea e gratuit :)

Exista posibilitatea ca oamenii sa fie foarte ocupati. De asemenea, poate considera ca efortul necesar nu ar justifica beneficiile. Cunosc citeva cazuri de fotografi de afara, care cautau un web designer si erau foarte informati, stiau ce le trebuie, se tirguiau, o frumusete :)

Sau poate cistigurile din fotografie la noi sint atit de mici incit pina si aceste costuri sint prohibitive. Pentru asta exista oricum Photobucket si o gramada de solutii gratuite.

In fine, poate o fi vorba de sictir. :) Nu stiu dar ar fi interesant de aflat.
Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident? - de (anonim) la: 09/03/2005 16:13:58
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Eu m-as intoarce imediat in Romania.
Cine a stat cativa ani in alta tara stie sa aprecieze si ceea ce e frumos in Romania. Este adevarat ca te poti enerva la tot pasul dar e intr-o anumita masura totul original si autentic.
Nu stiu ce as face cand o sa am din nou contact cu "autoritatile" romane si o sa ma mir ca de fiecare data de ce sta cate o individa in fata unui computer daca nu stie sa-l foloseasca. Cand te priveste cate un polizist cu burta si cu uniforma lucioasa de nespalata bucuros ca te-a prins in radarul instalat intr-un unghi imposibil si-ti explica cat de exact functioneaza radarul. La tot pasul te intreaba cate un tigan sau o tiganca daca nu ii dai bani. Trebuie sa mergi cate odata mai bine de 100 km ca sa poti bea o cafea cat de cat cu gust de cafea. Intre timp sunt multe lucruri mult mai scumpe decat in alte tari europene iar calitatea e mizerabila. De regula ma costa un concediu in Romania mai mult ca unul in Austria pe acceasi durata se intelege.
Daca ai intrebari si intrebi pe cineva ceva de regula nu poate sa-ti raspunda, daca poate, iti spune ce a auzit el de la un prieten. Nici macar la gara la informatii unde era de regula cate o persoana care raspundea inainte de a termina intrebarea si te lamurea in 3 secunde, nici aia nu mai stie nimic.
Asa de putini oameni se tin de cuvant incat daca te conduci dupa principiul "cu cine nu se tine de cuvant nu vreau sa am de a face" ramai singur. Daca mergi intr-o tara vrei sa te simti cat de cat bine dar daca te uiti in jur si o gramada de oameni trec pe langa tine dar de fapt nici macar nu sunt acolo spiritual te simti singur.
Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident? Intrebarea e ce ma determina pe mine sa ma intorc in tara? Cu ce ma atrage Romania?
Raspunsul este: Amintirile. Doar atat a mai ramas.
Eu m-as intoarce imediat in Romania, pentru trei saptamani.
pretzul halelii in romania - de stancosty1 la: 11/03/2005 14:16:10
(la: pretzul halelii in romania)
Nu e cazul sa te sperii asa de tare.
Cei de aici stiu ca acele preturi sunt pentru cei cu bani, care nu se uita la o diferenta de 50% sau si mai mult fata de alte magazine. Asta se intampla si in alte tari. Aceleasi produse se gasesc la preturi diferite, in functie de clientela mai simandicoasa sau mai putin ...
In supermarket-uri (si acum sunt din astea in toate orasele mari, nu mai vorbesc de Bucuresti, unde numai Carrefour are trei) preturile sunt rezonabile (adica acolo gasesti, de exemplu, portocale la pretul in jur de 1 USD).
Evident, pentru veniturile medii din Romania preturile sunt mari, dar in general nu mai mari decat in vest si, uneori, mai mici decat acolo.
Daca este vorba insa de alimente din import, cum este cazul citricelor, pretul este ca in vest. Totusi, acum, iarna, rosiile de import (Turcia) costa 1 - 2 euro kilogramul şi nu 5 euro, ca in Franta.
Pot sa-ti spun si alte preturi de supermarket:
1 kg muschi porc dezosat: 14 - 16 RON (adica lei noi, cu 4 zerouri taiate de la cei vechi)
1 kg zahar - 2 RON
1 litru ulei - 3,5 RON
1 kg branza - 6 - 12 RON
1 kg cascaval - 12 - 20 RON
1 kg castraveti (acum, iarna, din Turcia) 7 - 8 RON
1 kg pui intreg 5 - 6 RON
1/4 kg cafea macinata vid - 5 - 8 RON
1 sticla vin (bunicel, la 3/4) - 6 - 11 RON
s.a.m.d ...
Daca doresti, pot sa-ti dau si alte informatii.
Sper ca totusi ti-ai facut o idee.
romania, mineriade - de Dinu Lazar la: 17/04/2005 15:53:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"tare cred ca ar fi trebuit si noi sa ne fi suit intr-o masina si sa ne oprim...departe..."

Eu vad mai nuantat lucrurile.
Nu sunt chiar sigur ce a fost in cele 3-4 luni inainte de mineriade; este clar, privind de la distanta, ca si deringolada din 13-14 iunie a fost teatru la microfon, si minerii au avut rolul lor intr-o chestie scrisa de un scenarist care nu prea stim cine e ( si nu ca l-as apara, dar as fi extrem de surprins sa stiu ca Iliescu a avut un rol major...) - dar si piata universitatii in partea relativ pozitiva nu o cred a fi ceea ce parea.
Multe elemente nu se potrivesc unele cu altele si oricum am privi vedem numai o parte dintr-un caleidoscop.
Nu pot decit sa fiu extrem de sceptic in lipsa unor relatari obiective; complicata structura a naturii umane ne face prea usor sa cedam in fata influentelor si ghidajelor de tot felul.
De multe ori ceea ce e descris a fi alb e compus din multe culori, ce pare a fi negru e mai gri dupa ce se obisnuiesc ochii, oameni aparent senzationali se dovedesc in timp a avea mari probleme, luciul dispare si apare adevarata structura.
Adevarul ni se serveste masurat si suntem influentabili si ecourile nu-si gasesc rezonanta potrivita; cel putin in ultimul secol si mai mult in ultimii citeva zeci de ani, cam de la sfirsitul anilor `30, `40, manipularea profesionala si jocurile de palat si melodiile marilor puteri cuplate pe o ignoranta incredibila ne-au facut sa dansam cam cum s-a dorit.
Eu personal vad - ca sa revenim la mineriade, ca nu e un dialog de istorie si filosofie - vad deci mineriadele ca un fenomen unitar, care a inceput la inceputul lunii decembrie `89 si se termina in septembrie `91.
In abordarea si studiul acestor importanti ani cam lipsesc jaloanele obiective care ar putea fi imaginile. Si pe chestia asta putem gresi destul de usor in aprecieri pentru ca fara sa vrem ne insusim parerile pe care vor unii sa le intelegem.

Dumneavoastra spuneti:

"cei care au demonstrat atunci in p-ta universitatii timp de 2 luni, au facut greva foamei, apoi au fost batuti de mineri"

Ori, din cite am mai vazut si eu, exista - nu vreau sa intru acum in detalii - cam 4 faze distincte ale fenomenului cu 4 tipuri de actori si in tot cazul cei de la sfirsit nu erau absolut de loc cei de la inceput.

Si mai spuneti: "si mai existau alti romani, care i-au aplaudat si ovationat pe mineri la venire...acestia m-au socat poate mai tare decat orice altceva..."

Pai, a fost tot manipulare.
Astia erau prostii care credeau sincer ce li se spunea; ieseau de la coada de la lapte si urlau ca tzaranistii maninca droguri, ca s-a gasit la liberali o tiparnitza de facut bani, ca partidele au arme ascunse in pod, ca steagul legionar a inceput sa fluture, si cite si mai cite.
I-am vazut; erau chiar sinceri; prostia umana poate fi infinita, si ne amintim de bratele cu Heil in fatza lu` nea Hitler din documentarele lui Leni sau ca miinile arse de soare in salut tovarasesc de pe vremea lu` Ceashca.
Dar acum taranii nu cred ca marcarea animalelor cu cipuri digitale inseamna sfirsitul lumii? E acelasi lucru.
Atunci, la mineriade, ca si in `89, presa romana a atins un abis inexplicabil si si mai inexplicabil este ca multi care mincau rahat in acele vremuri cumplite si care au pus botul si umarul la manipulari sunt mari ziaristi cinstiti in ziua de azi, ceapa n-au mincat si gura nu le miroase. Jenant. Manipulari grosolane s-au facut de ambele tabere, cred ca nu e o surpriza pentru nimeni, si o lectura a presei timpului poate fi extrem de jenanta si edificatoare.
Ce ma mira pe mine e ca acum, cu tot Internetul si toate informatiile despre arta manipularii la dispozitie, in loc sa devina o amintire manipularile din cauza teoreticului urias impact pozitiv la multe informatii de tot felul, stam tot ca in '89 - cum ar fi cazul celor trei jurnalisti.
#44052 (raspuns la: #44036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stimati prieteni de cafenea - de Danila Prepeleac Jr la: 19/06/2005 00:44:27
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
As vrea si chiar mi-ar face placere dar, nu mi-o luati in nume de rau, despre mine nu pot da detalii. De ce? Am observat ca apar foarte usor atacurile la persoana iar dezbaterea pe o tema devine sterila.

“...bullshitul cu "experienta canadiana" nu face decat sa mascheze o lipsa de oferte de munca “ (Daniel Racovitan).
Punct ochit, punct lovit!

“Sunt convinsa ca sunt multe gauri si exagerari” (Belle).
Iata un exemplu de care m-am ferit pina acum; o domnisoara care prin emigrare lasase o slujba trasnet la Romtelecon-Bucuresti, acum, aici, sef de sistem (computere), mi-a spus ca dupa o perioada de somaj ajunsese sa cocheteze cu ideea SINUCIDERII!!! Noroc ca a fost angajata! Patronul i-a spus ca a chemat-o la interviu numai de curiozitate, pentru ca in viata lui nu intinlise “o femeie” candidata pentru un asemenea job.

Dl. Daniel Racovitan,
1. M-am referit numai la exemple de emigranti legali, unii avind chiar cetatenie canadiana. Nu am acordul acestora, asa ca nu pot da nume.
2. Generatia care a emigrat inainte de ’89 este in general OK. De ce? pentru ca diferenta dintre Romania de atunci si Vest era incomparabila. Comunismul a vrut sa scoleasca toata populatia (un lucru pozitiv) si apoi sa ii trimita inapoi in agricultura, ceea ce nu a mers! Dupa ani de frig, infometare si constringere intelectuala greutatile din Vest erau floare la ureche. Atunci totul se raporta la cafea, tigari Kent, blugi. Orice masina din Vest era ceva de vis. Nu mai socotim ca situatia economica aici era total diferita decit este azi in Canada.
Generatia care emigreaza acum are cu totul alta structura, alte idei. Un prieten Sud-African imi spunea pe la sfirsitul anilor ’90: “nici nu iti dai seama ce diferita este Romania fata de anul ’91, cind in aeroportul international trebuia sa am grija sa nu imi cada in cap un gainat da la rindunelele care zburau prin sala de asteptare”. Sau, un coleg de serviciu grec mi-a spus pe la sfirsitul anilor ’90: “in Bucuresti sunt mai multe Mercedes-uri si BMW-uri noi decit in toata Grecia. Exagera, dar vroia sa scoata in evidenta schimbarea.
Pastrind proportia, acum ne-am intors la vremurile in care un Vlaicu sau un Coanda plecau la Paris sa-si realizeze inventiile.
O parte din cei care se confrunta cu situatiile descrise nici nu au cunoscut bine comunismul. Ce putea sa realizeze atunci un adolescent care acum are 30 de ani? Intre ei sunt specialisti, chiar atestati de firme cu renume, ca Microsoft. Altii care au emigrat au avut o situatie buna in Romania: apartament, 1-2 masini, slujbe excelente sau cel putin decente, o viata de familie linistita. Au fost atrasi de asa-zisa viata a clasei de mijloc din Canada. Acestia se considera “fentati” sau chiar “furati” de sistemul Canadian de emigrare. Una e sa pleci sa culegi capsuni in Spania, sau sa dai un tur al Europei si daca nu iti convine hai inapoi acasa, alta sa-ti vinzi totul, sa pleci la “capatul pamintului” si sa dai de un sistem despre care nu transpira nici un cuvint in cartzuliile oficiale. Cine mentine imaginea idilizata a Vestului? Oficialii canadieni si cei care au plecat inainte de ’89 si nu banuiesc ce transformari au fost in ultimii 15 ani in mintea si viata tineretului din RO.
Excelenta remarca d-lui Valeriu Cercel. Citi stiu ca profesiunile in Canada sunt organizate in bresle? Ori aceasta informatie este VITALA pentru cel ce se gindeste la emigrare. Breasla inseamna ca exista numai o procedura unica si de monopol pentru a patrunde inauntru, si trebuie sa platesti bine intrarea.

D-le kradu , “acestia pot sa-si folosesca experienta si eventualele cunostinte lucrind pentru ei, pentru compania lor privata” dar
nu toti sunt nascuti pentru a fi manageri sau intreprinzatori. Unii vor doar sa-si faca meseria in care se simt bine infipti si sa duca o viata linistita in ambianta unei societati civilizate. Referitor la propriul business situatia devine mult mai delicata. Exceptind unele servicii precum buticul de mincare, curatatul zapezii, constructia gardurilor sau spatiilor verzi, restul intra la alte “bresle” (Stiti cum se numesc gunoierii aici? Ingineri ecologici! Si nu te poti apropia de o asemenea afacere-slujba). As dori ca cineva sa-mi dea un exemplu concret cu cineva care a reusit sa cumpere teren si apoi sa construiasca case in regie proprie sau firma, in Toronto sau pe o raza de 20 km. In acest domeniu se desfasoara un business adevarat dar in care nu vei avea niciodata acces avind doar dreptatea in frunte. Daca nu ma credeti cititi despre “procesul d-lui Galiano” (ce nume cu rezonanta!), fost ministru pina de curind, cu responsabilitati in domeniul lucrarilor publice.

Pentru dl. Lascar Barca am 3 exemple de aranjare de job-uri inca din Romania. Primul se refera la un prieten care inainte de plecare lucra (software service) pentru reprezentanta Ericson din RO. Prin sefii lui a aranjat cu firma Ericson din Montreal pentru un job. Fiind un inginer de exceptie a obtinut toate asigurarile ca va fi OK. Bineinteles, cind a ajuns aici, prima intrebare a fost despre experienta canadiana, cu toate ca avea dovezi ca lucrase pe aceleasi tipuri de echipamente si aparate produse aici. Dupa luni de zile, timp in care ajunsese la disperare a fost angajat dar nu mi-a spus daca tot in domeniul care lucrase. Si acesta este un exemplu fericit. Al doilea se refera la cineva care obtinuse un interviu pentru Nortel (cea mai mare firma de echipament HI-TEC din Canada si a doua de pe continentul Nord-American. Ajuns aici afla ca Nortel s-a prabusit si ca trebuie sa concedieze mai multe zeci de mii de angajati (pina acum a concediat 60.000 din cei 90.000 existenti in anul 2000). La fel in cazul unui cetatean care obtinuse un interviu la Bell Canada (echivalentul Romtelecom-ului din RO). Dupa ce a ajuns aici a aflat ca tocmai se incheiase un acord intre conducere si sindicat pentru un plan de cinci ani. Nici o angajare, salariile se ingheata si sunt concediati 10.000 de oameni.
Sa zicem ca sunt exemple cu ghinion, dar un interviu nu garanteaza nici pe departe obtinerea unui job. Poti sa ai zece interviuri si sa nu obtii nimic. Experienta canadiana lucreaza si daca vrei sa aranjezi un job inainte de plecare.

“Mai toti care imigreaza vor ca la venirea aici sa fie primiti cu covor rosu” (Horia D).
Pai, ce parere aveti de Bela Karoly care nu a putut (o perioda destul de mare) decit sa faca pe hamalul in port? Adica, vine antrenorul celei mai tari echipe din lume, in plina glorie si tu ii pui o talpa “Stop, nu ai experienta americana!”. A afirmat-o chiar el la Tv in Romania dupa “89. Cam la fel s-a intimplat si cu Nadia Comaneci in primii ani dupa emigrare. A fost nevoita sa faca reclame deocheate pentru a trai (acum tot “mama RO” o cinsteste cum se cuvine!).
Sunt meserii in care nu conteaza cit intrerupi (lucratorii din constructii, zidari, faiantari, etc.). Cimentul ramine acelasi iar WC-ul ca principiu este neschimbat din vremurile de demult (exceptie WC-ul portabil). In schimb exista profesiuni unde daca ai intrerupt un an esti terminat (schimbarile tehnologice se petrec uneori la intervale de luni).

“And yes, vacatele si concediile sunt de scurta durata si nu foarte dese” (Madblanch ).
Cunosc cazuri concrete fara concediu pe ultimii cinci ani. De fapt, iata o prima cifra aproape de adevar, 8-12 ani, pentru realizarea unei cariere. Lupta pentru o cariera s-a transformat intr-un scop in sine pe continentul American. Multi spun ca daca ai o cariera te consideri “realizat”. Ei, uite ca analistii financiari nu sunt de acord! Emigrezi la 25-30 de ani cind aici se recomanda sa incepi sa investesti pentru pensie. Dupa perioda in care lupti pentru realizarea unei cariere, la 35-42 de ani incepi practic sa-ti faci un plan concret de viitor. Esti deja trecut de maximul tandemului “putere fizica-putere intelectuala” care este pina la 35 de ani. Ce alegi mai intai? casa, familia, trai pe vatrai, acumularea unui fond pentru zile negre? Toate sunt necesare, dar pina la pensie va trebui sa renunti la multe altele. De exemplu, SEX-ul este un subiect disparut din viata multor cupluri. Acest lucru l-a afirmat, cind am sosit aici, o doctorita care de 8 ani dadea examene dupa examene pentru echivalare. Ce facea intre timp? Lucra voluntar la peste o suta de Km (Buffalo) si venea acasa doar saptaminal. Alta doctorita radiolog in Romania se ocupa acum de servicii financiare (asigurari pe viata-accidente, etc). Viata dura a creat primul sindrom recunoscut ca boala psihologica “Sindromul femeii grabite”. Deci, dupa 8-12 ani in care consideri ca te-ai realizat tragi linie. 8-12 ani de tinerete s-au dus, de prieteni si distractie nu prea am avut timp, casa (familie, copii) nu inca, dar am o cariera. Aceasta a inceput sa devina subiectul fierbinte al zilei in dezbaterile Tv. Ce este mai important? Casa-familia sau cariera? Este moda mamicilor la Hollywood!
#55507 (raspuns la: #55495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O cafea, va rog. Dar sa fie fierbinte. - de Intruder la: 26/08/2005 09:55:49
(la: "benoacle", cu dragoste)
cafeneaua.com...
...un Zid al Plangerii, o punte, un cuib de cuci, o scara spre cer, un circ, o scena de teatru, o ceasca de cafea, balconul Julietei, auctor opus laudat, un "joc secund", steagurile lui Pristanda, "vivat concurenta", "scarta-scarta pe hartie", fandacsii, ipohondrii, "natiune, fii desteapta!", "o cola rece", trancaneli, paiate, "cele mai frumoase poezii", "flendurele", "panselute", "povestiri fara sens", "cuvinte intelepte", o "bere populara", "vis de om nebun cu mintea si trupul", "o durere la margine de lume", "inscriptie pe piatra de hotar", "poveste emigranta", "vanatoare de ingeri", "rasu' plansu'", tertium datur, mori de vant, perle, insomnii, regrete, pamflete, galop de cai, praguri, "diverse lingue, orribili favelle, parole di dolore..., "Romania angoaselor mele"...

intrati...
no "lasciate ogni speranza, voi ch'entrate"...

La Multi Ani...impotriva tuturor intemperiilor...:)






Resursele sunt fara licenta,dar,pentru Romania nu conteaza - de Eugen Nedelcu la: 14/01/2006 01:10:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista o maaare diferenta intre o companie cu fonduri de sute de milioane de dolari alocate departamentului Legal (si in plus compania asta stia ca piata din romania e o oportunitate, care va continua sa creasca) si o mana de cateva sute de oameni care vor sa li se faca dreptate "pe gratis", mai ales in Romania.
Nu vad cum Sindicatul Fotografilor din Romania ar putea sa se implice dpdv legal intr-un caz legat de furtul lucrarilor unor artisti din alte tari.
Intradevar prezenta lucrarilor respective pe piata romaneasca la un pret derizoriu este un lucru daunator pentru orice fotograf care are perspective in a scoate bani din fotografie, dar mai mult de o sesizare a ORDA/politiei nu se poate face, din punct de vedere legal.
Din alte puncte de vedere... sindicatul respectiv si fotografii ar trebui sa lucreze la schimbatul mentalitatii clientului. Problema nu este ca acel pusti a furat toate chestiile alea, problema e ca sunt persoane care le si cumpara. Dar pana sa se intample asta... mai e.

Cat despre politie si ORDA eu imi mentin parerea. La noi se face "dreptate" doar daca se pot scoate niste bani (v. amenzi care intra partial prin niste buzunare). De la un pustan care a furat niste chestii de pe internet abia pot scoate 2-3 alocatii.
Iar specialistii aia... eu cred ca sunt angajati doar ca sa manance gogosi si sa bea cafea ca eu nu i-am vazut niciodata, nicaieri.

Oricum se poate sa ma insel, cunostintele mele legate de drept si legi sunt limitate, dar nu cred ca poti da in judecata pe cineva pentru paguba altuia.

Cheers,
Eugen

later edit: Pe mine personal nici nu ma intereseaza sa-i am clienti pe cei care ar cumpara asa ceva - fac parte din categoria aia care stramba din nas sau se uita ciudat cand le spui cat ii costa munca ta. Asa ca n-am pierdut nimic.
#100199 (raspuns la: #100148) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aventuri la Romanica - de Ionut Dipse la: 22/03/2006 19:17:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Trist. In plus, in Romania legislatia in domeniu e saracuta rau...
Ar fi interesant daca cineva ne-ar putea arata unul sua mai multe tipuri e contracte gen "model release" etc.
Pana atunci, Cioburile de azi: http://www.dipse.ro/ionut/?p=24
#112861 (raspuns la: #112818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Romanica, tzara hoztilor - de Dinu Lazar la: 11/05/2006 10:25:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Trebuie sa fii complet redus mintal, idiot si total dus la balamuc sa
furi niste imagini care sunt atit de cunoscute si sa te mindresti cu ele.
Unde? Pe un sit comercial, intitulat poze-romania.ro.
Asa o nemernicie nu am crezut ca poate exista; se pare ca prostia cucereste
Romania: http://www.poze-romania.ro/album.php?idalbum=73
Se va opri vreodata circotania cu furaciunile la noi????
Asta e numai partea vizibila, mai e si una cu radacini in latrina.
O doamna care mai bea cafea pe aici imi spune consternata:

"Fotografiile astea participa la un concurs.
La intrebarea mea despre cum pot participa fotografiile altcuiva
decit cel care le-a facut la un concurs, adminul mi-a raspuns ca
vor fi notate pentru originalitatea alegerii."

Bravos natiune!!!!!!!!!!!!!!!!
Ce pacat ca pedeapsa cu moartea s-a fitilit la noi.
Doi trei d-astia impuscati legal si am fi avut cel mai frumos spatiu virtual
din lume, nu numai niste javre oligofrenice.
Sunt acolo o multime de poze furate.
Propun modificarea titlului jegosului sit din "descopera Romania in POZE" in
"descopera Romania ciordind POZE"
#121629 (raspuns la: #121540) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
viata boema intr-o ceasca de cafea... - de Intruder la: 29/11/2006 00:53:20
(la: Ma bohème)
(comentarii si ganduri pe marginea textului semnat de alex andra)

in boema mea casele-s vechi, ca-n Toscana...au ziduri groase, scari abrupte din piatra roasa, de culoarea miezului de nuca...ferestrele-s acoperite cu obloane de lemn vopsit in verde si tiglele ce strajuiesc terasele de deasupra au forma de semiluna...cerul cetos si-nserat bate la porti cu arcade curbate...

in boema mea stau de vorba cu Lautrec la o cafea demult racita...fuste portocalii si crete zboara-n tavan, imprastiind fumul de tigara si iluziile nascute sub pleoape...

in boema mea se recita din Jacques Prevert si se-ngana din Dante bucati de lut negru plutind peste infern...

in boema mea se iubeste salbatic sau calm, pe nesteptate sau premeditat, in fosnet de cearceafuri albe sau de fan cosit...pasi aurii de femeie ma urmaresc cum ratacesc prin ochi verzi si vine clipa cand vreau sa aman rasaritul soarelui...

in boema mea ea vorbeste tacand si-nflorind, ca o Primavara de Vivaldi...inchide ochii, sa nu fie arsi de muzica, isi deschide pumnul sa-mi cuprinda mana si calatoreste cu mine in corabiile conquistadorilor pe un ocean de vin alb ametitor, nestapanit...

in boema mea, femeile au sanii mici si ascutiti, cercei mici din perle, esarfe zburatoare de matase si glas seducator, usor ragusit...sunt imbracate-n straie zburate de vant, parul le misuna la lobul urechilor...au glezne subtiri si ochi ascunsi in umbra de frunze de feriga...miros a ulei de mosc, ca vocea Ellei Fitzgerald...

in boema mea noptile sunt trufase, negandite, acaparatoare...zilele sunt intelepte, ca un personaj de Steinbeck...

boema mea e populata cu menestreli, culegatori de stele, melci trandavi, carti si fotografii vechi, partii de schi luminate de neoane si luna, cantareti ambulanti, inghetata de lamaie, tigari "Pall Mall" uitate aprinse in scrumiere de pamant ars, flori uscate de camp, sarabande pe cord deschis, pagode parasite, anemone pudrate cu bruma, Halele Parisului din romanele lui Zola, caini oropsiti de frig, batranete, foame si boala, cesti de cafea amara, cativa saritori peste neant de aici, din cafenea...

in boema mea strazile sunt inguste, pavate cu piatra cubica...James Bond trece nepasator pe langa pisicile andrei, prostituatele se preling ca pisicile prin ganguri si tramvaiele se retrag la marginea orasului ud...

in boema mea nu intra nimeni, doar ramane...voi ce ramaneti, lasati orice minciuna.
______________________________________
"If someone wants a sheep, then that means that he exists."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...