comentarii

titan


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Leonard Cohen e un titan al m - de Dara3 la: 18/05/2005 16:09:19
(la: Vedete fara fitze)
Leonard Cohen e un titan al muzicii.Chiar si muzica sa e f "modesta". Text plin de mesaj. As vrea sa-i citesc cartile
#49675 (raspuns la: #5909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Titanic - de Horia D la: 30/01/2009 10:44:07
(la: Spatiu pentru tavalit de ras)
Pe Titanic, se pare ca a fost si un roman.
Dupa impact, tipul ia o barca si vasleste disperat sa se salveze.
- Unde pleci dom'le singur, ca mai sunt femei aici, zice unu ? Romanul replica :
- Lasa-ma in pace omule, mie de f.....t imi arde acum ?

Pentru valentinb - de dan-calin la: 15/10/2003 20:33:15
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Am vazut pe aceasta linie de discutii ce iti poate neuronul. (Moare de singuratate!)
Asa ca pun acest mesaj modificat.

Esti murdar, josnic, odios si penibil. Esti murdar, josnic, odios si penibil. Esti murdar, josnic, odios si penibil.

Si probabil incult, ilogic si irational. Si probabil incult, ilogic si irational. Si probabil incult, ilogic si irational.

Sper pentru binele poporului evreu ca tu nu esti evreu. Iar daca esti evreu atunci esti o rusine a acestui popor. De fapt este o rusine a umanitatii, a oricarui popor.

Citeste mesajele, documenteaza-te, si discutam despre Holocaust.
Dar ca sa mai discutam in doi, pune intr-un mesaj definitia oficiala a Holocaustului, data de altii nu de mine!
Ca sa vad ca ai citit macar atit.

Si apropo de Titanic. Faptul ca acolo au murit si evrei nu inseamna ca a fost Holocaust si nici nu trebuie ca ghetarii sa isi asume vina!


DC
TARA FACE OMUL - de NORWAY la: 21/10/2003 11:48:51
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
BUNÅ DARIANNE


ESTI PATRIOT INFLÅCÅRAT BRAVO TIE DACÅ ASI AVEA O PUTERE SUPRA NATURALÅ TE FACEAM PRESEDINTE I ( R ) CA SO ADUCI LA SUPRAFATÅ CÅ SÅRACA ESTE INECATÅ MAI ADINC CA ( TITANIC)..
TU ZICI CÅ NU TARA CI PERSOANA CONTEAZÅ..E BINE ZICI GRESIT ( TARA FACE PERSOANA ESTI DE ACORDEON CU MINE SAU NU ..DACÅ STAI INTRO TARÅ NASPA AI TOATE SANSELE CA SI MARE MAJORITATE DE OAMENI SA FIE NASPÅ ..STAI IN TARÅ CIVILIZATÅ ATUNCI SI OAMENI SUNT CIVILIZATI...
#1792 (raspuns la: #1782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
definitii - de valentinb la: 27/10/2003 12:14:36
(la: Cum ati defini kitsch-ul?)
vorba marxistului maltez" de gustibus non sictiribus"....pt. mine e kitsh covorul pe perete cu rapirea din serai, sau manele.....dar pt. altii sincer e culmea esteticii
asa ca relansez o provocare hai sa facem un top 10 si sa vedem ce iese. eu incep
1-covorul cu rapirea din serai pe perete
2-manele
3-palatul poporului
4-reinoirea cintecului american pie de catre madonna
5- grupul modern talking
6-telenovelele
7-cartile sandrei brown
8-emisiunea 5 minute de shopping de la protv int....cu aia care pozat in playboy
9-filmul titanic versiunea noua
10-tot tambalaul facut in jurul mortii lui lady di
legi - de valentinb la: 04/11/2003 15:22:49
(la: EvZ: Imigrantul anti-imigratie)
....iote ca iarasi ajungem la vechiul refren....evreii sint de vina....sa nu uitati titanicul camarazi!!!!!
Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.
#6952 (raspuns la: #6816) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
actor de exceptie - de Catalina Bader la: 29/12/2003 06:56:56
(la: Actori preferati)
Gerard Depardieu
un TITAN.

si un film cu muzica sublima:
Conquest of Paradise.
catalinaBader#7729 - de anita47 la: 07/01/2004 11:48:35
(la: A existat holocaust in Romania?)
Articolul asta l-am citit deja pe toate site-urile legiunii(tu nu sti ce fel de site este geocities/alkimistul?).
Cat despre daca a fost sau nu,adevarul il vom afla dupa 2005.Exista un maldar de documente care ne vor lamuri prin intermediul comisiei numite.
Mi se pare ca , grosul acuzatiilor se indreapta spre guvernul Antonescu instituit DUPA alungarea de la putere a "Garzii de Fier".
Poate acestia din urma pot fi "acuzati de o anumita ideologie" dar datele arata ca in nici un caz nu ar putea fi acuzati de atrocitatile care au avut loc la Odesa(un mic exemplu).
In orice caz,pe langa "maldarul de documente" exista si nume concrete cum ar fi Radu Lecca,Mihai Antonescu,generalul Trestioreanu si altii care la-u ajutat pe ion Antonescu.
In timp,chiar si intelectualii romani au fost impartiti(in tabere ideologice) de "problema evreiasca".
De o parte ii poti gasi pe Nicolae
Iorga(nu mai putin influent deca Garda de Fier prin idei)Vasile Conta,Istrate(chimist,imi scapa celalat nume).
Si poti gasi si cei care au protestat,precum I.C.Bratianu,dr.Nicolae Lupu,Regina mama Elena(care de altfel a primit si titlul de "Drept al popoarelor" la Yad ve Shem din Ierusalim.
Asa ca vezi ce munca titanica ii asteapta pe cei din comisie.
Si vrei ca noi sa tragem concluzii aici dupa un articol scris pe un site de o "anumita nuanta"?
Daca doresti poti face si un mic test.
Am citit enorm de multe materiale despre evrei/israelieni s.a.m.d. pe acest site(geocities/alkimistul).Poate cineva sa-mi citeze,in ultimul an,cel putin 10% din articole care au fost favorabile acestei etnii?(ca si la alte popoare,au si ei partile lor bune!Priviti numai cati laureati ai premiului Nobel au dat.)
Draga Catalina,nu te obosii in zadar!Nu vei gasi nici un articol favorabil(dar mite exagerarea mea cu cei 10%!).
Numai ponegriri!
Asa ca nu-i poti acuza de o "obiectivitate iesita din comun" care sa le confere titlul de "sursa".
#7751 (raspuns la: #7729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Criterii pt achizitionarea unui aparat foto? - de Dinu Lazar la: 14/03/2004 02:37:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ar fi aici o lunga si complicata discutie.
Pentru mine aparatul foto e ca ceasul de la mina; trebuie sa fie fiabil, rezistent, sa-ti faca placere sa-l folosesti, sa fie practic si sa vezi ora din prima, cind te uiti cu coada ochiului la o sedinta.
Aparatul de fotografiat trebuie sa fie atit de bun cit se poate pentru banii pe care-i are fiecare diponibili; dar... obiectivele sunt cele care merita atentia, camerele sunt desigur importante dar nu ele fac imaginea.
La mine aparatele de fotografiat sunt de doua feluri; unele cu care iti faci treaba si altele pe care le si iubesti.
Cu aparatele pe care le iubesc am avut mai multe aventuri, pentru ca nu am putut sa fac colectie, din evidente motive financiare; dar am facut fotografii cu mare placere cind le-am avut cu Rollei TLR, cu Leica M4P, cu Nikon F2, cu Pentax 6x7, cu catastrofa de Rollei 2000F, cu Hasselblad SWC, cu Alpa sau vechile Leica 3c sau 3g si obiectivele aferente, de la Thambar la rarele Boigoane pe filet; si cu multe altele care acum imi scapa, de la Koni Omega la Voigtlander Bessa sau Bergheil sau de la Zeiss Super Ikonta la Minox si cite altele.
Le cumparam, deseori la "cafenea", locul de la Hanu` lui Manuc unde se faceau si se desfaceau multe atze in Bucurestiul fotografic de dinainte de `89; le tineam o vreme si le vindeam, uneori in pierdere, dar, de ce sa mint, deseori in cistig. Care va sa zica eram un fel de bisnitar, dar marunt fata de altii.
Aparatele "de lucru" trebuiau sa fie in primul rind ieftine si fiabile; am plecat acum 35 de ani de la Exacta Varex, cu care am facut mii de filme, si am trecut la Kiev 4a, la Saliut 66, (asta numai fiabil nu a fost), apoi normal, Practica, in studentie, si tot felul de Nikoane apoi, de la Nikonos la F5; pina acum 4 ani, cind am trecut pe Canon digital.
Pe digital fac de fapt fotografie din 1996; atunci am cumparat unul din primele aparate venite in tara, un Chinon ES-3000, care avea 0,4 MP si a costat cu 2 Mb de memorie mai mult decit un Canon D300 de azi cu obiectiv si 1 Gb de memorie... deprecierea valorilor e fantastica, azi un aparat digital nu mai valoreaza nimic in 2 ani...
Desi intre fotograf si aparatul sau se creeaza o relatie stranie si fiecare isi apara ciinele, chiar daca e batrin si schiop, nu trebuie sa uitam ca aparatul e un pix si nu s-a gindit nimeni sa intrebe pe cutare poet ce pix foloseste sau ce masina de scris. Pentru ca nu conteaza.
Eu fac fotografii foarte, dar foarte fericit, cu un Moskva 5 (copie a miticului Super Ikonta) sau cu o cutie de pantofi in care am facut o stenopa; de fapt stenopa fac si cu digitalul, am gaurit capacul de protectie al aparatului ( cel care se pune cind nue obiectivul montat), am lipit o bucata de staniol, am perforat-o cu un ac, la cam 0,3 mm, si fac stenope digitale de o calitate de sta pisica in coada; imbin astfel cele doua lumi, primele zile ale fotografiei sau mai curind ale camerei obscure, si era digitala... se obtine o imagine de o plastica uluitoare.
Ca sa raspund la intrebare, criteriile de achizitie au fost diferite; uneori a primat lumescul, banii sau fiabilitatea, de multe ori a fost nebunia, ca altfel nu pot sa-i zic. Mirosul si sunetul obturatorului unui Leica M6 si culoarea de titan sau onctuozitatea punerii la punct te baga in balamuc... dar cine chiar vrea poate face fotografii grozave si cu Lomo sau mainou cu telefonu` sau webcamu`.
Dar, teoretic, nu trebuie rugat cutare poet sa ne faca o poezie pentru ca pixul lui e mai destept sau mai scump; ce conteaza pixul?
Daca pare logica asertiunea asta in poezie, in fotografie mai e pina sa fie limpede cum devine cazul.
#11997 (raspuns la: #11951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai desdemona, - de enigmescu la: 29/06/2004 19:45:28
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
mi-ai raspuns intrucatva la una din intrebarile mele dar nu asa cum mi-am dorit, ci printr-o clasificare pe care ne-ai pus-o la indemana. in linii mari e drept ce spui tu, nu neg. insa te intreb: unde e istoria aici? este intr-un anume fel o istorie a vremurilor de azi, ci eu vreau sa o stiu pe cea de ieri!
referitor la afirmatia ta cum ca nu toti romanii au ceva impotriva tiganilor... sigur ca nu putem generaliza in acest caz, dar de cand am fost facuti "neam de tigani", romani de la..."rromi", betivi, hoti, banditi, cersetori, mizerabili, inculti si mai stiu eu cum, de cand cu aceste denumiri purtate peste tot si afisate la toate colturile in lume imi vine sa racnesc de ciuda, de obida, de suparare si cred ca a neputinta fiindca imi dau seama ca suntem vazuti ca niste cai breji. lichelele traiesc in palate iar saracii muncitori de rand mor de foame...? nu-i nimic, "cu greu va putea intra un bogat in imparatia lui Dumnezeu"! "amploaiatii" lui Caragiale s-au vazut in jilturi domnesti si acum cauta cu ifose si fala la cei de sub ei care mai inainte le erau frati...? nu-i nimic, "cine sta pe varful piscului este la un pas de prapastie"! veneticii pe care ieri i-am lasat sa traiasca, azi ne injunghie pe la spate...? nu-i nimic, iubirea si dreptatea se vor imbratisa candva fiindca in univers "NIMIC NU SE PIERDE, TOTUL SE TRANSFORMA"! lumea de pretutindeni ne inseala si ne incalca drepturile de autor asupra unor descoperiri fara de care omenirea ar fi fost probabil cu cativa pasi mai in urma...? nu-i nimic, avem resurse pt. altele si mai mari! bunacuviinta izvorata din caldura spiritului nostru romanesc, proverbiala candva, a capatat nuante colorate si ciudate imprumutate de pe aiurea...? ei bine, asta n-o pot trece cu vederea, oricat de larga mi-as dori-o eu! imi vreau traditiile si obiceiurile inapoi!!! imi vreau patima pt. propria tara sa-mi fiarba sangele asa cum l-a fiert si pe al acelora care sfaraie sub glie din dorul pt. acest pamant minunat!!! vreau pace, egalitate si fratietate asa cum ne-a fost promisa de inaintasi, in spatiul pe care l-au aparat ca niste titani!!! sunt satul de tiranie, de razboi, de dezmat, de kitch, de simulacre, de faradelegi, de invidie, de spaime, de saracie(foamete, goliciune, frig)/neajunsuri, de fatarnicie, de rusinea asumata in locul altora, de lins talpi straine si de inchinat la porti de fanatici, de nechibzuinta unora care vad poporul ca pe o hazna plina ochi cu galbeni, de impilarea patronilor si de dezinteresul fata de munca... sunt atat de multe care imi infiereaza inima si-mi inchinga cugetul. IMI VREAU ISTORIA INAPOI, CURATA SI NEPRIHANITA CA O FECIOARA DE SPITA NOBILA!!! cand o voi avea in mainile mele o voi da si celor ce n-o cunosc, spre citire si intelegere. atunci, poate, vom schimba noi insine, IMPREUNA, istoria.
just me
#17000 (raspuns la: #16977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
spider - de Belle la: 16/07/2004 17:31:58
(la: Mama prostilor)
si-atunci se pune intrebarea de ce n-a jucat Bruce Willis in Titanic ......... fiindca-i salva pe toti ;)

~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#17959 (raspuns la: #17958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Belle - de Paianjenul la: 16/07/2004 18:42:00
(la: Mama prostilor)
"si-atunci se pune intrebarea de ce n-a jucat Bruce Willis in Titanic ......... fiindca-i salva pe toti"


- Belle, noi vorbeam acolo de catastrofe la nivel PLANETAR, nu de... balene-n lighean...
#17963 (raspuns la: #17959) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si alte concursuri foto... - de Dinu Lazar la: 20/07/2004 21:03:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"...dar ce parere au cafegii despre acesta "

Sigur ca ar fi binevenite niste pareri despre cele prezentate pe aici; din pacate, lumea citeste si sta la umbra, e greu cu opinia, cine sa zica ce, dar, oricum, e un numar onorant - avem peste 16.000 de cititori ai acestor rinduri.

E trist ca nu exista acea dorinta de comunicare si de dialog intilnita pe multe forumuri "de afara" - dar, asta e, mergem cum se poate, astea sunt conditiile.

In alta ordine de idei, am fost azi la fata lui Berman, o venrabila doamna de 85 de ani, sa perfectam un album cu fotografii pentru Liternet.
Extrem de interesanta intoarcere in timp, miscatoare senzatie de excursie pe Titanicul scufundat... o sa spun mai pe larg citeva cuvinte despre acest subiect, in citeva zile. O sa pun citeva rinduri si despre Oseph Cahane, ii sunt dator domnului Lucian cu un raspuns... asteptam deci cafegii la o birfa mica... meseriasi, fotografi profesionisti sunt printre cititori? Cum traiesc, ce viseaza, cum cistiga, ce au facut ieri si ce vor face miine? Ce piata au, ce investitie, ce concurenta, ce sperante?
Daca Berman ar fi avut Internet, azi am fi citit ce gindea.
Despre fotografii de azi de la noi, nu poti afla nimic, multi nu au sit, si peste citiva ani iar apar niste pitzifenci cu lucrari de diploma ca nu a existat fotografie romaneasca.
ma rog, daca exista, e cam muta, asta asa e...
#18130 (raspuns la: #18097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cele mai bune 10 piese din anii `80... - de (anonim) la: 03/08/2004 23:41:18
(la: Top 10 pop-rock-disco al anilor 80)
Este foarte dificil de facut o lista cu cele mai bune piese din anii `80...asta pentru ca atunci, ca si in deceniul anterior acestuia, au fost produse cele mai bune piese din toate timpurile...nu numai atat, compozitiile din acei ani reprezentau intr-adevar `reale compozitii muzicale` si nicidecum minute de zgomot si stres asa cum reprezinta piesele din ziua de azi...
Pe primul loc, cu coroana de diamant, as pune fara rezerve ABBA, care reprezinta cea mai stralucitoare galaxie din toate timpurile si spatiile posibile....
Secundara, coroana de aur, as aseza-o cu deosebita placere peste imaginea celor din MODERN TALKING, care au adus lumii compozitii superbe, adevarate desfatari ale sufletului...
In locurile ce urmeaza asez, nu fara emotii, BONEY M, C C CATCH, BLUE SYSTEM, BAD BOYS BLUE, SANDRA si ALPHAVILLE.
Special nu am mentionat nici o melodie, ii sfatuiesc cu mare placere pe cei care au rabdarea totusi sa urmareasca aceste randuri, sa asculte toata discografia pe care o pot procura ale acestor interpreti... isi vor bucura sufletul cu noi si placute sentimente (re)nascute la auzul armonicilor deosebite ale pieselor acestora....
Meritul mare a celor din ABBA este ca si-au compus singuri piesele, adevarate capodopere pentru totdeauna....sfatuiesc cu drag cititorul sa aibe rabdarea sa priveasca (pentru inceput) videoclipul KNOWING YOU, KNOWING ME....la vederea ochilor deosebit de frumosi ai blondei, plini de incarcare sufleteasca, sunt sigur ca nu se vor mai putea dezlipi de la ecran....si asta a fost numai un exemplu...ca apoi sa le recomand sa nu faca greseala sa nu caute videoclipul ONE OF US.....sunt convins ca daca sunt indragostiti sau si numai sensibili...vor avea lacrimi in ochi....este o compozitie magnifica....alte cuvinte sunt de prisos...
Un titan al muzicii planetare este DIETER BOHLEN, un gigant al compozitiilor de calitate...este autorul melodiilor pentru MODERN TALKING (majoritatea stiu ca el a fost membrul blond al acestei formatii) si BLUE SYSTEM, ca sa nu mai vorbim ca tot el a `depistat-o` si lansat-o pe celebra CC CATCH, ale caror melodii le-a compus....iar melodiile compuse de el sunt adevarate creatii muzicale, superbe, care sunt absolut departe de majoritatea pieselor produse din `90 incoace, facute numai pentru a ocupa timpii de emisie a posturilor radio-TV si a stresa auditoriul....
Si lista nu se opreste aici, cate ceva despre fiecare ar fi de spus....
Nu pot sa nu amintesc aici de Mihai Cretu, alias Michael Cretzu, care a compus cu sarg piesele cantate de SANDRA, sotzia lui de altfel....ca si ceilalti mentionati mai sus, Mihai Cretu a creat frumoase piese muzicale, pline de linii melodice magnifice....
Toti compozitorii mentionati mai sus au linii melodice deosebit de clar conturate in pieselor, deosebit de placute auzului, care bat de departe aproape toate piesele compuse dupa `90 (exceptie facand ROXETTE si
ceea ce a cantat in continuare Blue System, Bad Boys BLue,Sandra CC CATCH si iar Modern Talking).
Voi ce aveti de spus? :)
.....................................................al vostru
ADY, 27 ani
viitor powermaker pt www.ABBA.ro :)

Articol beton! - de mya la: 02/09/2004 13:52:53
(la: Luptele interne dintr-un unui partid expirat)
"Craii de curte noua".

de Mircea Cartarescu, aparut ieri (1 septembrie) in Jurnalul National

"Intre studiile psihologice, psihologia cuplului ocupa un loc extrem
de important. Caci orice cuplu, de orice tip (sot si sotie, Marx si Engels,
Stan si Bran, Butch Cassidy si Sundance Kid, Sacco si Vanzetti, Ginger si
Fred etc. etc.) capata o identitate aparte, numita de specialisti gestalt,
diferita de cea a celor doi componenti.
Exista, de exemplu, nebunie de cuplu, in care, de fapt, doar unul
dintre membri e nebun, dar ii induce convingerile sale delirante si
celuilalt. Exista, de asemenea, comportament criminal de cuplu: cei doi
membri nu ucid cand sunt separati, dar cand se-ntalnesc devin o formidabila
masina criminala - Ian Brady si Myra Hindley, de pilda. Exista si cupluri
alcatuite din persoane atat de diferite-ntre ele, incat pare aproape
imposibil sa-ti dai seama ce-i uneste, de fapt, pe cei doi. Mai ales ca-ntre
ei, de multe ori, in loc de afectiune, nu poti detecta decat ura, dispret si
frustrare.

In asemenea cazuri, scrie un mare autor roman, Mateiu Caragiale, nu
poate fi vorba decat de o forma sau alta de viciu. In faimosul sau roman
"Craii de Curtea-veche", el si descrie un astfel de cuplu, format din
Pasadia, boier decazut, si Gorica Pirgu, calauza sa in scarboasa si obscena
viata de noapte bucuresteana. Cei doi se detesta si, in conditii obisnuite,
n-ar putea fi vazuti niciodata in acelasi mediu, dar atractia viciului e mai
puternica decat orice diferenta structurala sau sociala dintre ei. Ei sunt
nedespartiti, in ciuda tuturor tentativelor de evadare, de parca-i
tine-mpreuna o vraja rea. Astfel de cupluri nu sunt rare nici in casnicie,
nici in afaceri, nici in politica, si provoaca mereu uimirea spectatorului
din exterior.

Ce-i tine-mpreuna pe Iliescu si pe Nastase, noii Pasadia si Pirgu ai
unei Curti noi? Ce fel de alianta paradoxala mai e si asta? La recentul
congres PSD s-a afirmat ca legatura lor are "o forta extraordinara". Pentru
mine, tandemul celor doi e un spectacol grotesc si tulburator. Fiindca rar
poti intalni oameni mai deosebiti ca fire, ca gandire politica si ca
interese aparente. Ion Iliescu e un gorbaciovist, un comunist cu fata umana,
credincios idealurilor din tinerete, om dintr-o bucata in felul lui, desi a
fost constrans, asemenea lui Galilei (!), la cateva retractari formale. Este
incoruptibilul care a tolerat sub umbra sa cel mai mare numar de corupti
care s-a vazut vreodata in Romania. E cea mai inadecvata persoana pentru
conducerea unui stat ce doreste sa inlature catastrofa trecutului, pentru ca
el insusi este trecutul ce-ar trebui inlaturat. E ponderat si modest de
obicei, dar prin manusa de catifea strabat adesea pumnalele de otel ale
ideologiei pe care masca sa de om de treaba o imbraca. Omul acesta anacronic
a fost nesansa istorica a tarii noastre in ultimii 15 ani: nici un lider
asemenea lui nu mai exista in fostele state comuniste - cu exceptia
semnificativa a celor din fostele republici sovietice. Nastase, pe de alta
parte, apartine altei generatii si altei viziuni. E politician "de cartier",
cinic, pragmatic, deloc insensibil la proprietate. Iliescu este crucea pe
care trebuie s-o duca. Sunt convins ca-i uraste fiecare zambet si fiecare
cuvant. A-ncercat de nenumarate ori sa se lepede de el, si de fiecare data
batranelul acesta aparent atat de fragil i-a tras peste bot, cam ca-n
"Karate Kid", cate-o laba magistrala, de l-a dat de-a berbeleacul. Ce chin
ingrozitor: sa nu poti guverna cum vrei tu din cauza tatucului, dar in
acelasi timp nici sa nu te poti dispensa de el, pentru ca fara el esti
nimeni. Poate sa tina, pe de alta parte, Ion Iliescu la baiatu-asta
rubicond, arogant si avid de bunuri lumesti? Recunoasteti ca e cu neputinta:
Nastase arata, de fapt, ca Uncle Sam calare pe-un sac de dolari din
caricaturile din tineretea actualului presedinte.

Adevarul e ca avem aici un cuplu construit pe viciu, pe viciul
mortal al puterii cu orice pret. Forta "extraordinara" a legaturii celor doi
e una hidoasa si maligna: cei doi formeaza-mpreuna o masina de adunat
voturi, teribil de eficienta intr-o tara in care presedintii de bloc sunt
toti dupa chipul si asemanarea presedintelui din varf, iar mafiotii locali
isi modeleaza trupurile si averile dupa titanul de la Cornu. Luati separat,
avem un pensionar si-un hip-hop-ist. Impreuna sunt gaina cu oua de aur a
partidului de guvernamant.

Din fericire, oamenii stiu ca e nevoie de o schimbare. Ca nu e
sanatos sa poposim in rada Uniunii Europene avand la carma un comunist si in
cala un urias partid al celor corupti. Si mai stiu ca nu e sanatos ca
Nastase sa-si arate suficienta si ca presedinte, in vizitele protocolare. Ca
acest paradoxal cuplu trebuie lasat in urma, in pubela istoriei, spre
usurarea celor doi si spre binele nostru, al tuturor".
TRECUTUL ESTE GARANTIEA VIITORULUI-DACIA STRABUNA - de DESTIN la: 05/09/2004 08:13:57
(la: Cum gandim?)
Se porneste de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.

Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum vom vedea…

Elementul autohton dacic a ramas pe loc, în asa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu si pentru daci.

Cand ne gandim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gandind cat de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor.

Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamînt) si terrae filli (fii pamantului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru.

În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer îi numeste “zei Titani” (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protoparintii zeilor” si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV).

“Si era peste tot pamîntul o singura limba”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeste.
Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri î.e.n. spune:

“Am facut multe experiente în viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamant si ce limba vorbea acel popor; în sfarsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II).

Dar cine sunt pelasgii?

O spune Diodor Siculo:

“Eu sînt pelasg, nascut din pamantul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut în Carpati).

De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai tarziu si în Italia.

Pelasg a fost o diviAvem noi constructia lor de fraza?

Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfarsit, asa cum aveau romanii?

Nu, vorbim asa cum am vorbit de cand ne gasim pe pamantul acesta.

Noi pastram întreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au.

Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou.

Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gandeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pana au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l învete limba romana?

Sa aruncam o privire la romani cine le sunt conducatorii:

235-238 de origine tracica MaximinTracul din Moesia,vorbea latina cu accent tracic.

249-251 de origine traco-ilira Decie(C.Messius Decius).

267-268 de origine traco-ilira Marcus Acilius Aureolus.

268-270 Marcus Aurelius Valerius Claudius din Sirmium.

270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium.

272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium.
………………………………………………………………….
293-305 Constantinus Chlorus tatal Sfantului Constantin Cel Mare.

305-337 Sfantul imparat Constantin Cel Mare,fiul lui Constantinus Chlorus si
al Sfintei Elena-daca de origine.

Constantin cel Mare, Sfantul Constantin Cel Mare, a fost si ramane una dintre cele mai mari personalitati ale Istoriei. Etnic si spiritual a fost straroman in cel mai clasic sens al cuvantului.

Sau, cu alte cuvinte, el este primul ? si probabil cel mai mare ? domnitor roman.

Crescut pentru a sluji si - posibilitatea nu se excludea niciodata in marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legaturi tracice - atat de sange cat si spirituale -, convertit la Ortodoxie dar pastrand in permanenta o linie diplomatica necesara, totusi fara a se departa de Dumnezeu, sinteza a geniului diplomatic si organizatoric roman si a entuziasmului si misticismului traco-ilir, Sfantul Constantin Cel Mare ramane o pilda de neegalat in toata istoria Imperiului Roman si a celui Bizantin de limba greaca.

El s-a nascut la Nis si a crescut in complexul mediu al traco-romanilor si protoromanilor aflati la putere in Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexitati este faptul ca a trebuit, atunci cand tatal avid de putere si-a abandonat sotia - pe Sfanta Elena - sa se obisnuiasca a trai intre mama vitrega, fiica a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) si mama sa adevarata. Este de mirare cum, in aceste conditii vitrege, a izbutit sa devina crestin, cu o asemenea impresionanta dimensiune spirituala.

Ma opresc aici si intreb: unde/cine/care sunt conducatori straini?

Ce zici Tu:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români."

Afirmatiile din comentariul mai jos postat sunt fara acoperire...

"mya si complexele nationale
#18555, de AlexM la Thu, 29/07/2004 - 21:40"

(va urma)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Omul VALURIT - de Ovidiu Bufnila la: 08/09/2004 10:29:55
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.





Leonardo di Caprio - de Pasagerul la: 16/10/2004 13:33:51
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
Un negru ajunge in Ceruri, insa de teama ca nu o sa
fie primit in Rai din cauza problemelor rasiste, se hotaraste sa
denatureze un pic adevarul...
Numele? intreaba Sfantul Petru.
Leonardo Di Caprio, raspunde negrul.
Sfantul Petru il priveste neincrezator si-l mai intreaba o data cum il
cheama.
Leonardo Di Caprio, insista negrul, constient de faptul ca nu mai
putea sa dea inapoi...
Sfantul Petru scoate celularul si-l suna pe Dumnezeu:
Sa traiesti, Sefu' ! Scoate-ma te rog dintr-o dilema: Titanicul s-a
scufundat sau a ars?...
Fotografie subacvatica ! - de Dinu Lazar la: 19/10/2004 09:30:09
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Spuneti parerea despre fotografia subacvatica."

Am avut norocul, acum mult timp, sa pot sa stau in Maroc, pe coasta mediteraneana, aproape o jumatate de an, si sa am la dispozitie oricite butelii de aer doream si un costum de scafandru si cele necesare ca sa fac oricite scufundari; eram in acel timp operator la Buftea si faceam filmari subacvatice la un film romanesc in regia lui Mircea Dragan, "Bratele Afroditei", care avea multe filmari subacvatice.
De filmat, filmam cu un aparat Aqvaflex, care cintarea cu cele doua reflectoare atasate, binisor peste suta de Kg; de fotografiat, aveam un Nikonos 3 cu un obiectiv de 35mm si o carcasa etansa pentru Rollei 6x6, Rolleimarine - o bijuterie din titan si aluminiu.
Acum, problema este ca totul sub apa ti se pare extraordinar, senzational, esti tentat sa fotografiezi orice, oricum, senzatiile sunt atit de uluitoare si grozave, ca esti tentat sa crezi ca ce simti grozav se va transmite si pozelor pe care le faci.
Fals.
Dupa filmari, am constatat ca imaginile fotografiate pe care le credeam senzationale sunt de o platitudine infinita, ca in afara ca sunt facute sub apa nu au nimic, ca estetic sunt o catastrofa, ca lumina e prea plata, si tot asa.
Oricum, eu din citeva mii de fotografii subacvatice si facute in pesteri pe vremea cind mai mergeam cu domnul Cristi Lascu nu am nici o imagine de care sa zic ca sunt mindru
Este foarte greu de facut imagini sub apa - nu trebuie sa fii numai fortos, sa ai echipament si bani ca sa te scufunzi; mai trebuie si putina cunoastere asa, mai amanuntita, a tehnicii si esteticii fotografice si a fotografiei submarine, care e o chestie aparte.
Ar fi o discutie interesanta aceasta tema - fotografia speologica si subacvatica.
Cred ca exista niste retete de succes, sub nivelul 0, asa cum exista afara fotografia de pisicute, moshnegi simpatici, calugari ingindurati si dame lascive pe fotoliu; anume, fotografia de siluete contre jour, pesti interesanti, lumini razante pe stalacmite.
Bun, si in afara de asta???
Lasind la o parte dificultatea realizarii acelor imagini, pe care nu o contrazice nimeni, cred ca fotografia subacvatica, ca si fotografia de alpinism sau de ciclism sau de parasutism, necesita o abordare totala (tehnica si estetica) si care sa tina seama de trendul estetic al zilei in domeniu; o surfare a unor situri din domeniu ne va da o imagine de ansamblu, dar oricum exista numai citeva imagini dintr-o suta care sunt cu adevarat bune, si la ei; deci scubadriver e o chestie grozava, bine ca exista, si poate vom vedea si imagini senzationale cindva, poate chiar facute in poluatele ape romanesti, unde este foarte foarte greu de gasit o minima vizibilitate sub apa - cu exceptia pesterilor si lacurilor de munte, lacuri unde insa nu cred ca se poate face o poza interesanta ( estetic).
Fotografia sub apa cere multi bani. Cu cit se poate vinde aici la noi un reportaj subacvatic, chiar la o revista de prestigiu? Cu atit cit sa amortizezi citeva bule de aer...
#25517 (raspuns la: #25467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...