|
te provoaca sa gandesti
toamna frunza dialog
si la mine toamna.. frunzele pe sumac, pe munte si la mine in câmp
au devenit rosii.. bordo... ieri am cules vreo 100 Kg de mere, maine culeg restul, cam tot atâta.. sunt mari, gustoase , le intind in pivnitza pe rafturi de lemn, avem toata iarna... anul acesta n-o sa junga, ca n-am nici macar jumatate din anul trecut... anul trecum am avut mai mult de 400 kg... dar am inca multe borcane cu mere in sirop si compote(pureu de mere) de anul trecut.. asa ca anul acesta nu mai fac conserve... 1.Cate frunze adunate fac o toamna?
2 - a mea, si a lui. 2.Ce amintire din trecut va trezeste toamna? prima zi de viata... 3.Care e primul cuvant care va vine in minte cand va ganditi la toamna? frunze vestede 4.Ce nebunie va inspira vremea de afara? cea de-afara de la mine, nici una.. ca-i un soare cu diiiiiinti :) FRUNZA VERDE DE ALBASTRU
de Nichita Stanescu Si-am zis verde de albastru, ma doare un cal maiastru, si-am zis para de un mar, minciuna de adevar, si-am zis pasare de peste, desclestare de ce creste, si secunda-am zis de ora, curcubeu de aurora, am zis os de un schelet, am zis hot de om întreg, si privire-am zis de ochi si ca-i boala ce-i deochi. Frunza verde de albastru, ma doare un cal maiastru, ca am zis doar un cuvânt despre întregul pamânt, si de bine-am zis de morti si de sase-am zis la sorti, si am zis unu de doi si zapada de noroi, si am vrut sa fac cu gura focul ce-l facea arsura ca n-am fost trezit, ca dorm pe un cal cu sa de domn, alergând pe-un câmp de noapte, de la unu pân’ la sapte - de la sapte pân’ la zece mi-a cazut o viata rece, de la frunza pân’ la umbra mi-a cazut o viata dubla ca pamântul si cu luna, noaptea când stau împreuna. Si-am zis verde de albastru, ma doare un cal maiastru, pe care ma tin calare cu capul la cingatoare, cu calcâiul la spinare si cu ochiul în potcoave, si cu inima-n silabe de ma duc mari, ma duc ca toamna frunza de nuc, ori ca iarna frunza alba de la floarea de zapada… Frunza verde de albastru, ma doare un cal maiastru, potcovit pe luna plina cu miros de la sulcina, înhamat pe soare plin tot cu miros de pelin, si tinut de gât cu mine tot în dragoste de tine, ca mi-a fost crescut pe umar de din doi în doi un numar, tot din trei în trei o iarba si din patru-n patru-o salba, si din cinci în cinci un pom, si din sase-n sase-un om. Frunza verde de albastru, ma doare un cal maiastru, vad în fata mov si verde, coloarea care ma perde, corcov vad cu veselie, coloarea ce nu se stie, mai aud si-un sunet sus care nu a fost adus în timpan de oameni vii, în a fi si a nu fi, când îmi cade umbra lunga pe sub ochii grei cu punga. Si-am zis aripa de pene ca sa zbor cu ea prin vreme, si-am zis mar ca sa zic sâmburi, si-am zis pom ca sa zic scânduri, si-am zis nord ca sa zic suduri si dulceata ca sa sudui, si-am zis inima la piatra si cântec la tot ce latra, si potcoava la octava, si uscata la jilava, tot le-am potrivit pe dos pe un fluieras de os, din osul de la picior care-mi cânta cu fior, si din osul de la mâna fluierând o saptamâna, din osul de la arcada recea lumii acolada peste doua oase mari unde stau ochii polari. Si-am cântat din coasta mea din vertebra ca o stea, de-a-ncalecare pe-o sa, pe o sa de cal maiastru, foaie verde de albastru. celei care a avut rabdare si a crezut in acest concurs, tuturor celor ce au participat si de asemenea celor ce au votat. Afară-i toamnă
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată, Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; De odat'aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri... Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii. Afară-i toamnă
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată, Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri; Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată. Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată; Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii, În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri; De odat'aud foşnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri... Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii. Lumina pipaie fiecare frunză Dându-i fiecăreia propria culoare Regină ce împarte zâmbete discrete. În arşita zilei toate frunzele mor Neclintite, inundate, sunând a gol O ploaie ar rupe tăcerea-n fâşii Iar frunzele n-ar mai murii. În noapte, frunzele se fac că dorm Pândind adormirea din pom în pom Şi-ascultă cum cresc rădăcinile. Eram frunza şi tu erai toamnă Păstram lumină, ploaie, vânt şi spaimă Frunzele vii uită lecţiile trecutului Rădăcinile povestesc totul pământului. Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă, inventar !! Acum, hai să-mpărţim toamna şi la partaj să luăm o frunză tu, o frunză eu, cinci vise tu, cinci vise eu şi tăcerea, apusul ţi-l las ţie. ploile le voi lua eu, iar tu o să ai toate furtunile stoarse de ultimele picături de vlagă. cu răsăriturile va fi mai greu. sigur ne vom târgui ca-n piaţă. am să ţi le cedez, totuşi, numa ca să-mi laşi mie nopţile şi toate neîmplinirile mele de fiecare zi Am tras sforile toamnei
şi-am scris strâmb, pe uşă, inventar acum, hai să-mpărţim toamna şi la partaj să luăm o frunză tu, o frunză eu, cinci vise tu, cinci vise eu şi tăcerea, apusul ţi-l las ţie. ploile le voi lua eu, iar tu o să ai toate furtunile stoarse de ultimele picături de vlagă. cu răsăriturile va fi mai greu. sigur ne vom târgui ca-n piaţă. am să ţi le cedez, totuşi, numa ca să-mi laşi mie nopţile şi toate neîmplinirile mele de fiecare zi Frunzele toamna-mi zbuciuma ochii
Si ploaia-mi inunda vidul din suflet. Noroiul ma misca Vantul m-aduna Si-ncerc sa trec, Lasandu-mi crengile mintii-napoi. Si frig in oase... Si umed in carne... Ma face sa fug. Schimbare si gol... Lasare...si dor O toamna ce vine; Un suflet ce spera. Alexandra imi place mult toamna, natura este atat de frumoasa, in Alpii de Sud, muntii Coastei de Azur, sunt toate nuantele de culori:
rosu aprins (frunzele de sumac), galben stransul strugurilor (este o regiune viticola, are si 2 AOC), bautul mustului in pivnita productorului, scoaterea vinului cu reuniuni imense, toti prietenii se aduna la productor, in plus de familie se termina cu cina, gratar (câte un purcelus salbatic vânat) si cantece multe, mai ales de vânatoare, ca mai toti sunt vanatori in regiune.. Marea ia o culoare de toamna, speciala, sa vad valurile caare se sparg, pe mare nu mai este aglomeratie.. toate barcile si "barcutele" turistilor au parasit-o... Un pic ca si cum totul se odihneste, isi reia suflul dupa vara.. si chiar daca ploua cate o data, cerul devine azur repede.. si apoi? vara si primavara este in suflet aleg amintiri cum faceam odinioara cu fasolea bunicii: una buna - colea-n bolul asta alb!, doua rele - la gunoi!
"Hei, Alice, veti striga, d’aia nu inveti niciodata din greseli", imi veti zice si n-am s-aud nimica! Toamna, Dumezeu ma uluieste iar, aratandu-mi ca inca-i sunt draga: un zambet de nicaieri in suflet, un fado portugues... Inca un an in documente, toamna. Dar inca unul nu-i semn de dram de-ntelepciune-n plus. Toamna lupt sa nu-mi pierd frunzele. Au pis aller, sa nu ma piarda ele pe mine, in judecata mult prea aspra.:) Toamna-i o gutuie galbioara in care tocmai mi-am infipt dintii... Vreti? Alexandra ai trait vre-o toamna in Bahamas?
Diminetele sint calde dar suportabile ,daca este o briza dinspre ocean vezi frunzele de palmier fluturind in vint,apa-i calda si de culoare verde albastruie de-i vezi fundul...pesti multi dar nu in toate zonele din cauza turistilor.Imi iau masca si aparatul de respirat si tusti in apa de pe catamaran...la prinz este foarte cald ,iti faci un ten de nota zece,mai bei un paharel de Bacardi amestecat cu suc de fructe,mai tragi o undita,mai tragi un scaldat. Se lasa seara si oceanu-i linistit ca si un lac. A venit timpul sa mergi accasa.Intind pinzele dar daca nu-i vint pornesc motorul Mercury si incetisor ,incetisor catre casa de pe coasta lui Nassau. O alta noapte de toamna ,sau vara ca nu mai stiu ,o alta zi.... Am fost toamna la Iasi.
Am fost si eu studenta in Iasi, mi-am petrecut si eu acolo cateva toamne. Sunt pline de poezie, de doruri multe, de emotii puternice, de frunze ruginii si miros de tinerete nebuna, toamnele din Iasiul studentiei mele. Si asa vor ramane mereu, oricate toamne vor urma si indiferent unde voi numara frunzele acestui anotimp. Emotie de toamnã
Nichita Stãnescu A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mã tem ca n-am sã te mai vad, uneori, ca or sã-mi creasca aripi ascutite pana la nori, ca ai sã te ascunzi intr-un ochi strain, si el o sã se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci mã apropii de pietre si tac, iau cuvintele si le-nec în mare. Suier luna si o rasar si o prefac intr-o dragoste mare. "si pleci ca frunzele-aurite,
si te inalti ca strai de funigei prin toamna zilelor tristetii te strig, te caut.....te gasesc? Prietenie? prea mult si prea putin pentr-un miracol. pleaca-ti fruntea ta in taina, cauta-i puterea sfanta, lasa-te purtat de valul, retrairilor eterne. Fie ca voi muri, fie ca voi ramane, voi trai vesnic in amintirea ta." Nu stiu de ce dar imi plac aceste vorbe si parca tot mai mult cautam pacea si linistea prieteniei. sentiment mutilat de trecerea nebuna a tiompului calau asa cum spui si tu. sentiment regasit, redescoperit, azi si ieri si maine si totdeauna. "iubeste-ti aproapele mai mult ca pe tine insuti" - poate fi prea mult pentru bietele noastre inimi si suflete dar totusi cat de bine ne simtim in intimitatea clipelor petrecute in "cercul poetilor disparuti". (mie chiar mi-a placut acest film teribil). incearca sa fii tu insuti si cauta sa te oglindesti in sufletele celorlalti. Poate fi o definitie a prieteniei? De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.
Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total. Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata. Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna. Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare. Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales. Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza. "Am dat si eu o fuga prin .ro si am apucat putin din toamna"
Ati apucat bine, stimate domn... desi multe din subiecte meritau cite o zi de lucru, tot sunt invidios... io nu vazui o frunza anu` asta... Mi-e dor de toamna trecuta:)
Asta inca nu e. Nu-s destule frunze galbene sa faca o toamna. Toamna inseamna octombrie, inceput de an universitar, plimbari prin parcuri, nostalgii. Primul cuvant - poezie:) Ce nebunie ? Fuga in vis pe o frunza de pelin. alex 1. e de ajuns o singura frunza ca sa se asterne toamna peste sufletele oamenilor
2. prima zi de scoala 3. melancolie 4. sa alerg la nesfarsit
|
 loading... loading...cautari recente
"semnificatia cuvantului pocait"
"sceneta de Mos Nicolae" "cum se desparte cuvintul pamint" "cum se desparte cuvantul secetoasa" "spectacole" "daca iti place" "cind este extragerea la loteria vizelor 20011" "catg de zahar" "DEPORTATI GERMANI" "bucuria revederii" "unde esti tu" "bucurat" "enunturi cu cuvantul glas" "bogdan artistu" "biceiuri de nunta la cangurii schiopi" "trasaturi morale exemple" "george cosbuc el zorab" "anca carstea poezii" "always" "omerta" "alungare" "scenete voi stiti ce insamna asta ori nu" "set de lenjerie de al meu" "alergie la furnicile rosii" "alegerea liceului" "ati crescut" "cum se desparte corect in silabe cuvantul misterios" "natura-eseu" "ION PRIBEAGU" "joaca" mai multe... linkuri de la Ghidoo:
|
(la: In curând Craciunul..)