toata educatia de pinde de mama

Sunteti mai atrase de tati !

=)) corect!
mai corect era spus de viitorii (posibili, potentiali) tati ;))

lasand gluma la o parte: am fost fata tatei, fara indoiala. tatal meu s-a ocupat mai mult de educatia mea. cred ca mama m-ar bate daca ar citi ce scriu eu! :)). mama se ocupa mai mult de necesitatile materiale, ca sa zic asa. tata era cel care-mi citea, ma plimba (in parc, la muzeu, la zoo).
cand eram prin liceu aveam amandoi discutii: seara la un pahar de vin (el) si de suc (eu). comentam flaubert si dostoevsky, comentam stirile de la vocea americii, istoria americii... ehehe! ce vremuri! :)

era un barbat foarte frumos (si acum este, dar are alta varsta)! aveam colege care erau atrase de el :)). aia era pe vremea cand fetele inca mai visau la alain delon-jean marais kind of guys ;)

Hai sa va prezint 3 variante cu aceste stimulari:)
1)Venit de fabrica,ea acasa cu copilul 2 ani.El lucreaza ,educatia ramane doar pentru mama ca el e capul familiei este plecat mereu.Ea la un moment dat se simte un robot nu are timp pentru ea ca nu isi permit un concediu.CHEF DE INCA UN COPIL NU MAI ARE.
2)Parinti cu venit minim,pensii sau somaj,dar copilul vine.2 ani vin banii timp in care mai lucreaza si unul si altul ca sa mai faca ceva in plus,copilul pe la parinti,cunostinte,incazul cel mai bun un frate sau sora mai mare,neglijat,dar el creste oricum fara sa stie ce inseamna atentie si dragoste de parinti,dar el se va autoeduca si se va descurca.
3)Parinti cu sursa de existenta sigura unde mama sigur se va satura repede sa stea cu copilul mereu ea isi vrea prietenele,vrea la plimbare la un bar,ca a fost obisnuita sa mearga, isi plinge libertatea pierduta Cand sotul nu este acasa are timp destul sa stea cu prietenele la o cafea povestind, lasand copilul sa se joace singur.El este responsabil si e nevoie sa lucreze mult are de intretinut familia.
Aici nu am vorbit de situatiile putine unde intr-adevar sotii se ajuta si se sprijina reciproc si ei sant cei care au nevoie de acest stimul...

va da nastere unui copil tocma' ca e iresponsabila.

nu acolo e buba rationamentului lui don. ci in prezumtia lipsita de fundament.
copilul ar putea creste sub influenta unui tutore responsabil si sa preia modelu' acestuia... nu?
si chiar copii crescuti de mame iresponsabile, la un moment dat preaiau responsabilitatile negate de mama si devin de tspe ori mai responsabili ca acestea.
s-au vazut jdemii de cazuri.
educatia nu o da mama, o da mediuul familial si cel educational,nu?

educatia nu o da mama, o da mediuul familial si cel educational,nu?

teoretic... practic apar variabile

Cred ca Alice are dreptate in sens ca avortul este o metoda brutala de a scapa de sarcina si o crima, avand in vedere ca, in fond, asta e: mama consimte la uciderea propriul copil. Oricat de bine ar fi facut, cred ca avortul nu poate decat sa afecteze negativ starea psihica si generala a femeii.

Sigur ca e treaba fiecarei femei ce face cu propriul corp, si avortul ar trebui sa fie legal, cu conditia ca sa existe si acea educatie de care vorbeste Alice, si o buna asistenta din partea centrelor de planificare familiala...

o ruda apropiata are un baietel de 8 ani pe care cica nu-l duce la biserica ptr ca vrea sa-l lase pe el sa aleaga cind s-o face mare, aiurea complect

ce sa aleaga daca nu stie nimic de Dumnezeu?

si pina cind se face mare o sa aibe o legiune de draci in el de n-o sa mai poata face nimic

asta e ca si cum vad eu ca vin parinti cu copii mici la restaurant si ei isi comanda toate bunatatile iar pe copii ai intreaba 1/2 de ora ce vor sa manince(de ochii lumii) ca pina la urma sa le dea niste cartofi prajiti chiori

de unde sa stie copilul sa aleaga? ce el se naste cu cunostinte culinare?

mie mama imi dadea ce era mai bun si asa incet incet m-i s-a dezvoltat gustul si cunostintele de mincare buna (toti dintii.n gura, o roaba de par in cap si nu-mi da nimeni citi aani am ci jumatate)

e adevarat ca e libertate de alegere si trebuie sa fie dar datoria noastra e sa le dam copiilor toate cunostintele din care sa aiba de unde sa aleaga nu frectii ca ne tragem din maimute si ca putem face ce vrem daca nu afectam pe altii (lucru care nu exista, absolut tot ce facem afecteaza pe cineva)

aici platesc parintii $5000 pe an la scoli crestine ptr ca sa dea educatie copiilor ca daca-i dau la stat nu mai termina scoala, o dau pe droguri si ramin analfabeti

daca ne condideram tara crestina (cu toate ca guvernul a umplut-o de turci, stefan cel mare taia la ei si astia i-au chemat si i-au lasat sa fac si paine, parca painea romaneasca, cea mai buna din lume, ce cusur avea?) atunci hai sa invatam copii despre Dumnezeu ca sa traiasca cu el nu sa-si aduca aminte de el doar la revolutii

...si a trebuit mutat pentru ca era ridiculizat de toti ceilalti copii."
Observi care e problema? Sper din inima sa o observi!!!

Da, bineinteles ca o observ, dar copii de care vorbim erau copii din scoala primara care nu erau indoctrinati impotriva homosexualismului, poate nici nu auzisera de asa ceva. Este vorba de pornirea naturala/instinctuala a celor copii vazind doua femei sarutindu-se cu patima si in public! Probabil fiecare dintre ei vazuse acasa parintii lor facindusi unul altuia gesturi de tandrete. Dar nu de asa amploare.
Eu nu spun ca asta este un caz este general. Este un caz particular pe care l-am prezentat in replica la cazul particular prezentat de tine.
Idea era ca in general se exploateaza cazurile particulare in sustinerea unor idei.
Bineintels ca fiecare comunitate are oameni de tot felul, buni si rai, inteligenti si redusi mintali. Dar societatea si natura are legi pe care toti trebuie sa le respecte. Si schimbarea legilor trebuie facuta intr-un mediu democratic dupa ce au fost studiate efectele secundare a schimbarilor.

"Familiile traditionale cu mama, tata, copii bunici reprezinta o minoritate in America."

Asta este consecinta unui sistem social in care educatia este deficitara si in care legile s-au schimbat (LIBERALIZAT) sub presiunea diferitelor grupari fara sa fie supuse unui process de gindire.

"ce propui pentru copiii care nu au tata si mama si pe care nu vrea nimeni sa-i infieze?"

Societatea trebuie sa aiba grija de ei. Si cind spun societatea nu ma gindesc la antrepizele particulare, care sint orientate mai mult pe profit decit pe servicii, ci la organizatii guvernamentale/publice.

Care este avantajul pentru comunitatea homosexuala daca li se ofera dreptul la casatorie?
Ce schimbare importanta va aduce in viata lor?
Si care este impactul asupra restului societatii?

Toate cele bune.

Ce rusine cind nu ai nimic in inima de gheata pentru cea care ti-a dat viata.....referitor la frantuzoiaca care si-a lasat mama moarta in apartament si a plecat in vacanta.
Francezii nu ma mai uimesc .
Reci si nemernici desi poate ca nu toti cu toata cultura lor, vad ca si-au dat arama pe fata recent in comentariile viitorului ambasador
francez in Israel,Dl-ul Araud, cind acesta la facut "lichea" pe Ariel Sharon.

Stiau mamele noastre ce stiau cu o singura exceptie; nu s-au dus pe apa Simbetei asa cum trebuiau sa se duca atunci ,in anul 1989, dar se pare ca timpul ii va trece in rindul criminalilor rosii alaturi de Lenin si Stalin ...dar va mai dura.
Au inceput sa faca gura mare deja, de frica se pare a alegerilor viitoare din 2004...
Mama a avut dreptate desi nu a apucat cea ce a visat timp de 50 de ani de iad comunist.

In mare masura sunt de acord cu parerea dumneavoastra legat de generatia de azi. Cu toate ca si eu fac parte din aceeasi generatie nu cred ca parintii nostri au fost ca noi, ca varsta da dar nu si ca obraznicie. se spune ca totul se modeleaza prin educatie si este adevarat. Nu spun ca parintii sunt de vina, dar vremurile actuale cand parintele vine obosit de la servici si nu isi gaseste timp pentru a vorbi cu copilul lui. Eu pot fi multumita pt ca nu a fost zi in care mama sa nu isi gaseasca timp sa vorbeasca cu mine si cu fratele meu. Comunicarea este poate factorul cel mai important. Nu poti spune unui copil, adolescent sau ce ar fi doar nu ai voie aia si cealalta. Nu va asculta sigur. Dar daca ii este explicat copilului de ce nu este bine acel lucru sansele de a asculta de parinte sunt mult mai mari. Oricum acest subiect este vast. Ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici. Eva 19ani.

ca frecventa violurilor ar scadea. Animalele alea nu se vor duce niciodata la felinarul rosh’ cu gandul ca au o "pornire". Pornirile se justifica prin fapta care precede gandul.

Ce tocmai zicea Papadie67 era o judecata de barbat mintos care, fara false pudori, recunostea ca vorba aia din popor, cum ca barbatii vor ca toate femeile sa fie curve (mai putin mama, nevasta si fiica) e cat se poate de adevarata.

NU legea prostitutiei lipseste, Sanjuro, ci educatia, sub toate formele ei. Dupa ce ne educam copiii (nu inainte de a fi invatat noi insine), dupa ce crestem frumos in lumea din jur, abia atunci, gradul de civilizatie la care vom fi ajuns ne va dicta si legea prostitutiei, pe care n-o condamn!

O lege a prostitutiei ACUM ar trimite toate fatucile sarmane la "produs" (de data asta si pentru Stat), le-am condamna, caci n-au ce sa munceasca cu 10 clase-n buzunar si burta goala. Se duc si-asa, ai sa spui, la "produs". Da’, dar statul ar stoarce impozite de pe urma lor, si noi suntem statul, si-atunci suntem niste perversi cu totii!
Nu-i inca timpul, cred!

Cu deosebita placere descopar, pentru prima oara in viata, ca nu sunt singurul care am adoptat increderea in oameni 100%, de la bun inceput! Eram tentat sa-i judec la o prima azvarlire a privirii ... si rau faceam! In fine...ce nu inteleg este de ce particularizam discutia intr-o directie strict masculina?! Nu este deloc corect! De ce unei femei iar sta mai bine cu una-n pat decat unui barbat cu altul?! Oare patriarhatul de care femeile doresc atat de mult sa scape nu se mai supune admiratiei si nevoilor lor? Culmea este ca, transexualii despre care pomenesti, au un rating al dracului de mare in randul ambelor sexe! Statisticile confirma asta. Hmmm daca este sa disecam "indatoririle conjugale", multi vor fi surprinsi sa afle ca si barbatii sunt suflete ce au nevoie de un pic de tandrete si uneori supunere. Educatia ambelor sexe mioritice nelasand loc de tagada in ceea ce priveste fantezia. Iata asadar, prin opozitia dintre "sacru" si "profan" al acestui subiect, am înteles mai ales saracirea adusa "institutiei" numita familie, realizata de secularizarea unui comportament religios sau al unei doze de bun simt prost intelese. Scopul nostru este insa sa definim trasaturile specifice ale acestui tip de comportament, chiar si prin prisma experientei religioase, si nu sa ne oprim asupra numeroaselor ei variatii si diferente determinate de nevroze si idei preconcepute. Mi se pare absolut normal sa ajut pe cei care ajung la demersuri deseori disperate, datorate acestei vanatori homofobice. Chiar si datorita unor proaste "obiceiuri" dobandite in timp, guralivi ce reclama ar trebui sa se gandesca de doua ori inainte. De ce? Aici voi face apel la o, deja, celebra replica " Esecul tau in viata este datorat, esecului meu ... ca tata!" Responsabilitatea ii este pusa in carca numai individului...dar ceea ce acesta ascunde in trecutul sau nimeni nu se intreaba! Asta ar trebui sa "stupefieze" intai, nicidecum procentele de nefericiti. In micimea noastra judecam si condamnam efectul dar de cauza toti se fac ca ploua! Adolescentii...hmmm ei bine, nu de putine ori acestia reprimand instincte ce ii bantuie, ajung mai tarziu sa cada in crunte depresii ratandu-si viata. Reprimand creezi o forta ce izbucneste mai tarziu cu putere mai mare . Suicidul fiind insusi un efect! In cazuri ceva mai fericite, acestia creaza o familie si in cele din urma o desfac lasand in urma alte 2-3 vieti distruse, practic. Ce preferi? Fericirea ta ca mama vazandu-ti progenitura inhamat la o sharada ce dureaza cativa ani sau implinirea sufleteasca si lipsa de remuscari? Cat priveste de "baietii rai"...asta nu depinde de sexualitate, cherry! ESte un naiv acela ce crede ca romanii sunt mai rai decat francezii sau nemtzii. "Oameni intre oameni" este de capatai in acest caz.

Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"