toate mi se intampla numai mie

cred ca mi s-a intamplat si mie. dar ma bazez ca nu a mai citit nimeni. era o conferinta foaaaaaaarte veche. :-)

mi se intampla si mie....il iubesc enorm si suntem de 2 ani impreuna...dar greselile mele din trecut l-au facut sa considere ca e mai bine sa aiba alta iubita...in momentul in care am aflat nu mai stiam ce simt...dar acum stiu ca il iubesc enorm si as face orice sa fim din nou impreuna...si poate visul meu va deveni realitate...sfatul meu este:ai grija de persoana pe care o iubesti atunci cand e langa tine...pretuieste ceea ce ai la momentul potrivit...

Stii cum e, "papadie"? Ai langa tine o fiinta draga, si te gandesti ca o s-o ai vesnic. Adica nu i se poate intampla nimic din relele de pe lume. La un moment dat se imbolnaveste de cancer, si-ti moare in brate. Si-atunci iti pui intrebarea: de ce mi se intampla tocmai mie?
Te bucuri ca cel drag are cancer? Nu cred. Dar el exista, nu?
Asa si cu prostitutia.
Esti idealist, si poate nu percepi realitatea ce te-nconjoara.
Eradicarea ciumei? Ciuma n-a fost eradicata: a disparut asa cum a venit, dupa ce a secerat milioane de vieti. Prostitutia nu are cum sa dispara, pentru ca inca nu s-a gasit, si nici nu se va gasi "remediu".
Bun simt elementar? Sa afisam pudoare pana in rarunchi, (falsa) ignorand realitatea?
Am petrecut cateva saptamanai in Olanda, (am o sora acolo) si cred ca nu exista tara mai libera si popor mai destins ca cel olandez. Statul controleaza prostitutia, drogurile usoare, si castiga de pe urma legiferari lor.
Cate fete si femei, (inclusiv de varsta a treia) ar scapa de viol, si... altele, daca respectivii indivizi ar fi avut la un moment dat unde sa se duca si sa-si linisteasca pornirile?
In strada nu poti filozofa cum o faci in fatza PC-ului. Traiesti in realitate, de multe ori pe muchie de cutit, nu intr-o lume prefabricata.



sanjuro

Poate e purul teribilism al tinereti sau poate o grava lacuna in educatie. Cine are responsabilitatea educatiei lor ? Care mai e rolul scolii , familiei , societatii ?
Caci e clar , nivelul de gandire sau de acces la informatie este net superior majoritatii , deci au probleme privind perceptia legalitatii .
Aceasta perceptie este , din pacate , grav deformata de absolut orice este popularizat in masa : toate ziarele si stirile sunt despre fapte negative , sangeroase, sub acoperirea dreptului la informare.
Uneori te ingrozesti in 20 minute de jurnal . Ai spune ca nimic interesant nu se petrece in lumea asta intreaga si nu au decat stiri din astea. Si culmea , nici o stire despre pedepse ,nici o stire despre reusite , nimic pozitiv. Dar nu numai stirile , toate actiunile si atitudinile oamenilor de rand au acest aspect al lipsei oricarui respect fata de legalitate.
Concluzionez ca acest aspect despre olimpici este "ceea ce am semanat in 14 ani" , roadele educatiei aplicate acestui popor pentru care aplicarea legii e "un risc" care , oricum "nu mi se va intampla chiar mie" si , oricum , la atatea stiri despre procurori si judecatori corupti , "voi gasi eu pe ala care sa ma elibereze" .

Ioan SAVA

Eu nu prea cred ca lumea ii mai acorda importanta cuvenita casatoriei. Sau nu mai intelege ce implica ea. Ce-i drept traim intr-o lume in care trebuie sa fim din ce in ce mai toleranti, mai flexibili. Dar casatoria tocmai stabilitate inseamna si durata. Si daca vrei ca un lucru sa dureze, normal ca nu te arunci cu capul inainte si cu ochii inchisi. Ce sanse ai sa iti reziste casnicia cand tu te-ai casatorit cu persoana de care te-ai indragostit fulgerator pentru ca reprezenta idealul tau femini/masculin, in momentul in care ai cunoscut-o. Daca nu iti acorzi timpul sa o/il cunosti, o sa ai surpirze, mai mult ca sigur... Si atunci normal ca o sa-ti para rau, si o sa-ti blestemi zilele.

La urma urmei, e chiar reconfortant sufleteste sa poti spune "suntem impreuna de x ani si ne-am decis sa ne casatorim la sfarsitul anului". Esti mai linistit. Stii ca ai avut timp sa cunosti acel om, sa-l vezi si la bune si la rele si ai decis ca intr-adevar puteti sa ramaneti impreuna fara regrete ulterioare.

Mi se intampla si mie sa cunosc din cand in cand un tip care sa-mi hoinareasca in minte si-n suflet un timp... Ma indragostesc. Dar in cele mai multe cazuri dupa ce ne cunoastem mai bine, recunoastem ca nu ne potrivim si ca flacara de la inceput se stinge. Asta e. Sa ajungi sa iubesti pe cineva e lucru mare si greu de obtinut. Nu stiu cum ma explic, dar cred ca trebuie "sa muncesti" pentru asa ceva. Si daca aveti temelii comune, e mult mai usor (temelii = acelasi grad de educatie, sau fara discrepante mari, aproximativ acelasi statut social, chiar un mod de a gandi asemanator, ca sa nu spun iq).

Pe de alta parte, la cei 20 de ani ai mei, nu sunt casatorita, asa ca nu pot sa vorbesc din experienta unei alegeri "pe viata".

Cert este ca toti, fie ca o recunoastem sau nu, "cantarim" o persoana in functie de aspectul fizic (in primele cateva secunde dupa ce o cunoastem), dupa cat de amuzanta si simpatica e, dupa comportament, iar dintre mai multi candidati il vom alege intotdeauna pe cel de care ne simtim mai putin intimidati, considerand toate aspectele astea, dar care sa nu ne fie inferior.


Iar despre relatii, am citit o chesti foarte misto pe net "The Ladder Theory" - http://www.intellectualwhores.com/masterladder.html - le care v-o recomand cu caldura.

---------------------------------------------------------------------
"Pe inima si pe gandurile mele numai eu sunt si voi fi stapan cat voi trai."
Apostol Bologa (Liviu Rebreanu - "Padurea Spanzuratilor")

nu o sa ma 'unesc' nicioadata cu un roman doar pt ca este roman si eventual am ocazia sa vorbesc romaneste. selectia este naturala. daca impartasim aceleasi interese...ok. daca nu...la revedere!! nu simt nevoia de a face parte dintr-o comunitate a romanilor.
citisem mai inainte, aici pe forum, de acel interogatoriu : de cat timp esti aici, unde lucrezi si mai ales cat castigi? e specific romanesc (si poate nu numai). acea curiozitate bolnava de a sti totul, de a te seca de intimitate e pur si simplu obositoare. mi s-a intamplat si mie...asa te-apuca o sila!

Am deschis ochii de timpuriu, m-au mirat schimbarile prin care treceau cativa dintre prietenii mei.
Cand aveam vreo 14 ani, aveam un grup de prieteni cu care mergeam in expeditii arheologice in fiecare vara, altfel, desi eram din acelasi oras (Cluj), nu prea ne vedeam (cu scoli diferite, cu prieteni diferiti). Dar o relatie ca aceea ce-o aveam noi 7 inca nu gasisem. Eram camarazi, eram amici (ne mai si iubeam in secret cateodata, asa, printre gene). Ce mai, tineam unii la altii cum poti sa tii la primii prieteni din adolescenta.
Dupa inca vreo 5 ani, drumurile ni s-au separat mai mult, desi cativa din noi mai mergeau in expeditii arheologice vara, apartineam unori medii diferite, care cu facultatea, care cu serviciul; ambitii, sperante, probleme diferite. Si atunci am vazut ca se petrecuse ceva cu unii din ei. Nu le mai juca aceeasi luminita in adancul ochilor, zambeau mai rar, oftau mai des si mai adanc. Ca sa-i faci sa rada trebuia un efort mai mare, la fel pentru ca sa le trezesti interesul si sa ii scoti din 'ale lor'. Incepeau sa isi piarda interesul pentru ceea ce nu intra strict in sfera lor de existenta, pareau obositi si invinsi. Mi-a fost teama ca mi se va intampla si mie acelasi lucru dupa 2-3 ani. Mi-am promis atunci sa lupt din rasputeri sa pastrez interesul si flacara vie. Si cu toate ca incet-incet ma amageste lenea, inactivitatea, comoditatea, ma scutur de ele din cand in cand.
Cred ca a fi blazat ar inseamna a fi mort, sau poate o hibernare perena.
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".

Pai in mapa nu erau informatii privitoare la juriul concursului.
Eu cred ca asta a fost buba concursului; care nu consta in organizarea, ci in finalitatea acestuia.
Oamenii prezenti la vernisaj au fost oarecum uimiti de faptul ca juriul a ales niste fotografii, in favoarea altora :) Evident, asta trebuia sa se intample :)
Chiar mie ca si simplu privitor mi s-a parut contrastant modul total in care a fost pregatit evenimentul (cu cele spuse mai jos) - si finalitatea acestuia, data de jurizare.

Iar modul cum au procedat afeperistii mi se pare jenant. Chiar daca retragerea lor ar avea legatura cu faptul ca au considerat ca lucrarile participantilor erau atat de slabe, incat nu meritau un dram de atentie, tot jenanta ramane situatia. Si explic si de ce: AFPR-ul nu face nimic pt fotografia din Romania. Asa ca nu are dreptul sa emita si pretentii; nu are nici o imagine de aparat.
Cand ma uit pe site-ul AFPR-ului parca citesc o carte luata din anticariat, cu poza lui Ceausescu sub coperta. Nu stiu de cand sta site-ul lor acolo, dar de exemplu al meu e montat de aproape 4 luni si am avut peste 26.000 de vizitatori. Al lor indica doar peste 7.000. Eu sunt un biet amator iar ei sunt... ei bine, sunt multi. Asa ca parerea mea se mentine: jenant.

Multumesc mult pentru linkul de relaxare anonim cu nume de sixpack. Real good, funny...
Acum ca ma simt foarte relaxat ...(a)de fapt...si iti trmit si eu cite ceva din ce se gaseste de fapt cu usurinta in marele Web.Daca vrei mai multe inofrmatii, tot ce trebuie sa faci este sa tiparesti la Google cuvintele ``minciunile lui Bush`` pe una din limbile vorbite de tine, pe care o stapinesti tu cel mai bine, engleza, romina etc.
Dupa ce citesti si vei fi cit de cit mai informat , iti propun sa te relaxezi si tu un pic cu linkul pe care il recomand eu (tuturor) :
www.screentoys.com

Deci ai aici unul din textele gasite cu ajutorul lui Google...
John Le Carré:
„M-am saturat de minciunile lui Bush si Blair!“

In cotidianul Times a publicat un dur articol anti-Bush. La BBC a facut cateva declaratii acide la adresa lui Tony Blair. Ultimul sau roman, Absolute friends (Prieteni totali), aparut recent, este o carte polemica, o necrutatoare sarja indreptata impotriva politicii externe americane. „Ce se intampla cu dvs., John Le Carré?“, a fost intrebat marele scriitor, autor de romane politiste, unele rezultate din experienta sa de fost angajat al serviciilor britanice de informatii externe. Raspunsurile lui Carré curg suvoi. Un suvoi al revoltei si maniei.
„America a intrat intr-una dintre perioadele ei de nebunie, iar cea de fata este, cred eu, mai rea decat toate celelalte care i-au marcat istoria: mai rea decat maccarthysmul, mai rea decat Golful Porcilor si, potential, mai dezastruoasa pe termen lung decat razboiul din Vietnam.“

„Ceea ce s-a intamplat dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 este revoltator. A fost declarat un razboi impotriva terorismului. Si reactualizata frazeologia folosita de aliati impotriva nazistilor si a comunistilor: «imperiul raului». Presei i s-a pus calus, iar opinia publica a fost indusa in eroare. Este interzis sa spui ca i-am antrenat si ajutat pe mujahedini in lupta lor impotriva imperiului sovietic al raului. Este interzis sa spui ca Musharraf (presedintele Pakistanului - n.n.) facea parte din cercurile apropiate de Al-Qaeda si ca a incheiat acorduri cu Osama bin Laden. Si mai ales este interzis sa dai de inteles ca insusi Osama a fost poate antrenat de Statele Unite.“

„Neoconservatorii prevazusera un nou razboi impotriva Irakului cu mult inainte de 11 septembrie. Si s-au folosit de bin Laden ca sa lupte impotriva lui Saddam. Intr-un fel, Osama si Bush sunt facuti unul pentru altul: nici unul nu accepta jumatatea de masura. Revenind, neoconservatorii i-au prezentat lui Clinton planurile invaziei, iar el a declarat ca ideea este buna, ca il detesta pe Saddam, dar ca acesta ocupa doar locul trei pe lista sa de prioritati. Azi, multumita lui Richard Clarke, consilier pe probleme de antiterorism, stim ca, la 11 septembrie, Bush le-a spus serviciilor sale secrete: «Faceti in asa fel incat responsabilitatea sa revina Irakului si lui Saddam». A functionat, in plus, o ranchiuna mai veche: dupa razboiul din Golf, raul de Saddam a incercat sa omoare afacerile petroliere ale lui «papa» Bush...“

„Nenorocirea lui Saddam a fost ca statea asezat pe cea de-a doua mare rezerva petroliera din lume. Daca n-ar fi avut petrol, ar fi putut ucide dupa propriul plac. Alti lideri o fac zilnic. De exemplu in Pakistan, in Siria, in Turcia, in Egipt. Bagdadul nu reprezenta nici un pericol real si imediat pentru vecinii lui; si nici pentru Statele Unite si Marea Britanie. Daca ar exista, armele de distrugere in masa ale lui Saddam ar fi niste bagatele in comparatie cu ceea ce Israelul si Statele Unite pot pune in miscare in doar cinci minute.“
„In joc se afla, de fapt, nevoia Americii de a-si arata puterea militara. De a le-o arata tuturor: Europei, Rusiei si Chinei. Iar Tony Blair, prin rolul asumat (in Irak - n.n.), a crezut ca poate avea vreo influenta asupra evolutiei lucrurilor. Dar nu are nici una. Nu face altceva decat sa dea o falsa legitimitate politicii americane. L-am atacat pe Blair pentru ca l-am votat, l-am sprijinit, iar el a devenit un menestrel al lui Bush. I-a acceptat cruciada si s-a declarat convins de existenta armelor ascunse in Irak, desi stia ca este o minciuna. M-am saturat de minciunile lui Bush si Blair!“

„Cel mai mare pacat este coruperea adevarului. Majoritatea oamenilor din Statele Unite n-au nici o sansa sa cunoasca realitatea, pentru ca adevarul nu poate strapunge sistemul instalat la Washington. Oricine incearca s-o faca este zdrobit. Intr-o mai mica masura, asta mi s-a intamplat si mie cu ultimul roman, primit cu raceala din cauza opiniilor mele politice. Evident ca o carte constituie sinteza unei experiente: sunt elemente asamblate intr-un climat de relativa liniste. Dar Prieteni totali l-am scris cu manie, intr-un moment cand aveam senzatia ca vad rejucandu-se un film vechi, foarte cunoscut, cu America interpretand, inca o data, rolul principal.“

„Dupa 11 septembrie, am incercat cu disperare sa reflectez cumva acele evenimente. Pot intelege si chiar aproba invazia din Afganistan. Dar m-am ingrozit cand am vazut pregatirile de declansare a unui razboi in Irak. Poti fi partas la minciuna prin simplul fapt ca taci. De aceea, cartea mea contine ideea ca minciuna, amagirea de sine te pot distruge. Vreau ca, prin acest roman, cititorii sa simta aceeasi manie si sa afle ca pot fi inventate noi forme de protest, de exprimare a revoltei“, declara fostul spion britanic devenit celebru autor de carti politiste. Si din a carui manie s-a nascut Prieteni totali, o poveste despre dramaticele destine a doi barbati care, dupa ce viata le schimba de mai multe ori directia de mers, ajung, in final, sa lupte in razboiul din Irak.

INCHEIAT CITATUL.

Sa mai inchei cu parerea personala ca nu sintem aici sa facem politica, dar sa ne exprimam parerile. La numitor comun. Indiferent de european, american democrat etc, numitor care se numeste CETATEAN AL LUMII pentru ca atunci cind este vorba de BINELE SI PACEA LUMII trebuie sa gasim toti numitorul comun. Pacat ca nu ai inteles asta pina acum.
Si inca ceva.
De comunism nu imi e dor (de obicei iti este dor de ce iubesti, nu??) dar mersi pentru gluma. Bun humor, m-a facut sa rid. Ma intreb daca esti pregatit sa ii faci iubitori de comunism pe mai mult de jumate din americanii cu drept la vot si care se numesc democrati ?? Plus citiva , din fericire din ce in ce mai multi conservativi care isi dau seama ca este vital necesara o schimbare in noiembrie...
Pe viitor, cind mai aplici ecuatii de matematica la politica, mai gindeste-te ca sa le folosesti corect....
Mult succes!!

Cum se descurca zodiile in cazurile de moarte
clinica?

Berbec-" Cine-i seful aici? Vreau sa-l vad pe Zeul
Suprem acum! Sunt mort? Zau, nu am crezut ca mi se
poate intampla chiar mie!! De unde pot sa fac rost de
un palat de cristal luminat ca ala??"

Taur: Parasindu-si corpul, Taurul realizeaza ca nu
mai are stomac si se intoarce instantaneu in corp,
fara sa vada tunele, lumini sau entitati ceresti, ceea
ce il face sceptic pentru tot restul vietii

Gemeni: Ideea de baza in cazul Gemenilor nu este
experienta in sine, ci felul in care o pot infrumuseta
atunci cand o povestesc ( sau o scriu) . De vreme ce
Gemenii se simt bine in orice lume, mai putin intr-una
fara telefoane, internet sau alte mijloace de
comunicare, se intorc in corp destul de repede- iar
gura are tendinta de a functiona inaintea restului
corpului

Rac: Racii traiesc cam 125 ani si, in general, nu au
de-a face cu moartea aparenta. In schimb, din cand in
cand, se pot apropia de ceea ce restul numesc "
viata", atunci cand isi fac curaj sa iasa din casa
pentru cumparaturi.

Leu: " Nuuuuuuuuuuuu....NU am murit! Nu, nu nu!!
Cine-s aia in alb? Ce naiba canta acolo..? Suna
complet aiurea. Eu pot sa cant mai bine! Unde e
dirijorul? Vreau un microfon acum! Si nu ma deranjati,
decat
daca e vorba de un impresar important!"

Fecioara: Dupa 60 ore de munca in continuu, Fecioara
pica franta si paraseste corpul, ajungand intr-un
tunel de lumina ce straluceste de curatenie..insa, in
curand, incepe sa se ingrijoreze la gandul ca cei
dragi au ramas singuri si fara ajutorul ei, asa ca
revine in corp instantaneu, se ridica, spune ca e ok
si se uita la ceas pentru a vedea daca nu cumva e in
intarziere.

Balanta: In corp, in afara corpului, in corp..in
cele din urma spiritul se hotaraste sa iasa...Balanta
vede un tunel la capatul caruia se afla o fiinta
luminoasa. " Sa fie Isus? Stai asa...poate e Kwan Yin.
Hainele alea sunt stilul ei". Nereusind sa se
hotarasca
daca sa traverseze tunelul ( ce ar fi moartea daca
nu ai cu cine sa o imparti??) , Balanta se trezeste
inapoi in corp din greseala, iar primul gand este sa
deschida o agentie matrimoniala pentru suflete..

Scorpion: De vreme ce majoritatea Scorpionilor au 9
vieti, acestia sunt tentati sa experimenteze multe
feluri de moarte aparenta ( uneori provocata de ei
insisi). Cand se despart de corp, o foarte mica parte
din ei traverseaza tunelul de lumina fara a intalni o
fiinta astrala cu care sa faca sex. Intrebati pe
cine ar dori sa intalneasca la celalalt capat- 75% vor
numi vampirul preferat, iar Meduza este urmatoarea
optiune.

Sagetator: Parasindu-si corpul, Sagetatorul nu se
poate abtine sa nu rada de felul stupid in care a
facut-o. Dupa ce reuseste intr-un fel complet
aiuristic sa strapunga tunelul de lumina, refuza sa se
intoarca in corpul pe care a incercat sa il abandoneze
atata timp , printr-o serie de accidente datorate
neindemanarii proverbiale. Deoarece este foarte curios
daca religiile "organizate" sunt valide, profita de
ocazie pentru a invata cateva lucruri esentiale...pana

cand, satule, entitatile astrale, il trimit inapoi in
corp , pentru cat mai mult timp posibil

Capricorn: Capricornului ii ia ceva timp sa realizeze
ca a murit, mai ales ca pe lumea celalalta sunt locuri
speciale, amenajate ca niste birouri, in care sunt
instalati Capricornii. Un domn batran si distins le
inmaneaza un manual numit" Cum sa reusesti in
afacerile
astrale", un exemplar de "evaluarea muncii" ( pentru
profani- evaluarea faptelor bune si rele din timpul
vietii) si o nota roz (reinviere). Capricornii se
intorc destul de repede in corp, nefiind capabili sa
indure existenta non-fizica

Varsator: Varsatorul ajunge in Rai, vede ca nu este
condus prin consens si se duce in Iad, unde macar e
anarhie si regulile sunt facute pentru a fi incalcate.
Intr-un mod ironic, experienta Varsatorului e destul
de traditionala- Dumnezeu- Tatal, Sf. Petru, coruri de
ingeri, etc, deci un alt motiv pentru a opta pentru
Iad. O data ajuns acolo, il enerveaza la culme pe
Satan & co. cu ideile lor de reforme, asa ca sunt
trimisi de urgenta inapoi in corp.

Pesti: Dintr-un motiv sau altul, Pestii nu prea
obesrva moartea aparenta. In schimb, intr-o zi de
munca normala, multi Pesti spun ca vad fiinte cu
figuri suferinde care le spun intr-un mod calm sa se
intoarca in corp.

Tomorrow Never Dies!

Uneori consideram ce e trecator ca fiind ceva definitiv, ca fiind o realitate ultima. Eu cred ca cel mai mult ne marcheaza detaliile pe care nu le-am prevazut la gandul reintoarcerii, detalii care se pierd atunci cand urmarim ce se intampla in Romania prin ziare sau din ce ne spun prietenii.
Asa mi s-a intamplat si mie asta vara. Am trait situatii tragic-comice care pana la urma m-au facut sa ma simt, paradoxal, fericit. Lucruri aproape incredibile pentru Canada. Dupa 2 ani si dupa ce a trebuit sa dau spaga ca inspectorul de la directia de finante sa isi faca treaba si sa imi inchida firma a trebuit sa dau pierdut certificatul meu fiscal ca cei de la finante il pierdusera, sa platesc majorari la nu stiu ce chestii ca eu au uitat sa le prevada... In fine, cand totul se rezolva, dupa multe lupte esti fericit.
In Romania lumea e relaxata, pauza se ia de la 11.30 la 14.00 si nu de la 12 la 13. Asta te relaxeaza si pe tine dar uneori sunt si efecte perverse care te aduc in culmea disperarii. Sincer sa fiu nici nu stiu cum e mai bine, sa mearga totul struna, sa stii ce o sa faci cu precizie si in 5 ani sau sa traiesti aventuri in fiecare zi, dar care uneori se termina rau.
...

ca sa revin la ideea de la inceput, tot ce vedem pentru o scurta perioada de timp in Romania nu e neaparat adevarata Romanie. Poate ca adevarata Romanie e in 5-10 poate 50 de ani.

Sarbatori fericite tuturor,

d

Oricare din metode ai aplica, sigur ai sa regreti. Este greu sa iei o hotarare, de aceea ai grija, nu te mai implica, incearca sa-ti impui sa nu te mai gandesti asa mult la ea. Cum? Gaseste-ti ceva captivant de facut, incearca sa te intalnesti si cu alte fete. Daca stai in casa si vorbesti numai cu ea pe net, te gandesti numai la ea, te intalnesti numai cu ea, nu ai scapare.
Eu in locul tau nu i-as cere sa se desparta de prietenul ei, las-o sa ia singura hotararea. Daca intr-un final o sa-ti spuna ca nu poate renunta la cealalta relatie inseamna ca nu te merita si poate e mai bine sa nu fiti impreuna. Nu dispera foarte tare, gandeste-te ca asa cum a facut cu tine, poate face si cu alta persoana?!
Eu te sfatuiesc total dezisteresata, nu te cunosc, doar ca poate mi s-a intamplat si mie sa traiesc aceiasi poveste .....

Hei vreau sa`ti spun ca mi s`a intamplat si mie de multe ori sa trec prin situatii asemanatoare....Efectiv gandul ca trebuia sa ma intalnesc cu persoana respectiva i`mi facea greata...Si dupa cum ziceai si tu tot ce am putu face era sa ma imbrac in ignoranta...si pan` la urma a dat rezultate...

nu am cunoscut niciodata sentimentul acesta de schimbare totala, desi stiu ca are sa mi se intample si mie vag ma tem...
e totusi schimbarea: poate ca are sa fie mai bine... poate nu...

O, dar ce frumos era cand era totul atat de banal, si normal, parca viata nici n-o simteam...

Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de beuf, sarmale, taitei de varza, chifetlute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietne, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. toi au fost incintati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la shopping mall si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si birfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cerul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa impruute o ceapa, un ou, zahar sau si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta ( “meshugana”)cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil ( hutzpa ). A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA

Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA

iesi din site si intra inca o data. cate-odata ajuta. mi s-a intamplat si mie de cateva ori in seara asta.

cred ca unii adolescenti incep mai devreme pentru ca se discuta mult subiectul asta intre ei, incinge spiritele si curiozitatea isi spune cuvantul...
de fapt, care-i bariera intre "prea devreme" si "momentul oportun"?
nu stiu fetele, dar baietii simt mai mult c-ar fi o "datorie" sa-nceapa sa faca sex, sa fie in "rand cu lumea", sa vada odata ce si cum..."singura modalitate de a te elibera de ispita, este sa-i cedezi"...

statisticile nu prea au relevanta, multi adolescenti au tendinta sa minta, sa exagereze pentru a nu fi catalogati "papa- lapte", "blegi"...s.a.

"...si atunci cand suntem excitati gandim altfel si 'nu mai conteaza. n-o sa mi se intample tocmai mie'."...
nu stiu ce-ai vrut sa spui cu fraza asta...daca te gandesti la sexul protejat, in RO este o intreaga campanie despre tema asta - cel putin, asa stiam...
eu n-as crede ca-i un "capat de tara" ca sexul incepe prea devreme, atat timp cat adolescentii fac sex protejat...dixit!

Dupa cate stiu in franceza 'gaz' inseamna 'pansament', sau 'fasha'. Cred ca JCC nu si-a dat seama ca a folosit un cuvant francez intr-o fraza romana. Se mai intampla atunci cand iti scrii gandurile, ca unele cuvinte sa se 'strecoare' in alte limbi.

Mi se intampla si mie sometimes, dar incerc sa controlez fenomenul. Parole d'honneur ! :D

Desdemona

nu stiu ce relevanta are explicatia data de profesoara de religie. personal gasesc ca oamenii folosesc acest NIMIC atat de des ca raspuns, din pura comoditate.

"ce faci? nimic!" - nu ai cum sa faci nimic. pentru ca simplul fapt ca-i raspunzi interlocutorului , este o actiune. deci faci ceva. ca sa nu mai punem la socoteala ca inaintea momentului vorbirii, faceai cu siguranta ceva. chiar si cel ce sta si contempleaza, chiar daca nici un muschi nu-i este in miscare, tot face ceva: contempleaza. este o actiune si asta!

"ce se intampla cu tine cand traiesti nimicul?" esti o ignoranta, asta se intampla. stai, nu mi-o lua in nume de rau. e vorba aici de cel ce isi alege nimicul ca o stare de fapt. o astfel de persoana este o ignoranta. care, din aceeasi comoditate despre care am pomenit, se ascunde in spatele nimicului adus de tine in discutie, si ignora tot ce se intampla in jurul ei. deci, cand traiesti nimicul (ce expresie shugubeatza ai ales si tu...:), ) nu faci altceva decat sa simti gustul ignorantei.

"nimicul ca actiune?...ca stare?...ca dorinta?...ca acceptare?" ...
ca actiune, am spus deja ce cred. ca stare, asijderea. ca dorinta insa, cand cineva nu-si doreste nimic, atunci sunt doua optiuni: ori este cea mai fericita persoana de pe pamant, caci are de toate si nu-i mai trebuie nimic (!), ori este cea mai blazata persoana de pe pamant, pe care nimic (!) nu o intereseaza/atrage/scoate din starea cu pricina. ca acceptare? a accepta "nimicul" ca element predominant in existenta ta, nu e altceva decat a declara gradul de lasitate la care ai ajuns (a nu se uita ca vorbesc la modul general). viata este o lupta. de la prima, pana la ultima clipa. sa dai accept nimicului in viata ta, este echivalent cu "sa renunti la lupta". si cine face asta, daca nu lasul?

"nimicul -involutie, stagnare?"... mda, se poate privi si astfel. involutie, daca acest nimic persista si face ca prezenta lui sa te intoarca din drum. stagnare, daca este doar o chestiune temporara si dupa un timp iti regasesti puterea sa mergi mai departe si sa lasi nimicul in urma ta.
vezi tu... cu totii avem perioade indecise in viata. in care ajungem la o rascruce de drumuri. acuma depinde de firea fiecaruia. unii aleg sa se intoarca pe drumul stiut, din dorinta de a se simti in siguranta. altii, merg spre dreapta, pentru ca nu sunt inca suficient de convinsi ca au adunat destule puteri pentru a merge tot inainte, mai departe. altii merg spre stanga, pentru ca li se pare lor ca de acolo rasare soarele. cei puternici, merg tot inainte,mai departe.

mi s-a intamplat si mie sa am stari de genul "nu am chef de nimic". au fost perioade in care am fost super obosita. perioade de stagnare, in care am simtit nevoia sa-mi incarc bateriile. nu-i o tragedie sa ai stari de genul asta. e important insa sa nu te complaci in ele, din comoditate.

interesant subiect de discutie ai ales... :) sunt curioasa ce parere au si ceilalti, dar mult mai curioasa sunt sa-ti citesc comentariile la cele spuse de mine.