toate mi se intampla numai mie

Interesanta interogatia dv., un subiect care incita la meditatie. In ceea ce ma priveste nu mi-am pus niciodata intrebarea asta, poate unde sunt o bulimica de lectura. Dintotdeauna am citit asa, la kilometru : cum am terminat o carte am inceput alta, desi se intampla sa am si doua-trei incepute in acelasi timp. Pentru mine lectura este ca un drog, nu pot trai fara sa citesc cateva zeci de pagini pe zi. Nu am nici o dificultate sa trec de la o carte la alta, si nici sa citesc mai multe carti in acelasi timp (o carte prea voluminoasa ca sa o trambalez dupa mine pe tren sau pe metrou o citesc acasa, in geanta - lectura pe transporturile in comun - o carte in format de buzunar, de preferinta de peste 300 pagini, o alta pe care tocmai am primit-o prin posta si care face parte dintr-o serie in curs de traducere...). Am perioade in care citesc preponderent literatura stiintifico-fantastica si pe ici pe colea romane politiste, fantezie medievala, sociologie, biografii... cam ce imi cade in mana sau sub ochi si mi se pare interesant. Cand subiectele sunt foarte diferite nu mi se pare dificil de trecut de la una la alta, ideile nu se amesteca. Cred ca ar putea fi dificil pentru cineva sa citeasca una dupa alta sau in acelasi timp carti cu subiecte foarte asemanatoare, ar putea exista riscul sa se incurce intre personaje. Fiecare avem felul nostru de a ne insusi o lectura, fiecare o "integram" intr-un mod diferit. In ceea ce ma priveste si eu imi imaginez locurile, personajele, situatiile, caut chiar sa ghicesc in ce fel va reactiona unul sau altul dintre personaje cand intriga se complica, dar nu mi se intampla sa ma incurc in ele, ca si cum fiecare s-ar aranja de la sine intr-o casuta undeva in memorie si nu ar avea conexiuni decat cu casutele personajelor care fac parte din aceeasi poveste. Am cunoscut persoane care nu puteau citi carti in care actiunea se dezvolta pe mai multe planuri : fiecare capitol trateaza actiunea vazuta de un personaj diferit, din punctul lui de vedere, un fel de simfonie literara in care linia melodica se impleteste din "sunetele" mai multor personaje iar rezultatul ramane totusi armonios. Mie imi plac, le gasesc stimulante, te obliga sa fii tot timpul atent, cu memoria in alerta.
Sper ca nu v-am ametit cu explicatiile mele care nu au drept scop decat a va ajuta sa nu va faceti complexe pentru ca aveti o mica dificultate in a "insira" cartile una dupa alta. Cred ca sunteti o persoana foarte sensibila, cu multa imaginatie, si care "traieste" foarte intens ceea ce citeste. Personajele va devin apropiate, cu unele chiar ca identificati temporar, si e normal sa va vina greu sa va despartiti de ele, de atmosfera in care au evoluat ca sa treceti imediat la alte personaje, care evolueaza intr-o perioada diferita, dupa o intriga diferita. Mi s-a intamplat si mie sa regret cand termin o carte fiindca ma atasasem prea mult de personaje. E cazul romanelor seriale (asa le-o zice?), in genul lui "Dune" al lui Frank Herbert.
Cred ca important nu este daca insiram cartile una dupa alta sau facem o pauza intre ele, important ramane faptul ca citim si, mai important, sa o facem intotdeauna cu placere si sa ne foloseasca la ceva : sa-i intelegem mai bine pe ceilalti sau cel putin sa-i acceptam asa cum sunt, pentru calitatile lor si cu defectele lor cu tot.

mi s-a intamplat si mie de cateva ori...sa vad ca nu mai are rost, si ca degeaba vine dintr-un sens, daca nu e reciproc!! trebuie sa vina din ambele sensuri, ca de nu, ceva e wrong, nu e dragoste, e mila,...e ce e mai urat pe lume...pt ca acela care te iubeste iti ofera ceva numai al lui si e pacat sa stai cand trebuie sa pleci..."there is a time for departure even where there is no place to go..."viata iti ofera multe oportunitati, trebuie doar sa stii sa profiti de ele...decizia, ca a fost una corecta sau nu, se vede in timp...si chiar nu mai putem face nimic...e vorba si de noi aici, de sufletul nostru...si daca ii iubim sau i-am iubit vreodata, sigur vrem sa fie fericiti...

la primul aspect (cu literatura) n-am prea multe de zis. pe aia de iti comenteaza la o poezie trista "vai, saraca de tine, stiu cum e ca mi s-a intamplat si mie" ii etichetez strict de prostovani. nu ca poezia n-ar exprima tristetea omului care a scris-o, insa faptul ca acesta a preferat sa scrie o poezie decat sa se jeluiasca simplu si banal pe umarul oricui, dovedeste ca omul ala nu doreste consolari patetice.

despre partea a doua, cu frontierele real - virtual cred ca sunt mai multe (si mai interesante) de zis. in primul rand, de ce "frontiere"? nu-s sigura ca frontiera e ceva bun. adica, e ok sa petreci pe aici ore intregi zilnic si apoi sa inchizi site-ul si sa te deconectezi de la viata virtuala? personajele virtuale raman in virtual, cele reale in real, nu e posibil nici un amestec? cele doua lumi sunt paralele, basta! e oare asta o atitudine sanatoasa, dovedeste un mental fara labilitati? eu as zice ca din contra. mi s-ar parea mai normala tendinta de a amesteca cele 2 lumi, eventual de a tara virtualul in real, chiar daca in final si la lumina zilei esti dezamagit sau dezamagesti pe altii. dar mi se pare un gest uman sa vrei sa cunosti mai mult din celalalt, atunci cand te intereseaza persoana. de ce aceste bariere ferme: virtualul e virtual si realul e real? pana la urma noi suntem virtuali sau reali?


zaraza

Exact mi s-a intamplat si mie, numai ca fata mea e in Germania, iar eu
n-am trecut de faza de "incepator"!
Toate cele bune!
SAM.

~~~~~~~~~~
Dinu Ionescu, nu am fost niciodata suparata, asta in legatura cu celalalt subiect. Cel mult deceptionata ca nu m-am facut inteleasa, dar asta e vina mea cred.
Da, cred si eu acelasi lucru ca toara lumea, ca tre sa ai ce sa vb cu o persoana atragatoare fizic pentru ca ea sa fie cu adevarat interesanta.
Dar nu mi s-a intamplat decat mie sa ma indragostesc si sa atribui calitati psiho-intelectuale unui "adonis" doar pentru ca arata bine?
Sau sa nu pot sa imi imaginez macar ca as putea avea o relatie cu cineva de o personalitate remarcanta, dar mai putin aratoasa?

I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.

Aici e un forum pe care se poate discuta liber asa ca fiecare poate sa scrie ce-i trece efectiv prin cap, nu sunt restrictii decat daca se aduc jigniri sau injurii in adevaratul sens al cuvantului (si atunci administratorii intervin de regula). Poti sa nimeresti si peste unii care sa faca misto de tine, asta este, ghinion de nesansa...ce sa-i faci.

Cum e mai grea exprimarea in scris decat aia prin vorbit (mai directa) uneori se intelege gresit ceea ce vrei sa spui (zic in general) si de aici pot sa iasa neintelegeri si chiar dispute pe alocuri. Dar asta e sarmul Cafenelei ca sa zic asa...ai parte de discutii in contradictoriu pe diverse subiecte. Daca nu-ti place un interlocutor si te calca efectiv pe bataturi, evita-l sau actioneaza butonul "Utilizator ignorat". E simplu.

Pe mine una ma amuza unele conflicte fiindca sunt pornite pur si simplu din chestiuni extra-minore. Nu-mi vine sa cred cum se ambaleaza lumea fara rost. Recunosc ca mi se mai intampla si mie sa ma ambalez dar sa ma cert nu prea, fiindca nu merita.

Venim aici ca sa ne amuzam si sa ne destindem nu sa dezbatem problemele umanitatii cu indarjire. E clar ca o data ce deschidem un subiect si pornim in eter niste idei, se vor gasi zeci de interpretari si pareri diferite ale unor utilizatori diferiti, clar. Doar nu o sa gandeasca toti la fel. Despre nivelul de educatie nu mai vorbesc...asta ramane sa discutam intr-o alta conferinta :).

Poate nu stiai ce este telepatia,de aceea nu puteai sa dai o explicatie fenomenului.Telepatia este transmiterea gandurilor de la o persoana la alta.Fenomenul se pare ca exista si este mai intens intre persoane legate sufleteste una de alta(parinti si copii,frati,soti,etc.).Mi se intampla si mie de multe ori sa "intuiesc",sa ghicesc ceea ca gandeste o anumita persoana;mai mult mi s-a intamplat sa ma gandesc in acelasi timp la acelasi lucru cu altcineva(de pilda cu unul din parinti).Probabil ca intre creierele unor astfel de persoane se stabileste o legatura invizibila,asa cum ar fi de pilda de tipul undelor electromagnetice.Daca ai tu o alta explicatie,o poti spune.

Cred ca fenomenul telepatiei exista,poate ca nu are o explicatie supranaturala.Mi s-a intamplat si mie sa ma gandesc la aceleasi lucruri in acelasi timp cu parintii mei,si li s-a intamplat si parintilor mei sa se gandeasca la acelasi lucru in acelasi timp.Fenomenul acesta s-a petrecut parca prea des pentru a-mi pune problema ca ar putea fi o pura coincidenta.Explicatia poate fi una extrem de banala si fara a avea un caracter supranatural;activitatea creierului uman se desfasoara cu ajutorul impulsurilor nervoase,care pot fi asimilate unor microcurenti electrici sau biocurenti(activitatea creierului poate fi considerata ca fiind si una electrica,de intensitate mica-fenomenul activitatii electrice a creierului poate fi inregistrat si studiat cu ajutorul electroencefalografului).Activitatea aceasta electrica geereaza un camp electromagnetic,de asemenea de intensitate slaba.Este foarte posibil ca unele organisme care sa fie foarte sensibile la variatiile de camp electromagnetic din jurul lor,ca atare unii dintre noi sa perceapa aceste modificari si sa le prelucreze la nivelul subconstientului.Pe aceeasi baza s-ar putea explica si meteosensibilitatea unor persoane,care sunt influentate de incarcarea atmosferei cu diversi ioni,predominant pozitivi sau predominant negativi.
P.S.Nu ti-am mai trimis in ultimele zile mesaje pe privat,desi am primit de la tine vreo cateva.Pe unele din ele nici macar nu le-am citit.

normal ca de la asta erai capiat !! mai ales ca partenera ta (nu-i spune inca iubita pana nu-ti declari sentimentele si iti sunt impartasite, de cate ori te-am invatat!!! ntz ntz ntz) este plecata de obicei in we, nu intra pe cafenea si tu umbli de bezmetic de la masa la masa.. dar cand vine... imi spuneti? cand vine???

dragoste este atunci cand daca nu e ea/el timpul devine o povara...:) (si mai stiu, dar nu mai zic... sic!)

ps- textul nu-l mai poti edita daca cineva a dat reply la el. mi s-a intamplat si mie. facem abstractie de el, nu-i bai :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Eliade a fost mult mai mult...am auzit nenumarate persoane care sustin ca dupa lecturarea operelor sale au avut o revelatie...si asta mi s-a intamplat si mie, dar nu prea are legatura cu subiectul, sau poate are...
Eu am o fire foarte curioasa, imi place mai mult sa analizez lucrurile decat sa le practic....si v-am intrebat de budism deoarece mi-au placut principiile pe care acesta se bazeaza......unele sunt asemanatoare cu cele pe care le-a enuntat chiar Iisus, insa......diferenta e facuta de cartile fundamentale ale acestor 2 religii...Biblia e o selectie facuta de om a scripturilor, ceea ce nu mi se pare normal...iar cartea lor ( nu mai stiu cum se numeste) e scrisa chiar de fondatorul religiei
si cred ca e normal cand auzi de oameni cu diferite "puteri" obtinute prin meditatie sa te intrebi cum reusesc...
Va multumesc ca mi-ati impartasit din cunostintele voastre

Sigur, sunt nuante si nuante. Ai dreptate. Eu ti-am raspuns la modul ideal. Asa as face eu la o adica daca un prieten m-ar cere ajutorul. Mi s-a intamplat si mie sa imi fie solicitat ajutorul si sa nu pot sa-l ofer din varii motive. Dar nu ca nu am avut chef. Aici te-ai exprimat gresit. Din lipsa de timp poate, din alte motive mai importante (boala, etc.) sigur ca da. Dar nu din lipsa de chef. Asta nu. E greu sa refuzi un prieten la nevoie insa prietenul adevarat intelege situatia, nu iti da in cap. Vorbesc de prieteni pe bune, nu de surogate. Cine nu intelege o situatie de forta majora nu e prieten, e altceva. Prietenii buni nu sunt egoisti. In general eu am gasit o alta solutie in cazurile astea, o solutie de compromis ca nici sa nu-l las pe prieten la nevoie dar nici sa nu ma fortez eu sa fac ceva ce nu puteam fizic vorbind. Daca vrei, gasesti solutii la o adica. Bunavointa sa existe ca restul vine.

Nu poti mereu sa zici ceea ce simti din pacate sau din fericire. Nu stiu cum e mai bine sa scriu. In general oamenii au tendinta de a critica la ceilalti ceea ce le lipseste si lor. Vine din subconstient. D-aia aia care critica mereu pe cei din jur au mari probleme ei insisi, probleme interne, lacune mari in comportament. Nu-si vad barna din ochi cu alte cuvinte. Apoi nu poti sa-ti permiti sa spui necunoscutilor, cunostintelor sau chiar prietenilor apropiati chiar tot ce crezi despre ei. Oamenii sunt foarte sensibili, ii poti rani usor si de multe ori perceptiile despre cineva pot sa fie neadevarate. S-ar crea multe disensiuni la mijloc. Si apoi nimeni nu e perfect. Mai conteaza si cum spui ceea ce spui. Una e sa dai cu bata in balta si sa te crezi superior in micimea ta si alta e sa spui cu vorba buna, din dragoste. Alteori e mai bine sa taci si sa nu te bagi. Fiecare trebuie sa-si invete lectia singur, oricum nu prea asculta lumea de sfaturi.

între noi sunt doua oceane de singuratate,
o sâmbata si-o duminica
jumatate de abis tie, jumatate mie
jumatate de mar mie, jumatate tie

Radu, abisul e peste tot...impartit in jumatate e mai usor de alunecat in el (?)
sunt weekend-uri si weekend-uri...unele sunt goale si ni se pare ca le putem umple cu aerul scurs din neputinta noastra. a mea, a ta, a lor...

vinerea se nasc fluturii si mor oamenii
sau invers, depinde din ce parte a saptamânii vii

cred c-ai dreptate...
mai este o posibilitate: sa nu se nasca nimic sa nu moara nimeni; stii (sau nu), atunci cand fluturii se opresc din metamorfoza si oamenii isi amana moartea de weekend. poate e doar iluzie si-atat...dar e mai rau asa.

azi e vineri
azi, dupa prânz,
începe
libertatea cu care nu stii ce sa faci
zborul cu care nu stii ce sa faci
marul cu care...

mi s-a intamplat si mie, acum o mie de ani...am luat-o de la "alfa" invatand sa dau cu sambetele si duminicile de pamant; libertatea era cea a detinutului care s-a trezit in afara portilor, la umbra de copaci, nu de ziduri.
...si ce confortabil isi aranjase el celula in atatia ani!...si ce apreciat era el de administratia penitenciarului!...totul curgea de la sine, lin si frumos.

lumina reflectoarelor poate incetini zborul dar nu-l poate ucide...nici biroul din redactie, nici sutele de documente "word", nici bazaitul imprimantei, nici "chefurile" ad-hoc impreuna cu colegii.
si totusi...cati nu au toate saptamanile un ocean de singuratate!?

sunt sigur c-ai inteles ce-am vrut sa spun.
unele poezii semnate Radu Herjeu ma fac sa privesc in mine si mult mai departe.
deocamdata, inca mai umplu goluri, precum Alex...le golesc tot eu, cand mi-e "sete"...bine ca am cu ce le umple! (sau asa cred.)

acestea fiind spuse, iti doresc weekend-uri vii... :)

Intruder

______________________________________
"The sun is shining. But the ice is slippery."

Cu siguranta ca nu esti singura careia i s-a intamplat asta si din pacate nici ultima. Mi s-a intamplat si mie sa fiu acuzata pe nedrept si ca o prima reactie deloc inspirata, m-am revoltat, am fost nefericita si dezamagita. Atunci am incercat din toate puterile sa ma apar, sa fac intr-un fel ca adevarul sa iasa cumva la suprafata, iar mai apoi cand am obosit si fizic si psihic am renuntat definitiv. A trecut ceva vreme de atunci, lucrurile s-au mai asezat, adevarul inca n-a aparut de nicaieri si nici macar nu mai sper sa apara, insa cel mai important lucru este ca eu in sinea mea nu ma simt vinovata cu nimic din tot ceea ce mi s-a pus in carca.
Tot ce pot sa-ti mai spun este doar faptul ca nu merita sa suferi prea mult pentru lucruri, fapte si ganduri care de fapt nu-ti apartin, chiar daca poate parea imposibil de pus in practica e cea mai buna metoda. Ca o completare la cele de mai sus, mai vreau doar sa-ti spun sa nu faci prostia de a te simti vinovata si de a evita persoana respectiva, pentru ca nu asa poti sa-i dovedesti ca esti puternica ci poarta-te normal si firesc, ca si cum toate minciunile nu te-ar fi afectat.
Iti doresc succes si poate ca macar la tine timpul sa faca lumina, sa arate adevarul asa cum e si atat cat e, asta in cazul in care n-ai dat peste vreun salvator al planetei care vrea sa-ti testeze limitele, care cauta peri in palma, care te aduce pana la limita nebuniei ca mai apoi sa se erijeze in psihanalistul tau si sa aiba ce trata:D

multumesc pentru comentariu
desigur ca exista o explicatie logica pentru fiecare situatie nefericita de acest fel
intrebarea de fapt trebuia "despicata" astfel
1.din nefericire (sau din pacate) de ce li se intampla asa ceva?
2.(parafraza dupa un film din copilarie :) )de ce "toate mi se intampla numai mie?"
desigur ca ne schimbam,si voi si noi.
mai rau este, parere proprie, cand unul dintre parteneri doreste cu tot dinadinsul sa preia controlul asupra celuilalt.sau planuieste asta de la bun inceput, poate chiar ca punct de plecare intr-o viitoare relatie "cimentata" cu acte in regula.
dar asta e alta discutie
inca o data multumesc pentru sinceritate

ZARAZA ca ma intrebai despre ce era filmul, CHER a descris un pic subiectul. Numai ca era vorba de un cuplu, ea era super norocoasa, pina cind s-a indragostit de el, si "i-a transferat" oarecum norocul ei. Si stii, cind spui ca toate mi se intampla numai mie, ei, exact toate se intamplau numai tipei. Cand fluiera dupa taxi nu oprea nici unul, cind se simtea cel mai bine i se rupe tocul la pantofi, urmeaza sa fie concediata, etc, in timp ce tipului ii merge super. Ca esenta e un film usurel, si de duminica, insa daca-i iei contestul te lasa pe ganduri, ceea ce mi s-a intamplat mie. Oricum, va multumesc pentru comentarii

lucruri marunte care mai mult decat bucura, o fac fericita.
mi se intampla si mie candva
acum, intr-adevar...doar ma bucura, si-mi pare rau ca "doar".

aflu cu surprindere de nacazul tau.
sa stii ca mi s-a intamplat si mie, cativa ani de-a randul, o chestie de-asta absolut stranie.
totul a inceput intr-o dimineata, cand, vrand eu a merge la serviciu si deschizand usa de la apartament (nu locuiesc la curte) am gasit un fel de soparla pe presh, trei piuneze si cateva fire de ata colorata - rosu, negru, verde si alb - care formau un fel de cruce...nu stiu sigur, poate mi s-a parut.
am dat cu piciorul la toate astea si nu am tinut cont.
a doua zi, vrand sa sterg cada, am vazut un desen pe ea in forma de soparla ... l-am chemat si pe barbatul meu, care a zis si el ca seamana perfect.
am fost la o vrajitoare s-o intreb ce dracu e cu astea si mi-a zis ca e magie neagra.
cred si io! ca am avut tot felul de ghinioane...era sa cad intr-o gura de canal, mi s-o prins tocul in sina de tramvai ca era sa treaca tramvaiul peste mine si in orice masina in care ma urcam se intampla un accident.
in cursul unui an jumate mi s-a stricat toata aparatura electrocasnica din casa si mi-a explodat televizorul.
norocul meu ca nu a facut flama, ca era langa perdea si daca lua aia foc imi ardea toata casa.
ce sa-ti mai spun?
io am nr de tel de la vrajitoarea aia care m-a dezlegat, dar trebuie sa-ti iei un concediu ca sa vii, ca nu descanta prin telefon sau mai stiu io ce, ci doar in prezenta ta si in mai multe sedinte a cate 800,000 lei vechi fiecare.
ma rog, acuma o fi ajuns la un milion, dar iti spun eu, merita banii.

multa sanantate iti doresc si daca vrei nr de tel, ti-l pun la dispozitie pe mp.

- vesnica "invinuire" a soartei si a ghinionului, figura de martir, se pune la (i)? Ceva de genul : "mi-i se intampla numai mie";
- dintre (i), (ii), (iii) - care e oare mai putin distructiva? Pe termen foarte scurt as zice ca (ii), pe termen mediu (i) si pe termen lung (iii).

p.s. ma gandesc si la exemple

Mi-a placut enorm fraza despre seminte!esti un dulce Cosmacpan!
amica mea are sa reflecteze serios la ce zici tu, pt ca ai mare dreptate!
e bine pt ea sa uite si sa treaca mai departe, nu-i asa?
iti dai seama ca n-a zis nimanui de intamplare, doar mie;
dar se gandeste sa scrie o carte si m-am oferit s-o ajut;se mai descarca si ea;
cu prietenie
Cleo

da, mi s-a intamplat si mie.
eram pe buda. si buda era veeerdeeee...capacul era gaaalbeeeen.
ma rog, asta-i din alt film dar se potriveste ca cuiul in gaura.
deodata m-a pocnit muza. stii cum e...sta omu' pe buda si citeste "Libertatea" si deooo-data vine muza peste el, fara sa bata la usa. ii da una in bot si se cara.
imediat mi-au venit versurile astea in tzeasta:
"iubita mea cu tzatze mici
iubeste-ma sau fugi de-aici"
alerg repede-repede cu pantalonii-n vine, la iubita mea.
ea m-astepta goala-pushca in patul cu baldachin si jucarele de la sex-shop.
m-a privit galesh si-a zis:
- huuuuoooo...pttrrrruuuu! pune frana ca nu-ti permit fara preludiu!
- ce preludiu dragostea mea? mi-au venit in minte niste versuri si vreau sa le notez! nu mai e pix in baie, nici reviste Rebus.
- aualeoo...da? stai ca-ti da mamicu' un marker si-o foaie dictando sa le scrii! ahhh! scrie-le in inima mea, scrijeleste-mi aici pe piele, langa tatoaju' cu veveritze, versurile alea!
iubejte-ma salbatic, mushca-ma, zgarie-ma, rupe-mi coastele! poseda-ma nenorocitule! da-l reaq de preludiu, trecem direct la desertul cu frishca!
- cum? chiar fara preludiu, nu poci! lasa-ma sa te pup macar!!
- pupa-ma, ma! pupa-ma!...sa ma pupi chiar in epicentru ca acolo imi place!
- ce epicentru mamicule? vrei sa mi se blocheze acul seismografului???
- las' ca nu se blocheaza! daca nu ma pupi unde-ti spui io, am sa dau in dambla si-o sa latru!

ma rog, nu stiu ce-am facut...eream cu cutzitu' la gat si iubita m-a agresat secsual. m-a agresat intr-un mod josnic, sunt marcat pe viata, sunt profund shocat!
ea zambeshte manzeshte si zice: "cretinule, nimic nu stii! acolo nu era Vrancea, erau Muntii Apuseni! da' las' ca te ia dracu'! fa-ti rugaciunea ca morrrri! te urrrrrrazc! ahh! te vreau parlit ca pe porc, pus pe gratar si mancat in sanje! fa-ti rugaciunea ca s-a termenat!!!
oaaaaaachei! ete ca nu mai pot io! ma duc in paradiz si ma harjonesc cu sirotlik!
ca Catalin cu Catalina...pricepi?!