toate mi se intampla numai mie

mie unul mi se rupe atat de el cat si de laturile cel l-au inconjurat si care acum isi umezesc buzele si isi freaca palmele.
despre ce a facut in viata asta, probabil, va da socoateala acolo unde sufletul lui ajunge.
biserica insa are o mare problema pentru ca e intr-un context dificil.
sper sa se faca odata curat .... dar stiu ca nu se va intampla.
pana atunci, inaltele fetze fac poze la catafalc, ca nu cumva sa rateze momentul de publicitate. josnic!

motanele, esti turc?! Nu astept nimic in particular, deci NU O SA AM SURPRIZE :))

proletare, "un fel de adoptie intrauterina" = seamana, dar nu rasare :)). In adoptie (fie ea si intrauterina) stii ca nu este al tau, pe cand in cazul descris de mine (inspirat de laura, asa isi zice ... el ;) mental si biologic crezi ca-i al tau, dar nu-i! IN plus, stii ca al tau este altundeva;)

anisia, multam de raspuns si pt faptul ca te-ai extrapolat in aceasta situatie fara sa consideri acest subiect un tabu sau mie nu mi se poate intampla, deci de ce sa ma gandesc la asta.

Cu ph-ul trisezi fata de intamplare.

explicati-mi si mie cum tre' sa fie ph-ul ca sa faci fete si cum tre' sa fie ca sa faci baieti? si cum il influentezi? inca nu m-am hotarat ce vreau, dar sunt curioasa daca merge :)

zaraza

Da, eu zic ca e in genul poeziei populare scrisa si am incercat sa fac o carte cu poezii pentru fiecare familie din satul meu ceva cu care sa se identifice, fiecare numar de casa are un poem cu o intamplare, e o mica monografie in versuri a unor oameni care au fost odata pentru cei din generatia mea, povestiri povestite "pe şanţ" povesti facute uneori sa ne sperie alteori simple intamplari de fiecare zi spuse la o barfa mica .Imi place ideea, am poemele
dar vreau sa vad si reactia doar ca se adreseaza mediului rural exclusiv sie mai greu de gasit pe internet cei cu care sa interactionezi."Adrisantilor" mei le plac, sunt chiar incantati dar incercam si reactia altora care au trait sau inca traiesc in mediul rural
sa vad daca place sau nu.:):):)Voiam sa vad cum sunt primite emotional si de altii, daca trezeste sau nu amintiri .Asta-i povestea poemelor arhaice ale Valeriei care mie personal imi plac dar pe altii vad ca-i scot din pepeni.:):):)

:))) haha, si tu plateai cheltuielile de judecata, da? ca io sunt student amarat :)))

Da, nu ne intelegem. Si stii de ce? pentru ca-mi suna gresit in ureche cuvantul "minciunele". Cred ca aici e buba. Chiar daca o sa ma repet, iti mai explic odata... ca mie imi plaaaaaace sa explic :)))
Hai sa o iau pe un exemplu, poate c-o fi mai usor de explicat ce vreau eu sa zic. Sa zicem ca eu sunt impreuna cu nenea x. Intr-un moment intim ii spun: dragul meu, te iubesc. si azi, si maine, si la nesfarsit. Ii spun asta pentru ca asa simt atunci.
Dupa un timp (zile, luni sau ani. nu conteaza), se intampla ceva (o suma de evenimente, sau doar unul. iara nu conteaza) si sentimentele mele dispar. mor. sunt ucise. adorm. iara nu conteaza dece. ele dispar. si deci nu-l mai iubesc pe nenea x. Si ii spun dragul meu, nu te mai iubesc. vreau sa plec de la tine. La acest moment inseamna ca am mintit atunci cand ii spuneam ca il voi iubi la nesfarsit? Nu. Dupa parerea mea, nu. Inseamna ca si atunci, si la momentul disparitiei lor (a sentimentelor) am fost o persoana sincera care i-am spus ce simt la momentul vorbirii.

Asa, ti-am explicat. Acum e randul tau sa-mi spui unde se incadreaza minciunele de care tot pomenesti. :)

zizi e inspaimantata ca a "stricat" ceva aseara cu setarile, ca pe conferinta de fata, de la un comment incolo ii apar toate bold+italics.

Si tot asa imi apar si mie. Pe mine insa nu ma deranjeaza, ca mi s-a mai intamplat uneori sa le vad in blod/italics pe alocuri. Dar pentru ea, daca stie cineva "sa repare", ar fi tare bucuroasa. :)

Iar daca nu, zizi, las asa, nu-ti fa grihi ca nu-i nimic, restul se vede "normal". :)

Vi s-a intamplat sa visati, sa va treziti, sa adormiti iar si sa continuati acelasi vis ? Mie da. Din pacate a fost un cosmar. Brrrr.

alex

nu vroiam sa se intample acest lucru...la inceput nu il vroiam, era mai mult ca sa imi demonstrez mie ca pot sa cuceresc pe oricine........Vreau sa-l fac sa ma iubeasca ....E asa placut sa faci dragoste cu el!!!!!

sujetul asta e o gogorita.

Da, mi s-a intamplat de multe ori sa-mi imaginez moartea :) Nu in momente de disperare, asa pur si simplu m-a dus gandul. Si cum nu mi se pare terificanta ideea mi-am imaginat si inmormantarea ideala, cu lux de detalii:) Dont, worry, nu v-o povestesc:))


Cat despre faptul ca un cafegiu cu care am vorbit poate ani de zile dar despre a carui viata privata nu stiu nimic ar putea sa moara fara ca noi sa stim, da mi-a trecut si mie prin gand. E trist, dar nu te poti astepta de la om sa te anunte ca a murit, nu?:)

asa imi zic mereu in gand:"Doamne apara-ne si ajuta-ne sa ajungem cu bine!"dar in momentul in care semnalez anumite pericole,prefer sa mi se intample mie ce e mai rau decat sa ii stiu pe cei care sunt cu mine in masina morti sau mai stiu eu ce! nu as putea suporta gandul ca din cauza mea au murit!chiar daca sunt sau nu ca sofer vinovata

Simpatica intamplare, chiar m-ai facut sa rad :)
Si mie mi s-au intamplat multe penibile, desigur, si cred ca le-am mai si povestit pe aici. Acum nu-mi vine in minte niciuna mai siropoasa, dar ma intorc! :)

Mie-mi place cum foloseste talpa cuvantul "fortuit".
"era obosita si radea fortuit"

Fortuit=intamplator si nu "fortat".

Dragoste, prietenie, cam amestecate, bre.
Nu ca una o exclude pe alta.
Dar daca dragoste la prima vedere se mai intampla, o prietenie se construieste mai greu.
Mie cel putin, asa mi se intampla.
Mai bine ar fi invers :))

La "orice isi gaseste argument, nimic nu poate fi dovedit" am unele comentarii.
Largeste sensul pana simti ca se intinde coarda, pana ajungi sa-ti fie teama ca s-ar rupe si te-ar pisca de degete. "Reducerea la absurd" e o metoda la fel de buna ca altele, uneori chiar mai eficace. Prea des urmarim firul logic al curgerii, pierzand originea si sensul ei.
Aparentza e un dat, insa a ce?
Ce nu mi se intampla mie e imposibil
Ca punct de plecare e chiar mai bun decat daca s-a intamplat unuia e perfect posibil. Asta fiindca, in primul caz, esti trimis spre "pipairea" tuturor acelor "imposibilitati", pe cand in al doilea, increderea fara rezerve... credinta, te poate determina sa admiti una.
Iar cand, vreodata, te vei gasi intr-o intamplare neverosimila, de tipul celor respinse apriori, cu-atat mai mare iti va fi inclinarea de a le admite pe toate. Vorbim de extreme, da?
Asa incat, tind sa cred ca exista o credinta din slabiciune, a celor care se simt pierduti fara "o putere calauzitoare", cei care au nevoie sa li se predice despre minune si maretie si care iau de-a gata ce aud, si exista o credinta venita dinauntru, neimplantata si nechemata, experimentata personal.
Buun... aici ajunsi, parerea mea despre revelatiile predicate si scrise ar fi ca folosesc primei categorii de credinciosi. Si ateilor, sa aiba ceva de joaca :))
De aceea scriam mai sus ca-mi pot aduce mie insami argumente contra la tot; unul foarte bun ar fi ca puneam false probleme, cautand firul logic uman al unor transcrieri umane ale divinului. Mai altfel spus, am pretentia sa ma substitui unui alt tip de ratiune, in plus, bazandu-ma pe "traducerea" unora care, ca si mine, nu i s-ar fi putut substitui.

Pe felia mea de cer
Am descoperit o stea,
Tu esti steaua mea
Din trecutul efemer...

1. Cratimele!! Unde-s cratimele?? Fir-ar mama ei de treaba! Se duce limba romana de rapa si pe voi va doare-n diateza reflexiva! Pasivilor!

2. Salata elucubrativa fara dressing. Mananca-ti felia si lasa-te de scris. Asa te si saturi si nici conopida nu se rupe din lantz.

3. Ce sa copiez in clona? Capodopera, sau portretele? Las` c-o-ntreb pe sefa.

5. Descoperisi si tu o stea! Las' ca mai vin si altele mamicule, asculta la mine...

6. In loc sa pierzi vremea cu cerul, uite-te-n jur, ca n-or fi murit toti baietii, fata... (Mor cand vad femei tinere, ca se sclifosesc la trecut in loc sa vada prezentu'!).

7. Ceva nu-mi place... Poate ca ai scris "felie". Uite cum as fi scris eu:
Pe cerul meu nedescoperit
Tu esti steaua trecutului meu,
Observatorul din prezent sunt eu.
Nu, efemerul n-a murit!

N-o lua ca pe o critica!

8. A scrie despre iubire, e un lucru deosebit de frumos, pentru ca vine din lumea sentimentelor de langa inima. Iti doresc sa ti se intoarca steaua si sa fii fericita chiar daca si melancolia poate fi tare frumoasa...

9. Crezi ca zeul e in felia ta de cer? Pe ce te bazezi?

10. Incearca sa-ti gasesti linistea la Dumnezeu! Roaga-te, caci Domnul nu goneste pe nimeni care-i bate in poarta. In biblie scrie "Lasati copiii sa vina la mine!" (Citat din memorie). Nu inceta sa te rogi, nu-ti pierde increderea. Va veni si timpul tau. Si daca nu va veni, ramai cu credinta. Crede-ma, e cel mai frumos lucru.

11. Stilul e prea din topor. Prea e pueril. Liric e altceva.
Scrie-mi data, locul si ora nasterii, si-ti spun daca mai vine sau nu.

12. Felia=segment. i) Cerul insa e un tot unitar. ii) Daca-mi dai voie, deschid o confa pe tema asta.

12a. N-as fi scris pe tema asta, daca picky nu s-ar fi referit intr-o alta conferinta la o tema care de fapt n-are legatura cu felii de cer, insa n-are legatura nici cu conferinta asta, ceea ce m-a inspirat. Nici acolo picky n-a avut dreptate, insa a fost sustinut de haita.

14. Am scris un comentariu acum trei zile, la ora 12:14:31. Raspunsul a venit la 13:00:31. Dupa numarul de secunde (31), precum si judecand dupa simetria orei (13:00:31) sunt sigur ca mi-a fost boicotat comentariul.

15. Nu ca ma bag, ca nici habar n-am de fapt, dar asta cu ora simetrica mi se pare si mie foarte suspect, mai ales ca nu-i prima data. Nu ca acuz pe cineva, insa poate admin are un interes sa clarifice daca eu sunt rac, tc, acarmen sau altcineva.

16. Mi-am facut un blog. Cine ma iubeste vine acolo. Cine nu e un...

17. In 12 August 2007 am participat la un concurs de frumusete care se incheie pe 18 Septembrie 2009. Sustineti-ma va rog cu un vot pe "you noob". Trebuie doar sa va logati, ceea ce nu ia mai mult de o ora jumate. In schimb, promit ca la anul mai trec pe-aici, ca m-am inscris la un concurs de recitare.

18. Eu nu comentez, dar citesc tot ce se scrie. De aceea nu scriu nici aici ce-as vrea sa comentez.

19. Ia-ti un CD cu Wagner. Ca Bach e prea softi pentru stari din astea de spirit. Pe urma mergi in poiana cauta un cires inflorit si deseneaza cu condurul cercuri in iarba inalta, valurita de vantul care a venit in locul cavalerlui pe care-l astepti sa te scoata din rapa.


P.S. Orice asemanari sunt pur intamplatoare daca respectivul se simte calcat pe coada si se datoreaza spiritului meu fin de observatie, daca e de bine. Rog pe toti cei care se simt calcati ca mai sus, sa-mi scrie. Nu ca m-as angaja sa regret, dar m-ar interesa cine recunoaste ca are coada.

sorry, n-am scris sa va placa si daca asa v-ati inchipuit, atunci va dezamagesc!
daca va uitati cu atentie, am pus-o la "tembelisme".
ok, nici mie nu-mi place dar nu conteaza! asa ceva exista...stiati sau nu?
care aveti copii adolescenti, v-ati pus vreodata intrebarea "de ce sta copilul meu pe net? cu cine vorbeste si ce vorbeste?"..."aaaa...sta si el pe messenger, vorbeste cu prietenii...nu acceseaza situri porno sau situri neadecvate varstei lui... ce mare lucru ca discuta si se distreaza putin?!"
multi o fac din teribilism, sa fie si ei cool, vorba lui Yuki!
v-ati obisnuit s-aveti pe cafenea numai idile si tumbe? sorry, din nou!
doamnelor si domnilor, inteleg ca unii/ unele din voi sunteti mai sensibili, ok!
v-ati inchipuit cate lucruri si gesturi se fac cu mana dreapta (sa zicem)???
nope, dar va zice intruder ca el e mai din topor: cu mana dreapta iti tai felia de paine si-o duci la gura, cu mana dreapta iti mangai copiii, cu mana dreapta scrii, arati, schimbi vitezele la masina, te scarpini la ceafa si tot cu mana dreapta te speli la cur, cureti WC-ul, te scobesti in masele, s.a.
doamnele si domnisoarele sensibile...aveti impresia ca barbatii cand fac pipi, isi tin mainile in aer? nu, dar nu mai intru in amanunte, ca va repugna!
bun...si ce-i cu asta? ne spalam pe maini ce mare filozofie?...da, dar curul tot trebuie spalat si tot noi o s-o facem!

in alta ordine de idei, n-am ce sa traduc...fiecare intelege ce vrea si nici nu e necesar sa-nteleaga!

Honey:
sper sincer ca e SF si nu o conversatie reala...
nu, nu e SF...sorry si pentru tine!!!
nu e SF, in sensul ca asa ceva se petrece zilnic, crede-ma!
conversatia, da, e conceputa de mine, asa cum m-am priceput si cum am cules-o de aiurea, de pe net. nici macar o conversatie (reala si mai ales personala) de genul asta n-as indrazni s-o fac publica!
de altfel, am scris clar la inceput:
orice asemanari
cu situatii
sau nick-uri reale (sic!)
sunt pur intamplatoare.
am pus "sic" in paranteza pentru ca mi se pare putin ciudata si hilara asociatia "nick-uri reale".

cam asta-i...:D

mie cand mi-e foame nu vad/vreau altceva decat fripturi aburinde. :D

in schimb, dupa ce beau un paharel... :))) mai, foarte ciudat, parca totul imi e mult mai clar. serios vorbesc. mi s-a intamplat sa scriu o lucrare pt scoala sau ceva la 'buletin' in timp ce 'consumam' :D
si aveam o verva si-o claritate a ideilor ce le voiam expuse de nu se poa'.

si mie mi se intampla

"nu plang dupa el...plang dupa mine"

Mi-au placut foarte mult descrieriile si comentariile dvs..Intamplator am inceput sa citesc o carte rasfoita la intamplare in "Cora":"Inteligenta" de Osho, si ...iata-ma citind si cele scrise de dvs..Referitor la starile de meditatie,la iubire,tristete,la viata in general,pot afirma ca,din pacate, sunt niste coduri chimice,experimentate pe propia-mi piele !Cel mai mult m-a uimit senzatia de dragoste impatimita care m-a urmarit aproape o saptamana !Mie mi s-a schimbat viata in cateva minute, cand un doctor mi-a pus un diagnostic gresit.A urmat o perioada cumplita de cateva luni, in care aproape tot timpul eram intr-o stare de atac de panica, nu mai puteam privi o icoana pentru ca nu puteam intelege de ce sunt pedepsit intr-un asemenea hal, ma rugam sa mor, caci nu mai exista un colt in aceasta lume in care sa ma pot linisti !Am inceput sa rasfoiesc paginile de internet si singura alinare era sa dau cat puteam de energic din picioare .Seara reuseam sa ma linistesc ascultand muzica asa zis pt. relaxare :"Reiki".Au trecut luni de zile in care am "incercat" :Ipohondria, suprapusa peste o multime de elemente psihosomatice ce simulau o multime de boli.Odata cu vizualizarea unor floatersi oculari, au inceput depresiile . Am schimbat o multime de antidepresive moderne si am inceput psihoterapie.De la ora la ora, treceam in stari noi, ciudate.Cu frica ingrozitoare, paralizanta sau suferinta adanca sufleteasca deja eram familiarizat.Senzatia de iubire insa m-a surprins total!Eram indragostit de NIMENI ! Era o iubire profunda, neimpartasita,excitanta dar dureroasa sufleteste. Concluzionand reiese ca tot ceea ce gandim, este raportat la o zona din creier ce controleaza concentratiile unor hormoni(serotonina,noroandrenalina
dopamina,G.A.B.A., etc ).Conceptele despre viata au inceput sa mi se schimbe radical, am citit multe carti de psihologie, Reiki, QIGong, dar nu m-am regasit in niciuna .In aceasta carte insa, totul este logic, si chiar daca pare destul de apropiata de legile asa-zisului: "Satanism", cred ca imi va putea lumina drumul prin viata!

...dar nu era asta. Incercam sa spun nicionoutate, anume ca, atata timp cat exista limite, va exista si un "dincolo de limita"; in cazul de fatza referitor la limitele umane, pe care, ca si posibilitatile (acord de dependentza, nu?), le intuim a fi, fara a le putea identifica. Ce poate fi dincolo de limite? Alte limite... si altele... (spui tu si probabil ai dreptate), pana la "nici o limita"-merg eu (si nu m-ar mira sa am si eu dreptate) :))
Intrebarile mele, imi erau mie, un "ce-ar fi daca toate "bucatile de nimic" ar forma un "ceva" cognoscibil si definit; cum ar fi ca un muritor sa cunoasca principiile si mecanismul universal... sa-i fie la indemana "motorul si transmisia", asa incat, de-ar voi, sa poata "invarti roata". Putem plasa acest lucru inclusiv in ideea: "Sfarsitul cautarilor nu vine decat in superficial, pentru ca lumea si omul sunt infinit pasibili de cunoastere. Omul poate progresa la infinit (in planul eshatologic) iar lumea si universul se pot descoperi la infinit. Oricat de transparenta ar fi relatia taina subzista.", fiindca un "stiu pana unde", sau "stiu de ce" nu reprezinta necesitati ale lui "stiu cum". Un exemplu la scara redusa ar fi amnezicul cu abilitatati de neurochirurg. Nebunesc gand, presupun, chiar ocolind posibilitatea transformarilor profunde in ceea ce se cheama "conditie umana", am putea fi doar "amnezici", totul aflandu-se in acea parte de creier cu acces limitat, de la care mai primim in ratiune cate un flash :) Si cu asta, ma gandesc si la intamplarea revelatiei lipsita de orice legatura cu inteligentza sau cultura, ceea ce probabil exprima sintagma "sclipire de geniu", idei expuse inainte de a fi intelese de insusi cel caruia i-au venit in minte. De aici si "concluzia" ca nuami cel care ar respinge astfel de "informatie" neceruta s-ar putea spune ca a renuntat la cautare; dealtfel, vrem sau nu, "suntem cautati".

Deci... cum altii au inchipuit increatul sau moartea indragostita de un muritor :D, jocuri de imaginatie fac si eu, departe de filosofie, care mi-e straina.
In orice caz, mergeam prea departe cu "teama" aceea, eu una chiar ca nu simt ca m-ar pandi sfarsitul intrebarilor :))