toiagul păstoriei

...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Finally, now we know the meaning of the Red Spot:

For centuries, Hindu women have worn a red spot on their foreheads.
We have naively thought it had something to do with their religion.
The true story has just been revealed by the Indian Embassy in Washington.
When one of these women gets married, on her wedding night the husband scratches off the red spot to see if he has won a convenience store, a gas station, or a motel in Florida.

1.
"A Mineola man was arrested after taking a snapshot under a woman's skirt as she rode up an escalator in the Roosevelt Field Mall on Sunday, Nassau County police said.

Third Squad detectives said Scott D. Lyons, 31, of 366 Herricks Rd., had been standing behind an unidentified woman who was wearing a short skirt at about 3:30 p.m. when he placed a compact digital camera under the garment and took a picture.

Third Precinct Police Officers Thomas Kennedy and Glen Wachter, who were behind Lyons at the time, were alerted to the crime when the camera flashed, Det. Sgt. Richard S. Dorsi said at a news conference at police headquarters in Mineola Monday. The officers arrested Lyons once they reached the top of the escalator, which is near the Nordstrom store in the East Garden City mall. But the alleged victim disappeared into the crowd, Dorsi said.

"We'd love to talk to the victim," Dorsi said, urging anyone who has information about the incident to call Crime Stoppers at 800-244- TIPS. "She had no idea that this occurred."

Lyons could not be reached to comment Monday.

Dorsi said that police seized a camera from Lyons and that Lyons, who did not protest his arrest, also later surrendered his computer without officers seeking a warrant.

Lyons is charged with unlawful surveillance, a Class E felony.
Officers issued Lyons an appearance ticket and he will be arraigned in First District Court in Hempstead next Tuesday.

2.
"Upskirting" has happened in this state (Washington), so the state quickly passed a new paragraph to the law which governs lewd behavior with a camera (including cell phones) with respect to unsuspecting or non-consenting individuals. The target is not the camera, but the invasion of personal space by unwanted person/persons.
In other words, if you have their permission, it is okay! The rule is a fair extension of the "Peeping Tom" and hole in the ladies restroom ceiling/wall rules. Just a new application of what a reasonable person would find unacceptable behavior by a stranger.
We don't view it as a restriction on photographers, but a restriction on invasion of private body space.

de cand se traduce "jew" prin "jidan"(termen insultator)?

N-am intentionat sa jignesc pe nimeni si nu stiam ca "jidan" e un termen insultator; daca e imi cer scuze. Cum s-ar traduce atunci? --- ca n-am un dictionar englez-roman la indemina.

Dupa cite stiu eu: hebrew = evreu
israeli = israelian
jew = ? (eu credeam jidan---corectati-ma)
jewish = de religie ?

Citez mai jos pentru cei ce au timp sa citeasca din Oxford English Dictionary:

oed jew | more
Jew (d3(j)u:), sb. Forms: Sing. 3 Gyu, 4 Giu, Gyw, Iu, Iuu, Iuw(e, Ieu, Ieuu,
Ieu3, 4-5 Iwe, 4 (6 Sc.) Iow, 4-7 Iewe, 5 Ieue, 5-6 Iue, (Ive), 4-7 Iew, 7-
Jew. Plur. 2 Giwis, 3 Giws, Gius, Gyu(e)s, 3-4 Gywes, Giwes, Geus, 4 Iuu(e)s,
Iuwis, Iow(e)s, Ioues, Iewis, -ys, -us, 4-5 Iuwes, 4-6 Iues, 4-7 Iewes, 5
Iuys, 6 Sc. Iowis, Iouis, 4-7 Iews, 7- Jews; beta. 4 Iuen. [ME. a. OFr. giu,
gyu, giue, earlier juieu, juiu, jueu:-L. iudaeum (nom. -us) Jew (cf. Fr. dieu,
ebreu:-L. deum. hebraeum); in later Fr. juif, fem. juive. L. iudaeus was a.
Gr. iota-omicron-upsilon-delta-alpha-iota--omicron-sigma-, f. Aramaic y'hudai,
corresp. to Heb. y'hudi Jew, f. y'hudah Judah, name of a Hebrew patriarch and
the tribe descended from him. (The OE. equivalent was Iudeas Jews, Early ME.
Iudeow, Iudew: see JUDEW.)]
1 a A person of Hebrew descent; one whose religion is Judaism; an Israelite.
Orig. a Hebrew of the kingdom of Judah, as opposed to those of the ten tribes
of Israel; later, any Israelite who adhered to the worship of Jehovah as
conducted at Jerusalem. Applied comparatively rarely to the ancient nation
before the exile (cf. HEBREW sb. 1), but the commonest name for contemporary
or modern representatives of this group, now spread throughout the world. The
word `Jew' is also applied to groups, e.g. the Falashas in Ethiopia, not
ethnically related to persons of the main European groups, the Ashkenazim and
the Sephardim.
C. 1275 Passion our Lord 351 in O.E. Misc. 47 Pilates hym onswerede, am ich
Gyv penne? A. 1300 Cursor M. 3944 (Cott.) O sinnu etes neuer Iuu [v.rr. ieuu,
iew]. A. 1300 Cursor M. 11072 (Cott.) It halus bath Iu and sarzine. C. 1310 in
Wright Lyric P. (Percy Soc.) 100 Ich holde me vilore then a Gyw [rimes bowe,
trowe, now]. C. 1340 Cursor M. 4532 (Trin.) Therynne a iewes childe we fonde.
C. 1340 Cursor M. 18579 (Trin.) And namely leue herof no iwe For al pus dud
pei wip ihesu. 1387 TREVISA Higden (Rolls) VI. 385 Charles Grossus was
i-poysoned of a Iewe [v.r. Iuw]. A. 1400 Pistill of Susan 2 That was a Ieu3
ientil, and Ioachin he hiht. C. 1440 Promp. Parv. 266/2 Ive, judeus. 1530
PALSGR. 235/1 Jue a man of jurye, jvif. 1572 Satir. Poems Reform. xxxi. 173
Mair nor in Jurie dois the Jow. 1596 SHAKS. Merch. V. III. i. 61 What is the
reason? I am a Iewe; Hath not a Iew eyes? 1615 G. SANDYS Trav. 52 His mother a
Iew both by birth and religion. 1775 SHERIDAN Rivals II. i, She shall have a
skin like a mummy, and the beard of a Jew. 1820 BYRON Blues I. 77 You forget
Lady Lilac's as rich as a Jew.1940 AUDEN Another Time 116 He [sc. Sigmund
Freud] Was taken away from his old interest To go back to the earth in London,
An important Jew who died in exile. 1956 I. MURDOCH Flight from Enchanter ix.
126 `Of course, you realize that I could rescue you with my little finger,'
said Mrs Wingfield. `I'm as rich as a Jew!' 1970 R. D. ABRAHAMS Positively
Black iii. 76 The Englishman is arrogant and overbearing, the American is a
check-writing millionaire who doesn't mind the cost, the Jew tries to push
down the entry price into heaven. 1970 Times 28 Jan. 10/4 At the heart of the
matter lies the rabbinical definition of a Jew: a person born of a Jewish
mother, or a person who has converted to Judaism according to rabbinical law.
1974 J. R. BAKER Race xiv. 234 From the traditional religious point of view, a
Jew was a person born of a Jewish mother, but this formula suffers from the
defect that the defined word is included in adjectival form in the definition.
The same flaw occurs in part of the new definition enacted by the Israeli
Parliament in..1970, according to which a person is a Jew if he or she is the
offspring of a Jewish mother or has been converted to the Jewish faith by the
Orthodox Rabbinate or by the Rabbis of the Jewish Reform Movement or by the
Rabbis of the Jewish Conservative Movement.
plural. C. 1175 Lamb. Hom. 9 Alswa hefden pe giwis heore sinagoge. C. 1250
Old Kent. Serm. in O.E. Misc. 26 Hi..askede wer was se king of gyus pet was
i-bore. C. 1250 Old Kent. Serm. in O.E. Misc., 26 King of geus. A. 1300
Cursor M. 142 O pe Iuus [v.rr. iewes] and moyses. A. 1300 Cursor M. 19129
(Gott.) Thar badd pai iuen suld paim 3eme. A. 1340 HAMPOLE Psalter xxvii. 5
The iowes sloghe crist. 1387 TREVISA Higden (Rolls) VIII. 53 That he schulde
doo pe Iewes [v.r. Iuwes] out of Engelond. 1482 CAXTON Trevisa's Higden
(Rolls) IV. 369 The Iuwes accused Pilatus to Tiberius. 1533 GAU Richt Vay 30
Ve prech Iesu Christ crucifeit, sclander to the Iowis and folie to the
gentils. 1548-9 (Mar.) Bk. Comm. Prayer (Coll. Good Friday), Haue mercy upon
all Iewes, Turkes, Infidels, and heretikes. 1611 BIBLE 2 Kings xvi. 6 At that
time Rezin king of Syria..draue the Iews from Elath. 1619 SANDERSON Twelve
Serm. (1632) 2 In Rome there lived in the Apostles times many Iewes. 1710 etc.
[see FALASHA]. 1776 GIBBON Decl. & F. xv, The same..abhorrence for idolatry
which had distinguished the Jews from the other nations of the ancient world.
1968 L. ROSTEN Joys of Yiddish 142 Relentless persecution of Jews, century
after century, in nation after nation, left a legacy of bitter sayings: `Dos
ken nor a goy.' (`That, only a goy is capable of doing'). 1971 B. MALAMUD
Tenants 50 The Jews got to keep us bloods stayin weak. 1974 J. R. BAKER Race
xiv. 232 In various parts of the world today there are communities that
practise the Jewish faith in one form or another, but are ethnically distinct
from the Jews of Europe and North America.
gen. plur. A. 1225 Ancr. R. 394 Uorto acwiten ut his leofmon of Giwene
honden. A. 1225 Juliana 62 Ant poledest pinen ant passiun purh giwes read on
rode. A. 1300 Cursor M. 4532 (Cott.) Thar in a Iuen child [Trin. iewes childe]
we fand. C. 1300 Cursor M. 19289 (Edin.) The iuwin folc felune. C. 1300Cursor
M. 21696 (Edin.) Mang pe Iuwis lede. C. 1350 Childh. Jesus 616 (Matz.) Giwene
children feole..Him siweden. C. 1449 PECOCK Repr. III. iii. 291 If Cristen
preestis weren Iewen preestis. 1653 GREAVES Seraglio 150 In the Kings
Seraglio, the Sultana's are permitted to employ divers Jewes-women about their
ordinary occasions.
b Jew's eye: proverbial expression for something valued highly.
1592 G. HARVEY Pierce's Super. 85 A souerain Rule, as deare as a Iewes eye.
1596 SHAKS. Merch. V. II. v. 43 There will come a Christian by, Will be worth
a Iewes eye. 1833 MARRYAT P. Simple ii, Although the journey..would cost twice
the value of a gold seal, yet, that in the end it might be worth a Jew's eye.
1844 WILLIS Lady Jane I. 212 From dome to floor, Hung pictures..Each `worth a
Jew's eye'.
c Black Jew (see quot. 1967); also = FALASHA.
1807 C. BUCHANAN Jrnl. 4 Feb. in Christian Res. in Asia (1811) 192 The
resident Jews are divided into two classes, called the Jerusalem or White
Jews; and the Ancient or Black Jews. The White Jews reside at this place [sc.
Cochin]. The Black Jews have also a Synagogue here; but the great body of
that tribe inhabit towns in the interior of the province. A. 1817 T. DWIGHT
Trav. New-Eng. (1823) III. 174 The black Jews in Hindostan. 1822 Imperial Mag.
IV. 358 A copy of the Hebrew Pentateuch..found in one of the Black Jews'
Synagogues, at Cochin. 1843 J. C. MAITLAND Lett. from Madras xviii. 178, I
told him about the first preachers, the Black Jews, the Syrian Christians, &c.
1892 G. M. RAE Syrian Church in India x. 150 These black Jews are converts to
the faith from among the people of the land. 1907 I. ZANGWILL Ghetto Comedies
155 The black Jews..surrounded by all those millions of Hindoos. 1930 H.
NORDEN Africa's Last Empire 185 The black Jews among whom he works. 1964 [see
FALASHA]. 1967 D. T. KAUFFMAN Dict. Relig. Terms 77/1 Black Jews, in India,
term applied to brown-skinned Jews to distinguish them from a group known as
`White Jews'. Sometimes used also for Negro Jewish groups. 1974 J. R. BAKER
Race xiv. 232 The Falasha or `black Jews' of Ethiopia are members of the
Aethiopid subrace, a hybrid taxon.
d A ship's tailor. Hence also jewing vbl. sb. and ppl. a. Naut. slang.
1916 Chambers's Jrnl. May 278/2 They [sc. ships' tailors] were still known as
`jews'. 1916 Chambers's Jrnl., May 278/2 The term `jewing', as sewing is
still called. 1945 TACKLINE Holiday Sailor x. 102 There was the
`Jewing-bloke', who undertook tailoring repairs. 1945 TACKLINE Holiday Sailor,
x. 102 The `Jewing-bloke' had a rather ancient Singer sewing machine, bought
when ashore at Alexandria with..pay in his pocket. 1946 J. IRVING Royal
Navalese 100 A sailor-tailor is known as a `Jew'. 1962 GRANVILLE Dict.
Sailors' Slang 66/1 Jewing firm, ship's tailoring `firm' run by one or more
ratings who repair and make clothing.
2 a transf. and offensive. As a name of opprobrium: spec. applied to a
grasping or extortionate person (whether Jewish or not) who drives hard
bargains.
In medieval England, Jews, though engaged in many pursuits, were particularly
familiar as money-lenders, their activities being publicly regulated for them
by the Crown, whose proteges they were. In private, Christians also practised
money-lending, though forbidden to do so by Canon Law. Thus the name of Jew
came to be associated in the popular mind with usury and any extortionate
practices that might be supposed to accompany it, and gained an opprobrious
sense.
1606 Sir G. Goosecappe V. i. in Bullen O. Pl. III. 77 If the sunne of thy
beauty doe not white me like a shippards holland, I am a Iewe to my Creator.
1700 BP. PATRICK Comm. Deut. xxviii. 37 Better we cannot express the most
cut-throat dealing, than thus, You use me like a Jew. 1830 COLERIDGE Table-t.
16 May, Jacob is a regular Jew, and practises all sorts of tricks and wiles.
1844 D. KING Ruling Eldership II. i, It is undesirable..that he pass in the
commercial circle for what is there termed a Jew.1846 Swell's Night Guide
123/1 Jew, an overreaching fellow. C. 1861 E. DICKINSON Poems (1955) I. 160
'Twould be `a Bargain' for a Jew! Say-may I have it-Sir? 1906 J. M. SYNGE
Lett. to Molly (1971) 31 What have I done that you should write to me as if I
was a dunning Jew? 1920 T. S. ELIOT Ara Vos Prec 14 The jew is underneath the
lot. Money in furs. 1931 T. R. G. LYELL Slang 428 Why waste your time asking
him for a subscription? He's a perfect Jew where money's concerned. 1944
Britannica Bk. of Year 693 In March 1943 there were tirades from Bangkok radio
against the `Jews of Siam' (probably Chinese), who were accused of
profiteering. 1952 G. BONE Came to Oxf. xi. 34 There is a curious fallacy,
rather wide-spread, that a borrower of money is an innocent and hapless
person, while a lender is a shark, a harpy, a `Jew'. 1964 H. BROTZ Black Jews
of Harlem iii. 54 Occasionally the Black Jews forget they are Jews when
complaining about the fact that `the Jews' own all or most of Harlem!
b A pedlar.
In this use not depreciatory.
1803 G. COLMAN John Bull III. ii. 32 Here is two poets, and a poll-parrot,
the best image the Jew had over his head, over the mantle-piece. 1963 E.
MCBAIN Ten Plus One (1964) iv. 42 There was a guy who used to come around to
the door selling stuff, and my mother called him `The Jew'... For her, `Jew'
was synonymous with pedlar. 1970 J. H. GRAY Boy from Winnipeg 43 For us,
however, `Jew' was just another generic word that often included the peddlers
who were Greek or Italian. When we scrounged bottles it was to sell to `the
Jew', who was anybody that came along buying junk.
3 attrib. and Comb. a attrib. or as adj. That is a Jew, Jewish, as Jew boy,
butcher, girl, man, pedlar, physician, trooper (such expressions now mainly in
offensive use but not originally opprobrious); of or relating to Jews, as Jew
bill, hatred, toll. b objective, similative, etc., as Jew-drowning, -hater,
Jew-dear, adj.; Jew-like adj. and adv., -looking adj.
1765 BLACKSTONE Comm. I. x. (1793) 375 Very high debates about the time of
the famous Jew-bill; which enables all Jews to prefer bills of naturalization
in parliament, without receiving the sacrament.
1796 P. COLQUHOUN Treat. Police of Metropolis (ed. 3) vi. 125 Jew Boys..go
out every morning loaded with counterfeit Copper, which they exchange for bad
Silver, to be afterwards coloured anew, and again put into circulation. 1817
M. EDGEWORTH Harrington iii. 45 Mowbray easily engaged me to join him against
the Jew boy; and a zealous partizan against Jacob I became. 1873 TROLLOPE
Eustace Diamonds II. liii. 361 You used to be very wicked, and say he was once
a Jew-boy in the streets. 1929 D. H. LAWRENCE Let. 10 Oct. (1962) II. 1208, I
do hate John's Jewish nasal sort of style-so uglily moral... Spring doesn't
only come for the moral Jew-boys-for them perhaps least. 1948 J. BALDWIN in
Commentary Oct. 334/2 Jules Weissman, a Jewboy, had got the room for me. 1954
Jewboy [see IKEY sb. and a.]. 1959 N. MAILER Advts. for Myself (1961) 50
Jewboy, blond Jewboy Wexler perched by the cellar window, tackling Japs with
machine-gun bullets. 1968 Daily Mail 9 Feb. 3/3 Angry viewers rang the BBC
last night to complain about an `anti-Semitic' remark on the TV programme
Softly, Softly. In last night's episode..the detective tells the man: `You
always were a great one for putting things in your wife's name, Bob, just like
a Jewboy heading for bankruptcy.' 1972 Observer 7 May, Mrs Lane Fox dismisses
what she calls the country set, who call their children `the brats', talk
about `thrashing them into shape', support Enoch Powell and still refer to
`jew boys'. 1974 New Society 3 Jan. 11/2 A car's desirability also creates the
opposite reaction, in that envy is easily turned to resentment and aggression
towards, for instance, the `jewboy', the `poser', the `toffee nose' and the
`business classes' who sport expensive and powerful cars.
1849 W. S. MAYO Kaloolah (1887) p. viii, Oil, garlic, salt fish, and Jew
brandy.
1613 PURCHAS Pilgrimage (1614) 213 Thus you see the Iew-butcher had need be
no botcher, but halfe a Physitian in Anatomizing.
1755 J. SHEBBEARE Lydia (1769) I. 274 [He] must have had this jew-craft
among his reasons for endeavouring to naturalize the Jews.
1899 A. WHITE Modern Jew 122 There are many instances of the drollery of
*Jew-drowning in the annals of monkish historians.
1796 E. WYNNE Diary 11 Dec. (1937) II. ix. 139 Before having ever seen us she
declared that we were all excepting the youngest, like little crows and Jew
girls. 1930 E. POUND XXX Cantos x. 45 Wives, jew-girls, nuns. 1971 B. MALAMUD
Tenants 50 Jewgirls are the best whores.
1899 Westm. Gaz. 18 Sept. 2/2 The nature of the wounds roused amongst the
*Jew-haters the old story of the blood sacrifice.
1898 Nat. Rev. Aug. 807 Outside Russia, Jew hatred is a matter with which
Governments have no direct concern.
1808 COBBETT Pol. Reg. XIII. 172 Through the means of a jew-like commerce
with the revolted slaves.
1905 JOYCE Let. 29 Oct. (1966) II. 127 For a Jewman it's better than having
to bathe. 1922 JOYCE Ulysses 336 I'll brain that bloody jewman for using the
holy name. 1938 W. B. YEATS John Kinsella's Lament in London Mercury Dec. 114
Though stiff to strike a bargain Like an old Jew man.
1771 SMOLLETT Humph. Cl. 20 Apr. Let ii, I was cheapening a pair of
spectacles with a Jew-pedlar.
1731 Gent. Mag. I. 403 Dr. Bass, a noted Jew Physician in St. Mary Axe.
A. 1680 BUTLER Rem. (1759) II. 84 And crucify his Saviour worse Than those
*Jew-Troopers, that threw out, When they were raffling for his coat.
c Special Combs.: Jew-bail, insufficient bail, `straw-bail'; 'Jew-baiting sb.
= Ger. Judenhetze, systematic harrying or persecution of Jews; so Jew-bait v.
nonce-wd., Jew-baiter, Jew-baiting a.; Jew-bush, a euphorbiaceous plant of the
genus Pedilanthus; Jew-cart (see quot.); Jew-lizard, a large Australian
lizard, Amphibolurus barbatus; Jew plum = OTAHEITE APPLE; Jew Tongo, a
language spoken among Bush Negroes in Surinam, possessing a structure largely
derived from West African languages and a vocabulary largely derived from
English.
1785 GROSE Dict. Vulg. T., Jew Bail. 1797 MARY ROBINSON Walsingham IV. 283
He..did the deep ones with Jew-bail, till they were up to the trick.
1892 Sat. Rev. 18 June 700/2 [He] is always going about Jew-baiting and to
*Jew-bait with pen or sword.
1883 Pall Mall G. 19 Nov. 3/1 [They] are now in full possession of the case
of the German jew-baiters against the Jews. 1907 I. ZANGWILL Ghetto Comedies
85 She's honest... She won't fall back on the old Jew-baiter. 1945 W. S.
CHURCHILL Victory (1946) 145 Julius Streicher, most notorious of Jew-baiters,
was captured by the Americans. 1960 C. DAY LEWIS Buried Day vi. 116 The same
herd instinct that produces Teddy Boys, Jew-baiters and Ku-Klux-Klansmen. 1974
G. MITCHELL Javelin for Jonah xi. 133 Benjy was unlucky enough to fall foul at
school of a ring of young Jew-baiters.
1883 Evening Post (N.Y.) 21 Apr., The Jew-baiting in Germany; the bloody
persecutions in Russia. 1898 Nat. Review Aug. 807 In the Empire of the
Tsar..Jew-baiting is a matter of high State policy. 1922 JOYCE Ulysses 202
Shylock chimes with the jewbaiting that followed the hanging. 1939 Ann. Reg.
1938 203 The brutalities began on April 23, and it was clear that the scheme
of Jew-baiting had been worked out in readiness for the `Anschluss'. 1969 J.
MANDER Static Soc. iii. 99 The American, however ugly, is no Jew-baiting
Gauleiter.
1830 LINDLEY Nat. Syst. Bot. 105 The Jew Bush, or Milk plant.
1840 MARRYAT Poor Jack xviii, Then we have what we call Jew Carts, always
ready to take [stolen] goods inland, where they will not be looked after.
1847 LEICHHARDT Jrnl. iii. 89 A small Chlamydophorus (*Jew lizard of the
Hunter [River]) was also seen. A. 1884 J. SERVICE Thir Notandums (1890) 205
From beneath a log the green Jew-lizard, or the iguana peeps.
1913 W. HARRIS Notes Fruit & Veg. in Jamaica 18 The Jew Plum..was
introduced to Jamaica in 1782 and again in 1792. 1920 W. POPENOE Man. Tropical
& Subtropical Fruits iv. 156 Jew-plum is another name for the ambarelle, used
in Jamaica. 1971 Caribbean Q. XVII. II. 14 Different name, same
referent..golden apple/Jew plum/pomme-citerre.
1933 L. BLOOMFIELD Lang. xxvi. 474 Two creolized forms of English are spoken
in Suriname (Dutch Guiana). One of these.., more divergent from ordinary
types of English, is known as Jew-Tongo. 1968 W. J. SAMARIN in J. A. Fishman
Readings Sociol. of Lang. 666 Amerindian pidgins... Saramakan (Jew Tongo,
Ningre-Tongo).
d Genitival Combs.: Jews' apple, a name for the Egg-plant or its fruit; Jews'
frankincense, a plant of the genus Styrax, or the resin obtained from it
(storax or benzoin); Jews' houses, name given to the remains of ancient
tin-smelting furnaces in Cornwall; Jew's letter, a text inscribed in Hebrew
upon a phylactery, regarded as the outward symbol or badge of a Jew; Jews'
lime, a synonym of Jews' slime (see below); Jews' mallow, a name for Corchorus
olitorius (N.O. Tiliaceae), one of the plants from which the fibre called jute
is obtained, used as a pot-herb in Egypt, Syria, and other countries; Jews'
money, a popular name for ancient Roman coins found in some parts of England;
Jews' myrtle, a name for Butcher's Broom, and for a variety of the common
Myrtle; Jews' pitch, Jews' slime, names for asphalt or bitumen (cf. Gen. xi.
3); Jews' thorn = Christ's thorn (see CHRIST 5); Jews' tin, name for lumps of
tin found in ancient smelting-furnaces (Jews' houses) in Cornwall.
1884 MILLER Plant-n., Solanum esculentum, Jew's-Apple, Mad-Apple... S.
Melongena,..Egg-plant, Jew's-Apple.
1760 J. LEE Introd. Bot. App. 315 Jew's Frankincense, Styrax.
1851 Illustr. Catal. Gt. Exhib. 162 In the reign of King John, the mines
[were] principally in the hands of the Jews..remains of furnaces, called
*Jews' houses, have been discovered, and small blocks of tin, known as Jews'
tin, have..been found in the mining localities.
1589 R. HARVEY Pl. Perc. (1860) 32 Iewes letter scrible scrable ouer the
Copurtenaunce of a mans countenaunce. 1598 FLORIO Worlde of Wordes To Rdr. A
vj, A fouler blot then a Iewes letter..in the foreheads of Caelius and Curio.
1731-3 MILLER Gard. Dict. s.v. Corchorus, Jews Mallow, ..sown in great
Plenty about Aleppo as a Pot-herb, the Jews boiling the Leaves of this Plant
to eat with their Meat. 1887 MOLONEY Forestry W. Afr. 289 `Jews' Mallow' or
`Jute' (Corchorus olitorius, L.)-Annual. This is one of the species that
affords the well-known fibre of commerce called `Jute'.
1577 HARRISON England II. xxiv. (1877) I. 360 Some peeces or other are dailie
taken vp, which they call Borow pence, Dwarfs monie..*Iewes monie, and by
other foolish names not woorthie to be remembred.
1856 N. & Q. Ser. II. I. 432/2 In some parts of Kent it [Ruscus aculeatus] is
called `*Jews' Myrtle'; and it is the popular belief, that the crown of
thorns..was composed of its branches.
1756 P. BROWNE Jamaica 40 Asphaltum, Jew's pitch. 1816 TINGRY Varnisher's
Guide (ed. 2) 1 Asphaltum..issues in a liquid form from the bottom of the lake
Asphaltis in Judaea; and hence the name of Jew's pitch.
1607 TOPSELL Four-f. Beasts 188 Iewes lime drunk in water..prescribed for a
remedy of this euill. 1639 HORN & ROB. Gate Lang. Unl. x. Sect.104 Salt-peter,
brimstone, Jew's slime, patrol, bole-armoniak,..are called mineral juyces.
1597 GERARDE Herbal Index, Iewes thorne, that is Christs thorne. III. xxvi.
1153 This shrubbie thorne Paliurus was the thorne wherewith they crowned our
Sauiour Christ.
1851 Jews' tin [see Jews' house].

Jew, jew, v. colloq. [f. JEW sb. (sense 2).] trans. To cheat or overreach, in
the way attributed to Jewish traders or usurers. Also, to drive a hard
bargain, and intr., to haggle. Phr. to jew down, to beat down in price; also
transf. Hence 'Jewing vbl. sb.
These uses are now considered to be offensive.
1824 C. HARDING Diary 29 Apr. in Sketch (1929) 75 He is a country clergyman;
and, from his Jewing disposition, I should judge he had more taste in tithes
than pictures. 1825 Constitutional Adv. (Frankfort, Kentucky) 15 Dec. 3/1 We
hope, for the honour and character of the state, that neither the legislature
nor the people, will Jew the items of expence. 1833 L. DOW Dealings of God
(1849) 189 If they [sc. the Jews] will Jew people, they cannot flourish among
Yankees, who are said to `outjew' them in trading. A. 1845 BARHAM Ingol. Leg.,
Bro. Birchington lxv, Is it that way you'd Jew one? 1847 W. IRVING Let. 30
Apr. in Life & Lett. (1864) IV. 19 Some mode of screwing and jewing the world
out of more interest than one's money is entitled to. 1848 W. BAGLEY Let. 14
Mar. in N. E. Eliason Tarheel Talk (1956) 279, I Jewed old Galloway down to
1.50 for ploughs. 1851 H. MAYHEW London Labour I. 368/1 Some of the ladies in
the squares..sets to work Jewing away as hard as they can, pricing up their
own things, and downcrying yourn. 1854 D. G. ROSSETTI in Rossetti Ruskin,
Rossetti, etc. (1899) 15 But as to his doings And jawings and jewings, William
brought me the news. 1870 Congress. Globe 7 July 5340/1 This bill supposes
that Congress..is ready to commence jewing down the pay of its General. 1872
Chicago Tribune 14 Oct. 8/2 The prices [for lodging] asked vary-the lodger
being generally asked as much as it is thought he will give. If he jews, he
will get it for comparatively little. 1883 G. M HOPKINS Let. 6 Dec. (1938) 195
You will I know say..that Jew is a reproach because the Jews have corrupted
their race and nature, so that it is their vices and their free acts we
stigmatise when we call cheating `jewing'-and that you mean that Disraeli in
1871 overreached and jewed his constituents. 1891 Daily News 2 Nov. 7/3 He'd
take care he didn't `Jew' him again.1897 [see HIGHLAND a. 2 b]. 1908 Dialect
Notes III. 324 Jew, to beat down the price. `I tried to jew him, but he
wouldn't jew.' 1926 Market Growers Jrnl. 1 July 3, I make my retail prices
about half way between grocery store wholesale and retail prices, and do not
stand for any `jewing' down. 1937 Scribner's Mag. Apr. 25 Thought we might get
the divorce a little under fifty dollars. Maybe we might jew the young man
down. 1939 A. POWELL What's become of Waring v. 140 Then we can meet again and
jew each other down. 1946 W. G. HAMMOND Remembrance of Amherst 121 Both here and at the mountain top we were unmercifully jewed for all the refreshments.
1947 L. Z. HOBSON Gentleman's Agreement i. 9 Now she was describing the large
new house she and Dick wanted to buy. `Did you close the sale on the old
place?' Mrs. Green asked. `Not yet. That cheap Pat Curran keeps trying to
Jew us down.' 1968 L. ROSTEN Joys of Yiddish 142 Just as some Gentiles use
`Jew' as a contemptuous synonym for too-shrewd, sly bargaining (`He tried to
Jew the price down,' is about as unappetizing an idiom as I know), so some
Jews use goy in a pejorative sense. 1970 R. LOWELL Notebk. 69 This embankment,
jewed-No, yankeed-by the highways down to a grassy lip. 1971 R. THOMAS Backup
Men xxi. 184, I say how much and he says this much and I say it's not enough
so we jew around with each other until we make a price. 1972 Harper's Mag. May
83 Jew the fruitman down for his last Christmas tree. 1972 New Society 11 May
301/1, I got jewed down..over the cheap offer.