ton amie

Intuiesc in tonul tau invidia pe cei care au avut sau au curajul sa ia taurul de coarne! De ce nu emigrezi si tu ca sa simti pe pielea ta realitatea din strainatate si cit de usoara este calea? ADEVARATA lupta pentru supravietuire va incepe cu primul pas pus in afara granitei, si cu toate astea nu iti vei iubi tara mai putin sau vei deveni mai putin patrioata.

Admin,

I shouldn't have to explain to you, but...

Toate punctele sondajului au ton de discriminare pe baza de rasa. Daca inlocuiesti cuvintul tigan cu unul din setul urmator: {jidan, negru, chinez, arab, spaniol}, iti poti imagina acest sondaj pe prima pagina a oricarui ziar mare dintr-o tara civilizata? Eu nu-mi imaginez.

Daca vrei, putem produce o alta gramada de exemple de sondaje prin care am putea jigni pe multi de aici, in grup sau in mod individual. Dar gindeste-te bine ce haos s-ar deslantui.

Totusi, eu inca astept un raspuns si o actiune din partea celui ce a propus sondajul; poate ca a fost pripit cind l-a pus.

Florin - mi-a placut comentariul cu c are a inceput acest blog si mersul la Paris al cuiva care merge in vacanta nu este pentru" zgiit". By the way - asa iti definesti tu vacantele ? Care e ADEVARATUL TAU motiv de a merge in vacante ? Well ?

Plus putin respect nu ar strica. Poate ai avut o zi proasta pentru ca mesajul asta nu e in tonul general al altor mesaje ale tale.

In primul rind as vrea sa stiu cu cine stau de vorba? Asa de curiozitate. Adica, d-le admin, esti un utilizator care a fost upgraded la grad de admin, sau esti cel ce a scris software-ul pe care-l folosim?

Esti de ceva vreme aici asa incat nu mai esti un incepator (sau cel putin n-ar trebui sa fii)
E adevarat ca am fost membru confirmat de ceva vreme, desi nu m-am considerat incepator nici cind eram nou pe-aici, din motiv ca acest forum nu e chiar asa de diferit dpdv tehnic de altele. Mi se pare ca e bazat pe o versiune mai veche a software-ului "drupal" (ma insel?).

So, inainte de a posta asfel de mesaje cu ton isteric
Eu as spune mai degraba ca tonul este al unuia iritat (adevarat, n-ar trebui sa ma enervez asa usor); daca as fi singurul care se plinge de aceasta problema a mesajelor disparute, ai avea dreptate sa te superi. Dar nu ti se pare ca ignori pe prea multi sub pretextul ca ei (utilizatorii) sint prea noi, sa mai stiu eu ce? Chiar ai incredere 100% in software-ul de aici? Stii de cite ori am auzit pe unii strigind tare la cer: "compiler bug!"; ei erau siguri de code-ul lor, si nici macar o data nu a fost cazul. Chestia e ca am invatat ceva in acesti ani de cind imi pierd timpul in informatica: am un simt cind e ceva in neregula cu software-ul pe care il folosesc. Am incercat sa atrag atentia la acest bug, dar de fiecare data cumva discutia se uita, e maturata sub coltul covorului. Ultima data cind am comentat mi s-a raspuns ca in loc sa comentez mai bine sa incerc sa ajut; apoi am raspuns admin-ului ca sa-mi spuna sub ce conditii si ce e de asteptat de la acest "ajutor", dupa care admin-ul n-a mai raspuns. Pai?

mai degraba da-ne detalii despre ce mesaj este vorba, ce continea, titlu, data postarii, etc, astfel incat sa putem investiga cat de cat problema ta

1) inteleg ca ar ajuta astfel de detalii, dar chiar traiesti sub iluzia ca de fiecare cind scriu ceva pe cafenea eu tin cont de astfel de detalii? :)
2) te inseli cind spui ca e problema mea; e a ta. Si vei mai auzi de ea, probabil de la altii. E un proverb, ca pentru fiecare intrebare intrebata, sint vreo cinci care nu vor fi intrebate niciodata. Daca te bazezi pe faptul ca nu prea multi comenteaza pe acest subiect, poate vei descoperi ca ei o fac pur si simplu din cauza comfortabilitatii. De ce spun ca e problema ta?---pentru ca e in interesul tau sa ai utilizatori multumiti.

Asadar, vrem detalii, fara de care reclamatia ta e fara nici o baza.
Nu sint de acord cu atitudinea ta. Deci d-ta crezi ca efortul de a inregistra detalii trebuie pus pe umarul utilizatorului; ceea ce e nedrept. Daca vrei sa ai un site care merge ca ceasul, si daca vrei ca utilizatorii sa te ajute cumva, trebuie sa ii ajuti si tu pe ei; adica sa facilitezi procesul prin care se inregistreaza detalii despre comentarii. De exemplu, de fiecare data cind adaug un comentariu, ce m-ar ajuta pe mine (si cred ca si pe altii) ar fi un radio-button cu optiunea "Confirma acest comentariu la adresa ta de email". Atunci nu numai ca as avea totul inregistrat: data, subiect, samd, dar chiar si intregul mesaj e duplicat, ca sa pot sa-l trimit din nou daca se intimpla ceva pe parcurs, sau pur si simplu sa pot tine o colectie a tuturor comentariilor pe care le fac.

--ikoflexer

P.S. Vreau sa-mi cer scuze totusi pentru ceea ce am spus in legatura cu posibilitatea ca adminul a sters vreun mesaj de-al meu din greseala sau alte motive... deh, dau vina pe vinu' si vinu' pe vina.

P.P.S. O sa incerc sa deschid o discutie tehnica despre software-ul folosit aici.

http://www.cafeneaua.com/node/view/4396

Portii: 4
Timp de preparare: 0.5 hours
Ingrediente:

O conserva de ton in ulei de masline MUSAI
Branza prospata de vaci daca te tin buzunarele poti folosi o cutie de Philadelphia iese beton 100g
O legatura de marar de cel negru de suparare cules de-o fata mare dimineata pe racoare plin de roua
Smantana groasa ca untul cam 50g
Un catel de usturoi chiar doi trecuti prin zdrobitor
Piper alb tot musai cam cat cuprinzi intre degetele unei gospodine dotata

Instructiuni pentru preparare:

Iei matale conserva de ton , o desfaci cu cheia speciala ,nu cu vreun cutit ostenit,sa nu te tai doamne fereste, si o rastorni intr-un castronel.Buuunnn.Iei o furculita pisezi omori tonul bine pana devine o masa uleioasa moale si tacuta.Pui 100g branza proaspata sau cutia de Philadelphia peste tonul omorat,smantana usturoiul piperul si amesteci cu nadejde chiar si cu mixerul ca e mai usor pana devine totul o pasta omogena si vai de tine daca nu la-i omorat cum trebe.Patrunjelul vine pe urma tocat asa de marunt ca si nici tie sa nu-ti vina sa crezi.Lasa deoparte rusinea si rastoarna-l si pe el in compozitie si de nu ti-o placea .........Pe paine prajita dimineata ,....POFTA BUNA!
Sursa: Viata-mi de marinar
Note:

Merge si ca antreu dar ca mic dejun face ravagii.

fara a folosi un ton doct si fara a introduce nici cel mai mic strop de enfaza as vrea sa va fac un mic rezumat din lecturile (disparate) din ¨Le Monde Diplomatique¨ revista lunara independenta, ce o puteti gasi si pe net in diferite limbi, scrisa in marea ei parte de diversi politologi, docenti sau academicieni din stiintele umaniste, scriitori.

Incep cu China. China este unul dintre cele mai mari pericole mondiale insa nu ca si forta beligeranta cat din punct de vedere al cresterii economice, crestere ce presupune o industrializare masiva (exista zone de 250 milioane de locuitori ¨virgine¨ din punct de vedere al consumului), si automat o poluare masiva. Despre politica ei externa se poate spune ca isi asuma rolul de mediator in mai toate tensiunile zonei, iar pozitia ei vis-a-vis de ¨axa raului¨, a fost cat se poate de transanta: nu va exista nici un conflict in apropierea frontierelor ei, nu doar pentru ca ar presupune un dezechilibru economic dar si un numar prea mare de refugiati de razboi.

Vorbind de refugiati, am intalnit urmatoarea afirmatie, rostita de un profesor al Universitatii Independente Barcelona, cum ca ¨interventia europeana in Bosnia era necesara, caci altfel se crea o masa de refugiati musulmani, in marea lor parte, cantitate de oameni ce nu puteau fi asimilati de catre tarile occidentale.¨ No comment.
Se poate trage totusi o concluzie: razboi=refugiati civili, refugiati civili=mana de lucru disperata, mana de lucru disperata atrage cu sine alte probleme de ordin social.

Parcurgand comentariile ajungem la pericolul islamist, si revenind atunci la ¨Le Monde Diplomatique¨, nu mai stiu in care numar (presupun ca se poate consulta arhiva) se afirma urmatoarele: ¨Al Quaeda este o marca care vinde¨. Fraza este ulterior explicata sub diverse aspecte din care se distinge clar conceptul de ¨cetate asediata¨ (expresia ii apartine lui Simeon), sau modul in care pericolul asta e intretinut oarecum artificial si mediatic.

Ca sa-mi expun o parere personala, cel de al treilea razboi mondial il traim exact acum, si este doar un razboi economic si cultural.

Tonul e pesimist, umorul morbid...si totusi, in ansamblu, mi-a placut! e adevarat, e totusi usor sa faci antireclama romaniei, sau societatii romanesti...as fi curioasa daca s-ar putea scrie ceva vesel si optimist pe tema asta...nu se pricepe nimeni la SF?

"-oamenii care pun tone de sare sau piper pe mancare (dupa parerea mea dovedeste lipsa de cultura culinara si-l jigneste cel care a preparat mancarea)"

da! dar ce te faci daca barbatul tau e singurul care face asta (asa mi se intampla mie :)))

Hai sa va povestesc una: ne ducem in vizita la niste prieteni. Foarte fericiti, ne anunta ca avem la masa preparatul X, ceva considerat o mare delicatese, dar care noua nu ne place deloc. Din politete n-am spus nimic si am mancat. Nu pot sa-ti spun ce rau ne-a fost dupa!!!

Poate povestesti si tu Honey despre vorbitul tare pe strada. Din ce stiu eu in Italia toata lumea vorbeste tare (mie-mi place chestia asta de mor!) deci banuiesc ca nu e considerat dovada de proasta crestere.

Ca sa fiu in ton cu noua directie a subiectelor din Cafenea...
Cand eram tanar colectionam ... femei ! ;)
==================================================
"o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

Unele conflicte sunt generate si de ton, vorbesc din propria-mi experienta. Sincer tonul sarcastic al comentariilor primite la una din conferintele mele, m-a cam saturat de cafenea.

Si chiar am crezut ca aici poti schimba pareri fara sa fi jignit, sau ironizat.De clubul oamenilor care gandesc.!Mare greseala din parte mea!

De atunci n-am mai intrat decat ca vizitator pe cafenea, daca nu vedeam conferinta ta,nici astazi nu ma bagam in vorba.! Bravo tie pentru subiectul propus! Suport intodeauna pareri contradictorii cu ale mele, dar totdeauna am sustinut ca Tonul face muzica!

Uneori tonul deranjeaza, ca sa reiau o idee de pe aici, alteori faptul ca in loc sa fie comentata o creatie, e comentat scriitorul. Mie asa mi s-a intamplat.

Focul face apa sa zboare

Trec peste tonul jignitor(pur si simplu il ignor), dar as vrea sa ma explic:
-in viata exista suflete - pereche, care atunci cand se gasesc si reusesc sa formeze un cuplu(poti sa-i zici si casnicie),formeaza asa-numitul cuplu ideal.Acest caz este , din pacate foarte rar,dar numai aceste cupluri cunosc asa-zisa fericire, pe termen lung.Chestiunea cu egalitatea intre sexe o inteleg prea bine:cred insa ca este un concept al ideologiei de stanga, care dus la extrem , poate ajunge la acele aberante situatii, care in America se numeasc(in alt context)"political corectness".Acest concept, gresit inteles si de barbati, dar mai ales de femei, este chiar cauza multor casnicii esuate.Este vorba , desigur , nu de acele "cupluri ideale", de care vorbeam mai sus, care nu pot fi afectate de astfel de fleacuri.Aceste cupluri cunosc valoarea adevarata a ideii de convietuire, de tratament egal, de intr-ajutorare, de compasiune ,afectiune, de impartire a sarcinilor casnice,etc.
-Cand vorbeam de femeia care se crede "ideala",care-si cauta barbatul "ideal", era mai mult o incercare de ironizare a modului superficial,in care este tratata aceasta importanta problema de viata, de catre unii oameni(as spune , cea mai importanta decizie din viata unui om , dupa alegerea profesiei).Se poate discuta f. mult pe aceasta tema.
Dac te intereseaza , sunt disponibil cu experienta mea de viata.
SAM.

Nu de tonă mă spăriai, da am gândit după ce mă scărpinai la ceafă o noapte întreagă, că nu ai văzut locu ocupat din cauza întunecimii din cafenea. Dar dacă... şizi liniştită în braţe la moşu că-i doar confortabil bătrânu.

Zici: Ce sa inteleg prin"... :)"

Semnul ":)" se numeste "zambaretz", daca inclini capul inspre stanga vei vedea o figura zambitoare, doi ochi si o gura. Vrea sa semnalizeze ca textul ce il precede are ton glumetz.

Deoarece, judecand dupa raspunsuri, intrebarile monikai erau puse de fapt pe un ton serios, arunc cat colo basca, blugii si lavaliera, la camasa alba-mi potrivesc cravata (desi habar n-am sa-i fac nod) si ma arunc:
1: da
2 si 3: da ( :0)...sorry!..)
de ce existam? A, deci existam, de fapt?! (ori facem parte poate doar din visul cuiva sau a ceva? - nu, nu Matrix...vezi Eminescu si-ale lui surse)
S-admitem, deci, ca totusi, existam. De ce?
a. Conform Cartilor Sfinte, practic indiferent de religie (in continuare cea mai populara incercare de raspuns), suntem aci-ntr-un fel de zona gri, etapa tranzitorie intre un soi de cenusiu prenatal si-un alb sau negru postmortem, in functie de cat de cuminti si-ascultatori am fost in tranzit, precum si cat de mult am avansat pe calea renuntarii la ce ne place-originar in detrimentul a ceea ce favorizeaza si faciliteaza socialul, in general.
b. alegand de-a ignora mentionatele Carti, deschidem usa larg imaginatiei si speculatiilor de tot felul, cu rezultate ultime dintre cele mai diverse pe planul propriei linisti sufletesti, in cazul celor rari care, cumva ajung la vre-o concluzie cat de cat argumentata.(apropos...un cal troian, cadoul asta al imaginatiei, nu gasiti?)

4: ambele variante sunt in mod egal posibile. Nu mai ramane decat de ales una din ele. Dar nu-i obligatoriu.
n.b.: alegerea-i individuala (sic), dupa care fiecare se descurca cum poate mai bine cu ce s-a captusit. Cel mai rau se pare ca sfarsesc cei care fie nu se hotaresc deloc, fie o fac prea des.

Poate-l aflam vreodata, dar daca da, mie va rog sa nu mi-l spuneti, ca precis ma plictisesc si nu mai termin cartea/filmul, daca-mi serviti deznodamantul cu anticipatie.

Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

As putea sa pun pariu ca pastilele astea sunt deocamdata o tampenie, eu locuiesc in America si va spun ca aici farmacia si asigurarile medicale sunt un business imens, nimeni nu te face bine sau mai tanar, ci toti incearca sa iti ia banii. And round and round we go, lumea cumpara, asigurarile platesc, medicii isi iau salariile grase, iar omul traieste cu senzatia ca intinereste. Poate prin autosugestie.De fapt toti au mai multi bani, fiindca banul se invarte , si lumea este din ce in ce mai bolnava. Daca peste noapte s-ar insanatosi toti brusc in America, s-ar duce de rapa o treime din economia Americii. Sa nu fiu negativist, daca este adevarat, imi iau si eu cateva tone de pastile, pina ma fac bebe sau mai rau si scap de stress - dar cred ca sunt foarte scumpe.
Cine vrea sa ramina tanar, sa-i dea cu buruieni, ceaiuri , miere si alte chestii ieftine sa fac miscare si sa nu se gandeasca la bani fie ca-i are sau nu.

Regards,

Sorin - Dallas

Ne me quitte pas
Il faut oublier
Tout peut s'oublier
Qui s'enfuit déjà
Oublier le temps
Des malentendus
Et le temps perdu
A savoir comment
Oublier ces heures
Qui tuaient parfois
A coups de pourquoi
Le cœur du bonheur
Ne me quitte pas

Moi je t'offrirai
Des perles de pluie
Venues des pays
Où il ne pleut pas
Je creus'rai la terre
Jusqu'après ma mort
Pour couvrir ton corps
D'or et de lumière
Je f'rai un domaine
Où l'amour s'ra roi
Où l'amour s'ra loi
Où tu seras reine
Ne me quitte pas!

Ne me quitte pas!
Je t'inventerai
Des mots encensés
Que tu comprendras
Je te parlerai
De ces amants là
Qui ont vu deux fois
Leurs cœurs s'embrasser
Je te racont'rai
L'histoire de ce roi
Mort de n'avoir pas
Pu te rencontrer
Ne me quitte pas!

On a vu souvent
Rejaillir le feu
De l'ancien volcan
Qu'on croyait trop vieux
Il est parait-il
Des terres brûlées
Donnant plus de blé
Qu'un meilleur avril
Et quand vient le soir
Pour qu'un ciel flamboie
Le rouge et le noir
Ne s'épousent-ils pas?
Ne me quitte pas!

Ne me quitte pas!
Je n'vais plus pleurer
Je n'vais plus parler
Je me cacherai là
A te regarder
Danser et sourire
Et à t'écouter
Chanter et puis rire
Laiss'moi devenir
L'ombre de ton ombre
L'ombre de ta main
L'ombre de ton chien
Ne me quitte pas...

Celor care se vor ingramadi sa-ti explice pe un ton mieros-superior ca esti roman intolerant de-al nostru, deoarece au cotrobait in prealabil si-au vazut ca scrii din tara, le pun intrebarea mea preferata:
...privindu-va-n oglinda sufletul dupa ce v-ati dezbracat (daca puteti) de poleiala (ra/in)suflata de "studii stiintifice" si de "ce bine ca vine lumina; de- afara), chiar puteti considera ca persoana care v-a omorat/violat copilul este o victima-a-societatii-ce trebuie-sa-aiba-inca-o-sansa"?? Fiind vorba de copilul vostru, dac-aveti?
Acuma sincer, fata de voi insiva: va puteti imagina momentu'-n care aflati vestea si ce reactie ati putea s-aveti?
Considerati-ma intolerant si retardat, dar daca mi se-ntampla, eu il/o-mpusc, inainte sa aiba sansa sa-l omore/violeze si pe-al vostru prunc.

Voila, si mai turnati un paharel, cinstiti meseni cu ganduri bune, nu ca aia raii!
Daca-i rau sa gandesti mereu in alb-negru, fara nuante, e si mai rau sa gandesti mereu numai in nuante; exista cazuri de alb-negru, totusi, merde!

In citeva cuvinte ...
Nu stiu daca merita sa-l citesti dar stiu ca pentru mine nu a meritat. Am sa incerc sa-ti expun citeva concluzii dupa citirea Alchimistului, Diavolului si Domnisoarei Prym si 3 pagini din Veronica se pregateste sa moara.

In Alchimistul ideea destinului e lungita cu apa rece. Iti recomand mai bine Micul Print a lui Exupery sau anumite povestiri din proza fanatastica romaneasca, aparuta sub numele de "Masca" prin '70. Cartea nu e un "It's a must!"

Diavolul si Domnisoara Prym e catastrofala. Cele cam 50 (un numar ales la intimplare pentru ca nu conteaza decit pentru Coelho, ele fiind asul din mineca), de "expresii frumoase" aruncate intr-un aluat rinced numit povestirea in sine, nu mi se par mai evidente decit un "Ana ara" din vechiul Abecedar comunist. ....
Cartea nu e un "It's a must!"

Veronica se pregateste sa moara exact cind eu nu mai suport stresul ei si ii intind o mina de ajutor inchizind cartea la pagina 3. Decizia din acel moment este cea pentru care nu pot spune nimic despre carte, doar ca am incercat sa fug de CD-ul care ar fi putut-o salva pe Veronica.
Coelho nu e un "It's a must!"

Acum,
Ti-am expus subiectiv de ce nu merita sa-l citesti. Acum am sa incerc sa-ti expun de ce mi se pare ca nu aduce nimic nou.
Nu e nevoie de mai mult de o idee sa-ti exprimi revelatiile.
Coelho "propovaduieste" regula in literatura si nu extrema ei. Lipsa gindirii speculative in scrierile sale dau tonul cind afirm ca el este regula. Regula nu aduce nimic nou.

In cele din urma,
Cadourile lui facute lumii, adica cartile lui, sint un gest adolescentin de a inveli un mic cadou intr-un ambalaj imens, adica de a-ti masca citeva "citate frumoase" (chiar am vazut citeva date aici pe site), in citeva sute de pagini, in citeva scenarii banale. Tin minte ca primind cartile de la o prietena am constatat cu stupoare ca exact ceea ce se numeste "expresii frumoase" erau subliniate cu pixul pe carte. La prima vedere pare ceva banal, dar dupa citeva pagini in care Coelho isi da pe fata asii, simti apropierea "citatelor frumoase" ca pe o factura de telefon sau o amenda.

Coelho a invadat intr-o vreme Bucurestiul ... ma privea cocotat pe afise peste tot, iar daca nu ma inseala memoria, aparea intr-o pozitie care te facea sa crezi ca gindeste (cu mina la cap parca). Oare gindea speculativ ma intreb eu? Nici macar in afis nu cred ca facea asta, din moment ce privirea lui dicta regula in toate statiile de tranvai.

PS. "Ana ara." a stat la baza unei societati. As fi curios care e analogia in Abecadarul de azi.