comentarii

torturi de nunta


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nu stiu ce sa zic, ma uimeste - de mapopescu la: 06/02/2004 04:36:01
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
nu stiu ce sa zic, ma uimeste majoritatea parerilor negative.
sa va povestesc cum a fost la noi.

am cerut-o de nevasta pe doamna mea in 1 decembrie 99, data propusa pt cununie prin vara. in februarie ne hotarim sa facem nunta mai repede, macar la biserica. in aprilie.

cu o saptamina inainte de nunta la biserica ne hotarim sa facem si cheful, petrecerea, ma rog, tot atunci. nasii mei ne-au ajutat sa gasim o salita mica. fiindca nu incapeau decit 50 de persoane odata, am chemat pe cei mai in etate (sa nu sune urit) pe la amiaza si pe cei mai tineri seara.

a fost un chef teribil, am avut 100 de prieteni si rude care au venit, anuntati cu o saptamina inainte pe telefon, ca invitatiile scrise nu am mai apucat sa le facem:D

apropo de interesele financiare in a aface nunta etc dupa ce am scazut restaurantul si alte cheltuieli ne-au mai ramas bani de o dacie din 75 pe care ne-au dat-o nasii la pret redus ;) asa ca...

nici video nu ne-am permis, parintii si bunicii ne-au ajutat f mult cu ce au putut, bani sau produse de la tara (brinza, tuica) sau prajituri. rudele la fel.

a iesit perfect. nasii s-au distrat teribil si cind ne reintilnim cu ei sau cu alti "participanti" ne amintim cu placere de acea noapte.

nu am avut nici "catel" adica acea persoana ce tot strigat toata nunta si anunta si darurile. la plecare cine a vrut si a putut ne-a felicitat si ne-a lasat un plic, un cadou etc. toti au fost bine primiti si li s-a multumit la fel.

am uitat sa va spun ca muzica a fost asigurata de un prieten care a venit cu PCul sau personal si mp3uri :)

vedeti ca se poate si altfel?

PS prima fetita a fost botezata de nasii mei iar cea de a doua speram ca va fi bootezata de nasii din partea sotiei, fara conditii sau probleme de nume ale copilului sau de alta natura.
Chiar risipa pentru nimic nu - de Daniel Racovitan la: 06/02/2004 04:51:25
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Chiar risipa pentru nimic nu e. Unii acorda evenimentului o mare importanta (cum a fost in cazul nostru). A fost un eveniment de care ne vom aminti cu placere toata viata. Petecerea nuntii e, printre altele, si o ocazie de a intari relatiile cu familia largita si cu prietenii.
Nu degeaba Isus a facut prima minune la o nunta (la Cana), o foloseste in parabola mirelui si a celor zece fecioare, iar mantuirea lumii este descrisa drept nunta Mirelui(Isus) cu Mireasa (Biserica).

Pana la urma tine de gusturile si preferintele fiecaruia.
Acum, evident, fiecare ar trebui sa cheltuiasca atat cat isi permite.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
Raspuns doamnei Jimmy - de (anonim) la: 06/02/2004 08:30:59
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
Doamna,
multzumesc pentru urari, pentru moment am o casnicie fericita si o familie multzumita, deci... la buna continuare!
Apoi,
chestia cu anonimatul la mine nu tzine! Faptul ca dv. semnatzi cu Jimmy Cecilia si ca sunteti din Nisa imi spune la fel de mult ca daca v-ati semna Vasile din Maramures. Nu va cunosc si sincer pentru moment nici nu ma intereseaza. Acum pentru mine este importanta ideea pe care interlocutorul meu o emite si mai putin identitatea lui. Si nu cred ca daca m-as fi inscris sub o porecla oarecare ati fi fost mai multumita de interventia mea. Anonimatul insa nu ma face mai putin cinstita, civilizata sau mai putin responsabila de cele ce spun.
Se poate ca sa fi interpretat gresit afirmatia dv, caz in care imi cer scuze, dar raman la parerea mea ca nici felul in care v-ati exprimat nu este lipsit de ambiguitate.
Inainte de a-mi permite sa scriu aici am citit aproape tot ce s-a scris la cafenea si in special tot ce au scris anume persoane care mi s-au parut mai importante in istoria sitului (intre care va numar si pe dv.). Asa ca mi-am facut o parere aproximativa despre majoritatea. Si raman la parerea mea ca in general sunteti pusa pe hartza atunci cand cineva va contrazice.
Sunt in parte de acord cu afirmatiile dv. Unii cheltuie fara masura fara grija zilei de maine. Eu consider insa ca e treaba lor daca sunt nechibzuiti si in general sunt de parere ca astia isi merita soarta pe care o au. Ceea ce nu-mi place insa este ca generalizati. Nu toti romanii sunt asa! De exemplu, nu stiu daca va amintiti acum ceva timp intr-o emisiune "de la 7 la 8" cred, a fost tratat subiectul comuniunii la catolici pe undeva prin Italia. Si aratau cum parintii cheltuie pana la 1000 euro pe rochitele fetitelor (pe care le poarta o singura zi) doar pe principiul "ca a mea e mai frumoasa". Asta nu e nechibzuinta? Chiar daca nivelul de trai e mai ridicat!
In schimb nunta la romani e ceva ce tine de traditie, de neam si de religie. De care uneori nu poti scapa. Cei care au familii numeroase, si mai ales la tara, nu vor fi in veci iertati de neamuri daca nu le invita pe toate. Si asta implica cheltuiala. Bani pe care ii au sau nu. Si nu se poate fara daruri! Macar traditionala gaina a nasei daca nu mai mult. Iar faptul ca fiecare nuntas contribuie cu ceva eu consider un lucru bun. E un fel de a-i ajuta pe tinerii casatoriti sa intre mai usor in viata. Si mai ales in Romania unde si o masina de spalat constituie un efort financiar imposibil pentru unii.
DA unii cheltuie peste posibilitatile lor, dar NU, nu e o caracteristica a poporului roman.
Cu simpatie, "anonima cea fricoasa".
#9028 (raspuns la: #8981) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=7327 - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:35:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei
Pedeapsa capitala - de (anonim) la: 10/02/2004 09:03:00
(la: Pedeapsa capitala sau inchisoare pe viata?)
Daca as fi condamnat nevinovat pt ceva oribil comis de altul (Doamne fereste!) cred ca as prefera de o mie de ori pedeapsa capitala in locul inchisorii pe viata. Puteti sa va imaginati ce ar insemna sa fii inchis pt tot restul vietii intr-o cusca mizera cu tot felul de animale, fara ca macar a avea speranta ca intr-o zi vei fi liber din nou? Nu sunt o fire sinucigasa dar cred ca in cazul acela as face o exceptie...

In cazul in care persoana respectiva ar fi vinovata pt crima comisa, deasemenea cred ca pedeapsa capitala ar fi solutia de aplicat. De ce? Pt ca acel criminal se va simti ca la el acasa in inchisoare, se va simti intre prieteni, deci pt el inchisoarea pe viata nu cred ca ar fi o pedeapsa prea mare, mai mult casa si masa gratis pt tot restul vietii.

O singura diferenta: in cazul in care as fi sigur ca individul e vinovat (prins in flagrant, crima recunoscuta, etc) as aplica si un pic de tortura nazista inainte de pedeapsa cu moartea.

Sunt convins ca multi ma vor contrazice, unii din convingere, altii doar de forma, dar asta e parerea mea sincera. Stiti cati criminali, imediat ce sunt pusi in libertate comit o noua crima numai ca sa se intoarca inapoi "acasa"? Sau cati dintre ei comit crima chiar inainte de a iesi din inchisoare?

un raspuns - de Mihai D. la: 17/02/2004 15:06:20
(la: Poate fi asociata institutia Securitatii cu patriotismul?)
Mihai D.
Ma bucura faptul ca ati dat atentie problemei ridicate de mine. Analogiile pe care le-ati facut sunt cat se poate de pertinente, mai cu seama in legatura cu dimensiunea de represiune pe care si-a insusit-o Securitatea romana. Dar cum sa comentam insa "deviatia" discursului patriotard care confisca ilegitim patriotismul , punandu-l in sprijinu-l represiunii? Cum sa-i intelegem pe cei care invoca "interesul national" cand vorbesc de filaj, urmarire,delatiune, tortura sau de-a dreptul crima? Cum raspundem acestor replici, in ultima instanta ale multora dintre cei cu care impartim aceeasi tara?
#9852 (raspuns la: #9749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ca sa se dea un raspuns corec - de andreea la: 24/02/2004 09:34:42
(la: De ce vreau sa emigrez)
Ca sa se dea un raspuns corect comentariului dvs. (aveti multat dreptate, dealfel.... este, intr-adevar, un paradox) cred ca ar trebuie sa stim mai mult despre cum functiona (sau putea functiona) economia romaneasca pina in 1990 (eu nu stiu prea multe despre subiect pt. ca in 1989 aveam 17 ani), ce mergea, ce nu mergea si ce s-a distrus dupa '90 incoace.

Cred ca romanii au avut intotdeauna capacitatea intelectuala de a realiza dar, din pacate, pina in '90 au fost comunistii la putere si, dupa '90, au inceput furturile.

Cred ca intrebarea corecta este sau, mai degraba, problema corecta de pus este, nu cumva toata inteligenta si nivelul intelectual elevat al (unor romani) sint puse in slujba capatuirii proprii, atit si nimic mai mult?

Roamania era, odata, grinarul Europei. Dupa '90 am inceput sa importam griu... In felul acesta, presedintele vreunei companii de import-export s-a imbogatit, cineva de afara si-a vindut marfa si iata cine sufera: noi, cumparatorii, pentru ca trebuie sa platim mai mult pe o piine si taranul roman, care probabil nu mai are pentru ce sa munceasca. De fapt, in multe situatii, munca lui (griul) putrezea prin vreun siloz. Acelasi lucru cred ca s-a intimplat si cu sarea. Isi mai aduce cineva aminte de sarea importata de la turci???

Extrapolind putin, am sa fac referire la litoralul romanesc... este superb.... cu toate acestea, oamenii care au bani prefera sa se duca "afara". De ce? Pentru ca, din cauza luptelor interne pentru vinzarea-cumpararea hotelurilor etc. nu se fac renovari si se mentin niste preturi ridicole pt. ceea ce se ofera. Din nou: noi, ca si tara si indivizi, separat, suferim si cistiga Turcia etc. si agentiile de turism.

Nu sint economista, acestea sint doar niste obseravatii si s-ar putea sa fie cu totul gresite.

Si, nu in ultimul rind, sa nu uitam de "creierele" importate din Romania de catre occident. Sa ne gindim numai la micutii olimpici la matematica, 12 sau 13 ani, care ajung, sa zicem, in USA si sint recrutati. Mai exact sint lasati sa mai dospeasca in Romania inca vreo 5 ani si apoi au garantat un loc in vreo mare universitate de aici. Parintii sint fericiti si ei de asemenea... Isi incep viata bine, se bucura pentru ei insisi si iata cum inca o generatie de capacitati ne-a fost, subtil, luata de sub nas. Nu sintem singurii in situatia aceasta... Am urmarit recent un reportaj despre o facultate in India, un fel de Automatica din Politehnica noastra, unde studentii erau asa de bine pregatiti incit, la absolvire, 95% aveau deja pozitii asigurate in USA.

Eu sper, totusi, ca la un moment dat sa stim sa ne apreciem valorile interne. Daca nu ne vom iubi pe noi insine, ca si natie, daca ne pierdem identitatea, incepind de la religie si continuind cu toate micile amanunte (pozitive) care ne caracterizeaza ca romani atunci sintem pierduti.

Sa va dau un exemplu: sotul meu este catolic... am refuzat o nunta catolica si nu intru in bisericile lor. Copilul meu va fi crestin ortodox si va fi, in primul rind, roman.

Cred ca Dumnezeu ne iubeste pe noi, romanii, si - pentru cine a avut ochi sa vada - ne-a aratat de nenumarate ori ca ne iubeste. Odata si-odata ne va fi bine, chiar daca beneficiarii vor fi copii sau nepotii nostri. Cumava, de-a lungul istoriei, am trecut cu bine peste tot. La fel va si acum.
#10455 (raspuns la: #10437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unirea Romanilor - de (anonim) la: 27/02/2004 15:42:34
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Dragul meu (Draga mea) nihilista:

In primul rind sa i-ti fie rusine de felul in care vorbesti despre romani in general. Articolul tau ne-a umplut de uimire si tristete vazind ca inca sint aici, in "strainatate" oameni ca tine .

In al doilea rind, noi sintem aici in Canada de 10 ani si nu am avut nici o experienta trista ca a ta. Da, ne ducem si petrecem cu si intre romani, cultivam limba si traditiile romanesti in familie , mergem la biserica, la nunti, botezuri, chefuri, spectacole romanesti. Avem prieteni atit romani, cit si nemti, unguri, olandezi, turci, etc...Aici pe pamint canadian sintem toti canadieni.

Hoti, "con artists" se gasesc pretutindeni si ne gindim oare cum de ai ajuns in preajma si intimitatea lor caci ne gindim noi trebuie sa fi avut nesansa de a cunoaste aceasta parte urita a "Canadei".

De cind am venit aici nu am avut decit experiente bune cu atit romani cit si alte nationalitati. Ne ajutam unii pe altii mai ales spiritual caci sintem toti veniti aici din motive care ne leaga: politice si/sau economice. Avem cu totii un singur dor: sa asiguram un viitor mai bun copiilor nostri. De ce ne intilnim atit de des? Pentru a depana amintiri frumoase despre Romania noastra - despre Valea Simbetei, despre Piatra Craiului, despre Bucuresti, Timisoara, Odorheiul Secuiesc, etc... sintem acum intr-o actiune de a dona carti romanesti bibiliotecii regionale pentru a promova spiritualitatea romaneasca aici in spatiul canadian si a face cunoscut copiilor nostri - radacinile lor.

Dupa cum am vazut noi, cam toti din generatia noastra (proveniti din epoca de aur, experimentala ), am venit in Canada cu cate doua valize de persoana si cu bani cat sa supravietuim pe sase luni. Ne-am descurcat cum am putut, unii mai bine, altii mai putin bine, suntem la o onorabila linie de plutire. Nu ne dorim decit sa traim o viata decenta si iar ma repet sa asiguram un viitor copiilor nostri ! Nu am furat in Romania nu furam nici in Canada ! In schimb comunismul ne-a furat cei mai frumosi ani din viata ! Asta da, as putea comenta pentru ani de zile ! Padure fara uscaturi nu exista ! ne intrebam inca oare cum ai ajuns intr-un astfel de "cerc" ? Concurs de imprejurari?

I-mi pare sincer rau de comentariile otravite la adresa romanilor. Mai incearca odata si deschide-ti ochii spre oameni in general !

Daniela (Kitchener, Canada)



#10827 (raspuns la: #10814) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt Anonim - de belazur la: 02/03/2004 07:47:55
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
OK... Din discutiile mele intr-un sat care a votat "masiv" cu comunistii in alegerile locale. Este si satul bunicilor mei, deci ne cunoastem foarte bine. Atat de bine, incat cei mai "inraiti" comunisti nu-l saluta (!) pe tatal meu. Ii poarta un oarecare respect bunicutei, desi stiu ca si ea voteaza "cu Rosca" (PPCD) si e unionista, un mare pacat in opinia lor.

La rugamintea bunicii, patru familii din vecini sunt de acord sa-mi acorde interviuri. Sunt primita cu bucate, ca la nunta (a propos, acasa am plecat cu de toate, tot ce se putea gasi prin gradina oamenilor - nu au acceptat nici un refuz)...

Nu voi da nume aici. Desi interviurile le am pe caseta, iar numele lor vor fi mentionate in lucrarea mea, cred ca in acest caz nu numele persoanelor sunt cel mai relevant lucru.

Intrebare: Cum va veti decrlara la recensamant (ucrainean, rus, roman, moldovean, gagauz...) si de ce?

Raspunsuri: "Moldovean, numa' ca... Daca traim in Moldova..." (fiecare intervievat raspunde o data, in fata camerei de luat vederi. Le-am zis ca pot sa nu se prezinte, dar ei tin neaparat sa-si spuna si numele si ceva din biografie).

Intrebare: "Rusii de ce se declara rusi, daca traiesc in Moldova"?

Tacere.

Cel mai batran dintre intervievati (si cel mai aprig comunist, de altfel): "Noi nu suntem nici romani, nici moldoveni, da suntem basarabeni. Asa ne numesc cei de peste Nistru. (ezita) Nu, asa ne numeau romanii, cand au venit aici. (pauza) De fapt, noi romani suntem, dar asa au vrut rusii... Ei ne-au numit basarabeni, si apoi moldoveni... "

Nu bag mana in foc ca mosul nu va vota tot cu comunistii (este orb, batran, iar comunistii ii aduc pensia la timp, pe cand aia de pana la 2001, comunistii reformati care au fost la putere in anii trecuti, nu i-o aduceau cu lunile, daca nu cu anii). Dar conlcuzia celor prezenti, in absolut toate cazurile, e ca sunt romani (o batrana care la inceput sustinea ca e moldoveanca ("pentru ca parintii ei au fost moldoveni"), dupa ce a cugetat cu voce tare timp de vreo zece minute, n-a mai lasat pe altii sa se "exprime liber" - era prea entiziasmata de descoperiarea pe care o facuse (pornind de la propria ei afirmatie, judecand logic), ca moldovenii sunt romani - o tot rugam sa lase pe altii sa spuna ce cred ei...). Mai mult, era atata recunostinta in cele ce imi povesteau taranii aia (da, niste pro-comunisti, dar care si-au amintit ce avere avusesera pana a veni "puterea sovietica" (ca sa vezi, uitasera!), de faptul ca au ramas orfani si ca au scapat de Siberia numai pentru ca s-au ascuns in "sant"...)

Pe drum spre Chisinau discutam despre ce am auzit de la ei. La un moment dat, cineva a zis: "Probabil e prima data cand sunt lasati sa vorbeasca despre identitatea lor si sunt luati in serios, altfel nu-mi explic entuziasmul lor"...
#11116 (raspuns la: #11112) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alice - de belazur la: 03/03/2004 06:27:39
(la: Va place formatia Zdob si Zdub?)
"Spune-mi te rog numele catorva interpreti care canta "mult mai bine", precum zici. (atentie, nu-i ironie ci de-a dreptul o intrebare serioasa!)
Pe cine imita?"

Pai asculta piesa "Cucusor" in interpretarea Talancutei si compara cu cea a Zdubilor, ca sa vezi ca in afara de glasurile ragusite si pronuntia aia greoaie a diftongilor - ticul Zdubilor-, nu e nici o diferenta. Asta ca exemplu. Sa nu mai vorbim de "Draga, o teie" sau piesele in care canta NU ei, ci tot Talancuta, corul Lacrimoza, etc... Cand canta DOAR ei, e un dezastru. Pentru ca nu ai nici talent, nici aptitudini, si nici nu depun eforturi sa evolueze.

"Paralela cu Freddie (iarta-ma, asa se ortografiaza corect) a fost fortata, intr-adevar."

Tot mesajul tau e "fotat", pentru ca incerci sa ma convingi sa-mi placa Zdubii. Or, poti sa fii sigura ca nu am de ce sa te "cred" pe tine, care vorbesti deapre Zdubi ca despre ceva de calitate.

"Doream doar sa subliniez ca nu ma prea intereseaza 'viata personala' a artistului - "

Propaganda electorala pentru Voronin nu e "viala personala": au fost decorati ANUME pentru ca Zdubii canta (dar mai ales vorbesc) in aceasta limba infecta pe care "moldovenistii" incearca sa o impuna in RM, ca sa "ilustreze" ca "limba moldoveneasca" e altfel. Si faptul ca la concertul Zdubilor se injura partidele de dreapta din RM e tot o realitate. Incearca sa-i convingi sa nu faca prostia de a se baga in politica, sa invete a canta CORECT cuvintele romanesti si... poate sa renunte la clieseele ieftine care ii fac sa sune ca o nunta de duzina din satele din RM - si atunci, magulita de efortul lor de a se autocizela si de atentia lor pentru MINE, ca ascultator,.. ma mai gandesc. :)

"Insistand cu oarecare lipsa de delicatete (mi-o asum), tot nu m-ai convins"

Nici nu mi-am propus sa te conving de ceva.

"chiar crezi ca nu-mi e permis, ca cetatean roman,"

Nu am caderea sa spun ce iti este permis sau nu (nu sunt tutorele tau). Dar am tot dreptul sa spun ce cred eu ca e ridicol. Altfel, ma cam plictisiseti, dar ai dreptul sa spui ce vrei si cum vrei!

Dimpotriva, uite ca am ajuns si eu cred ca... "Romania e mandra" de efortul tau de a "sari" in ajutorul unor indivizi care plagiaza si canta prost, si mai si fac propaganda electorala lui Voronin. :)))

P.S. POti sa nu mai insisti, mi-a explicat un coleg de aici ca nu are rost sa scriu despre moldovenismul Zdubilor pe un forum romanesc, pentru ca Bucurestenii mai ales, si in general snobii din Romania, adora cand cineva isi bate joc de limba romana si gasesc ca asta e "haios". Deci, te inteleg si iti urez multa fericire cu Zdubeii tai indragiti. :)


#11197 (raspuns la: #11191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amoore - de amoore la: 04/03/2004 11:18:47
(la: Romani in strainatate)
Amoore
Multumesc pentru comentariu
Cred ca nu gresesc in a afirma ca fiecare are dreptul la o opinie...
Te inteleg perfect.
Poate ca nu intelegi (desi mi-e greu sa atmit) ca fiind in Uk nu intelegi unele lucruri
1 McDonalds
- imi vad copilul vitreg de 2 ori pe saptamina eu nu-i controlez "ce maninca" si daca esti in uk stii foarte bine ca sint obisnuiti cu "junk food" ....
si nu este gras de loc as spune ca e foarte slab pentru virsta lui

Intr-o zi cind a venit sa ne vada in weekend si a adus o punga mare cu jucari ,nimeni nu l-a rugat, nimeni nu i-a spus ....a decis singur...

Da admit ca sotul meu este instarit(web designer)la fel si eu...dar asta nu inseamna ca ne "omorim copilul" cum spui...
El are tot ce vrea;2 familii instarite, are o mama si una vitrega...un tata tata si unul vitreg.....ciudat ca prefera sa stea cu mine ca vrea sa invete roamaneste...nu pentru ca ii ofer cadouri ci pentru ca ii ofer dragoste( pe care mama lui nu o poate intelege)
Nu poti minti un copil cu cadori sau dulciuri...
Sora mea e profesoara intr-un sat in Romania
Unii copii nu au pixuri sau jucari sau dulciuri ....acolo se duc lucrurile si bani pe care le donez....
Si ai avut tu vreodata bucuria in inima ta cid auzi ce bucurosi erau cind au primit nimicurile astea...

Nu cred!
Si daca asta nu e gest de dragoste atunci nu stiu ce dragostea e....
In vara asta eu si sotul meu am decis sa aducem un copil de la aceasta scoala aici pentu o saptamana...un copil pe care nici nu-l cunosc, care nu mi-e ruda....
Cind m-am casatorit toti bani de la nunta au fost donati unei gradinite cu copii mai saraci
Au primit papuci de casa, dulciuri, baloane...Si eu am fost acolo cu lacrimi in ochi... da media a fost acolo si sint poze pe internet...
Dar asta e...
De ce "Charity" shops?
Sa donez bani pentru cei din Anglia?
Stii ceva copii saraci din Moldova nu au primit nimic de la marile organizatii...
Unde se duc banii aceasti?
Coincidenta - nestiind ca va avea o romaca in famile,Mama sotului meu,de 10 ani de zile face cadouri pentru "shoe Box" in romania, dar nu stiu unde se duc...

"sclavii si fiintele neumane pe care le-ai lasat in urma"

Eu nu am lasat nimic in urma, eu am ales o cale mai buna ca si tine de altfel, am venit intr-o tara unde esti acceptat co fiinta umana si esti tratat cum meriti
nu ca in Romania unde am lucrat zi de zi si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc un salariu
Unde am vrut sa merg la facultate dar a trebuit sa platesc o groaza de bani...

Da sigur ca se munceste aici ....da esti platit

Tu de ce esti aici?
Pentru o viata mai buna?
Tu ce faci sau ce ai facut pentru cei de acasa?


'schimb de experienta' ai facut tu in 1994 cind aveai doar 17 ani...?

Viata nu incepe la o anumita virsta ...

Nestiinta e o binecuvintare...cunostinta e dureroasa
Cind iesi din tara pentru prima oara si vezi diferenta (mai ales cind esti norocos si ai experiente bune)suferii..
Pentru tine si pentru toti...cind vezi lucrurile si viata pe care cei din afara o au asa de-agata te doare.
As fi vrut sa nu realizez nimic in Franta sa ma intorc in tara si sa fiu la fel ca intotdeuna...
Dar am ales sa imi fac o viata mai buna pentru mine si celor din jurul meu


Stiu ca fiind aici am mai multe posibiltati sa aduc bucurie celor de casa...

Tu ai incercat pe bani proprii sa ai afaceri cu marile companii de aici sa le convingi sa investeasca in Romania.... sa deschida fabrici acolo?
Nu cred...
Am avut bucuria sa fac multe pentru cei din tara (persoane pe care nici nu le cunosc), care poate nu vor stii niciodata ...
Si asta ma face fericita


Copiii au nevoie de dragoste. Simplu si ieftin, dar imposibil pentru unii de a oferi.

Dragostea nu se ofera ... vine de la sine



#11324 (raspuns la: #11258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"In legatura cu acest pasaj n - de belazur la: 04/03/2004 16:20:55
(la: Integrarea tiganilor)
"In legatura cu acest pasaj notam doar ca societatea romana ea insasi inca nu este la acest nivel asa-zis "european". Iar a propune o discriminare pozitiva sau europenizarea modului de viata a rromilor tine deocamdata de fantastic. Mai ales pentru ca "europenizarea" aceasta este o vorba in vint, o forma fara continut. Nimeni nu propune o chestie clara, pe ani si pe etape, pentru minoritari."

Nici nu am avut pretentia ca propun un proiect, un plan bine elaborat, de integrare a etniei rrome in... europa. Am mentionat numele "batranei doamne" doar pentru ca e aceasta perspectiva pe care societatea romaneasca n-ar trebui sa o rateze (acum, ca veni vorba - cu sau fara Basarabia ;)). Sunt totusi cateva aspecte ale vietii rromilor care creaza dificultati suplimentare in acest proces. Cazul "nuntii regale" - ma repet, dar tot refuz sa dezvolt subiectul sau sa detaliez (cel putin in etapa aceasta detaliile nu mi se par relevante) - a fost un indiciu clar ca Romania este cea care trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru integrarea rromilor.

Bineinteles ca nu e usor, ca exista si alte probleme nerezolvate, dar nu cred ca va fi posibila ignorarea in continuare a problemei rromilor. Cu cat Romania va fi mai aproape de Europa, cu atat diferentele din interiorul societatii romane vor fi mai vizibile. Si... asa vad eu lucrurile astea... nu vad alta cale decat integrarea simultana a etniei rromilor in societatea romaneasca - pe de o parte, si a societatii romanesti in UE - pe de alta...

Recunosc ca vorbesc fara a cunoaste prea bine situatia rromilor. Ma bazez pe ce am vazut in Bucuresti si in calatoriile (destul de dese) prin Tara si in afara. Dar nu am studiat problema, nu sint un specialist... - deci nu voi insista... :)

"In general acestia se deplaseaza in rulote, nu prea ramin pe teritoriul unei comune mai mult de un an si se ocupa cu multe activitati temporare, servicii platite ca oricare alta munca in Franta. Necalificati, in general"

Da, si am impresia ca au un statut cu totul diferit de cel al etniei rrome din Romania.

"Cine a integrat pe cine, sau mai bine zis ce a integrat fiecare din cultura celuilalt, putem discuta dar nu este esential cita vreme aceasta integrare o dorim, la nivel declarativ cel putin."

De acord. Si pentru ca nu am formulat eu bine mesajul anterior, probabil ca ati avut dreptate sa presupuneti ca as avea in vedere altceva decat integrare. Nu, ma refeream anume la integrare (care nu e acelasi lucru cu asimilare totala, dupa parerea mea), iar orice integrare presupune schimb de valori culturale si necesita o anume maturitate a "partilor"...
#11354 (raspuns la: #11335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un roman din New York..mai de demult,dar cu inima acolo ! - de (anonim) la: 06/03/2004 19:56:03
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
" Romani, maghiari , sarbi si de alte nationalitati...din Romania , desigur " !
Va spune ceva aceasta lozinca ? ...Hmmmmm !
Si uite-asa mi se perinda prin fata ochilor viata mea traita timp de 28 de ani in Romania . Cind pe vremuri invatam cu "tandarica" sa batem tobele ,copil fiind paduri cutreieram-citit-strazi si case de "culturi" si sa cint la chitara ( acum intelegeti cine sunt ?..., poate nu, caci numai 6 luni am fost cu ei de la bun inceput pina m-au chemat la "arme", nereusind la facultate din prima ,) iar la comisariat ne obliga sa semnam "o hartie" ,numai cei cu liceul ,pe care eu vazusem cuvintele, Tratatul de la Varsovia, si Vietnam , pe care nu numai ca am refuzat sa o semnez, dar am iesit buluc de-acolo strigind in gura mare : -Sa nu semnati acea hirtie, va obliga sa luptati in Vietnam impotriva americanilor ! Si-asa incepea povestea mea ,care numai un noroc si D-zeu m-a ajutat sa reusesc sa...FUG !!! Am vorbit de multe ori la "Soparlita Libera" si chiar am incurajat romanii sa iasa pe strazi inainte de revolutie ,oct.-nov '89, schimbarea era in "facere" , numai ca Iliescu si "ai lui "au deturnat-o ,furind painea de la gura romanului din nou , asa cum sunt cei de azi si care si-au depus candidatura , cu sume enorme in bancile din West ,bani care ar fi trebuit sa fie ai vostri !!!
Putini dintre voi stiu ca in anii Ceausisti au fost pregatiri si incercari de atentate impotriva lui Ceausescu , foarte bine " regizate" dar..."tradarea "romanului a avut ultimul cuvant ,RUSINE!!! , multi au disparut, unii 2(doi) metri in"jos" altii cu fuga .Anii au trecut , revolutia a venit, tot la initiativa noastra din Occident, numai ca acum sunt copiii celor ce v-au pus catusele, si v-au aruncat membrii familiei voastre sau prietenii, cunoscuti s.a.m.d.dupa gratii , dar ...ce pacat ca ati UITAT !!!
Acum stau si ma intreb : Cum as putea uita cind ne taia pantalonii ,parul ca aveam blugi, sau camasa cu steagul american, sau pur si simplu cintam musica de Rock'n Roll , ne duceau la Securitate si ne bateau, torturau , doar ca sa distruga fiinta umana din NOI, TOTI romanii !!!
De ce uitati dragi romani , de ce sa-i toleram ? Iliescu a fost un "comunist convins ", si multi de s-ar "scula" l-ar trage in teapa , fiti siguri de asta ! Acum el pregateste bagheta pentru altii ,Nastase, Stolojan, Vadim ,nu cumva sa aiba si el acelasi sfarsit ca nea Nicu , ii este frica de judecata ,iar tara si voi toti veti ramine ca si mai inainte ,daca nu mai rau. Dar stiti ce spune Occidentul ? Romania este o tara fara viitor ,oare chiar asa sa fie ???
Atunci de ce n-am da votul unei persoane care nu are nimic comun cu trecutul "murdar" al celor ce va conduc acum ?
Va spun sincer ca, daca asa avea niste bani, as candida eu, de aia o ajut si sper sa va luminez fruntile ca acest "noroc"sa-l numesc , poate nu va mai veni curind spre Romania! Noi aici am verificat-o si e curata!!!
Scapati de minciuni si debarasati-va de "prichindeii comunisti" , da-ti vietii O SANSA !!!

Votati LIA ROBERTS , Votati pentru ROMANIA !

Va spune ceva aceasta lozinca ?...Dragi romani de pretutindeni !!! LOZINCA ADEVARATA !!!

Va multumesc , un roman ( moldovean ) la New York ,dar cu inima colo !
mda.cam asa. - de Zenyatta Mondatta la: 08/03/2004 06:56:42
(la: Neocrestinii)
Vad ca te referi strict la neo-protestanti.Cam toate formele actuale ale crestinismului au fost etichetate la origini ca "secte".Incepind cu primii crestini clandestini din Imperiul Roman,trecind prin protestantii fideli reformatorilor secolului XVI ( Martin Luther sau John Calvin) si ajungind in secolul XIX la asa zisii neo-protestanti-baptisti,pocaiti,adventisti de ziua a 7a,penticostali,etc.Toti au fost marginalizati de contemporani din diverse motive.Este o lacuna a naturii umane frica de necunoscut,ridiculizarea in locul intelegerii fenomenelor complexe sau, si mai simplu, izolarea lor;asta in cazul in care nu se gasesc conotatii supranaturale sau mistice malefice-foarte la indemina de altfel!Orice forma de organizare spirituala sau de clandestinitate este rau vazuta in societate.Oare ce fac aia acolo?Nu ma refer acum la cercuri stiintifice sau literare contemporane...Ma gindesc la Ordine elitiste gen Cavalerii Templieri,Lojele masonice..poate si Academia Franceza a secolelor trecute (les Immortels)-astea imi vin acum in minte.Antipatia fata de membrii acestora este sustinuta poate si de admiratie ascunsa,invidie,de neputinta penetrarii spirituale si fizice a acestor cercuri.In plus,se banuieste ca apartenenta la una din aceste organizatii iti poate aduce avantaje materiale sau un statut social avantajos,influenta.Asta ma duce cu gindul si la alte forme,de data asta sinistre,de organizare:PCR,securitatea sau,foarte actual,PSD.Ai fost sau esti cu ei...esti in "loja"!!!
Pe "pocaiti" ii situez undeva la mijloc.Organizati sint.De invidiat? nu cred.Nu am prea auzit persoane rationale innebunite sa se pocaiasca."Pocaiala" e pentru cei slabi de duh,neinstruiti si usor manevrabili.Intr-un cuvint-pentru prostime.Mint!Am cunoscut citeva familii decente de intelectuali care s-au pocait in anii '80 ca sa emigreze in State.Au reusit!I-au fentat!Sau poate nu..nu stiu daca au mai practicat si dupa plecare.Mai stii?Poate au ajuns sclavi pe viata!ha ha..ca la Scientology-alta imbecilitate.
Pocaitii sint mierosi si escroci.Toti.Fara exceptie.Mint de ingheata apele in ceea ce priveste conduita de viata.Beau ,fura si se fut ca restul lumii.In schimb,fac parada duminicala de virtute.E sinistru interesul pastorilor pentru absentele motivate sau nu ale oilor.De ce n-a fost "sora" X duminica?E bolnava sau moarta??Cam astea ar fi rezonurile care ar putea justifica absenta.Nu mai vreau sa amintesc decit in trecere de circul religios pe care-l fac in "temple"..frizeaza ridicolul.Il stim toti de la tv (mai ales la jalnicele posturi locale) -amatori cintind un fel de soft-rock (cu scule de mori!!! primite de la fratii din America) pe versuri stupide si agramate,lipsite de orice atingere de prozodie.Sinistru!De imaginea pastorilor ce sa mai spun..proaspat scosi din cutie,rozalii si luciosi ca niste purcelusi,coafati si batosi nevoie mare.Cine sint?Niste neica-nimeni cu o spoiala de har retoric,instruiti in citeva luni in asa zisele seminarii baptiste,fara nici cea mai vag urma de intelect,creativitate sau cultura.(nu ca ai nostri popi ar fi mai breji).Ca activistii anilor 50 trimiti la colectivizare.Convingatori.Persuasivi.
Cica pocaitii se ajuta intre ei.Cica ii ajuta "biserica".Sa fim seriosi..in ziua de azi nimeni nu mai ajuta pe nimeni dezinteresat.Pocaitii emigrati povestesc ca la aterizarea in State au fost primiti de o delegatie a "bisericii".Ca au primit bani de instalare si ajutor in gasirea joburilor.Mda.Povestesc si ca au platit in timp pina la ultimul cent fazele astea,chiar si cu virf si indesat.Principiul e simplu:intri in hora..apoi joci.si nu iesi cind ai tu chef.As parafraza chiar ca intri in hora si te maninca porcii.
Vecinii de deasupra parintilor mei sint pocaiti.Intelectuali.Adica nu-s intelectuali ci detinatori de diploma universitara.Cind circulau pe scari (acuma is in State de 13 ani) lasau o duhoare de transpiratie acra de-ti muta nasul.Pe bune.Tinarul s-a casatorit la inceputul anilor '80 tot cu o pocaita.Eram o pustoaica de 8-9 ani atunci.La nunta (ca am fost invitati) imi aduc aminte de o faza mortala:bineinteles ca pe mese nu era strop de alcool(in schimb aveau Pepsi de la Casa de comenzi!deci baietzii se aveau bine si cu partidul).A urmat o migrare generala a sexului masculin care s-a materializat intr-un dute-vino sustinut intre sala de mese si barul restaurantului(situat la etaj).Traiectoriile de urcare si coborire ale fiecaruia luau aspecte tot mai sinuoase si mai amuzante.Chiar in patru labe nu i-am vazut,dar ochii le sticleau bine.
O alta faza misto cu pocaitii de sus a fost cind ne-au inundat.Erau plecati din localitate si au lasat cheia la o "sora".Ne-am trezit dimineata cu bucataria mustind de apa si am apelat la "sora" cu pricina.A aparut si impreuna cu tatal meu au intrat in apartament.La deschiderea dulapiorului de sub chiuveta-stupoare!-plin de sticle pline si goale de pileala."Sora" sa lesine!Facea pe niznaiul.Vai..ce-o fi cu ele??etc..Vorba lui taica-meu..or fi de decor.Sau pentru musafiri!
Mai da-i si-n pula mea de farisei.
Ca sa revin si la oile noastre,ma cam seaca si toata popimea ortodoxa romana in frunte cu Gunoiul preafericit.Sint semidocti,murdari si beutori.Escroci si profitori de darnicia credulilor.Putini sint calugarii cu adevarat eruditi care inteleg ceva din toata faza asta religioasa si existentiala.Restul- sint amploaiati publici,cu carte de munca,salar,orar de lucru si tarife.Au demitizat totul.Slujba de inmormintare costa atit,cununia atit iar acatistele atit.Ai...bine.N-ai...ai belit-o.Doar nu mai face nimeni popie voluntara.Burdihanul trebuie ingrasat si vila ridicata.Preotii nu mai reprezinta nimic sfint.Reprezinta doar Institutia bisericii.
Am fost si sint sceptica in privinta necesitatii unui intermediar in comunicarea individului cu Divinitatea.Oricare ar fi ea.De asemenea,locul Divinitatii in viata noastra se stabileste individual,in functie de axeologia personala.
Si inca ceva:cea mai de apreciat virtute este pudicitatea sentimentelor legate de religie si patriotism.Nici macar nu trebuie pronuntate cu glas tare.Niciodata.
Muiiiiiica! - de ikoflexer la: 09/03/2004 23:27:34
(la: Romani in strainatate)
Mrs. Moore, you're a fine lady. You have the right attitude and you made no mistake. Lasa-ti fiul sa trimita ce vrea... cel putin trimite ceva. E mai bine decit nimic... dar bineinteles, altii cred altfel, fiindca romanul si orgoliul merge ca si calul si trasura. La un singur lucru va inselati d-na: romanii si unirea... de unde si pina unde. Singurii romani pe care i-am vazut mai uniti in Canada sint pocaiti. Jos palaria pentru ei. In Ro n-am vazut romani uniti de pe vremea lui Cuza! Jegul de pe pielea Romaniei e gros la momentual actual.

D-ne Andre Morariu! In primul rind e "silence is golden" si in al doilea rind, e un sfat gresit in aceasta situatie. Daca tacem se poate interpreta ca ne ascundem. Sa nu mai tacem! Sa nu ne mai ascundem! Din'potriva sa urlam in gura mare despre ceea ce facem pentru Ro. Sa auda altii si sa urmeze exemplul. Se numeste reclama, si daca am invatat ceva in acesti ani in occident, este ca reclamele sint eficiente. Mai alest exemplele pozitive. Asa cum a spus si Plato in Republica: "avem nevoie de eroi buni, pozitivi".

Si... Anda? Ai aparut si aici (in timp ce-mi sterg sudoarea de pe frunte). Din nou o dai cu chestii de genul "shtii tu povestioara cu "e ushor a scrie versuri..." Guverul Romaniei tzi-a luat tzie de la gura, mah?" Am incercat sa nu ma inhaitez cu tine intr-o alta discutie unde puerilitatea ta a excelat. Eram in anul 4 la liceu in '86 cind m-a ridicat dirigintele in picioare in sedinta sa ma faca de ris si sa ma pedeapseasca prin a-mi spune sa nu mai spun ca nivelul de trai e mai ridicat in occident decit in Ro, ca "tara asta imi da de mincare!" "Da, dar imi da cam putin" spun eu. Ma surprinde o remarca ca a ta, ani de zile dupa comunism, mai ales de la o persoana asa de tinara, colac peste pupaza care traieste in Canada.

Ne-ai spus deja ca ai 20 ani. Cum poti sa stii tu ce i-a luat guvernul de la gura lui Florin sau ce nu i-a luat, in anii '80? Sau esti si tu ca si chinezul pe care l-am intilnit acum doi ani care pretindea ca-si aminteste chestii din burta mamei?

Tu spui: "sau oi fi io ashe de gloaba incat sa nu vad your real reason for leaving that country." Tu ai spus-o, nu eu! Deci tu nu poti concepe ca cineva ar fi plecat pentru alte motive? Te-ai oprit o clipa sa te gindesti ca poate ii jignesti pe cei care au fost urmariti, sechestrati, si torturati de acel guvern pe care tu il aperi?
Poate ca ar fi bine ca tu insati sa fii mai atenta si sa-ti urmezi avertizarea proprie, cea cu ... "e usor a scrie" vorbe.

Spunindu-ne ca sint multe tari in care viata e mai rea decit in Ro dar ocolind faptul ca sint mult mai multe tari in care viata e mai buna decit in Ro nu ne faci un serviciu. Incearca sa-ti inchipui cum ar fi sa traiesti in Ro, nu sa o vizitezi: sa-ti cauti de lucru acolo, sa faci copii acolo, sa ai parinti acolo. La 20 ani poate e greu de imaginat, dar crede-ma, nu e un gind roz. Viata unei majoritati in Ro e substandard. Si daca nu o recunoastem, e ca si cind i-am ignora pe toti cei ce sufera. Optimismul tau si energia ta e in directie gresita, cred eu.

Da, si e foarte posibil ca am trecut unul pe linga altul in statia de metrou Maine St. sau Yonge.

- ikoflexer
#11719 (raspuns la: #11423) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce poate fi sufletul - teorie din 1998- - de adacartianu la: 20/03/2004 14:59:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
*** Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală definitoare, iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.
De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.
Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două
( raţiune şi suflet ), însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.
Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?
Majoritatea l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.
În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.
Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.
În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete - senzoriale, ale obiectelor.
Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul tranfsormă sentimentele în acte ale acţiunii sale.
Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.
De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.
Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.
Sentimentele pe care le trăim ne definesc în ineriorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.
Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.
Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.
Încercând să cunosc sufletul prin abstract, privindu-l ca fiind independent de ce e în mine raţional, detaşat de obiecte şi de relaţiile care există în realitate, devenind astfel o entitate separată de mine, dar pe care o cuprind, nu din voinţa mea, ci a ei, descopăr o oarecare putere de a atinge esenţa. Poate gândind sufletul mai puţin, trăindu-i sentimentele fără o analiză interioară de a afla ce sunt, de unde vin, m-aş apropia de esenţa sufletului, care poate fi un tumult al nonsensului care capătă sens doar din exprimarea mea liberă.
Totodată esenţa sufletului se poate afla într-un centru nervos, dar în acest caz nu ar fi nimic mai mult decat organic, şi ne-am îndepărta de la mitul sufletului veşnic. Poate esenţa sufletului se află în libertatea lui de mişcare, mişcare care nu poate fi condiţionată de nimic.
Poate tocmai această mişcare liberă este baza de pornire a tuturor sentimentelor, gândind că toată generalitatea simţită nu poate exista decât printr-o acţiune a ceva, deoarece un repaos nu poate produce o reacţie, o trăire, astfel că sentimentele oamenilor nu pot provenii decât printr-o acţiune de ordin interior sau exterior.
Vom căuta însuşirile generale, raportându-le la caracteristicile esenţiale independente de noi. Pentru că dacă am spus că sufletul este abstract, trebuie să arăt abstractul ce-l caracterizează.
Să ne imaginăm sufletul ca pe un tablou plin de culori desăvârşit aşezate, dar fără o formă concisă, o imagine nedefinită pe care noi trebuie să o interpretăm. Să spunem că fiecare culoare din acest tablou reprezintă un sentiment, astfel că vom enumera totul încercâd să-i definim particularităţiile.
Dividem sufletul în culori, aflând astfel calităţile acestuia.
Aceste culori devin simple culori, ignorând existenţa sentimentelor pe care le reprezintă. Sufletul devenind o paletă de culori.
Privindu-l astfel, cunoaştem definiţia fiecărei culori în parte şi încercăm să stabilim efectul ei asupra noastră. Clasificându-le în ordinea preferinţei noastre cromatice sau pe intensitatea culorii, obţinem o evaloare a scării noastre valorice şi totodată obţinem o informaţie despre o latură a personalităţii noastre.
O persoană care alege culorile vii înaintea celor închise, este o persoană veselă, optimistă, încrezătoare; o persoană care alege culorile închise, este tristă , pesimistă şi nâncrezătoare.
Aşa cum culorile au o gradare în preferinţele noastre, aşa şi sentimentele sunt preferabile într-o anumită ordine.
Prin această ordonare a culorilor şi a sentimentelor ne individualizăm şi concretizăm imaginea noastră exterioară şi interioară.
Vorbeam despre caracteristicile esenţiale independente de noi, acestea sunt lucrurile exterioare prin care în suflet se produc o serie de sentimente, singurul esenţial al sufletului dependent de noi şi prin care putem trăi unele sentimente, este gândul.
Sufletul este o complexitate de calităţi şi sentimente care se află într-o deplină analogie unele cu altele. Cum de altfel se poate constata foarte uşor prin extinderea unui sentiment în altul. Ca de exemlu trecerea de la sentimentul de iubire în sentimentul geloziei sau urii, sau de la tristeţe la bucurie. Toată această schimbare sentimentală evidenţiază legătura analoagă a trăirilor. Un sentiment produce un alt sentiment, o trăire produce o altă trăire.
Nimic nu se întâmplă necoordonat şi nefiresc, totul are o bază reală de pornire şi un scop în apariţie şi desfăşurare.
Multe nu par evidente, însă sunt oricât de mărunte şi, se divid în mai multe feluri de simţiri şi exprimări.
Privind sufletul asemeni unui tablou abstract, fiecare înţelege din nonsensul lui, ceea ce i se pare a fi convenabil şi inteligibil pentru sine.
Şi cum de multe ori viziunea unui individ este împărtăşită şi de alţii, atunci tabloului i se va da o definire plauzibilă şi acceptată.
Însă cu toate acestea fiecare trebuie să-şi picteze singur tabloul abstract în funcţie de culorile preferate, în ordinea şi combinarea care i se potriveşte.
Am afirmat că putem încerca să definim sufletul prin culori.
Vom gândii că acesta nu este mai mult şi nu exprimă mai mult.
Este pur şi simplu vizibil. Conştiinţa identifică culorile şi prin efectul lor asupra noastră le ierarhizăm. Astfel că eu în tabloul meu aş aşeza înainte de toate culoarea albastră. De ce?
Albastrul îmi reprezintă cerul, libertatea mea de a fi şi de a visa o nemărginire.
Privind albastrul îmi voi simţii dorinţa de a zbura, ceea ce reprezintă o libertate imposibilă, dar la care sper şi mă gândesc că aş putea să o ating într-un fel.
Apoi aş alege culoarea roşie, pentru că îmi place alături de albastru, fiind o culoare aprinsă care îmi transmite ideea de viaţă.
E ca un foc ce-mi aprinde trupul în nevoi şi trăiri vulcanice. Reprezentând pentru imaginea mea dorinţa de descătuşare, de trăiri intense.
Astfel că îmi descopăr prin culori anumite senzaţii şi acestea devin stimulenţii mei interiori.
Considerând că astfel descopăr ceva nou în mine care vine din influenţa culorii asupra mea.
Revin la sentimente fără să mă gândesc la culori. Conştientizez că le simt dar nu ştiu de unde vin şi ce le produce. Spun că vin din suflet, dar nu ştiu ce este acesta. Atunci mă voi gândii ce anume mi-a produs sentimentul. Recurg la proprietăţile exterioare şi analizez vizual, auditiv, senzorial, tactil şi gustativ, prin care dintre aceste etape am trecut pentru a avea un sentiment.
Să spunem de exemplu că nu am mâncat nimic, nu am atins nimic şi nu am mirosit nimic, dar am văzut un apus de soare incredibil şi am auzit foşnetul mării.
Şi sentimentul care m-a străbătut iniţial a fost uimirea, apoi încântarea, emoţia şi bucuria.
Patru sentimente ierarhizate de o singură imagine care le-a produs fără ştiinţa mea.
Nu mi le-am creat singură raţionând că acestea trebuie simţite în acel moment, ci le-am trăit fără un scop anume dar cu o cauză.
Cauza fiind imaginea care a acţionat asupra mea independentă de conştiinţa mea.
Reacţia devine pur organică, însă această reacţie a fost determinată de ceva existent în mine. Nu am simţit durere şi nici vre-un organ care să-mi provoace aceste trăiri, dar conştientizez că au pornit din interiorul meu ca efect dintr-o acţiune exterioară.
În afara exteriorului şi al organicului există ceva mai mult, pe care nu-l pot determina material ca organ sau lucru exterior, dar ştiu că există. Este total independent de acestea, dar acţionează în deplină legătură cu ambele.
Astfel spus nu putem avea un sentiment dacă nu-l trăim organic şi totodată dacă un factor exterior nu acţionează asupra organicului, dar se întâmplă uneori să fim conştienţi că trăim un sentiment care nu provine din exterior, ci din interior. Astfel ca nu numai exteriorul produce sentimente spre interior ci şi interiorul spre interior, sentimente care se nasc din esenţă si nu au definire.
Tot ceea ce defineşte omul spre exterior din suflet sunt numai proprietăţi generale, iar tot ceea ce omul nu poate definii şi înţelege din suflet, sunt proprietăţile esenţiale ale acestuia.
Toate gândurile noastre pornesc din exterior spre interior, astfel se poate spune ca şi sentimentele noastre pornesc din exterior spre interior. În interior fiind doar definite şi trăite, în exterior fiind constatate şi preluate.
Aşa cum se preiau informaţiile, asa interceptăm şi factorii care ne produc sentimente. Iar acestea nu se produc la ordinul raţiunii şi nici la nivelul ei.
Conştienţi de faptul ca trăirea noastră produce mai mult decât putem gândii şi asimila din exterior, chiar dacă avem tendinţa să considerăm toate sentimentele noastre ca fiind produsul unor acţiuni din afară, nu putem să contrazicem nici ideea conform căreia o parte din sentimentele umane se nasc ăn interior şi le reprezentăm exterior printr-o acţiune de orice fel.
Cum am afirmat anterior, sufletul dacă ar fi organic ar fi reprezentat de cel mai sensibil organ din constructul nostru anatomic.
Pentru că numai un organ foarte receptiv şi senzitiv ar avea puterea să dezvolte în noi o asemenea gamă variată de trăiri şi, nu numai variată cât diferenţiată calitativ şi sensibil.
Iar pentru că nu toţi putem trăii sentimentele la aceleaşi nivele, am gândii că acest organ se dezvoltă diferit în fiecare. Astfel spus categorizăm oamenii în fiinţe sensibile, mai puţin sensibile sau insensibile.
Totuşi un organ care se pretinde a fi senzitiv atât de sensibil, încât să poată produce astfel de reacţii interne, nu se poate dezvolta la unii excesiv, iar la aţii deloc.
Atunci ajung să gândesc din nou, că acest suflet este imposibil să nu existe în fiecare, ca o abstractizare a fiecăruia.
Este ceva ce nu are înţeles decât organic datorită reacţilor acestuia la diferiţi stimuli exteriori, dar este o existenţă care nu-şi are explicaţie logică.
Aşa cum nici efectul culorilor asupra noastră nu-l putem explica, pentru că fiecare individ vede într-o culoare altceva decât văd eu.
Cineva poate spune că o culoare îi determină un gust sau un miros, aşa altcineva vede în culoare un obiect sau chiar un sentiment.
Totul depinde de fiecare în parte, aşa cum un tablou abstract este înţeles de fiecare în parte.
Să spunem că eu privind culoarea portocalie, mă gândesc la o portocală şi îi simt gustul, aceasta provocându-mi o reacţie a papilelor gustative şi mi se face poftă de o portocală.
În acest caz putem vorbii de o reacţie fizică creată de raţiune prin imaginea imaginară a portocalei. Însă pofta nu e un sentiment ci o reacţie pur fizică care poartă această definire.
Poate am deviat de la subiectul iniţial prin care am vrut să definesc sufletul, abstractul de la care am pornit. Această trecere prin organic şi material a avut ca scop evidenţierea faptului că sufletul e abstract şi nu-l pot definii altfel.
Dar totuşi abstractizarea a ceva se datorează faptului că acel ceva este conceput ca o generalitate, iar în temeiul lui nu au fost aduse suficiente dovezi de a fi demonstrat şi asta îmi întăreşte convingerea că ce a rămas nedemonstrat asupra sufletului este esenţa, adâncimea pe care nu o vom putea explica niciodată, dar pe care avem norocul să o simţim uneori.
Atunci aş putea venii să gândesc că putem definii sufletul prin absurd, ceea ce înseamnă contrazicerea oricărei logici şi prin metoda reducerii la absurd să demonstrez un adevăr.
Este logic să gândim că nu există suflet atâta timp cât nu avem o formă real palpabilă sau vizibilă, este logic să căutăm un adevar asupra sufletului pentru a avea siguranta că acesta există, este logic să nu ne încredem în vise care până acum nu au putut fi demonstrate, este logic că suntem nişte dobitoci dacă credem că aceasta este logica sufletului.
Este absurd să gândim că nu există suflet dacă acesta nu este un material palpabil!
Logic suntem nişte imbecili şi absurditatea noastră este sufletul, singurul adevar ilogic, dar care există.
Metoda este modul în care cercetez ceva pentru a cunoaşte şi transforma realităţile obiective.
Obiectivitatea sufletului se găseşte în sentimentele care îl fac real în conştiinţa noastră, pentru că dacă nu am fi conştienţi de acestea nu am şti despre suflet că există.
Sufletul este singura realitate obiectivă, dar pe care lumea nu o ia în seama decât din nevoia egoistă de a trăii uneori regeşte.
Descartes spunea că pentru a cunoaşte sentimentele sufletului trebuie să facem distincţie între funcţiile sale şi acelea ale corpului. Astfel că el gândeşte că ceea ce este în suflet “afect”, adică efect, este în corp acţiune.
De aici concluzionez că sentimentele sunt efectele unor acţiuni dependente sau independente de noi. Iar ceea ce înţelegem că aparţine numai de noi, în interirul nostru si, nu aparţine nici unui alt corp, atribuim sufletului.
Virtutea umană nu se afla în corp, ci în suflet.
Sufletul este un construct imaterial ce-şi găseşte locul în materie.
Sufletul nu are definiţie de aceea nimeni nu poate să spună ce este, însă sufletul are simţire şi simţindu-l putem spune ce este.
În vasta sa exprimare şi întindere interioară putem înţelege legătura sufletului cu universul, iar de aici gândim că adâncimea sufletului omenesc este nelimitată completându-se cu adâncimea universului, astfel sufletul devine libertatea omului, libertate pe care nu o găseşte pe lume. Sufletul este elementul care ne leagă de întreg prinrt-o neânţeleasă armonie cu tainele universale.
Sufletul poate fi nedefinirea care are definire prin moartea organicului, atunci când omul devine el însuşi esenţă.
Este singura liberate autentică a omului, dar pe care acesta şi-o îngrădeşte cu bună ştiinţă, contabilizând-o şi disecând-o ca la o oră de anatomie.
Sufletul este martirul imaginaţiei noastre. Poate fi gândit, ca fiind unitatea născută din legătura între forţa universală contopită cu forţa organicului. Numai printr-o astfel de conexiune fantastică, sau interacţiune fizică între forţe cu poli opuşi,cu sarcini diferite, sufletul
şi-ar găsi definiţia ce se vrea a fi un adevăr, contestabil.
Sufletul este o forţă narturală care acţionează asupra organicului pământesc în funcţie de forţa emanată de fiecare organism în parte. Astfel că omul ar putea fi cel mai puternic organism viu al planetei, sau cel mai slab, iar din legătura sa fizică cu universul iau naştere sentimentele.
Aşa că dacă sufletul este o forţă naturală, nu omul cuprinde sufletul în sine, ci sufletul îl cuprinde pe om. Gândind astfel înţeleg ce este de fapt şi omul şi sufletul : natură si forţă universală.
Iar daca sufletul cuprinde omul, s-ar putea ca noi sa existam tocmai din nevoia sufletului de a traii, de a se exprima, si astfel spus sa fim doar simple existente de care acesta se foloseste in exprimarea sa. Ca orice anorganic care are nevoie de materie pentru a fi si-a gasit locul propice in oameni, iar de aici apare proprietatea omului de a avea suflet si dependenta sufletului de om.
Cred că de aceea se spune că sufletul este veşnic, forţa universală nu dispare niciodată, indiferent daca organicul se dezintegreaza.
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
Satan?Demons+Hell?666?lake of fire? - de Little Eagle la: 24/03/2004 15:21:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Draga medina,
ma asteptam ca cineva sa vina cu astfel de raspuns,era inevitabil!Este ceva natural sa gindesti asa cind viata o traiesti in total dualism....bine-rau,urit-frumos,curat-murdar,onest-mincinos,cald-rece etc etc.
Marele intelept Dalai Lama a spus cindva:"Problema cea mare prin care trece omenirea este ca vede totul ori in alb ori in negru,nu realizeaza ca exista si un gri la mijloc."Poate ai dori sa-l critici si pe el?Eu cred ca are dreptate.
De ce am spus ca doar Dumnezeu exista?De ce nu am spus ca implicit ar trebui sa fie si ...opusul Lui?
Omenirea si religiile au trebuit sa inventeze un opus al binelui pt. a justifica ororile lumii in orice forme ale ei si atunci a aparut Mr. Satan,ori Lucifer ori Dracul ori Schamael,si mitul raului s-a creat,vinovatul a fost gasit si f. usor acum s-au "descoperit" vinovati eretici si vrajitoare in Salem buni de pus la prajeala ori torturi,si preoti exorcisti etc. etc.
In dualismul vietii trebuie,nu sa existe si Necuratu",dar am o surpriza pt. tine:
Ce-ai zice de faptul ca imi mentin teoria mea si spun ca Satan NU exista nici ca ...forma si nici ca spirit?
Ca de fapt doar Dumnezeu exista si am sa vin si cu argumente pt. a-mi apara teoria,desigur ca din nou vor stirni discutii si iar voi fi pus la zid dar sint obisnuit cu astea,numai sa nu ma luati la pietre.
In primul rind,esti de acord ca toata creatia apartine Lui Dumnezeu pt. ca El insusi este creatia toata?
Daca da atunci NU IL limita si-l plasa doar de o parte a ei adica ceea ce consideri tu ca este virtuos si moral si etic este Dumnezeu si ce-i urit si meschin si vulgar este...Diavolul!Dintr-o data Il minimalizezi ca existenta pt. ca in adevar Dumnezeu este dincolo de dualismul vietii.
Vezi totul subiectiv si ca tine din pacate marea majoritate.Daca admiri un trandafir si te incinta culoarea petalelor si parfumul lui,afla ca Dumnezeu NU e doar in acele petale dar si in spinii lui.
Ori indragesti un animal si ai grija de el esti atasata de el,de ce te uiti atunci cu scirba la un sobolan?si el este parte din aceiasi creatie si chiar si in el exista un suflet si este expresia vietii Lui Dumnezeu prin el.
De ce spun ca doar Dumnezeu exista?Pt. ca exista NUMAI BINE in creatie dar in diverse GRADE.Aici este problema din care se nasc contradictiile umane!
Cel mai mic grad de BINE(daca am gindi intre1-10)este ceea ce am numi "RAUL''.,si STIU CA ESTE EXTREM DE GREU DE ACCEPTAT ca de ex. si un mare
criminal in fapt nu este rau ci are in el si un % de bine care de fapt e la baza existentei lui....parca vad deja o piatra aruncata spre mine acum!
E greu de acceptat ca oameni ca Hitler,Stalin,Ceausescu,Mao,Bush,in esenta sufletului lor au fost sau sint buni,dar in cel mai mic grad posibil.
Am mai scris ca nu poti intelege creatia si pe Dumnezeu fara a nu crede in conceptul de reincarnare si Karma,stau la baza ei,Buddha a numit-o "roata vietii eterne"de unde si simbolul Buddhist ca religie si credinta.
Oare chiar crezi ca Buddha a nascocit adevarul din senin? Ori hai sa fim si mai ortodocsi,crezi ca Jesus a rostit invataturile Lui aiurea ca si cum le-ar fi visat si apoi spus discipolilor Lui basme sa-i puna la culcare?
Acesti avatari au avut in ei ADEVARUL si l-au si rostit pina in ultima clipa.
"Iarta-i Domne caci nu stiu ce fac",Jesus a iertat in stinga si dreapta chiar pe proprii LUi ucigasi,pt. ca a stiut ca NU sint RAI si nici posedati de vreun Satan!
Chiar si pe Judas stiind ca el l-a tradat!Oare nu am invatat inca nimic de la Dumnezeu nici pina in ziua de azi?Daca INSUSI DUMNEZEU(Caci Jesus a fost Dumnezeu in carne si oase nu fiul Lui!)iarta si vede in jurul Lui numai BINELE
ce te face sa reinventezi un personaj ca Lucifer ce nu exista de fel?
Pt. ca vezi TOTUL ori in ALB ori in NEGRU!!!!Dalai Lama are dreptate.
A te purifica in suflet si ajunge treptat de la gradul de 1 ca bine la 10 iti trebuie sute de mii de vieti prin care ai trecut deja si in functie de nivelul la care ai ajuns in cea prezenta de rafinare spirituala depinde prin cite vei mai avea de trecut.NU uita ca si Jesus a vorbit la vremea LUi despre reincarnare!
Si clericul din pacate(pt. ei si ...eforturile lor de a ascunde acest adevar,din punctul lor de vedere!)a incercat sa schimbe ici si colo pasaje din noul testament,dar ar fi insemnat sa fi ramas doar citeva pagini despre Jesus daca cenzurau totul!
Biserica trebuia sa scoata din Biblie reincarnarea,ceva politic si de putere.
Ce-ar fi insemnat daca lumea crestina ar fi crezut ca exista?Ar fi zis cam asa:
"Ce nevoie am de biserica?daca am gresit cu ceva in viata asta ma repar eu in cealalta."NU,credinciosii trebuiau sa STIE ca au de trait doar o singura viata si
au de ales intre...rai si iad,si aici au venit cu tot felul de pedepse in iad si suflete pierdute etc.etc.Mai tirziu,catolicii au trebuit sa inventeze si purgatoriul,ceva de mijloc,adica ai putea avea o sansa DACA vei dona bani bisericii pt. absolvirea pacatelor,deci iti poti rascumpara greselile si vei ajunge in rai....apoi contrar bisericii au aparut asa zisii"soul eaters",un fel de mercenari care spuneau ca au darul de a lua asupra lor pacatele altora(de obicei ...f.bogati!)si le pot asigura intrarea in rai fara acordul...bisericii.Evident,biserica s-a pus pe urmarirea lor pt. a-i extermina.
In fapt biserica mai ales cea catolica a facut o gramada de acte ilegale pina la crime.In rest,bigotrie,minciuna si diverse politici ce n-au de-a face cu credinta in Dumnezeu.
Eu zic ca inainte de a trage o concluzie ar fi bine sa cauti raspunsuri sa te intrebi de unde vii si unde te duci,sint primii pasi spre o adevarata spiritualitate,decit sa crezi mecanic in ceva ce inca nu cunosti decit in mod papagalic.Nu te limita doar la ortodocsism sau catolicism etc. sint multe alte credinte de la care poti invata f. multe ,sufletul tau vrea sa stie,nu-l incarcera
lasa-l sa exploreze sa se cunoasca pe sine prin tine.
Toate au acelasi numitor comun in esenta,dar fereste-te de dogma,este un drum incuiat si fara sa vrei devii cu ochelari de cal si ar fi pacat.
Dar fiecare cu karma lui-ei,si cu destinul lui-ei,nu poti schimba peste noapte o ideologie.Daca asa crezi e dreptul tau,in alta viata urmatore vei gindi total altfel,dar nu-ti vei mai aminti de cea de azi.Vei fi o alta persoana,dar in tine va fi mereu acelasi suflet de milenii.
Imi dau seama ca ce am scris e greu de acceptat de multi,dar nu pot decit sa -mi expun si eu parerile mele personale si credinta mea,si nu vad nimic rau in asta.
Nu sintem nimeni real perfecti,cei care sint in lumea toata ii numeri pe degete si de fapt nici nu stii ca exista,pt. ca duc o viata de total anonimat si cu toate astea EI sint cei care conduc universul tot in lipsa avatarului.
Vor fi mereu 5 la numar si cind se vor reincarna la vremea avatarica(ciclul avataric este de 700-1400 ani),ei vor aduce spiritul Lui Dumnezeu intr-o forma umana aleasa de ei.Apoi rolul lor va fi preluat de Avatar in intregime.
Despre astea poate altadata.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps: Daca esti interesata,iti recomand sa citesti cartile despre mituri si religii scrise de un f. mare erudit si cel mai mare expert in istoria religiilor si miturilor din lume,de necontestat cel mai mare!JOSEPH CAMPBELL.Vei descoperi totul in ele si la fel vei invata f. multe,raspunsuri la orice fel de intrebari ai avea.
La fel citeste autobiografia lui Dalai Lama.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
" Viata omului este ca o mare oglinda sparta in milioane de cioburi.Se vede in fiecare din ele drept altcineva,de fapt se vede pe sine insusi fiind acelasi suflet etern".

Dalai Lama
#12761 (raspuns la: #12742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eh, Arcturus, daca esti bogat - de (anonim) la: 29/03/2004 13:30:33
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Eh, Arcturus, daca esti bogat nu-i bine, daca esti tanar nu-i bine, daca spui cine esti si ce gandesti iar nu-i bine...

Oare n-ai fost prea bland cu 66%?
Drept sa-ti spun, imediat dupa ce ti-am citit mesajul am gandit ca e un lucru rar ca cineva cu bani gandeste asa. Luciditatea cu care gandesti la cei 18 ani ai tai m-a impresionat. M-a surprins felul in care ti s-a raspuns(cu mici exceptii). Si eu am constatat ca multi romani isi intorc cu mandrie fata de la Romania sau pun mereu aceeasi placa cu "mizerie, coruptie", etc., etc. Vezi contributiile pe acest Site a unora ca Jimmy_Cecilia in "Ce vor romanii de la alti romani" sau "Obiceiuri... nunta la romani".Le gasesti undeva sub Forum/ Societate sa). Sunt sigura ca romanii sunt singura natie care simte asa o placere in a se autodefaima.

Din tonul acestor raspunsuri se vede ca oamenii se simt atacati, desi nu ar fi cazul. De aici reiese ca probleme e mult mai adanca, de ordin psihologic. Cu siguranta ca in multi se da o lupta intre faptul de a fi roman si cel de a fi locuitor sau cetatean intr-un stat din vest. Am convingerea ca e o problema foarta raspandita. Eu nu ma rusinez ca sunt romanca si nici nu am avut vreodata probleme din cauza asta (pentru unii care evita Germania din principiu, incredibil). Sa stii ca o matusa de a mea m-a intrebat odata daca nu sunt vazuta prost din cauza ca sunt romanca. Asta inseamna ca au fost asemenea cazuri si multi isi neaga originea si se detaseaza de Romania. Insa orice ar crede ei, asta nu e de bon ton. Strainilor nu le miroase a bine tocmai cand aud asemenea lucruri si se gandesc mai tot timpul ca ceva e putred in...

Pe de alta parte observ ca cei care ti-au raspuns ca au ramas foarte foarte romani. La fel ca in Romania, pentru ei tinerii nu sunt decat niste mucosi care nu stiu nimic si nu au experienta asa ca trebuie sa astepte pana aproape de pensie ca sa deschida si ei gura. Tinerii romani nu au autoritate si nu li se recunosc meritele. Sunt sigura ca multi dintre cei plecati isi vor aminti de lucrul asta, ca poate a fost si acesta un motiv pentru care au ales sa plece.

Sper sa nu fii dezgustat 100% si sa mai revii pe forum!

P.S. pentru cei care au nevoie de baston: am 27 de ani, sunt femeie (da, si la propriu si la figurat), iar parintii mei sunt pensionari.

Toate cele bune!


Si securistii expira, nu-i asa? - de ampop la: 05/04/2004 10:51:48
(la: 11 Septembrie 2001)
Sunt un "smecheras" cam de varsta dumitale, paianjenule, am doar cu trei ani mai putin. Te-am intrebat ce varsta ai pentru ca textele erau de-a dreptul puerile, dar vad ca situatia este mai grava...faci parte probabil din echipa celor gen Pleshita, generalul de securitate sfertodoct. Sunt unul dintre cei pe care dumneata si cu ai tai nu i-a infrant. De fapt ce sa mai povestim, pe plan mondial NOI am invins si VOI sunteti niste "looseri" patetici. Sunt un fanatic al democratiei asa cum dumneata esti fanatic al intunericului. Faci apologia terorismului...voi ramaneti tot infranti care nu puteti lovi decat miseleste, prin terorism...oameni nevinovati. Acuz criminalitetea si dictatura, placerea de a chinui semenul. Ce oare va impingea la tortura, la smulgerea unghiilor celor nevinovati, la socuri electrice si tortura cu infrasunete?...kilul de cotlet, tigarile Kent sau BT pe care le fumati, whiskyul despre care ziceati ca pute a plosnita? sau placerea degenerata, perversa, sadica de a supune o alta fiinta umana? Stii ca teroristii pe care ii tot elogiezi in articolele dumitale poarta de obicei un sistem "remote control" prin care un nemernic poate detona bomba de la distanta? In cazul in care nenorocitul se razgandeste si vrea sa mai traiasca, sa nu se sacrifice pe altarul "dreptei credinte in Allah". Aveti noroc, voi cei infranti ,ca noi nu avem gulaguri in care sa va ducem si sa va exterminam, nu va vom tortura sau duce de acasa in miez de noapte asa cum faceati voi cu ai nostri. Suntem oameni si voi nu. Feresca Dumnezeu sa intindeti prea tare coarda terorismului...ca vezi dumneata, paianjene, nu toti sunt la fel de crestini si iertatori precum suntem noi...mai zboara cate o racheta de pe elicopterele Apache dupa leaderi spirituali ca si sheicul gruparii Hamas...Si nu uita, VOI ATI PIERDUT razboiul rece!
Mario
#13317 (raspuns la: #13246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...