comentarii

tot veninul cat l-am adunat in inima mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cei mai frumosi ani - de D. Golescu la: 15/03/2005 00:02:51
(la: Cei mai frumos ani ai vietii tale)
O exprimare nu foarte realista. Cele mai frumoase zile, poate, ar fi o exprimare adecvata desi nu la fel de poetica. Au fost acele momente cand viata mea putea sa il parafrazeze pe Stanescu.
"A venit îngerul şi mi-a spus:
-Nu vrei să cumperi un cîine?
Eu nu am fost în stare să-i răspund.
Cuvintele pe care i le-aş fi putut striga erau
lătrătoare.
-Nu vrei să cumperi un cîine? -
m-a întrebat îngerul, ţinînd în braţe
inima mea
lătrătoare,
dînd din stînga ca dintr-o coadă.
-Nu vrei să cumperi un cîine?
m-a întrebat îngerul
în timp ce inima mea
dădea din sînge ca dintr-o coadă."(A cumpara un caine).

A fi cumparat ca un caine, de o iubire inalta, dintr-o iubire mult mai inalta.
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

RSI - de Sisif la: 30/03/2005 16:35:45
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
Daca ai gasit "egoistul" in mine nu ma supar, fiindca s-ar putea sa nu fi inteles mare lucru din mesajul meu si te-ai grabit sa cataloghezi autorul rapid, fara a face o analiza adecvata a argumentelor aduse in mesaj, chiar daca contin exemple hollywoodiene... (nu le-am pus intamplator...)
Ma intereseaza mai mult cum definesti egoismul si, implicit, altruismul...
Daca tu consideri ca o fiinta iubita nu mai e "de iubit" si este un "lucru", automat odata ce a devenit "inutila", inseamna ca nu stii ce inseamna sa iubesti pe cineva mai presus decat pe tine insuti... Cu alte cuvinte, te intreb daca exista o fiinta pentru care ti-ai da viata sau pentru care ai ucide numai sa stii ca mai exista o portita prin care o poti tine in viata... Ar insemna ca toti parintii care au copii sau, in general, oameni ce au fiinte iubite ce nu pot trai decat conectati la tuburi de oxigen, aparate de dializa etc., sa ceara automat deconecatarea lor din motive de "altruism" sau pentru a evita eticheta de "fetisist". Hmm! Ori esti foarte "crud" (citeste: netrecut prin viata...), ori foarte "pragmatic", in sensul de adept al unei populatii ( nu zic "rase") cat se poate de "reusita", si care nu implica costuri de nici un fel...
Ca o concluzie, fii sigur ca daca unul din milioanele de osanditi la dializa (e doar un exemplu...) ce stau la coada pentru un rinichi, se poate salva in dauna altuia, o va face... Daca nu el, cei care il iubesc. Indiferent daca stiu sau nu pe ce cale au facut rost de rinichiul respectiv...
Altfel, de ce ar exista o adevarata "industrie" la vedere ce lucreaza pentru prelungirea vietii si alta subterana ce se ocupa cu traficul de organe...?
Oamenii se agata de viata..., cu "orice pret". Spre deosebire de lumea animala unde cel slab, handicapat... e sacrificat automat in beneficiul celor sanatosi, in lumea lui "hommo sapiens", paradoxal, poate fi sacrificat un sanatos pentru a salva un handicapat. Uneori acest lucru se intampla dupa reguli moralmente si legalmente acceptate. Dar asta e o raritate. Altfel, totul e de genul "decat sa planga mama, mai bine sa planga ma'sa".
Ca sa fiu ceva mai explicit... fii sigur ca maine, daca inima mea nu mai functioneaza ca lumea si cineva imi va spune ca poate sa-mi dea inima ta, nu am nici o problema... Iar daca e vorba de o fiinta pe care o iubesc mai mult decat pe mine..., o sa vin sa-ti zmulg inima cu mana mea, daca e nevoie. E doar o parabola...
Intelege ca oamenii se agata de viata si ca cei care incearca sa prelungeasca viata fiintelor iubite, chiar "legume" fiind de mult timp, nu sunt de condamnat...


"Şi era una la părinţi...
Şi cu sergentul, zece."

#41247 (raspuns la: #41106) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sisif - de RSI la: 30/03/2005 19:39:55
(la: Terri Schiavo , eutanasia pro sau contra?)
Dupa lungimea si deslanarea discursului cred ca te recunosc. Am mai discutat pe alte subiecte cand foloseai alte nickuri.
Zici:


"Daca tu consideri ca o fiinta iubita nu mai e "de iubit" si este un "lucru", automat odata ce a devenit "inutila", inseamna ca nu stii ce inseamna sa iubesti pe cineva mai presus decat pe tine insuti..."


Ca de obicei distorsionezi ce-am spus. Cum definesti tu fiinta iubita? O gramada de carne,oase, nervi sau spiritul, sufletul ei? Un om bolnav este un om, viu, cu o traire, cu care vrei sa mai fii impreuna chiar si o secunda in plus. Dar revenind la Terry, ea nu mai este acolo. Intelegi? E plecata definitiv.


"Oamenii se agata de viata..., cu "orice pret". .

Doua intrebari:1-si cu pretul sacrificarii unei fiinte iubite?si 2)-Terry se agata de viata? Cine vorbeste in numele ei?


"Hmm! Ori esti foarte "crud" (citeste: netrecut prin viata...), ori foarte "pragmatic", in sensul de adept al unei populatii ( nu zic "rase") cat se poate de "reusita", si care nu implica costuri de nici un fel... "

Sint prea trecut prin multe in viata, deci oi fi "pragmatic" desi nu stiu sa fi vorbit de costuri. La ce populatie sau rasa te referi? Poti fi mai explicit?

"fii sigur ca maine, daca inima mea nu mai functioneaza ca lumea si cineva imi va spune ca poate sa-mi dea inima ta, nu am nici o problema... "
Nu-ti recomand inima mea ca e de ...piatra. In afara de asta cred ca ti-ar trebui un transplant de creier nu de inima. Sau cel putin de bun-simt. Subiectul este foarte serios si destul de incarcat ca sa nu devina o scena pentru ifosele tale pseudo-filozofice.

==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

#41279 (raspuns la: #41247) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi-e frica de efectul speculatiilor - de Demiurgos la: 31/03/2005 21:19:14
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
Nu pot sa spun decat ca toate speculatiile care s-au mediatizat pe diferite canale tv si posturi radio nu fac decat un deserviciu celor trei. Nu vreau sa spun mai mult de-atat. Decat o rugaciune pe care o citeam astazi intr-un roman de Sienkiewicz si un apel la toti cei care citesc sa nu faca speculatii, legaturi, interpretari psihologice s.a.m.d. Nu este momentul acum. Oamenii acestia nu sunt personaje literare asupra carora sa faci analogii si omologii. Sunt oameni, vieti care trebuie salvate. Inchei cu rugaciunea promisa:

" Doamne, Tu stii ce-i durerea, fiindca ai suferit pe cruce pentru pacatele omenesti... Iti aduc dara inima mea insangerata si la picioarele Tale strapunse Te implor sa ai mila de mine...
... Nu-Ti cer sa-mi iei durerea, ci sa-mi dai taria de a o indura...
... Pentru ca eu sunt ostean la porunca Ta, o, Doamne, si as vrea sa-Ti slujesc Tie [...]
... Dar cum pot s-o fac, cand imi plange inima si mi-a slabit bratul?!...
... De aceea, da, Doamne, sa uit de mine si sa ma gandesc numai la slava ta si la mantuirea mamei, lucruri mult mai insemnate decat durerea unui biet vierme ca mine...
[...]
... Pe coroana Ta de spini, asculta-ma!
... Pe rana din soldul Tau, asculta-ma!
Pe mainile si picioarele strapunse de cuie, asculta-ma!"


DUMNEZEU SA II OCROTEASCA PE CEI TREI ROMANI SI PE CELALALT CAPTIV!!! SA SPERAM CU TOTII CA SE VOR INTOARCE CU BINE ACASA!!!
CURAJ!!! STAPANIR DE SINE!!! CREDINTA!!! VA ASTEPTAM CU INIMA DESCHISA INAPOI, TEFERI SI PREGATITI DE MUNCA!!!
#41439 (raspuns la: #41202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e parerea unui majoritar - de shuitzza la: 15/04/2005 10:03:42
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
stimata doamna,
va inteleg comentariul pentru ca e normal sa ganditi asa-sunteti majoritara(sunteti romanaca si acasa si la serviciu, pe strada oriunde aici-care pt dvs e acasa) Daca tot sunteti casatorita cu un aroman(ma rog o jumatate)atunci va poate povesti destule despre aromani, si poate incepe cu acea coloana vertebrala inflexibila la multe(e cam elastica in ultimul timp si multi sunt de vina). Referitor la faptul ca suntem produsul "incert" a mai multor popoare, apai sa stiti ca stramosii dvs. v-au facut raspunsul mai dificil decat credeti.Parerea mea sincera e sa va cititi istoria dvs si dupa aceea sa dati cu presupusul cand e vb de istoria altor natii. Inima mea se bucura ca sunt totusi mai multi care stiu ce vorbesc decat cei care vorbesc ce stiu
cu multa consideratiune si intelegere, eu, un produs incert a mai multor persoane
#43733 (raspuns la: #38725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parerea unei majoritare - de bill la: 27/04/2005 14:23:31
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
stimata doamna,
va inteleg comentariul pentru ca e normal sa ganditi asa-sunteti majoritara(sunteti romanaca si acasa si la serviciu, pe strada oriunde aici-care pt dvs e acasa) Daca tot sunteti casatorita cu un aroman(ma rog o jumatate)atunci va poate povesti destule despre aromani, si poate incepe cu acea coloana vertebrala inflexibila la multe(e cam elastica in ultimul timp si multi sunt de vina). Referitor la faptul ca suntem produsul "incert" a mai multor popoare, apai sa stiti ca stramosii dvs. v-au facut raspunsul mai dificil decat credeti.Parerea mea sincera e sa va cititi istoria dvs si dupa aceea sa dati cu presupusul cand e vb de istoria altor natii. Inima mea se bucura ca sunt totusi mai multi care stiu ce vorbesc decat cei care vorbesc ce stiu
cu multa consideratiune si intelegere, eu, un produs incert a mai multor persoane
#45898 (raspuns la: #38725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca trebuie sa recunosti ca esti roman - de Lizuca la: 06/05/2005 18:26:14
(la: E tare greu sa fii roman azi,in UE)
Experiente :
Italia- Roma- gara Termini. Destinatia- Franta, Nice. Cu biletul intr-o mana si valiza in cealalta, imi cautam disperata vagonul. Am intrebat un domn daca e nr. cautat de mine si mi-a spus ca da, dar e pentru nefumatori si cum eu eram fumatoare a trebuit sa cobor si sa parcurg drumul inapoi; domnul respectiv mergea alaturi de mine si cand i-am spus ca sunt romanca a avut o ezitare, voia sa se urce in alt vagon, dar a continuat; aveam acelasi vagon; era uluit, da, nu exagerez, uluit ca sunt romanca! Cand l-am intrebat de unde i se trage aceasta mirare mi-a raspuns ca 1) aveam bilet;2)nu puteam fuma decat unde era permis;3) mi-a cazut o tigara pe jos, am luat-o si, automat, am pus-o in cosul de gunoi;4) vorbeam italiana si franceza corect gramatical;5) avea curaj (Doamne Sfinte!) sa lase valiza si tot ce avea asupra lui in grija mea si sa mearga la restaurant!!! Fiecare din aceste observatii, departe de a fi magulitoare, erau cutite in inima mea.
Sotul meu a inteles pana la urma ca nu e cazul sa spuna ca sotia lui e romanca daca nu adauga "dar stiti, ea nu fura, nu cerceste, nu se prostitueaza"; exagerez, fireste, dar a vazut si el ca , in momentul in care spunem cinstit ca sunt romanca pierdem , adica eu pierd simpatia sau bruma de admiratie acumulata in timpul celei mai banale conversatii.
#47312 (raspuns la: #40431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mi se pare un lucru "super ex - de Irini la: 18/05/2005 15:49:30
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Mi se pare un lucru "super extraordinar" ce se petrece pe acest site!
Oameni ce vorbesc dupa inima mea! Cred ca nu va dati seama ce fericita am fost sa va gasesc! Ma alaturi voua cu mare mare bucurie!
offfff - de mymy la: 29/06/2005 11:44:07
(la: adolescenta....)
Desi nu ma cunoasteti, sunteti niste prieteni....
Va multumesc sincer!
Cu totii aveti dreptate intr/un anumit fel si atingeti puncte dureroase...
M/am tot gandit si... am sa renunt la el... mai bine sufar acum decat mai tarziu cand imi va fi greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu va fi al meu sau ca am facut sa sufere si alte fiinte care nu au nici o vina ca inima mea dicteaza asa :(
Va pup pe toti si va multumesc pt ajutor.
Am sa fug cateva zile la tara sa imi revin si am sa vin apoi cu forte proaspete si nu ma voi lasa induplecata de cuvinte frumoase si insistente care, stiu sigur, ca vor urma...
#57153 (raspuns la: #57144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iar atunci cand nu-ti mai reu - de sierva la: 03/07/2005 10:14:20
(la: Reteta pentru vindecat depresia)
Iar atunci cand nu-ti mai reuseste chestia cu respectul de sine eu zic ca nu e rau sa uiti pentru un timp de tine, sa uiti ca existi, sa uiti ca ai probleme, sa uiti ca esti singur si sa-ti amintesti doar clipa de fata, aceea pe care tocmai o traiesti, si asta nu conform principiului "carpe diem", ci conform principiului: "lasa ca sunt pe lume lucruri mai importante decat mine si inima mea franta". Si atunci iti mai ramane un singur lucru de facut: sa tragi adanc aer in piept, sa-ti permiti luxul sa te rasfeti cu o plimbare in aer liber, daca se poate pe malul unei ape, si sa-ti spui: "Vine o zi cand se va sfarsi..."
Acum imi vine Terra promessa a lui Ramzzotti - de Tofan Ana Isabella la: 05/07/2005 18:18:56
(la: Ce melodie iubiti acum?)
Imi place mult caseta formatiei Hara" Cine",Led Zeppelin " A Stairway to Heaven".Am descoperit duminica Megadeth. Nu prea le aveam cu rockul, Nirvana, Uriah Heep, The Beatles, Nino d' Angelo " Iesce sole", Celelalte Cuvinte, Cargo , Antract" Te-am iubit","Inima mea", Rafael cu o melodie care nu mai stiu cum se cheama, ex Kriptonul,etc
Slabiciunea femeii - de Shtevia la: 29/09/2005 17:18:42
(la: Femeia)
Pana cand Dumnezeu a creat femeia, El era deja in a sasea zi de lucru peste program. Un inger a aparut si a spus:" De ce iti ia asa de mult timp sa creezi asta?" Si Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut planul pentru ea? Trebuie sa fie rezistenta la apa, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 parti care sa se miste, toate care sa se poata inlocui, si sa fie in stare sa functioneze cu diet coke si resturi de mancare, sa poata tine 4 copii deodata in brate, sa aiba un sarut cu care sa vindece de la un genunchi zgariat la o inima zdrobita, si o sa faca totul doar cu 2 maini."
Ingerul a fost uimit de cereri. " Doar cu 2 maini? Nici o sansa. Si astea sunt cereri doar pentru modelul standard? E prea multa munca pentru o zi. Asteapta pana maine sa termini".
" Dar nu o sa astept, " a protestat Dumnezeu. " Sunt aproape sa termin aceasta creatie si e atat de aproape de inima mea. Deja se vindeca pe ea insasi cand e bolnava. Si poate lucra 18 ore pe zi.
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia. “Dar ai facut-o asa de fina Doamne.”
“Ea este fina”, Domnul a fost de acord, “dar am facut-o si puternica. Nici nu ai idee ce poate indura sau realiza.”
“Va fi in stare sa gandeasca?” a intrebat ingerul.
Dumnezeu a raspuns: “Nu numai ca va fi in stare sa gandeasca, dar va fi in stare sa rationeze si sa negocieze.”
Apoi ingerul a observat ceva. A intins mana si a atins obrazul femei. Si a spus : “Se pare ca ai o scurgere in modelul asta. Cred ca ai incercat sa pui prea mult in modelul asta.”
“Nu-i o scurgere”, Domnul l-a corectat. “Asta-i o lacrima!”
“Pentru ce e lacrima?” a intrebat ingerul.
Domnul a raspuns: “Lacrima e felul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, dragostea, singuratatea, supararea si mandria ei.”
Ingerul a fost impresionat. “Doamne, esti un geniu. Tu te-ai gandit la toate. Femeia e cu adevarat uimitoare.”
Si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Ele trec prin dificultati si ele poarta poveri, dar mentin fericirea, dragostea si bucuria. Ele zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite. Si rad cand sunt nervoase. Se lupta pentru lucrurile in care cred. Se impotrivesc nedreptatii. Nu accepta " nu " ca raspuns. Cand cred ca exista o solutie mai buna ele se lipsesc de multe pentru ca familiile lor sa aiba deajuns. Ele merg la doctor cu un prieten speriat. Iubesc neconditionat. Plang cand copii lor au success. Si se bucura cand prietenii lor primesc recompense. Sunt fericite cand aud de un nou nascut sau o nunta. Inima lor se frange cand un prieten moare. Ele jelesc la moartea unui membru din familie. Totusi sunt puternice cand crezi ca nu mai au nici o putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut poate vindeca o inima franta. Femeile vin in orice forma, marime si culoare.Ele vor conduce masini, vor zbura, vor merge,vor alerga sau iti vor scrie tie un mesaj cald ca sa-ti arate cat de mult le pasa de tine.
Inima femeii este ceea ce tine lumea sa mearga.Ele aduc bucurie, speranta si dragoste.
Au compasiune si idealuri.Dau suport moral familiei si prietenilor. Femeile au lucruri vitale sa spuna si totul sa daruiasca.
Totusi femeia are o slabiciune de neiertat: aceea ca de multe ori isi uita VALOAREA.
lascar, - de Jimmy_Cecilia la: 30/09/2005 21:23:24
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
n-ai incercat sa dai un google sa vezi?
"inima mea" asa se chiama vinul?
n-am auzit de asta...

#75889 (raspuns la: #75882) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartile, dragostea mea... - de sierva la: 03/10/2005 23:28:40
(la: Cu ce va hraniti sufletul?)
Carti, carti, carti...am invatat sa iau din fiecare ce e mai bun, mai frumos, mai cald, mai aproape de inima mea, mai de folos pentru viata...apoi muzica. Daca e clasica e bine, daca e Clayderman iar e bine, daca e Sonata Lunii...ma relaxez plangand (asa patesc de cate ori ascult Sonata Lunii)...Imi place muzica romaneasca mai veche, Stela Enache, Angela Similea, Compact...Poesis, Nicu Alifantis cu ale sale nostalgii de toamna, Stefan Hrusca...Si un alt mod de a ma relaxa si de a-mi trai viata e natura...acolo simt ca traiesc, primesc puteri noi...respir...redevin eu...la umbra unui copac, pe malul unei ape curgatoare...Acum, ca e toamna, imi place sa ma bucur de fiecare raza de soare, ma bucur de orice frunza, de orice culoare...iubesc natura...
honey - de rac la: 22/10/2005 19:18:15
(la: Bunul simt si bunul gust)
Ma amestec si eu, poate aiurea, dar zic asa: multi oameni tin regim, sau ar trebui sa tina... (inclusiv eu, care trebuie sa am grija de inima mea).
De preferat este sa faci mancarea nesarata, urmand ca adaosurile, condimentele, sa fie puse de fiecare in parte, in functie de gust, dar si de ce are voie. E preferabil sa fie asa, decat cineva sa spuna ca nu are voie sa manance nesarat, din cauza unei boli, si sa ramana nemancat.
La fel este si la cafea: o faci fara zahar, iar fiecare pune ce si cat vrea.

Zaharul, sarea, condimentele se adauga diferit de fiecare om, dupa cum a pomenit, are gustul, sau are voie... Mi se pare firesc, suntem diferiti, gusturile difera. Ceea ce noua ni se poate parea scarbos, altuia poate parea o delicatesa.

De aceea, chestia cu turnatul sarii in exces nu o vad ca un semn de lipsa de bun simt. Daniel zice bine: daca solnita e pe masa...

Dar ce parere aveti despre obiceiul de flatulatie si de ragaiala dupa masa? Din cate am auzit, prin China e belea mare...
Don, povesteste-ne!
#80810 (raspuns la: #80809) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iubire pina la moarte - de glissando la: 23/10/2005 22:10:55
(la: Iubire pana la moarte)
M-ai facut sa plang, ai atita claritate in exprimarea sentimentelor mi-am amintit cu cita disperare scriam si eu poezii pentru o iubire pierduta si pe care am s-o pastrez in suflet pina la moarte. Desi credeam la inceput ca e vorba despre o iubire vie care mai arde inca pentru ca pui sentimentele la prezent (te iubesc, te admir, etc), vad in finalul poeziei tale un trist "Tare mult ne-am mai iubit". AM perceput o schimbare radicala de ton deci la ultima ta strofa. As fi preferat mai mult poezia ta fara ultima strofa, caci o iubire nu poate dura pina la moarte decit atunci cand sentimentele te ard si te dor la timpul prezent. Oricum, mi-a placut mult si te felicit. Iti trimit si eu citeva versuri care iti completeaza gandurile (la mine sunt chiar ultimele strofe dintr-o poezie!) :
Chiar daca durerea surda
viata intreaga mi-ar zdrobi
stie inima mea muta,
tot pe tine te-as iubi!

Iar de-n ultima secunda
in val negru voi pluti,
tu esti ultima dorinta,
doar pe tine te-as iubi!

Lasa-mi aripa sa poarte
dorul trist la nesfarsit!
In lumea banala, toate,
doar de tine mi-au vorbit....

Te salut cu simpatie razvy si mult succes in continuare !
Povesti? De ce nu..... - de cosmacpan la: 28/10/2005 00:29:39
(la: Poveştile bătrânilor)
POVESTEA CELUI CE NU S-A IMPACAT CU LUMEA

Se spune ca demult, tare demult, pe cand eu nu stiam inca a povesti, traia un om, adica eu, care se tot straduia sa……se tot straduia…..se tot…….se……termina povestea si eu n-am spus nimic.
“Caci nu este ucenic mai presus de invatatorul sau; dar orice ucenic desavarsit va fi ca invatatorul sau” asa spune pilda desprinsa din Cartea Cartilor. Si omul nostru se tot straduia sa se impace cu lumea, dar lumea nu dorea acest lucru. Nu inca. Asa ca omul nostru, adica eu, s-a hotarat sa plece, sa paraseasca lumea fara a se mai impaca cu ea.
Apoi a incercat sa se impace cu sine insusi dar nici sinele nu era pregatit pentru aceasta impacare. Atunci am ridicat ochii spre cer, mahnit, dar cu flacara sperantei in inima am strigat “Eli, Eli, lama sabactami” ceea ce tradus inseamna “Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?”
Dar ceea ce eu n-am inteles era ca Dumnezeu nu ma parasise nici o clipa. EL era cu mine, era in mine, era….mine. Si eu eram EL. Doar ca in orbirea mea nu mai reuseam sa vad dincolo de ceata ce-mi intuneca privirea. Ochii mei erau prea obositi ca sa mai priveasca in jur. Iar inlauntrul era plin de intunecime si nu se mai distingea nimic. Uitasem sa ma bucur de stralucirea verdelui si a vietii, sa ma umplu de caldura soarelui si a trupului iubitei, sa disting sagetarea randunelelor pe seninul fara de pata al cerului sau strafulgerarea bucuriei din ochii celor dragi mie. Nici macar nu mai reuseam sa vad lacrimile cerului ce se prelingeau din preaplinul norilor, petrecandu-se in santurile obrajilor si pierzandu-se in marea plina de regrete a sufletului.
Qvo vadis Domine?
Si atunci am decis: voi intreba. Si am plecat in lume intreband din om in om. Unii au avut curaj sa-mi raspunda, altii au avut timp sa stea de vorba cu mine, altii mi-au scuipat in fata nepasarea lor. Un singur om, un invatat, s-a uitat la mine de la inaltimea calmitatii senine si mi-a spus: n-o sufoca, dar nici n-o baga in seama. Las-o singura dar tine-o sub supraveghere. Atunci cand simti ca furia te inneaca, simte-te ca o cascada, caci cascada nu poate fi furioasa, ea cade spulberandu-si trupul in cele mai minunate curcubee. Si nu uita un lucru: “daca li se cere putin, oameni se plictisesc. Daca li se cere prea mult intra in panica. Fericirea apare in acea zona foarte delicata dintre plictiseala si panica." Atat mi-a spus si a disparut. S-a prelins in ceata amintirilor. Zona dintre plictiseala si panica, suna ca si zona dintre degetul mare si aratator sau ca orice alta tampenie care poata sa-mi treaca prin cap. Cascada. Sa ma simt cascada, sa ma scurg cascada, sa ma spulber cascada. Dar oare lacrimile mele vor fi de ajuns ca sa implineasca rostul cascadei? Oare iubirea ce se revarsa din inima mea va reusi sa umple de curcubee zonele intunecate ratacite intreplictiseala si panica. Cu toata indoiala care pune stapanire pe mine imi aduc aminte de bucuria pe care o simt de fiecare data cand pot sa sadesc samanta unei noi schimbari, caci, dupa cum afirma toti specialistii fiecare furtuna porneste de la o samanta, fiecare uragan isi are inceputul intr-o farama de soare ce priveste piezis valurile lenese ale oceanului, lasandu-si sufletul, sa se inalte, aburi usori care rastignesc curcubeele in genunea fara de caldura a inaltimilor. Sunt soare? Sunt abur? Sunt doar EU.
uite un suflet care ma intelege... - de florya la: 10/11/2005 10:18:32
(la: Iubire interzisa?)
M-ai incurajat Allia..si stii de ce?..pt ca m-ai facut sa-mi dau seama inca o data ca deep down inside he's the one I want..sunt total de acord cu tine ca fiecare suflet isi are credinta lui..iar iubirea este nectarul ce-i da sens..
..Sincer..inca mi-e teama de parerea celor din jur..dar asta nu inseamna ca voi alege alta cale in afara de cea pe care a ales-o inima mea..
..iti multumesc pt gandurile frumoase..si sper ca si eu sa-mi exprim parerea pt tine..
#86364 (raspuns la: #86086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Mosule, - de anisia la: 17/12/2005 22:24:22
(la: Inbox pentru Mos Craciun de la cafegii)
...uite ca iti scriu din nou...

m-am mai gandit putin, sa stii, si mi-am dat seama ca cel mai bine ar fi sa-mi aduci inapoi timpul de-odinioara... ca mi-e asa de doooor de el. pana si de omul de zapada pe care-l faceam in fiecare an, la prima ninsoare mi-e dor... si de sosetele alea labartate pe care i le furam tot timpul, doar ca sa arat caraghios si sa-l fac sa zambeasca... si de neindemanarea cu care ascundea cadourile de craciun si eu le gaseam mai tot timpul si incepeam sa-l cical zi-mi ce-i inauntru, imi spui? te rog... din inima mea te rog .

da, mosule... atata sa-mi aduci anul asta... timpul de odinioara. vrei?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...