comentarii

tot veninul cat l-am adunat in inima mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
latu - de Cri Cri la: 07/05/2006 19:07:59
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Merci beaucoup pentru rabdare.
Acum, ca si clarificare... asta se intampla cand aveam vreo 19 ani si nu prea multa experientza cu iubirea, ce si cum. Unul dintre cei doi era mai mare cu un an decat mine, al doilea, mai mic cu un an. Evident ca nu i-am chestionat cu privire la "antecedentele" erotice... n-am idee cu cat ma surclasau pe mine la experiente ori dimpotriva. Fapt este ca mi se taia respiratia in preajma lor. Nu stiu daca ti se poate taia respiratia "mai mult" pentru cineva si "mai putin" pentru altcineva... cred ca se taie pur si simplu. Si ma simteam "in nori" cu fiecare...
N-am facut comparatii si nici n-am avut impresia ca vreunul ofera mai putin decat celalalt sau... ca ar fi altceva. Faptul ca intr-un fel se completau l-am observat abia dupa ce am renuntat la unul din ei.. Adica nu stiu exact daca se completau.. mie parca imi lipsea ceva. Cu adevarat, ii iubeam pe amandoi. Si nu ca acela cu care am ramas nu-mi oferea tot ce-mi doream eu de la un barbat, dar in inima mea era o rana, o durere pe care nu mi-o puteam inabusi suficient cat sa fiu deplin fericita... Cam asa s-a intamplat.
Am zis eu ca n-as mai face la fel... dar o intrebare exista (si persista): "Ce sanse ar mai fi sa se intample acelasi lucru?".. Am mai "crescut" (doar o impresie; nu cred ca in iubire experientza ajuta) si poate am acum criterii, asteptari.. cine stie?
Sincer, nici n-as vrea sa se intample, si nu din cauza eticii. E... sfasietor.. Da, acesta e cuvantul.
Cine stie.. poate ambii erau "perfect match" pentru mine... doar ca, din pacate, s-au nimerit in acelasi timp. Mda... hai ca incep sa plang.. si sa bat campii :)

Cautand, nu poti gasi mai mult decat asteptand

Sa stii ca n-am "iesit la va'natoare", sunt de acord ca iubirea n-o gasesti atunci cand sapi cu tot dinadinsul dupa ea. "Caut", daca am scris pe undeva astfel, se referea la a nu astepta incuiata in casa. E o asteptare activa, daca pot spune asa. Si nu e tocmai panica, ra'deam acolo... e doar constiintza faptului ca timpul trece... ca eu astept.. ca timpul trece...:) Asa ceva.

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#120944 (raspuns la: #120905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:))) inimaaaaaaaaa de tziganca - de maan la: 20/05/2006 20:04:23
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
"mai sunt fete negrutzeeeee
mai mari si mai micutzeeeeeeeee
dar toate stiu c-ar vrea
s-aiba inima mea ... inimaaaaaa de tzigancaaaaaa!"
aaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!

multzamesc maimu'!

Andreutza, daca-l ai, baga un pm sa-ti dau o adresa, ca-s sanse sa fie diferit de-al maimuticii!

"cand inflo-o-resc castaaanii ......."

imi loai o fusta d-aia creata-creata si ce maaa-nvart!!! is jumate blonda da' parca-mi pasa.
sa nu cad dracu' din picoareeeeeeee!!!!!!!!!
#123340 (raspuns la: #123329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de latu la: 14/06/2006 18:37:58
(la: "Norocul")
Norocul...
Norocul e o ciuta...

Norocul poate fi utilizat ca urare sincera de bunastare si prosperitate: "Noroc!". Avantajul acestei urari ar mai fi, ca, formule ca "Inchin acest pahar in sanatatea preadistinsei gazde" devin mai greu de rostit la ore inaintate, cand petrecerea e in toi. De aceea "Noroc!!!" (inclusiv derivate ca "No'oc!", "N-no-noc", etc...) sunt de natura a suplini fraza exemplificata.
In plus, atmosfera inerenta momentului are un profund caracter social, indemnand pe utilizatori totodata la fratia pe veci, fratia de cruce, prietenii pentru eternitate, etc...

Norocul poate fi privit si din punct de vedere existential: Daca Decebal nu s-ar fi cuplat acum mai bine de 2000 de ani cu Traian, poporul roman n-ar fi existat!
Pe de alta parte, ce noroc ca Decebal l-a ales pe Traian si nu pe Nero, sau pe Ginghis Han! Norocul poporulu roman in aceasta privinta consta atat in alegerea facuta de Decebal - abstractie facand de fleacurile temporale - cat si in genele civilizate pe care le-au mostenit romanii multumita aceastei intelepte aliante.

No-Rock, simbolizeaza tinuta de acum cateva decenii a conservatorilor din coltzul muzicii clasice, impotriva invaziei galagioase a lui Elvis si urmasilor sai intru liberalitate muzicala.

- Iubitul meu! Inima mea se infioara, de fiecare data cand rostesc in shoapta numele tau, percepand reverberatiile-i dulci cum imi inunda porii in fiecare secunda mangaietoare, cu fiecare sunet diafan, cu fiecare unda magica, facandu-ma sa plutesc ca pe-un nor ...!.
- Nor...ok. Iti cumpar maine...
- Ai adormit, iepurashul meu?...

Despre noroc, se poate vorbi doar la timpul trecut: "Maine voi avea noroc" este o formula ilogica, nesugerand decat superstitie, nestiinta sau naivitate din partea celui care a spus o asa prostie. Afara doar, daca este folosit conditionalul: "Maine voi avea noroc, daca...".
De regula, norocul cere perfectul compus: "Am avut maaare noroc!". Regional se folosesc si alti timpi (ex. imperfectul: "Muica! Da' maare noroc avusei!")

Norocul poate fi impletit diplomatic, ca argument in discutii pe marginea unor masuri educationale, cu predilectie in cazurile in care cel care o face, doreste sa sublienieze buna-i crestere. Formule ca: "Mare noroc ai, ca-s asa bine crescut!", "Norocu' tau ca nu dau in uscaturi ca tine, ca..." sunt doar doaua exemple.

Intelepciunea batraneasca cunoaste tonul sagalnic, resemnat, fara sperante in ce priveste o ameliorare a unei situatii, indeobste mentale.
"Bata-te norocul sa te bata!" este o exclamati, care poate tine bunaoara loc de "Tu nu te mai faci niciodata intreg".

Exista in fine situatii, in care norocul poate fi gasit la locul potrivit, in momentul potrivit: Un exemplu ar fi o conferinta, in care sa poti scrie chiar si trollari, fara ca autorul sa te spurce, cum ar face-o altii cand nici macar nu trolezi.
O asemenea conferinta ma face sa exclam acum, aici: "Noroc cu Rodica Munteanu!" sau "Noroc Rodica Munteanu!"...:-))))
Samba, rumba, french can-can - de cosmacpan la: 29/06/2006 15:09:58
(la: The Ball Room)
Samba, rumba, french can-can
Nu le-am mai dansat de-un an
Valsul fulgilor de nea
Un tangou. Inima mea.
Un galop, mizantrop
Chiar si-o polca rascolita
Tarantella indracita.
Bolero, flamenco-n toc
Fusta prinsa la mijloc.
Daca-i joc sa fie joc
Nu te superi de-un tzoc, tzoc.
tot Baloo - de Guinevere la: 30/06/2006 01:25:46
(la: The Ball Room)
Nu rad. (doar un pic asa, in barba! Ouch, ramane intre noi, ca altfel nu ma mai danseaza nimeni, zise ea mangaindu-si cioculetul...)

Nu m-am gandit la clipul ala, m-am gandit la mine acum niste ani (nu va spun cati, na!) cu o gashca de jivine blanoase si dintzoase foc pe urma mea. Tot un fel de dans, dar in zig-zag si pe high speed! :o)

Lasa carnetelul, ca ai pus deja o gherutza pe inima mea. :o)
Ti-am vazut poza la profil... dragoste la prima vedere!!!
#130811 (raspuns la: #130701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
baloo - de Cri Cri la: 01/07/2006 02:17:19
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Initial am citit doar ultimele comentarii si intelesesem ca e vorba de situatii ciudate, dar de fapt e vorba de oameni ciudati. Mii de scuze!
Poate ca e vorba de oameni ciudati care provoaca situatii ciudate.. deci nu-ti cere scuze. E vorba de intreaga ciudatenie a faptului.
Poate ca am mai scris, si n-as face decat sa ma repet; nu am rabdare sa citesc din nou (btw, esti de admirat pentru rabdarea ta), dar as puncta unele lucruri: il stiam mai demult; nu mi-a trecut prin minte ca ar putea fi un candidat la inima mea, nu ne potriveam in nici un fel si nici macar n-a incercat vreunul din noi sa flirteze. "Relatia", ca sa zic asa, era strict profesionala si preferam sa vorbesc cu el fiindca imi dadea, cu un calm iesit din comun, raspunsuri la cele mai idioate intrebari; in plus, faceam amandoi tot felul de glume desucheate, pe un ton serios, si ma amuzau privirile contrariate ale celorlalti. "Scanteia" a fost tot o gluma: aveam o problema de rezolvat si mi-a spus sa-l sun mai tarziu, ca nu stie daca are timp. Replica mea: "ba tu sa ma suni!" El:"Hmm.. nu mi se pare fair play, fiindca tu ai nevoie de mine. Dar fie, da-mi numarul!" Eu: "mai.. nu stiu.. eu nu dau numarul meu asa.. la toata lumea" El: "promit ca-l utilizez in scop strict profesional" Eu: "mda.. vezi sa nu uiti! Ca au mai spus-o si altii..". Nu-mi dau seama de ce si cum, dar in fix acelasi moment, m-am trezit dorindu-mi sa uite.
Mai tarziu am uitat eu de asta. Insa, trecand sa-l iau cu masina, inevitabil am discutat de una-alta.. si m-a intrebat cati ani am, ceea ce m-a pus pe ganduri, drept care am raspuns cu aceeasi intrebare. Iar dupa ce mi-a spus (si m-a shocat) i-am spus, tot in gluma: "Acum am sa incetinesc, iar daca, dupa raspunsul meu, vrei sa cobori, trebuie doar sa spui; nu te arunca din mers, please!"
Am divagat, dar sa spunem ca foloseste "istoriei" intru sustinerea ideii ca nu exista nici cea mai palida sansa sa fim impreuna.
Nu, nu era ce-mi doream, dar in scurt timp a devenit. N-as afirma ca ma minteam singura; asta ar presupune o activitate rationala "sunt cu el pentru ca.. si pentru ca...", or` n-a fost deloc asa. Doar avant irezistibil. :)
Ma bucur cand cineva iubeste, dar o relatie functioneaza, doar daca amandoi iubesc cum isi doreste celalalt. Orice altceva este nepotrivire. Iar pe timp lung nu poate functiona.
De acord cu tine.. dar nu cred ca am avut ideea sau intentia sa construiesc o relatie. A fost mai degraba un "ce-o fi, o fi". Si, mai ales o convingere interioara ca e un capriciu si-o sa-mi treaca repede. N-a fost sa fie. :))
In fine.. am trancanit cam mult, dar cel putin cred ca un lucru e clar: "iubeam pe cine iubeam fiindca-l iubeam si nu fiindca asa tebuia".
Acum... ca l-ai inteles sau nu, nu stiu daca e relevant (nici eu nu l-am inteles), fiindca in sufletul omului doar el stie ce e. Eu am crezut de multe ori ca inteleg. Intai am inteles ca m-ar iubi si m-am purtat ca atare, apoi am inteles ca-l agasez si am incetat, apoi am inteles ca e vorba doar de sex si m-a contrazis (nu la contrazicere verbala ma refer), apoi am inteles ca el vrea un viitor (pe care eu nu eram pregatita sa-l ofer) si iar am fost contrazisa, dupa care am inteles ca nu ma mai vrea si am rupt-o, dar m-a tot contrazis si contrazis.. pot continua asa pana maine. Orice presupunere a mea despre el mi-a fost demolata intr-o mie de feluri. Inclusiv aceasta, ca de fapt nu-i pasa, face doar pe "macho man".
In fine.. intr-o zi am obosit. Pur si simplu, am obosit sa mai presupun si-am obosit sa mai fiu aici asteptand un semn, sau ceva de inteles. Si nu cred, cum am mai spus, ca mai e iubire... nici nu stiu daca a fost. E doar un feeling ciudat, care ma mai incearca uneori. Poate o inconstienta satisfactie (nu stiu daca asta-i cuvantul potrivit) ca am trait ceva deosebit.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#130947 (raspuns la: #130874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sincera cu mine. - de Danniana la: 07/07/2006 14:49:41
(la: Imi sacrific dragostea...)
Probabil nici pe mine "nu ma iubesc indeajuns",deoarece ma oblig sa fac ,sa simt,sa traiesc ceea ce nu-mi poate face sufletul fericit!
"Nu ma iubesc indeajuns,nu sunt in stare sa-i daruiesc inimii mele ceea ce intr-adevar are nevoie.
Nu cred ca ceea ce simt ptr el e dragoste ,sunt sigura de asta ...chiar o simt!Nu am cum sa gandesc din nou,nu am cum sa pun in balanta inca o data sentimentele mele.Chiar nu pot face comparatii,decat in plan material.Pe cine iubesc ? hmmm...Inima mea a ales deja.
Cat poate darui dragostea mea ? Doar cuvinte .
Vreau sa ma daruiesc trup,suflet ,cel putin de asta are nevoie sufletul meu ,dar incerc sa invat sa gandesc cu capul nu cu sufletul.
Da...sunt indecisa in ganduri ,in fapte legate de actuala mea relatie dar nicidecum in dragoste .Exista si multa pasiune in viata mea ,dar doar atunci cand inchid ochii si ma gandesc la cel care are dragostea mea ,dar nu poate sa profite de ea.
As vrea sa-l simt fericit ,sa simt ca -i e bine,dar nu pot fi langa el.
Nu ma sacrific in scopuri nobile ,marete,ma sacrific ptr un singur scop.Acela de a -mi fi mai bine pe plan material.
Un cont in banca ,o casa numai a mea ...o realizare .
Nu ma simt bogata nici nu toate astea !
Sper doar ca dragostea asta ,care se "pronunta" a fi puternica sa nu se lase stinsa de ambitii si sa arda atat in inima lui pana cand voi putea fi doar a lui.
Atunci voi fi intr-adevar bogata .Voi avea ceva numai al meu,castigat fara bani.
Lumea ,viata nu mai este cum a fost in trecut,cu toate ca unele fete erau vandute unor barbati cu bani ,tocmai ptr a avea o pozitie buna in societate.Asa erau ele respectate.
Eu sunt realista ,nu copiez o viata din filme....eu doar ma gandesc la mine.Dragostea presupune sacrificii ,ce-i drept probabil in scopuri nobile,dar sunt sigura ca dragostea mereu iese invingatoare.
#132061 (raspuns la: #131932) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MA IUBEA SI .... l-am pierdut ! - de Camely la: 09/07/2006 00:00:44
(la: De Dragoste)
Recitesc scrisoarea de nenumerate ori, ... dar acum e mult prea tarziu pentru regrete.


Draga C***,
Au trecut ani si viata s-a schimbat, poate nu asa cum
mi-a fost dat s-o cunosc....cand te-am intalnit pe
tine. Am mereu in gand imaginea cand tu ai plecat fara
sa te uiti inapoi... si asta nu am inteles niciodata.
De ce, cand eram atat de fericiti impreuna. Ma doare
gandul ca tu nu n-ai crezut in mine asa cum credeam eu
in tine. Mare pacat a fost ca eu sa cunosc dragostea
in forma ei cea mai pura in prima relatie, si tot ce a
urmat a fost doar timp pierdut, in incercarea de a
regasi fericirea. Am acceptat plecarea ta pentru ca te
iubeam mai mult decat viata mea. Daca tu nu esti
fericita cu mine atunci trebuie sa te las sa pleci.
Dar singurul lucru pe care acum il astept de la tine e
sa imi explici de ce ai plecat. Poate ca timpul cat si
viata nu mi-a oferit un raspuns la intrebarea asta.
Dar acum vreau sa stiu, ca sa pot merge mai departe.
As vrea sa stiu daca fericirea in care mi-am pus eu
inima si de care mi-am legat existenta a fost un vis
sau doar un joc. Am acceptat ca pierd doar pentru ca
tu ai ales asta, fara nici o alta intrebare...., dar
acum nu mi-a ramas decat amintirea si o vreau in forma
ei reala. Cred ca merit un raspuns obiectiv. E nevoie
de timp pentru a intelege lucrurile...dar eu stiu un
singur lucru, am cunoscut fericirea doar cu tine si e
atat de puternic legata de tine incat ai luat-o cu
tine.
Iti amintesti cand spuneam ca orice ar fi, sa
spunem....sa comunicam...aici e veriga lipsa. Ceva s-a
rupt in vis. E ca si cum ai un vis frumos si ceva te
trezeste fara a sti finalul. Despre asta as fi vrut sa
vorbesc.
Nu stiu daca ma fac inteles, tinand cont ca am
sarbatorit absolvirea facultatii a celui mai bun
prieten si am baut atat pentru asta cat si pentru
fericirea ta, pentru casatoria ta fara sa stie
audienta.
Sunt prea confuz si inca nu ma regasesc, pentru ca
m-am simtit pierdut din clipa in care tu ai mers mai
departe. Oricat am incercat sa regasesc acele clipe
ele au ramas doar amintire, si nimic nu v-a schimba
asta.
Dar stiu ca tu ma cunosti poate mai bine dacat mine si
ma vei face sa vad mai clar lucrurile....dupa cum se
vede tot un copil am ramas si culmea...sunt mandru de
asta...pentru ca asta mi-a adus fericirea, si voi
ramane asa pentru ca nimic nu ma va face sa uit.
Esti singura fiinta pe pamantul asta care a vazut in
mine un suflet bun si care a fost fericita sa ma faca
fericit. Singura in fata careia mi-am deschis
sufletul. De aceea nu inteleg plecarea ta. Ce conta
parerea altora cand inima mea era numai a ta. Imi spun
mereu ca daca nu plecai acum aveam baietelul
nostru...si ce dragoste il astepta...Nu vreau sa te
supar si orice ai spune sa sti ca nu voi uita
niciodata felul in care un om poate fi iubit, chiar
daca efemer.
R * ....omul care a fost fericit datorita tie.

Probabil esti tare draguta...(Despre inlocuitori...) - de sarsilovici la: 09/07/2006 21:15:12
(la: Nu pot sa traiesc fara...)
Cand nu se gasea cafea romanii ,inventiv popor, serveau surogate...
Ca sa nu par de pe alte meleaguri recunosc ca zilnic beau cafea..Dupa ma trezesc,servesc o cana...La serviciu in timpul zilei mai servesc una instant...Dupa amiaza uneori mai beau inca una...
De fumat cam 1,5 pachete pe zi...Inca nu mi-am pus problema sa ma las de vreuna dintr-astea....
Pana acum ceva vreme aveam impresia ca nu pot trai fara 'floricica'...
Am inteles ca sunt vieti paralele si indiferent de cat de multe se infiripa intre oameni ceva duce la despartire...Sunt inca in convalescenta da trebuie sa imi treaca si sa caut in alte parti...
In rest nu stiu fara de ce nu as putea trai..
Fara serviciu nu se poate, pentru ca in primul rand e sursa de venit si apoi e vorba de faptul ca am muncit mult sa ajung undeva de unde nu vreau sa plec... In rest se poate fara multe...
Hainute? Am cat imi trebuie cand nu mai am imi mai cumpar dar cat am nevoie...masina nu mai am ...Imi doresc dar si asta e un lux pe care inca nu mi-l permit..Fara Sarsica, pisica mea cea neagra ca noaptea fara stele? Mi-ar fi greu sa ma despart de ea mai ales ca a fost si este sufletul care ma mai linisteste si implicit fata de ea am obligatia de ai cumpara mancare nisip nu o pot lasa prea mult timp singura...
Imi faceam griji ca trebuie sa plec in delegatie vreo 10 zile si nu am cu cine sa o las...da fara prieteni? Se poate..Mie imi e foarte greu dar trebuie sa ma obisnuiesc in a-mi face prieteni nu surogate...
Am cunoscuti dar incredere in ei nu am...E greu si cu increderea in mine, dar in altii!
Fara multe se poate..Cred insa si ma refer aici la doar persoana mea, nu pot trai fara vise...Din vise fac povesti si le mai scriu la Cafenea din vise ii scriam Floricicii, din inchipuiri...
Da visele ma duc oriunde si ma fac sa uit pe moment de tot ce nu-i in ordine in viata mea si de tot ce imi lipseste...
Uneori stresul zilnic si alte intamplari imi omoara imaginatia si mi-o paralizeza si petrec nopti urate in cosmaruri si nu pot dormi si ma gandesc si imi vin in minte doar lucrurile urate ca mi s-au intamplat..Oameni care mi-au reprosat ratarile mele greselile mele si e cumplit..
Totusi mai am noroc si depasesc momentele si ...Floricica a ramas in visele mele si in inima mea si va ramane mult timp...Oricat de greu imi este fara ea poate a fost fiinta care mi-a aratat ca am inima si trebuie sa nu mai fiu teatral si sa joc rolul altcuiva..Sa fiu doar eu ...
Altele ar mai fii poate nu le vad eu acum sau nu-mi vin in minte..Inca sunt tulbure, dar incerc sa imi continui viata si sa construiesc...
Totusi sunt buni si prietenii, prietenele..Culmea m-am inteles cu fetele mai tot timpul dar probabil am ceva care nu-i bine..Poate ca sunt roscat?
Poate nu inspir incredere, poate degaj doar viclenie si ipocrizie..
Cam de asta nu am reusit sa am o relatie stabila si care sa dureze mai mult de 2-3 luni...
Dar sunt inca tanar..De fapt m-am uitat in oglinda si ..Totusi nu arat asa rau...Totusi..Vad ca nu-s inspirat in seara asta si renunt..
In concluzie banuiesc ca fiecare are chestiile lui la care renunta greu..Unele au inlocuitor...altele nu prea..
Chiar si dupa ce nu mai avem ceva din trecut trebuie sa continuam...Sa gasim motive sa continuam..Motive? Fiecare le are pe ale lui...Poate asta e mai important in viata sa ai motive sa traiesti si sa te ingrijesti in a trai cat mai bine cu putinta...
ma recunosc in ceea ce spui - de Georgiana_John la: 13/07/2006 01:20:15
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Eu nu l-as numi complex de superioritate, cred ca este de fapt constiinta propriei valori. Si eu am problema asta cu iubirea.Nu pot iubi PE ORICINE. Am relatii, ies cu baieti, dar nu-i iubesc.Pentru ca iubirea mea asteapta pe cineva potrivit mie, cineva care sa aprinda scanteea din inima mea. Stiu ce am, stiu ce pot da, stiu ce vreau. Si nu pot iubi pe cineva pentru simplul fapt ca s-a intamplat sa fie pe langa mine.Si eu sunt o singuratica, sufleteste vorbind, noroc ca am prieteni pe care-i iubesc. Nu-i vorba de incapacitatea de a iubi, este vorba de o alegere constienta a persoanelor care-ti merita iubirea. Si eu ma simt bine cu mine si nu sunt narcisista, am destule care nu-mi plac la mine(si incerc sa schimb pe ici pe colo, sa ajung perfecta :P)
Nu accept ceea ce zici - ca nu poti iubi. E imposibil asa ceva. Nu poti iubi pe oricine.Tu doar astepti o persoana potrivita tie, si crede-ma ca o s-o iubesti.Si poti fi sigur ca o s-o gasesti. Dar nu inceta cautarea.
Ca si in cazul meu, poate fi vorba si de o mica frica de iubire, de asta ce zici??Uffff, sa stii ca eu incep sa-mi pun si intrebarea asta, s-ar putea sa fie toata asta o sarada ca sa ne ascundem sufletul prea sensibil?? Te vad rational, cum sunt si eu.Iar intrebarea asta are logica...
Tu ce zici? Chiar este o armura de care ne e frica sa trecem si doar ne dam viteji?



Nu stii,
ca numa-n lacuri cu noroi in fund cresc nuferi?
#132888 (raspuns la: #48999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da si nu - de casandra_radu la: 17/07/2006 13:34:36
(la: Condusi de prejudecati - Propuneri indecente..)
Lavdyi, era poate mai bine daca aprofundai mesajul. Daca e sa citesc prima parte si anume ca nu trebuie sa regreti alegerile facute...nu pot fi de acord cu tine. Daca nu regreti alegerea facuta si aceasta nu a fost una buna, atunci cum vei putea face vreodata o alegere buna? Iti vei spune: ok, deci am ales acel lucru...si ce daca, asta e. Atunci orice ai face, chiar daca nu este bine continui sa faci fiindca nu iti pare rau. Sunt foarte de acord cu regretul. Dar insensul ca atunci cand iti pare rau de ceva gresit, urmare a parerii de rau nu mai faci acel lucru gresit. Asta e conotatia pozitiva a regretului si este de altfel regretul autentic. Degeaba iti pare rau daca vei continua sa faci aceleasi greseli.
Apoi citind mai jos reseie ca tu ai pornit de la premisa ca orice alegere este facuta fiindca acea persoana considera in momentul respectiv ca este cea mai corecta alegere.
Acum apare problema ce este corect si ce este gresit? De unde stii ce este corect si ce este gresit? De exemplu - este gresit ca eu, iubind un barbat sa ma culc cu un alt barbat pentru a obtine un loc de munca? Inima mea zice ca e gresit pur si simplu, iar mintea mea zice ca e corect si vine cu argumentele de rigoare: iubirea oricum trece si nu tine de foame, esti o persoana libera poti face ce vrei cu corpul tau, cariera este foarte importanta, banii sunt necesari, etc. Sigur ca mintea mea poate si educata in sensul moralitatii si sa imi zica "este imoral asa ceva" - dar acesta e doar un gand sec si pe undeva imbibat cu emotia ca sunt o fraiera ca nu profit.
Sunt perfect de acord ca mai bine sa esuezi din greseala ta proprie decat din a altora. Dar pentru asta ar trebui sa traiesti cum iti dicteaza propria ta constiinta si nu dupa prejudecatile si ideile care ti le-au insuflat altii. Si oare dupa o vreme mai poti face diferenta dintre ideile tale si ideile altora adanc inradacinate in mintea ta?
Bun, esuezi din greala proprie, dar poate nu ar trebui sa te opresti aici. Gresesti si este doar responsabilitatea ta. Dar mai departe? Continui sa esuezi maiestuos din greseala proprie...sau incepi sa vezi si sa intelegi?
#133695 (raspuns la: #133303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
obsesie - de hozeva la: 17/07/2006 18:14:10
(la: Te vroiam)
imi imaginam ca toate mesajele ajunse pe insula mea erau de la tine. le sarutam cu o lacrima si le trimiteam inapoi. zi si noapte pescuiam cuvinte pt inima mea. mi-au crescut aripi, solzi argintii imi straluceau in plete - ma pregateam sa infrunt oceanul la chemarea ta
dar azi am hotarit sa-mi trimit inainte sufletul catre tine, singura garantie si cea mai mare, pe care o pot da. si astept. astept. miezul noptii imi lasa pe tarm trei cuvinte ce mi-au inghetat rasuflarea: 'nu ai inima'
doar spaima ma face sa vad mai departe, semnat Cyrano pt iubita lui Roxanne. cite suflete pierdute...inchipuirea mea
rima pentru cap, alexule - de anisia la: 23/07/2006 11:02:57
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
aseara trecui calare
pe la capul dumitale
si vazui ca doare tare
nu zic de ce oare

au... inima mea
de ce gustai eu asa
de ce vinul l-am baut
vin ce mi-o placut...

acuma vin iar calare
sa aduc eu dumitale
aspirina la sculare
face bine, tare

au ... inima mea
ce mi-e drag de dumneata
baga capu-n apa rece
si sa vezi cum trece

Nota!! - a se canta in surdina, pentru protejarea neuronilor netreziti inca :)))))
_________________
love me if you dare !
#134940 (raspuns la: #134912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cass - de cattallin2002 la: 05/08/2006 18:58:28
(la: ATEISM)
Chiar si celui ce a scris argumentele impotriva lui Celsus, Origen, i s-au anatemizat unele scrieri si invataturi al un Sinod ecumenic. Iti dai seama cit cunostea Celsus despre crestinism. Exista sute de astfel de critici. Crede si nu cerceta se poate aplica doar intr-un sens. Un crestin ce nu cunoaste prea bine ceea ce crede si cerceteaza alte conceptii, filosofii spirituale mai inainte de a sti ceea ce spune crestinismul se poate rataci. Pentru ca el este in cautarea unei spiritualitati si gaseste una poate vatamatoare. De exemplu, pentru cineva care nu stie ce este si cum arat o farfurie mai inrii ar trebui sa caute date despre farfurie. Daca se apuca sa caute informatii despre un obiect rotund gaseste multe alte obiecte asemanatoare. Spre exemplu casandra radu, desi a fost crescuta cum marturiseste in religia crestina nu a cercetat-o prea mult si citind scrierile unui guru controversat a ajuns sa impartaseasca si sa practice acea filosofie.
Dar in alt sens nu se poate vorbi de aceasta sintagma in crestinism. E chiar opusul ei.
Citez: "Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide. Ca oricine cere ia, cel care cauta afla, si celui ce bate i se va deschide. (Matei 7, 7-8)
Printre sintagmele pseudo-crestine ce sunt vehiculate cu multa convingere de cei ce pretind ca au citit Biblia, un loc de frunte il ocupa crede si nu cerceta. Surprinzator este faptul ca nicaieri in cuprinsul Revelatiei divine nu intalnim aceasta prescriptie. Din contra, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie detin in ele insele o seama de porunci, sfaturi evanghelice si indemnuri menite sa-l determine pe om sa se apropie de Dumnezeu si sa-si sporeasca credinta prin cercetare permanenta, prin observare si cunoastere.

Asadar aceasta asociere nefericita este un nonsens, caci credinta si cercetarea lui Dumnezeu, a creatiei, planurilor si vointei Sale, sunt interdependente, sustinandu-se permanent una pe cealalta. Potrivita ar fi sintagma crede si cerceteaza, care se apropie intrucatva de cauta si vei afla (Matei 7, 7). Insasi definitia credintei, ca relatie sau raport liber, constient, eficient si suficient dintre om si Dumnezeu, sugereaza aspectul de permanenta cautare reciproca dintre un eu-finit si Un Tu-infinit: Facutu-ne-ai cautatori spre Tine Doamne si nelinistita este inima mea pana se va odihni intru Tine (Fericitul Augustin, De Conffessiones) "

Nu sint doar vorbe, e ceva demonstrabil. Orice om ce cerceteaza crestinismul (cel mai bine ortodoxia) isi da seama care ar fi adevarul.



cattallin2002@yahoo.com
#137537 (raspuns la: #137451) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Experienta - de sattwa la: 07/08/2006 15:23:38
(la: ATEISM)
>A crede sau nu in Dumnezeu ascunde acceasi atitudine(a credintei).
>Eu banuiesc ca nici unul dintre cei care se declara atei nu a experimentat realitatea inexistentei lui Dumnezeu ci doar ca nu a experimentat inca realitatea existentei Sale. Din acest punct de vedere a propovadui ateismul este echivalent cu a adopta o atitudine religioasa si a propovadui o dogma sterila.
>Si nu uitati: Moda a fost facuta pentru cei lipsiti de bun gust, Bunele maniere au fost facute pentru cei lipsiti de bun simt si Religia a fost creata pentru cei lipsiti de credinta.
>CONCLUZIE/SFAT:
A crede sau nu in Dumnezeu ascunde acceasi atitudine. Totul este sa ramaneti cu inima deschisa, sa nu acceaptati niciodata dogma fara a o fi experimentat in prealabil, manifestati-va mereu autentic adica fiti mereu voi insiva, in viata cautati iubirea, folositi ca etalon al actiunilor voastre fericirea si multumirea pe care ele o produc. Si astfel , pe nesimtite veti ajunge la Dumnezeu.

Pentru cei pe care expunerea mea nu i-a plictisit inca am o poveste:
>Inainte eram ateu.
Si imi spuneam ca dupa moarte ajungi in tarana si ca numai sufletele slabe au nevoie de sperante desarte in viata de dupa moarte in recompensarea care vine prin accesul in rai...etc. Totul imi parea un mare sistem guvernat de cateva legi fizice care se manifestau mereu cu aceeasi exactitate.
>De asemenea eram convins ca nici un argument de ordin religios nu ma poate convinge pentru ca cele doua lumi, cea ATEE si cea RELIGIOASA imi pareau tangential disjuncte.(nimic dintr-una nu reprezinta argument in cealalta). In plus eram convins ca nu are rost sa ma manifest in mod fals ca si credincios atat timp cat inima mea nu simtea aceasa nevoie, insa imi spuneam ca atunci cand acel argument care ma va convinge de existenta lui Dumnezeu va veni atunci nu voi fi Toma necredinciosul.
>Si intr-o zi acest argument a venit ca o experienta directa.
>Si de atunci sunt CONVINS ca Dumnezeu exista iar aceasta transformare mi-a oferit o alta perspectiva de a privi lumea: un orizont in care Dumnezeu este in/prin toate lucrurile.Nu pot spune ca sunt mai bun, ca sunt mai destept, mai increzator in fortele proprii..etc,insa raceala, angoasa si obsesiile intelectuale(de tip Cioran), tristetile mele metafizice au disparut si au fost inlocuite pe alocuri de sentimentul iubirii , al inefabilului si al bucuriei ca uneori il simt pe Dumnezeu si pe Gratia Sa, si consider ca a fost un mare noroc si o mare gratie ca s-a intamplat astfel.De asemenea modul meu strict determnist de a explica lumea s-a nuantat, am ajuns la informatii si trairi noi, mi-am explicat unele intuitiii mai vechi. Si cel mai important am inceput sa devin mai des eu insumi.
Va urez cu drag numai bine.
Carapiscum - de tatiku la: 12/08/2006 10:59:34
(la: Cei mai mari români)
Nu cred in ceea ce zici tu. Adica cred partial. Dar mai cred ca initiativa asta nu e chiar asa o uneltire sa distraga atentia. E o metoda a mediei de a ne reaminti niste valori si de a-si crea un subiect. Ce e rau in asta? Faptul ca selectia e arbitrara si ca sunt puse alandala personalitati e, intr-adevar, suparator. Normal ca te framanti cand vezi pe Ceausescu si pe Becali pe-acolo, insa ii vezi si mai sus in lista celor contestati, ceea ce la o adica te mai calmeaza. Dar sa nu aruncam totusi anatema celor ce au avut initiativa asta. Ea e o oglinda a societatii romanesti de azi, cu bunele si cu relele ei.
Eu cred insa in puterea celor de azi. Nu cred ca am timp sa mai visez la Mihai Viteazu si la Carol I desi in inima mea isi au locul lor.
Cred in Plesu si in Patapievici, mai cred in Tutea, in Cioran, in Cosasu si in inca cativa pe care i-am vazut, citit, ascultat. Ei sunt speranta mea.
Dar..arde...simt mirosul de fum, inecacios. Poate, a venit sfarsitul.
Intr-un tarziu, trantit pe mocheta veche, cu ochii pironiti, impietriti, mirati de panza de paianjen ce mangaie peretii, realizez. Inima. Inima mea arde.
Secretara clipeste. Des. E mioapa. Dar ce conteaza (de mireasa) cand cortina cade si adevarul...
Jianu Neridan - de Mimoza la: 19/09/2006 22:00:29
(la: Cele mai frumoase poezii)
A fost o reala placere sa citesc poezia lui Flavius.A patruns simplu, pe loc in inima mea.
maimuta - de Horia D la: 28/09/2006 17:12:35
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
inima mea e buna:))
#148436 (raspuns la: #148434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu toti cred in dragoste - de clod la: 29/09/2006 09:18:45
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
Poate e adevarat, ca de o vreme incoace nu se prea crede in nimic. Nu credem in noi, nu credem in Dumnezeu, nu credem ca exista frumosul in viata, nu credem in prieteni... si tot asa, pana ajungem sa nu credem in dragoste. Dar ea exista, independent de vointa noastra, vine si ne intoarce pe dos, ne face din om "neom" si ne ofera cea mai minunata si stranie experienta. E alegerea noastra daca o primim si o imbogatim, imbogatindu-ne si noi. Nefericiti cei care nu au trait marea dragoste. In adolescenta ma rugam "Da-mi Doamne Dragostea,/ inainte de a ma preface in iarba stelara". Acum o traiesc si chiar daca e imposibila, simt ca as fi trait degeaba daca nu o primeam. Simti ca esti inger si diavol, fiecare parte a ta traieste si simte prin celalalt, ii percepi gandurile, inima bate in ritmul inimii celuilalt, cand nu e langa tine, o suferinta cumplita ii ia locul, iar cand apare - rasare soarele si de emotie nici nu mai poti gandi. I-ai oferi totul si ai face orice. Sacrificiu? Nu! E daruire, e bucuria de a da din preaplinul inimii tale care altfel s-ar sparge, e zborul acela visat de fiecare. A crescut din inima mea un copac fermecat, udat cu lacrimi si hranit cu vorbele de dragoste pe care i le spun zilnic, ca pe o rugaciune continua. As putea vorbi despre Dragoste tot restul vietii, as putea trai asa o eternitate, dar fara dragoste, m-as usca, as deveni o fantoma draguta dar fara substanta.
#148556 (raspuns la: #148517) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...