comentarii

trăsnet sau trăznet


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Trăznet efectul pe care-l produce frivolitatea chiar şi acolo unde marginea
dantelei nu se vede şi cît de repede uităm necesitatea schimbării ritmului.
Fără cadenţă, valsul printre prejudecăţi e ca un tunet după puterile fiecăruia.

Da’ unde-i sala de bal?
tica-tica, mă doboară frica.... - de cosmacpan la: 07/04/2008 21:05:15
(la: Tunetul, trăsnetul, cadenta, valsul si frivolitatea)
"Crezi tu ca nu mi-e inima cat un purice?"
La o imină micuţă, trăznetul adie
ca să intre-n rezonanţă, prin dantela ştie
Din amvon savoniera a sădit un duş
Să te văd cum ţii săpunul sus în corcoduş.
#300178 (raspuns la: #300174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bleah, ptiu ... - de Bucu la: 06/05/2009 22:04:19
(la: Te salut, generatie in blugi)
„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara."
va multumesc - de adrian paunescu - de Bucu la: 19/11/2009 23:14:00
(la: Ce fraza ori scena v-a socat sau ingretosat mai mult intr-o carte citita?)
"Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara."


si mai toate 'operele' de genul asta, din perioada respectiva ....



"Când voi fi-mbătrânit destul" de Ana Blandiana - de Ingrid la: 14/10/2003 14:46:13
(la: Cele mai frumoase poezii)
Când voi fi-mbătrânit destul
Să nu îmi mai doresc să mor
O să mă sui într-un pătul
Cu miros bun, adormitor
De grâu încins sub bolţi de stuh,
De floarea-soarelui uscată,
De praf bătrân şi de văzduh
Pe care-l ştiu de altădată;
O să mă-ntind printre grămezi
Fără dorinţe, fără gând
Şi nici măcar n-o să visez
Perechi de vorbe-alunecând;
În dulcele coşciug de boabe
Voi sta zâmbind cu ochii-nchişi,
O să îmi joace pe pleoape
O rază din acoperiş;
Uimită fără de pricină
Din când în când o să adorm,
Mă va trezi câte-o albină
Cu bâzâitul ei enorm,
Curând miresmele vecine
Mă vor topi în sinea lor,
Voi fi bătrână, va fi bine
Şi nu-mi voi mai dori să mor.

Pentru Andre Morariu: TR & TFR - de (anonim) la: 11/03/2004 03:38:49
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Da, exista "termen redus" (9 luni) inainte de facultate (pentru cei admisi), dar exista si "termen foarte redus" (6 luni, pentru absolventii de facultate sau "scutitii" din anii anteriori).
Diferenta dintre TR si TFR era insa enorma: cei de la TR, pusti de 18 ani, erau tratati ca si colegii lor de la "trupa", doar ca pentru mai putin timp, in timp ce TFR-istii, asa cum ai spus, erau tratati ca adulti (unii chiar erau), cu oarecare consideratie chiar.
Am avut "norocul" sa incep armata (TR), in calitate de proaspat admis la facultate, sa fac hepatita dupa 2 luni de agricultura & instructie, sa fiu amanat medical, iar dupa facultate sa fac cele 6 luni de "termen foarte redus", la Sf.Gheorghe, la vanatori de munte. Acolo am avut colegi de 24 pana la 44 de ani (varsta limita era 45), dintre care unii "grei"...
Ai dreptate, a fost o pierdere de vreme; singurele "distractii" au fost alarma din 16-21 decembrie 1989, Lovilutia, teroristii, poc-poc noaptea, traditionala prietenie romano-maghiara, paza la "obiective", ajutoarele din Olanda si Ungaria, mutarea la Bucuresti, la infanterie, participarea (ca soldat, in "dispozitiv") la bagarea lui Coposu (Dumnezeu sa-l ierte!) in TAB, ca sa n-ajunga martir al primei Mineriade, participarea (tot ca soldat, tot in "dispozitiv") la manifestatia din Piata Victoriei (18 februarie, parca) si, in final, dupa scandalul de la Tg. Mures, trecerea in rezerva cu gradul de soldat prost si neinstruit.
In care calitate va salut cu onor,
Andrei Rizoiu
#11773 (raspuns la: #11751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Armata la TR - de Dantimis la: 11/03/2004 10:31:37
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Am facut armata la TR la Bacau, chiar inainte de revolutie. In 9 luni si 10 zile m-au lasat in oras de doua ori si acasa odata. Eram chiar asa de rau? Nu, dar nu aveam pile sau "cotizatii"... Aveam 18 ani, iar locotenentul, seful de pluton 23. Si avea in plus o placere imensa de a chinui viitorii studenti. Am urat fiecare zi din armata. Dar dupa liberare mi-am dat seama ca schimbase ceva in mine. Si nu ma refer la conditia fizica excelenta la care ajunsesem, ci la lectiile de viata primite. Acolo am descoperit pt prima data ce inseamna prieteni adevarati sau cat de marsavi pot fi unii. Am invatat ca prostia omeneasca nu are limite si multe alte chestii de genul asta. Sigur, as fi putut invata toate astea si din viata civila, dar probabil ca mult mai lent si cu un pret mai mare.

Nu mi-ar place sa devin militar de cariera, dar nici nu regret ca am facut armata. Daca ar fi sa aleg, as face-o din nou. Chiar in conditiile acelea comuniste. Chiar daca eram TR-isti, conditiile noastre nu erau mult mai bune decat cele mentionate de Andre Morariu. Meniul nostru zilnic era asemanator cu ce spunea el, dar parca mancam mai cu pofta decat acasa.

Pentru V.T. din Iasi: naivitatea ta e amuzanta. Inainte de a ajunge tu in unitate, dosarul tau era deja acolo. Iar in el erau mentionate in primul rand profesiile parintilor. Superiorii tai stiau deja ca tu esti odrasla de-a lor si fara sa-ti dai seama iti aplicau un regim diferit. Nici nu te obosi sa ma contrazici. Am vazut asta cu ochii mei. In compania noastra erau 4 plutoane. Plutonul 1 era cel al favorizatilor de soarta. Majoritatea erau fii de personalitati. Viata lor era un rai in comparatie cu a celorlalti. Pana si ratiile lor erau diferite de ale noastre. Iar cate un pilos mai scapa si in celelalte plutoane. Aveam in pluton un fiu de capitan la o unitate din Buc. Cand era "pedepsit" sa mearga la spalatul veselei la cantina, atunci stiam ca urmeaza o zi grea pt noi ceilalti. Asa ca daca "ai dormit bine, mancat bine si nu te-a jicnit nimenea" cum zici tu, multumeste-i lui taticu si "taranilor de la tara" care au facut armata in locul tau.

Poate ma abat un pic de la subiect, dar unele comentariile anterioare mi-au starnit curiozitatea. Chiar au trimis romanii trupe in Vietnam sa lupte impotriva americanilor? Scuzati-mi ignoranta, dar e prima data cand aud de asa ceva. Eram copil pe vremea aia, cred ca asta e singura mea scuza. Daca romanii au trimis trupe, atunci cate alte tari foste comuniste au facut acelasi lucru? Tot ce am citit mentioneaza numai faptul ca vietnamezii au fost ajutati de rusi cu armament, datorita razboiului rece care se desfasura in acele vremuri, dar daca au fost trimise si trupe, asta nu mai inseamna razboi rece ci mai degraba razboi adevarat. In cazul asta, nici nu-i de mirare c-au pierdut americanii...

Bafta

Dan

N-aş putea trăi departe, decât cu greu - de Anca Tudor la: 11/11/2004 16:28:58
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu nu aş putea trăi în altă parte, decât cu greu. Am o meserie care presupune folosirea limbii materne, mi-ar fi greu să scriu într-o altă limbă, deşi cunosc bine vreo trei. Dar anumite lucruri, şi aici cei care trăiesc în străinătate ştiu despre ce vrobesc, se exprimă mai bine pe limba ta, cea în care ai învăţat să vorbeşti, cea în care plângi şi râzi... Într-o altă ordine de idei, poate că nu mi-a ajuns cuţitul la os, deşi nu câştig foarte bine, asta nu mă împiedică să fiu fericită aici, cu oamenii din jurul meu, colegi, familie. Prietenii, câţi am, sunt mai toţi plecaţi de mult timp din ţară... E poate un paradox aici, mi-e dor de prieteni fiindcă au plecat ei, nu fiindcă am plecat eu cum e cazul multora dintre voi. Nu am idealuri înalte, nu-mi doresc să schimb ţara asta cu mâinile goale, dar mă bucur atunci când pot ajuta oamenii prin ceea ce scriu. E satisfacţia mea, mare, mică, aşa cum este...
rsi, "mon trésor" are x ani - de Calypso la: 30/06/2005 16:07:40
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
rsi, "mon trésor" are x ani :):)....
iti spun in mp cu cat e = x daca vrei:)

horia, racu' e tot semn de apa si e in relatii bune cu scoprionul.....
trântă - de Gheorghe Florescu la: 31/07/2006 09:02:36
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
O fi loc pentru giugiuleli dar care fată sau femeie face o trântă cu mine? Să ne giugiulim, să ne rostuim…(?!!!??)
>"A trăi înseamnă să te - de crisu la: 03/09/2006 09:29:23
(la: Singur pe pamant)
>"A trăi înseamnă să te întâlneşti adeseori cu nereuşita"..... super fraza
#142909 (raspuns la: #142905) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pătrăşcanu / Dej - de Simeon Dascalul la: 20/09/2006 16:27:37
(la: Licheaua si musca)
Dacă delictul nici n-a fost cine ştie ce delict atunci de ce se impunea căinţă publică? Ar fi chiar penibil, ca şi cum te-ai pocăi în direct la actualităţi că ţi-ai tras cursurile seara la xeroxul firmei. Plus că în cazul de faţă nu există victime, nici măcar cât cartuşul xeroxului. Într-un singur caz ai avea dreptate, dacă ar fi fost şantajată cu asta. N-a fost inspirată, ghinionul ei, mai ales că n-a strâns cât să-şi asigure o retragere confortabilă.

Nu-mi place însă ideea că apartenenţa la partid era mai inofensivă, mai soft decât colaborarea cu securitatea, fie ea constând chiar numai în compuneri despre musulmani. Poate ai dreptate strict la bază, însă cu cât urci nivelurile raţionamentul ăsta se şubrezeşte. Astfel Gheorghiu-Dej ar fi mai puţin vinovat decât ucigaşii propriu-zişi ai lui Pătrăşcanu? Sau să luăm un exemplu mai puţin dur – Voiculescu, ghiftuit al sistemului şi înainte şi după, e mai curat decât Mona Muscă? Cei care susţineau sistemul sunt mai răi ca însuşi sistemul?
Très cher, voila! Quelle hon - de titoo la: 24/01/2007 23:30:21
(la: Cu traista'n Franta...)
Très cher, voila! Quelle honte....!!! Pentru un amarat de “e” te-ai multumit sa te sesizezi putin ironic... je n’ai rien au contraire.... n-as crede ca-i atat de dificila chestiunea cu limba, oricum poate nu-i tocmai punctu’ meu forte! :))
pe cand o polemica pe tema muzicala, aici is meserias….>:/
#171041 (raspuns la: #170980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mes excusez!... Très cher, v - de titoo la: 24/01/2007 23:30:21
(la: Cu traista'n Franta...)
Mes excusez!... Très cher, voila! Inca sunt in cautari, dar voi mai veni.... Pai, uite cum am gasit cafeneaua.com : online.Ro-la Roumanie pour les amis / Voci din diaspora .... intuitiv aproape, gandindu-ma ca trebuie sa existe un spatiu virtual pentru asta....
#171045 (raspuns la: #170999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"jumătate de om nu poate trăi o viaţă întreagă" - de cosmacpan la: 16/12/2008 15:42:45
(la: In memoriam)
Eu cred că jumătatea de om trăieşte o viaţă mai plină decât un om gol...
He,he,cine-i bătrîn - de munteanu rodica la: 13/01/2009 09:07:50
(la: La batranete)
aice?

La batrinete...Cum sa fie?

Te poţi trezi dimineata la şase sau la şapte fără grijă,avind certitudinea că poţi s-o faci la orice ora după bunu-ţi plac.Si poţi pleca oriunde fara a fi dependentă de ceas.
Poţi face tot ce doresti sau ti-ai dorit şi nu ai reusit in timp.Conditia-i sănatatea însă si bine-ar fi ca toţi să înteleaga termenul de prevenire din
tinerete.Poti sa citesti, sa recitesti,
computerul devine o nouă provocare.
Daca nu-ti plingi de milă si nu-ti lasi timp liber vei ramine surprins
cîte înclinatii si aptitudini poti găsi
în tine.Si mai ales se poate socializa frumos (nu de genul discutiilor la cine stie ce coada).
Excursii ,plimbari in grup, o faţă zimbitoare,o casă primitoare, supararea si necazul tratate normal fara amplificare, căci în cazuri de "criza" nu-ti plingi de milă ci cauti soluţii ca să poti inlătura raul.

Andrei Pleşu spune:
"Arta de a îmbătrîni e arta de a ceda teritorii. Te retragi, dar nu pentru că abandonezi, ci pentru că alegi. Deschiderii juvenile îi preferi concentrarea. Atenţiei distributive – intenţia focalizării."
Fiecare zi trăită e o zi deosebită - de Areal la: 25/01/2009 09:19:25
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.


Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.
Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre.
#396957 (raspuns la: #396322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mor-trăiesc - de cuminte la: 31/05/2009 22:25:39
(la: cele zece porunci)
Cu plantele-i altă treabă. Un spic de grâu lăsat pe câmpuri de izbelişte e ca un om uitat pe lume o sută, 2 sute, 3 sute de ani. Îşi târâie bătrâneţea fără să mai aibă vreo bucurie terestră.
Se usucă, putrezeşte, are conştiinţa inutilităţii şi părerea de rău că nu s-a dăruit morţii la timp.

Au început şi la noi, oamenii, să se facă gesturi-largi. Cei care se ştiu pe moarte, îşi lasă inima, rinichii, ficatul în paza medicilor spre a fi donate semenilor în nevoie.
Am împrumutat "bunătatea" plantelor care ni se oferă cu bună ştiinţă simţind că-s cu ultimile suflări pe lume.
#446005 (raspuns la: #445997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Am trăit miracole pentru care nu ştiu ce am făcut ca să le merit." - de cosmacpan la: 08/08/2009 09:50:03
(la: fară cuvinte)
"Mă simt un om binecuvântat. Câtă vreme există în viaţa mea muzică şi poezie, rugăciune şi iertare, copii care se joacă, Dumnezeu şi Marea Neagră, prieteni şi iubire, restul nu contează. Am trăit miracole pentru ca­re nu ştiu ce am făcut ca să le merit. Am iu­bit şi am fost iu­bită. Unele lucruri mi s-au în­tâmplat prea devreme, altele prea târ­ziu. Parcă am fost mereu defazată faţă de propria viaţă. Am cântat, am creat, am sufe­rit, am fost fericită, am luptat, am plâns, m-am bucurat. Am trăit."

(http://www.jurnalul.ro/stire-jurnalul-de-bucatarie/mustariile-capitalei-9598.html)
bătrânule... - de Lady Allia la: 09/12/2009 12:33:50
(la: cuvinte pe buzele unui cadavru)

citindu-te, m-a trecut un fior de frumuseţe, emoţie şi trăire pe şira sufletului. mulţumesc de versuri şi la cât mai multe!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...