comentarii

traduce cuvintul hrean in franceza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Traducerea cuvintului "jew" in romaneste . - de Muresh la: 30/06/2004 08:32:37
(la: Ozzy vs LMC)

1. Domnule Daniel Racovitan , poate gresesc , dar nu sunteti dumneavoastra insusi moderatorul acestui Forum ?.
Daca e asa , ati avut ocazia sa intrebati intrebarea dumneavoastra , domnule Daniel Racovitan , INAINTE de a posta scrisoarea , sau daca e , practic , prea complicat , sa nu publicati scrisoarea si cu asta , basta .
2. E foarte greu de crezut ca un om cult precum domnul ikoflex nu stie :
a) existenta cuvintului "evreu" in Limba Romana .
b) traducerea corecta a cuvintului "jew" in Limba Romana .
c) faptul ca , in general , evreii prefera sa fie denumiti "evrei" ,
avand in vedere conotatia speciala a cuvintului "jidan" in
Limba Romana .
Permiteti-mi sa-mi cer scuze in numele participantilor la Forum pt eventuala jignire adusa evreilor .
#17036 (raspuns la: #16994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
help (caut francofagi)! - de zaraza la: 03/12/2007 20:47:17 Modificat la: 03/12/2007 20:48:58
(la: Loc pentru trollat)
nu-i chiar trollat, sau poate ca e, caci am o intrebare concreta pentru rafinatii cunoscatori de franceza (cineva mi-a soptit ca ar fi cativa pe aici).

am un titlu pe care vreau sa-l traduc din olandeza in franceza. franceza mea cam sucks. trecand prin romana, titlul ar suna "(designul) interior devine bijuterie (podoaba)". traducerea in romana e nashpa, insa ceea ce vreau sa spun este: pornind de la elemente de interior, am facut o colectie de bijuterii/elemente ale designului de interior se regasesc in bijuterii. (in olandeza suna foarte frumos, si nu foloseste multe cuvinte: interieur wordt tot sieraad)

poate sa ma ajute careva? merci!

zaraza
A uita limba - de ninel la: 29/10/2003 14:47:18
(la: In strainatate, vorbesti romaneste stricat;unii te ataca;e OK?)
Si eu sunt pe continentul nord-american de aproape 14 ani (de la varsta de aproape 18 ani) si am uitat a ma exprima usor si cu dezinvoltura in romana (daca m-am exprimat vreodata asa). Eu visez in engleza de multi ani, gandesc in engleza si doar cu oarecare efort pot comunica clar doar in romana. E ca si cum cuvintele romanesti sunt ascunse intr-un "black box" din care pot sa le scot doar unul cate unul pe dibuite cu manusi scortoase si unsuroase c-un deget. Chiar folosesc dictionarul din cand in cand pentru a traduce cuvinte din engleza in romana, pe cand, in engleza, cuvintele curg ca Dunarea dupa dezghet.

It sucks even more (sic), in special cand descoper ca o dau pe engleza prea usor si prea des chiar in discutii cu consoarta de aceeasi sorginte (desi a plecat cu parintii din Romania de la 13 ani)...

Din curiozitate, ai facut facultatea in Romania?
Constructiv / SB_One - de Ly la: 22/04/2004 11:14:55
(la: cum iti asterni...)
Cum anuntul care a inceput aceasta conferinta este mai degraba Dub-ios decit despre Dub-ai, si cum am vazut ca exista interes in a lucra in regiune, m-am gindit sa localized citeva oferte serioase.

I. Slujba este de General Manager in Saudi Arabia/ Arabia Saudita - pentru Oil & Gas Plant Construction, 1.0 Billion project, Saudi Arabia. Raporteaza Presedintelui Companiei. Se angajaza un national al oricarei tari. Anuntul a fost facut la nivel global.

Salariu: $100K- $150K + Bonus + Negotiable Options + Car + Profit Sharing , Paid Relocation - adica anual (inainte de taxe) $100.000 - $150.000, bonus, optiuni in firma (pentru actiuni) + masina + procent din profitul realizat + mutatul in zona platit de firma.

Detalii despre pozitie:

Reports to: Chairman. It is a Fortune 100 Saudi Conglomerate into the business of Oil & Gas Plant Construction, Scaffolding & Fabrication.

(pozitia este cu un Conglomerat din Arabia Saudita care opereaza in domeniul constructiei de facilitati de productie pentru industria petroliera. - nu traduc cuvint cu cuvint, de lene, dar traduc esentialul...)

Clientii conglomeratului:

Operating in downstream construction for the last 40 years, the major clientele include Saudi Aramco, SABIC, Saudi Fertilizer Company etc.

Candidatul ideal va avea:

IDEAL CANDIDATE WILL HAVE (IT IS A MUST - NO ONE WITHOUT THE SAME WILL BE CONSIDERED)

1. Preferably Middle East exposure (de preferat experienta anterioara in Arabia Saudita. DE PREFERAT dar vor considera si alti candidati)

2. Be an Engineer, preferably with an MBA (sa fie un inginer cu cunostiinte de economie/ afaceri, preferabil cu un MBA)

3. Must have Oil & Gas Plant Construction exposure - This is a Must - No other Oil/Gas/Energy experience will be considered. TREBUIE (aici e o c erinta ferma) sa aiba experienta sau expunere precedenta in constructia unei fabrici in domeniul petrolier.

4. Exposure in dealing with Saudi Aramco, ADNOC etc will be preferred / Se prefera cei care au mai lucrat cu Saudi Aramco si ADNOC de unde deducem ca postul s-ar putea sa fie cu ei sau o constructie pentru ei.

5. Must have moved up from a Project Managerial/Construction position to a General Managerial/COO/Managing Director/CEO position, preferably attaining the highest position at a very young age. / TREBUIE sa fi evoluat de la o pozitie de manager de proiecte spre o pozitie de manager si preferabil sa fi ajuns in pozitia respectiva la o virsta foarte tanara. Ei aici baiatii vor pe cineva cu un Oscar la construit fabrici ceea ce nu cred sa gasesca asa ca nu m-as intimida de cerinta asta. As traduce asta cu am prefera pe cineva cu multa energie si dornic sa reuseasca.

6. Must be profit oriented & must have shown dramatic results for previous firms worked for. / Mda, din nou the Star of the Oil & Gas industry is required. Deci trebuie sa vrea sa obtina profit si sa aiba rezultate dramatice aici. Aici din nou, cind iei ceva de la zero si cu suport sunt sanse serioase pentru a face afacerea profitabila. Deci nu m-as intimida aici.

7. Must be well versed with Construction Management & maintenance Management related to Oil & Gas industry. / Trebuie sa aiba experienta serioasa in managementul constructiei si intretinerii in industrial petroliera.

CONTACT pentru slujba / unde se trimite CV sau cu cine se vorbeste:

Mr. Jei Matt, Synergy; PO Box 5281; Abu Dhabi, UAE ZZ 5281

(am si telefonul dar as prefera sa nu-l pun aici.)

Anuntul este adevarat si serios si a fost distribuit pe o lista dedicata celor din management sau la un anumit nivel intr-o profesie. S-a platit pentru distribuirea lui. Nu sunt in petrol si gaz dar sunt meserii cu care se poate lucra in orice tip de firma, asa ca mai primesc si asemenea anunturi.

II. vedeti : http://search2.workopolis.com/jobshome/db/work.res_list?pi_sort_col=POST_DATE&pi_search_id=394144594&pi_page_no=1&pi_msg=&pi_gam_date=&pi_page_id=P5 - toate sunt anunturi de slujbe pentru Emirate.

III. Cere si ti se va raspunde. M-am decis sa-mi dedic o pauza de prinz si sa sap putin in povestea asta cu Dubai. Adica sa vad posturile reale de acolo si sa identific lista de recrutori din Dubai. Cu un telefon, un calculator si ceva cunoscuti si cunostiinte se poate. DECI LISTA FIRMELOR DE RECRUTARE DE PERSONAL IN DUBAI ESTE LA ADRESA

http://www.nellaieruvadi.com/jobs/dxbrecruiters.asp

NAME OF AGENCY P.O.BOX TEL.
(009714-Dubai
009712-Abu Dhabi ) E mail Address/Fax/Website

A & B
AAC International 24077 3314488 -
ABC Consultants Pvt Ltd 43434 3526168 -
ABC Recruitment, Abu Dhabi 27495 009712-6768558 abcuae@emirates.net.ae
009712-6769280
AGN MAK - 2218943 corporate@agnmak.co.uk
Abu Qais Manppower Supply 8685 3529269 abuqais@emirates.net.ae
Al Salam Labour Supply 74247 2718855 -
Al Wazan, Abu Dhabi P.O.Box 3994 009712-6223400/6223200 alwazan@emirates.net.ae
009712-6223334/5
Al Yaseer Manpower Services 4569 2289517 -
Arabian Island Recruitment 6787 3378791 -
AISBS - 2227434 webmaster@netcom-me.com
www.a1sbs.com
Bayt.Com Inc 27819 3911900 www.bayt.com
Better Business Bureau 8822 3322252 -
Bin Eid Admin. Services 5455 06-5368144 bineid@emirates.net.ae
06-5368144
Business Aid Centre ME (BAC) 8743 3375747 recruit@bacdubai.com
3376467
www.bacdubai.com
C & D
Camox Guide International 24699 3514999 -
Care Group, Abu Dhabi 44393 009712-6317081 carefor@emirates.net.ae
009712-6336858
Career Emirates.com - - www.careeremirates.com

Careerline Recruitment & Trng 40428 3511426 rajan@careerlinedubai.com
Century Recruitment Services 13661 2688700
jobhunt@emirates.net.ae
2688456
Chase Management Services 62516 3323330 -
Clarendon Parker 26359 3317092 info@clarendonparker.com
www.clarendonparker.com

SI LISTA CONTINUA ALFABETIC. Tot alfabetul.

Nu mai pun aici un alt anunt pe care l-am primit. O Organizatie Non-Guvernamentala cauta un sef de misiune in Irak. Dar nu cred ca le aveti cu auto-apararea cu Kalasnikovul daca e cazul asa ca slujba aia nu o mai listez.

Bafta baieti (si fete) si zice-ti-mi si mie ce ati facut. Si INVITATI-MA SI LA UN GOLF, CRICKET, POLO :))) - (desi cu polo de apa nu cred ca sunt prea multe sanse). Dar apusul soarelui in desert se pare ca e spectaculos asa ca nu fac mofturi. :))

Promit sa-mi placa ...vila de la malul marii. :))

Acum ca am facut o fapta buna urati-mi si mie numai bine, la multi bani si locuri bune sa pot ajuta si pe altii....

Bafta ! :)))
Despre nasterea Mantuitorului in Vechiul Testament - de Muresh la: 23/06/2004 10:59:57
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Detin Biblia in traducerea romaneasca precum si originalul in ebraica .
Nasterea Mantuitorului e preconizata in Isaia 7:14 .
"De aceea Domnul insus va va da un semn: Iata fecioara va ramane insarcinata , va naste un fiu , si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Traducerea in romaneste este exacta cu o exceptie foarte importanta .
Cuvintul "fecioara" ar fi traducerea cuvintului ALMA din original .
"Alma" insemneaza "domnisoara" , sau "fata" . Conditionarea viginitatii nu este amintita .
In Noul Testament , Matei 1:23 scrie:
"Iata , fecioara va fi insarcinata , va naste un fiu , si-i vor pune numele Emanuil" , ... cu trimitere la Isaia 7:14 .
Intre Biblie si Noul Testament nu exista concordanta in aceasta chestiune. Avand in vedere ca Biblia in ebraica este originalul , inteleg ca traducerea este inexacta .
Imi dau seama ca chestiunea ridicata de mine e cam inafara de tematica originala , insa daca cineva are o explicatie logica la nepotrivirea de mai sus , i-as fi recunoscator sa o expuna .

Pt. Muresh - de Paianjenul la: 31/07/2004 19:56:04
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Cuvintul "fecioara" ar fi traducerea cuvintului ALMA din original .
"Alma" insemneaza "domnisoara" , sau "fata". Conditionarea viginitatii nu este amintita."



1. Isus Hristos trebuia sa fie conceput "de la Duhul Sfint". Daca Dumnezeu ar fi ales ca purtatoare a sarcinii o femeie casatorita, oamenii de atunci (si din toate timpurile) ar fi atribuit sotului ei paternitatea lui Isus... (...Chiar si asa multi chestioneaza aceasta paternitate...)... Acesta ar fi deci, primul motiv pentru care mama lui Isus Hristos trebuia sa fie necasatorita, in momentul conceptiei.

2. Avind in vedere ca in vremea aceea, in societatea respectiva, o domnisoara (ALMA) care nu era virgina era considerata curva (deci IMORALA), ce motive am avea sa credem ca Dumnezeu ar fi ales o asemenea femeie ca sa fie purtatoarea Fiului sau?... Unde mai adaugam ca, data fiind misiunea lui Isus Hristos pe pamint, educatia lui de copil si adolescent trebuia sa fie asigurata intr-un mediu familial de cel mai inalt standard moral disponibil la ora respectiva, in locul respectiv...
#18690 (raspuns la: #16609) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Alma pt #18690 de Paianjenul - de Muresh la: 02/08/2004 03:18:31
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Revin asupra celor scrise de mine :

Cuvintul "fecioara" ar fi traducerea cuvintului ALMA din original (Biblia).
"Alma" insemneaza "domnisoara" , sau "fata". Conditionarea viginitatii nu este amintita."

Tot ceeace am scris aici , e adevarat . Traducerea mea e replica EXACTA a originalului .Care ar putea fi INTENTIA "autorului" , as putea banui . Traducatorul isa , a hotarat sa nu traduca "mot a mot" . Data fiind importanta virginitatii ca semn de puritate fizica si sufleteasca , dupa cum era conceput pe vremuri de mai toti oamenii , s-ar putea crede ca trducatorul si-a asumat o responsabilitate neindreptatita .Eu insa cred ca e foarte posibil ca traducatorul nu era dezinteresat . La urma urmei nu traduci "mot a mot" decat atunci cand nu ai incotro . Nu e cazul aici . Corespondentul cuvantului "ALMA" exista in toate limbile . Dupa mine exista o singura explicatie logica : Traducatorul a intentionat sa ne induca in eroare .

Dar spui mata :
"...in societatea respectiva, o domnisoara (ALMA) care nu era virgina era considerata curva (deci IMORALA), ce motive am avea sa credem ca Dumnezeu ar fi ales o asemenea femeie ca sa fie purtatoarea Fiului sau?... "

Si atunci ce facem cu acest argument ?
Raspunsul meu ar putea supara multi oameni .
Eu nu cred ca Dumnezeu are vreun amestec aici si implicit nu cred ca Iisus a fost Mintuitorul mult asteptat .
In istoria omenirii exista vreo 20 de personajii a caror soarta a fost identica cu cea a lui Iisus . Cel mai vestit este Horus , egipteanul .
Toti astia s-au nascut din fecioare , au murit in mod asemanator cu Iisus si s-au sculat din morti .
Imi pare rau daca lovesc in sentimentele religioase ale vreunui cititor , si in primul rand ale dumitale , Paianjene , dar sincer , asa cred eu .
Sa auzim de bine ,
Muresh .



#18772 (raspuns la: #18690) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISAIA despre Emanuel - Pt. DESTIN #19887 - de Muresh la: 17/08/2004 14:00:24
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
DESTIN ,

In postarea mea catre Dumneavoastra , facusem un fel de rezumat al postarilor mele anterioare . La urma urmei nu am caderea sa "sustin" nimic despre Tacitus . Doar nu am fost acolo in mod personal .Citez doar ce am citit pe net . Chestiunea principala este , nu daca a existat sau nu Iisus , ci daca era de origine divina . Ca cunoscator al limbii ebraice , specificasem in postarile mele anterioare nepotrivirea dintre originalul in ebraica din VT (Isaia(7:14)) si traducerea gresita , cu intentie , dupa parerea mea (scuze) din NT (Matei (1:23)), referitor la "virginitatea" Mariei . In continuare reproduc fragmente din postarile mele anterioare .
Dar inainte de a face asta voi adauga ceva nou :

Acelasi Isaia(7:14) pe care se bazeaza Matei (1:23) {referitor la "virginitatea" Mariei } , se adreseaza lui Ahab , regele imperiului Iehuda , spunandu-i ca nasterea lui Emanuel (Dumnezeu e cu noi , in traducere) are drept scop de a arata ca Dumnezeu se impotriveste asediului intiat de dusmanii evreilor asupra imperiului Iehuda. Cu alte cuvinte e vorba de un eveniment localizat in timp - regenta lui Ahab . Iisus s-ar fi nascut mult mai tarziu , de aceea proorocirea nu se refera la Iisus .

IN CAZUL ACESTA , MATEI (1:23) GRESESTE NU NUMAI PRIN TRADUCEREA ORIGINALULUI (vezi in continuare) CI SI PRIN LOCALIZAREA LUI IN TIMP .

Fragmente din postari anterioare :

1. Despre nasterea Mantuitorului in Vechiul Testament
#16609, de Muresh la Wed, 23/06/2004 - 10:59

Detin Biblia in traducerea romaneasca precum si originalul in ebraica .
Nasterea Mantuitorului e preconizata in Isaia 7:14 .
"De aceea Domnul insus va va da un semn: Iata fecioara va ramane insarcinata , va naste un fiu , si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Traducerea in romaneste este exacta cu o exceptie foarte importanta .
Cuvintul "fecioara" ar fi traducerea cuvintului ALMA din original .
"Alma" insemneaza "domnisoara" , sau "fata" . Conditionarea viginitatii nu este amintita .
In Noul Testament , Matei 1:23 scrie:
"Iata , fecioara va fi insarcinata , va naste un fiu , si-i vor pune numele Emanuil" , ... cu trimitere la Isaia 7:14 .
Intre Biblie si Noul Testament nu exista concordanta in aceasta chestiune. Avand in vedere ca Biblia in ebraica este originalul , inteleg ca traducerea este inexacta ."

-------------------------------------------------------

2. Alma pt #18690 de Paianjenul
#18772, de Muresh la Mon, 02/08/2004 - 03:18

... Traducerea mea e replica EXACTA a originalului .Care ar putea fi INTENTIA "autorului" , as putea banui . Traducatorul , insa , a hotarat sa nu traduca "mot a mot" . Data fiind importanta virginitatii ca semn de puritate fizica si sufleteasca , dupa cum era conceput pe vremuri de mai toti oamenii , s-ar putea spune ca traducatorul si-a asumat o responsabilitate neindreptatita .Eu insa cred ca e foarte posibil ca traducatorul nu era dezinteresat . La urma urmei nu traduci "mot a mot" decat atunci cand nu ai incotro . Nu e cazul aici . Corespondentul cuvantului "ALMA" exista in toate limbile . Dupa mine exista o singura explicatie logica : Traducatorul a intentionat sa ne induca in eroare .
......................
In istoria omenirii exista vreo 20 de personajii a caror soarta a fost identica cu cea a lui Iisus . Cel mai vestit este Horus , egipteanul .
Toti astia s-au nascut din fecioare , au murit in mod asemanator cu Iisus si s-au sculat din morti .
-----------------------------------------------
3. Care Tacitus ? - Tacitus taciturnu' ?
#19714, de Muresh la Fri, 13/08/2004 - 12:02

...........

Citesc in

http://www.infidels.org/library/modern/scott_oser/hojfaq.html

un articol scris de un oarecare (sau nu) Scott Oser . Sincer , nu stiu cine este el si in ce masura ne putem baza pe spusele lui .
Si Scott Oser asta spune asa :

"Tacitus and Jesus
In his Annals, Cornelius Tacitus (55-120 CE) writes that Christians
"derived their name and origin from Christ, who, in the reign of Tiberius, had suffered death by the sentence of the procurator Pontius Pilate" (Annals 15.44) ".
Two questions arise concerning this passage:
1. Did Tacitus REALLY write this, or is this a later Christian interpolation?
2. Is this really an independent confirmation of Jesus's story, or is Tacitus just repeating what some Christians told him?

Some scholars believe the passage may be a Christian interpolation into the text.

….there is excellent reason to suppose that Tacitus is merely repeating what Christians said about Jesus, and so can tell us nothing new about Jesus's historicity. "

Toate indoielile astea si , in plus , legendele celor 20 de Mintuitori (cum se inghesuie cu totii sa ne mintuiasca , dom'le) , ma intaresc in convingerea mea ca Iisus nu a existat .
Sorry , indeed ...No harm intended .

--------------------------------

4. Pt. #19721 AlexM
#19723, de Muresh la Fri, 13/08/2004 - 16:19

"cand vorbim de C. Tacitus va rog".

Domnule AlexM , departe de mine gandul sa-l jignesc pe raposatul Tacitus , si asta din doua motive :
1. Nu l-am cunoscut pa raposatul in mod personal ,
2. Raposat fiind , el nu se poate apara si nu e drept sa fie atacat .
In orice caz nimeni nu-l invinovateste de rea credinta . Una din presupunerile Domnului Scott Oser in articolul lui este ca s-ar fi putut ca oameni interesati sa fi introdus in scrierile lui Tacitus pasajul cu pricina despre Iisus .Eu nu-mi iau raspunderea acestei supozitii . Dupa cum am scris , nu stiu FOR SURE care este credibilitatea Domnului Scott Oser chiar daca inclin sa cred ca are dreptate . "
***********

Asta e cam tot ,
Numai bine ,
M





#19909 (raspuns la: #19887) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Muresh - de Paianjenul la: 18/08/2004 14:53:25
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
"Detin Biblia in traducerea romaneasca precum si originalul in ebraica.
Nasterea Mantuitorului e preconizata in Isaia 7:14 .
'De aceea Domnul insus va va da un semn: Iata fecioara va ramane insarcinata , va naste un fiu , si-i va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).'
Traducerea in romaneste este exacta cu o exceptie foarte importanta .
Cuvintul 'fecioara' ar fi traducerea cuvintului ALMA din original .
'Alma' insemneaza 'domnisoara' , sau 'fata'. Conditionarea viginitatii nu este amintita."


- OK, Muresh... intelegem ca tu detii originalul in ebraica, si ca, evreu fiind si cunoscind limba respectiva, esti deci in avantaj fata de noi. Cum, dupa parerea ta, traducerea lui ALMA prin fecioara in loc de domnisoara in versiunea romaneasca ar putea fi considerata tendentioasa (conditia virginitatii nefiind stipulata in original), am fi curiosi totusi sa stim - dupa parerea ta - ce vrea originalul sa spuna prin "domnisoara", in loc de - pur si simplu - o femeie?...
#19934 (raspuns la: #19909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"imaginea digitala" - de Dinu Lazar la: 25/12/2004 18:34:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Avind putin mai mult timp m-am uitat pe lucrarea discutata si amintita pe aici acum citeva saptamini, "imaginea digitala".
Ce pot sa spun la prima lectura este ca se citeste foarte foarte greu din cauza amestecului de cuvinte englezesti in exces chiar si pentru notiunile care au traducere consacrata in limba romana, si ca exista de multe ori elemente destul de discutabile care pot proveni ori dintr-o traducere superficiala ori din pierderea unor notiuni fundamenale pe drum.
Aflam spre exemplu ca rezolutia se masoara in "pixeli per inch" la pag 11; pai ca sa fim corecti ar trebui sa avem fie "pixels per inch" fie "pixeli pe inci"; astfel de nenumarate definitii traduse discutabil fac lectura greoaie.Exista si notiuni gresite; spre exemplu la pag 15 aflam ca trebuie pentru calculul rezolutiei imaginii tiparite, sa impartim rezolutia imprimantei la 3, pentru a obtine un print de calitate; asta inseamna ca pentru imprimantele moderne care se apropie de 5000 dpi, ar trebui sa lucram cu imagini de aprox 1600 de pixeli, ceea ce este desigur de tot risul si deosebit de inexact.
Din testele mele, si ale altora, chiar pentru imprimantele foto ultra moderne, o rezolutie a imaginii de tiparit de peste 240 dpi este absolut inutila si nu aduce imbunatatiri vizibile ale imaignii finale.
Treaba cu traducerea intimplatoare si nelocalizata poate fi si distarctiva; la pag 58 aflam despre "instrumentul numit curves" si mai jos, de "fereastra de control "curves"" ceea ce ne descreteste fruntea; la pagina 88 aflam cu interes ca "configurarea unui sistem de management al culorilor care sa ofere rezultate constante - ceea ce inseamna crearea unui workflow administrat"; nu se gasea o traducere in romaneste oare nici aici?
La pag 108 aflam cu surprindere ca " tiparirea pe o imprimanta CMYK necesita un fisier CMYK" ceea ce este evident eronat; tiparirea cu orice imprimanta foto uzuala inkjet sau laser color ( care toate sunt desigur CMYK) necesita numai fisiere RGB, driverele facint automat ce trebuie pentru obtinerea unei imaigni de calitate...
Pe ansamblu, traducerea cuvintelor originale dar si a stilului original este partea discutabila la aceasta lucrare; oricum, este interesant sa aflam ce efecte are instrumentul burete asupra unei imagini "grayscale " ( ca folosirea termenului de alb/negru sau monocroma durea la tastatura) sau ceva util despre culorile de foreground si background.
Pai cum ar fi sa facem o carte despre automobilism si masini si sa spunem acolo ca engineul de 300 de cai vapori transmite torsiunea la uels de 17 inci prin comanda manuala de la roata de directie care nu impiedica vederea indicatoarelor lamps de doors ale caroseriei.
#32252 (raspuns la: #32233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dragi colegi de cafenea, multumesc pentru comentarii! - de Danila Prepeleac Jr la: 03/07/2005 00:21:26
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Si imi cer iertare daca uneori am fost mai dur.
Cu ajutorul comentariilor de la Dumneavoastra (am pus numele in ordine alfabetica pentru a nu se supara nimeni) CICO (bine documentat), DANIEL RACOVITAN (comparare excelenta cu Franta), FEFE (experienta cu prietenul la nevoie se (re)cunoaste), GABI.BOLDIS (bun comentariu), Horia D (adeptul bing-bang-urilor repetate), JO (excelent comentariu despre mediul scolar australian, foarte asemanator cu cel canadian), KRADU (pozitivist 100%), ZARAZA (observatii bune si realiste), VALERIU CERCEL (se vede experienta), MADBLANCH (idem cu Horia D), YVE (suporta greu alte pareri), RSI (nu suporta “propaganda” anti), BELLE (un actor tare grabit), LASCAR BARCA(erternul Gica-contra cu suflet "blajin"), DONQUIJOTE (se lasa dus numai cu lancea nu cu sorcova), KORNY, DUDI, SZETEO (bun negociator), KOMI (un om realist) , GIGI2005, ne apropiem de scopul propus (daca am uitat pe cineva imi cer scuze).

Chiar daca a mai repetat-o si CICO o mai repet si eu:
Aceasta dezbatere o doresc a fi un fel de atentionare pentru candidatii la emigrare(poate doar pentru unii). Daca oamenii mai afla si alte pareri si experiente devin in cunostinta de cauza stiu la ce sa sa astepte sau isi redirectioneaza pozitia. Deci un fel de “Beware of the dog” (Atentie ciine rau - in curte intri daca vrei dar fi foarte prudent).


Nu toate intimplarile redate la acest subiect sunt traite de mine. Ar fi chiar imposibil ca in 5+ ani sa trec chiar prin toate. Am mentionat ca unul era inginer in telecom, altul inginer IT, altul doctor, altul profesor, etc. iar cind a fost cazul am spus ca “mie” mi s-a intimplat. Nu pot sa dau nume sau firma. Poate citesc si ei aceasta dezbatere si nu vreau sa se simta jigniti.
Iata inca ceva ce nu imi apartine:
De altfel propozitia asta mi se pare chiar inoportuna: ¨De ce oamenii cu educatie si ani de experienta trebuie sa lucreze in sevicii inumane si degradante numai pentru ca nu s-au nascut in Canada?¨ spui tu (gabi.boldis)
Intr-un fel imi pare “bine” ca ai remarcat aceasta afirmatie. Nu este propozitia mea. Dupa cum este mentionat, acest lucru l-a afirmat un emigrant ne-roman (alte natii par mai sensibile decit romanii) pe nume Oleksi Nazarov in TORONTO STAR, unul din marile cotidiene din Canada, la data de Vineri, 4 Februarie, 2005. Daca ar fi doar opinia lui nu cred ca s-ar fi publicat intr-un ziar canadian de o asemenea anvergura. Eu nu am facut decit sa traduc cuvint cu cuvint ceea ce este scris acolo.


Iata o alta experienta. In ziarul Evenimentul Zilei de astazi 02 iulie 2005 este un articol intitulat “Lungul drum pentru a putea practica medicina in Canada” Este un interviu cu tenta puternic pozitiva (aproape reclama), asa cum place unor comentatori de la cafenea, luat lui Nicola Toma, stabilita si realizata profesional la Montreal (observati ca mentioneaza tipul de REALIZARE).
Totusi sunt “scapate” si unele “atentionari”:
Unii cred ca-si pot gasi de lucru macar ca asistent medical.
Si pentru asta se cer studii universitare DE AICI, se fac TREI ANI.
A fost ....Nu greu, ci foarte greu. Pana acum doi-trei ani am auzit de putini medici care au reusit ... Am prieteni care nici acum, dupa cativa ani, nu au intrat in SUA in rezidentiat, cu toate examenele luate.
(se pun la dispozitie) cateva posturi pe an, sapte-opt pentru medicii straini care vor sa refaca cele 18 luni de facultate (Oare citi emigranti se bat pe aceste 8 posturi? cifra este ilara).
In sistemul francofon, in Quebec, calea este reluarea a 18 luni de facultate, dupa depunerea unui dosar care costa intre 500 si 800 de dolari, si acreditarea studiilor de catre guvernul din Quebec.
Toate examenele costa cateva mii de dolari. Daca sunt luate din prima, costa aproximativ 4.000-5.000 de dolari. Daca nu, se mai adauga intre 800-1.000 de dolari pentru fiecare treapta, pentru a putea da examenul din nou.
Iar cand se intra in practica medicala, ca student, se munceste de dimineata de la ora 7.00 pana seara, la 19.00-20.00. Si, de cele mai multe ori, muncesti fara nici un fel de rasplata.
Am prietene care inainte au fost conditionate sa semneze un contract prin care s-au angajat in fata Colegiului Medicilor din Quebec ca, dupa terminarea rezidentei, vor lucra PATRU ANI in regiuni indepartate ale Quebecului (aproape iarna vesnica).
Cand ati venit in Canada stiati ce va asteapta?
Nu! Le-am aflat pe parcurs, pentru ca nu exista organizatii oficiale care sa informeze ....

Nicola Toma a ajuns in Canada in 1993... in 2002 a obtinut diploma de medic canadian... in 2006 va termina un an de superspecializare in geriatrie (13 ani pentru realizare profesionala in CAN, de fapt pentru a intra in rindul medicilor autohtoni... cifra avansata de mine era chiar optimista avind in vedere ca acest exemplu este unul foarte pozitiv)



“Libertatea este intelesa ca putem face totul sau nimic si consta in a face tot ceea ce nu dauneaza altuia”.
#57810 (raspuns la: #57790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu cred - de adina.petre la: 14/05/2009 23:14:50
(la: as vrea sa traduc o carte)
Am o colega ce a contribuit la traducerea unei carti din franceza in romana sau invers, fara sa aiba certificat si nimic de traducator, si e pe prima pagina! E drept insa, ca il cunostea pe autor...
#438819 (raspuns la: #438812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
batranutragator - de amari la: 18/12/2009 22:44:32
(la: kleines Tag und größer Sieg)
te rog sa nu mai fii lenes mai ales cand e vorba despre confa ta,alungi cititorii dar si pe cei care scriu comentarii:))
zic,de-mi permiti,ca e frumos si elegant sa traduci cuvintele straine mai ales cand faci amalgam de limbi---nu toti suntem poligloti.
#508357 (raspuns la: #508351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
titlul... si putina traducere... - de Jimmy_Cecilia la: 13/09/2004 23:34:52
(la: Videoclipul "Respire", de Mickey 3D)
"Yalil " in scriere corecta araba literara : "ya leil" nu inseamna "sfarsitul fasolei (verde sau nu)" ci pur si simplu "NOAPTEA", un refren des întâlnit in cântecele arabe...

cuvantul noapte este de mai multe ori pronuntat si in franceza...

ce dublu titlu aiurea... c-or fi arabismele la moda, dar astia stiu araba mai putin decât stiu eu chineza.. :))

Florine,
nu cred ca pierzi mare lucru daca nu intelegi cuvintele...
ceva fara cap si coada.. am ascultat si din memorie iti traduc cateva fraze...
nu am rabdarea sa ascult a doua oara si nu stiu steno...

"noaptea, noaptea, noaptea, noaptea (in araba populara, cor de femei idem si mai adauga ceva indescifrabil)..
nu mai este soare peste orash
când toata lumea a întzeles în fine
ca este sfârsitul fasolei...

n-aveam spiritul linistit
câinii se râdeau de noi
vagabonzii crapau noaptea
si preotul Pierre devenea nebun..."

apoi am pierdut sirul si rabdarea... :))

in nici un loc nu este vorba de cafea sau cafea de deliciu, nu cunosc cântecul lui Bruel, dar ar trebui sa fie la interiorul lui câte cuvinte care sa aiba legatura cu titlul...nu este nici unul, deci imposibil sa fie cantecul lui Bruel...
#22112 (raspuns la: #22109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pif Gadget - de gabi la: 20/10/2003 00:11:07
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
N-au fost carti, dupa cum bine stim, ci comic-books.
Nu ne-au "marcat" existenta, e-adevarat.
Dar pentru unii au reprezentat practic unica "fereastra" catre lumea "de dincolo", din spatele cortinei, precun si cel mai drag dictionar de franceza.

O lume intrezarita, mai mult ghicita si ce parea atat de fabuloasa (mi-amintesc de o reclama la un concurs rezervat - cat am urat cuvantul asta! - a la France Metropolitaine, unde premiul era un voyaj la proaspat-inauguratul Disneyland din Florida...)

O lume plina de culoare, de umor bun si jocuri de cuvinte (Supermatou), uneori sec (Gay-Luron, Hercule), de eroi nobili (Rahan, Dr. Justice, Robin des bois), science-fiction si ironie puerila sau chiar si fina insa niciodata rautacioasa, indecenta sau meschina.

O lume-n care mi-amintesc ca plonjam de pe la sapte ani fara sa stiu sa-not, in speranta ca n-am sa mai emerg niciodata...nu-l citeam, Pif-ul, ci il sorbeam pur si simplu, traducandu-mi cand nu mi-era prea lene si mai adesea doar imaginandu-mi traducerea.
In Bucuresti fiind, un timp s-au mai gasit prin anticariate si stiu ca-mi adunam banii necheltuiti pe Eugenii, pana la suma de cinci lei, pretul fericirii absolute: Pif-ul.
traducere... - de natan la: 15/11/2003 13:37:03
(la: Antisemitism)
Pt. cititorii de limba romana ce nu cunosc franceza se poate traduce urmatoarele pe scurt :In Istambul au explodat doua masina capcana langa doua sinagoge, unde au murit 23 de persoane ,18 turci si alte 5 persoane neinsemnate iar deasemeni au fost raniti cca.260 de persoane.
#4323 (raspuns la: #4321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Soriiineee!!! - de LMMagain la: 11/12/2003 00:56:24
(la: Angajarea conditionata de un test de sarcina obligatoriu...)
Recomand inainte de a da raspunsuri sa recitim titlul /blogul, ca sa nu ne mai departam asa de subiect....si nici noi sa nu mai stim ce subiect tratam....
Era vorba de angajarea femeilor insarcinate in Rominia si tu ne sugerezi unde sa facem cel mai bine turism...Desi nu inteleg(si pace)cum poate cineva face asa o afirmatie, ca e mai bine in Europa decit in US pentru turism. Ca si cum ai zice bea vin ca berea nu e asa buna ....sau maninca mere ca pe mine ma doare burta cind maninca cirese....sau asa ceva...
Problema cu asa o observatie facuta la repezeala bazata nu stiu pe ce simtaminte personale este grava pentru ca, se poate intimpla ca Bula care nu a fost nicidata in America va zice. ``Bai eu nu ma mai duc niciodata in America ca Sorin a zis ca nu se renteaza´´...
Este comparabil cu cealalta afirmatie a ta,EXAGERATA, cum ca germanii ne-ar numi tigani !! In 16 ani nu am auzit asa o afirmatie.
Si inca o mica critica imi mai permit...;)
Inteleg sa venim cu citate din engleza, franceza si asa mai departe cind traducerea ar ucide farmecul, si chiar sa ne ajutam de cuvinte cind am uitat cele rominesti, dar macar Buna ziua/Salutare etc si La revedere sau chiar Numai bine nu poate fi asa greu de transcris....
Si uite asa din cauza ta am deviat si eu de la subiect ...
....sa auzim de bine....;)
dr. Nechit Vinereanu (SUA) 16 - de SB_one la: 13/12/2003 14:11:36
(la: Codex Rohonczi)
dr. Nechit Vinereanu (SUA) 16 iulie, 2002


Tue, 16 Jul 2002 03:46:46 EDT

...In legatura su caracterele scrierii din Codex pot sa comunic urmatoarele: eu am studiat ceva sanscrita, chiar ceva ebraica, ceva limba greaca,slava veche si ma descurc in astfel de semne si caractere nelatine. Parerea mea este ca acest Codex Rohonczy foloseste si unele semne care se aseamana cu caracterele scrierii in care a fost scrisa Biblia.Se spune ca aceste caractere sunt luate din scrierea feniciana.

In scrierea ebraica, vocalele sunt puse nu alaturea de consoane,ci
sub consoane sau deasupra consoanelor,cum punem noi,de exemplu,caciula
lui a sau i, sau sedila sub t,ca sa-l facem ts,sau sub s , ca sa-l facem sa se
pronunte ca in conjunctia si, sau ca in substantivul scoala. Textul Rohonczi
foloseste astfel de smne "diacritice",.daca le-am putea numi asa, pentru a
indica silabele.

La randul meu,eu am putut singur descifra aceasta scriere si am observat
ca Doamna Enachiuc in mod aproximativ corect a transcris caracterele origi-
nale ale textului in caractere latine, ceea ce este un mare merit al Doamnei
Enachiuc. Eu de asemenea ma descurc in a citi in vreo 15 limbi straine,
printre care rusa, polona, slava veche, maghiara, germana, franceza, engleza,
latina, greaca veche, italiana, spaniola, si am constatat ca nu am
gasit aproape deloc cuvinte care macar sa semene pe departe cu vreuna
dintre limbile citate mai sus. Consider, deci, ca limba in care a fost scris Codex Rohonczy este o limba foarte deosebita de limbile europene.

Ma indoiesc ca textul acestui Codex ar fi o insirare fantezista de grupuri de
sunete, fara nici un inteles, asezate sub forma de cuvinte. Se pare ca
acele grupe de caractere sunt cuvinte reale dintr'o limba necunoscuta, greu
accesibila cunostintelor noastre, a celor educati in cultura europeana.

In legatura cu arhitectura bisericilor desenate in miniaturi, cred ca
interpretarea Dv. este cat se poate de aproape de adevar. Mai trebuie sa
tinem seama ca religia lui Zamolxis, cat si alte religii precrestine au dainuit
pana prin secolele XV si XVI. Lituanienii, mi se pare, au inceput sa se
crestineze prin secolul XV, iar in actuala Cehie sau Slovacie, care in secolul
XV apartinea de Imperiul Habsburgic, niste romani de acolo au fost condamnati la galere pe viata de autoritatile austriace pentru ca se inchinau inca lui Zamolxis! Se gasesc documente istorice in legatura cu aceasta intamplare.

Deci este de inteles ca aceste miniaturi contin foarte multe simboluri ale
unei religii precrestine. Ramane de vazut cat de corect am inteles noi si
daca aceste miniaturi contin si simboluri crestine. Parerea mea este ca
miniaturile acestea contin foarte putine, sau deloc, simboluri crestine. Este
chiar posibil ca unele simboluri religioase precrestine sa semene cu cele
crestine si sa ne induca in confuzie.

Avand la indemana acest pretios document, in care caracterele
originale ale textului sunt fotografiate cat se poate de clar, oamenii
de stiinta din zilele noastre, atat romani cat si cei apartinand popoarelor
care locuiesc in jurul nostru, vor avea un bun prilej sa afle in ce limba a
a fost scris acest tezaur inestimabil, care intr'adevar nu este nici
cronica, nici vreo istorie, ci poate fi vreun poem sau vreo carte de cult
al unei religii precrestine.

Eu consider ca transcrierea caracterelor Codexului in caractere latine este aproximativ corecta, dar traducerea se pare ca este departe de a fi reala si dupa textul original. Pentru a intelege sensul cuvintelor acestei limbi, cred ca imaginile, simbolurile si catacterele de pe miniaturi ne pot fi de mare folos. Aici este punctul de la care putem incepe sa intelegem misterioasa limba in care a fost scris Codex Rohonczy.

http://www.dr-savescu.com/codex/
#6518 (raspuns la: #6482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Rugaciunile Parastaselor: Nedumeriri - de (anonim) la: 03/01/2004 09:20:37
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna ziua!

Am citit cu interes explicatiile privitoare la invataturile si practicile Bisericii Ortodoxe in legatura cu cei care au murit. Totusi, am cateva nedumeriri la care m-as bucura sa primesc raspuns din partea pr. Iulian.

Eu sunt inginer de profesie si, daca totul merge bine, spre sfarsitul anului imi voi termina teza de doctorat in inginerie electrica. Pe langa aceasta, sunt foarte pasionat de citit. Printre altele, am citit si Biblia, deoarece cred ca orice om, care se respecta si vrea sa aiba o buna cultura generala, trebuie sa o citeasca. Orice s-ar spune despre ea, Biblia a fost si este cea mai raspandita si citita carte din lume, a influentat cel mai mult omenirea si doar un ignorant in materie de cultura poate sa spuna ca nu este interesat sa o citeasca.

Dar, sa revin la subiect. Mi se parea normal ca explicatiile pe care le-ati dat sa fi fost sprijinite de niste texte din Biblie. Prin urmare, as dori sa aflu ce argumente biblice aveti cand faceti urmatoarele afirmatii:
- sufletul trece in lumea duhurilor (...) si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa. (...) Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente
- Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" (...) ajuta sufletul pe acest drum
- omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata
- referitor la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg)

Invatatura Bibliei este ca "orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori" (Deu 17:6, Mat 18:16, 2Co 13:1, etc). Biserica Ortodoxa spune ca invatatura si practicile ei se bazeaza pe Biblie si pe Sfanta Traditie. Cum se procedeaza, insa, atunci cand Biblia si Traditia (sau traditiile, asa cum ati mentionat) nu converg, ba chiar exprima opinii contrare?

Cum raspunde Biserica Ortodoxa la acuzatiile protestantilor si neoprotestantilor, care spun ca ritualurile pentru cei morti sunt de origine pagana si au fost imprumutate din religiile orientale?

Cand este vorba de deosebirile dintre Biblie si Sfanta Traditie, cum se aplica invatatura apostolului Pavel din Galateni 1:8-12?

Cata greutate au principiile biblice in invatatura Bisericii Ortodoxe? Exista principii biblice care astazi sunt depasite, sau Biblia continua sa ramana autoritatea suprema, cand este vorba de credinta crestina?

V-am scris din punctul de vedere al cuiva care este in cautare sa se documenteze atat cu privire la invataturile bisericilor traditionale (ortodoxa si catolica), cat si cu privire la invataturile bisericilor protestante si neoprotestante.

Am acasa mai multe traduceri ale Bibliei: romana, franceza, engleza si spaniola. Pentru varianta romana, prefer traducerea facuta de Cornilescu. Chiar daca nu este populara printre clericii ortodocsi, consider ca limbajul este mult mai apropiat de limba romana moderna, care se vorbeste astazi in Romania, decat cel al traducerilor care poarta sigla Sfantului Sinod de la Bucuresti. Mai mult, aceasta traducere se poate gasi si in format electronic, devenind astfel si mai interesanta cand se doreste gasirea rapida a locurilor in care Biblia trateaza un anumit subiect.

As dori sa stiu, de ce Biserica Ortodoxa se incapataneaza sa accepte traducerea lui Cornilescu, care a fost un student si absolvent eminent al Facultatii de Teologie ortodoxa din Bucuresti, si continua sa puna in vanzare traducerea lui Gala Galaction si alte traduceri de acest gen, care utilizeaza o limba romaneasca arhaica, plina de exprimari slavone, pe care nici acum 150 de ani nu le mai gaseai in limba romana vorbita in popor si care fac lectura Bibliei deosebit de plicticoasa si neatragatoare. Este oare o strategie a Bisericii Ortodoxe Romane prin care urmareste sa-i tina pe oameni departe de Biblie, astfel incat preotii sa poata da orice fel de invataturi, fara ca cei care-i asculta sa-i poata verifica? Daca nu ai o traducere a Bibliei in limba pe care o vorbesti zilnic, cum se pot implini cuvintele din Ps 119, care spun "Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău. (...) Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi. Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!" ?

M-as bucura daca as primi raspunsuri la aceste intrebari.

Cu respect,
Tavi
#7552 (raspuns la: #7485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...