comentarii

traire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
energie venita din iubire (pentru AlexM) - de dinisor la: 05/09/2004 16:04:18
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
poate ca esti prea tanar ca sa intelegi... poate ca nu ai iubit cu adevarat... poate ca nu ai fost indragostit cu adevarat...

La varsta adolescenta, infatuarea este usor confundata cu dragostea. Ajunsi insa la varsta adulta, matura, ne dam seama ca toate acele valuri de drag ce le-am trait in adolescenta nu au fost altceva decat spulberari de imaginatie.Iubirea adevarata vine cu timpul. Trebuie sa fii iubit mult ca sa simti energia ce ti-o daruieste. Mi-amintesc de timpul in care eram indragostia de el. Puteam sa fac orice! Nimic nu imi statea in cale si niciodata nu eram obosita. Nu ma sleia de puteri (cum precizasi tu) ci dimpotriva imi daruia putere. Cred ca avea de-a face cu faptul ca fericirea venita din iubire inlatura toate obstacolele, nu existau probleme! Fericirea, iubirea nu pot obosi. Nu cata vreme sunt impartasite. Nu cata vreme daruiesti si primesti! Nu cata vreme exista in tine si pentru cel de langa tine.

"Smecheria" la mijloc care nu o stii tu este aceea de a-ti deschide sufletul, de a te lasa purtat de vant, de a ignora semnele de intrebare ce incearca sa-ti intunece sentimentele. Iubeste si atat! Si astfel vei capata energia! Multi dintre semenii nostrii fac greseala de a rascoli din trecutul celui iubit, de a se impovara cu povesti si trairi ce nu le apartin sub pretextul de a cunoaste mai bine aproapele. Consider o greseala, si o pierdere de energie. Cunoaste omul asa cum este cand ti-a aparut in viata! Fii prezentul lui , fii viitorul lui! Lasa-i pe cei ce i-au apartinut in trecut sa duca povara. Tu bucura-te de prezent si zambeste sansei de a avea un viitor . Astfel vei putea folosi energia pentru a cladi mai departe lumea voastra, ca cuplu.

As putea sa iti vorbesc o vesnicie despre asta. Dar poate ar fi prea mult. Incearca sa citesti si printre randuri. Intotdeauna o parte de adevar se ascunde printre randuri, in semnificatii...

Sper sa fii fost de ajutor...


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21102 (raspuns la: #21093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de carapiscum la: 05/09/2004 17:09:47
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dragule, cum se face ca de fiecare data cand cineva te contrazice in ideile pe care cu nonsalanta le expui il condamni ca se foloseste de atacul la persoana? Pai ce, te confunzi cu ideile astea, sau persoana ta intruchipeaza niste idei?... Nu te flata singur, nu esti atat de important pe cat crezi si nici asa de patrunzator cu mintea incat sa nu-ti poata sta nimeni inainte. Nu te-am atacat prin nimic, dar vad ca tu abuzezi de ceva vreme de ceea ce se cheama "pusul pumnului in gura". Mai abuzezi si de bunavointa mea fiindca in timp ce pun intrebari la care astept mult si bine raspunsuri, tu continui cu aceeasi serenada despre felul de a fi al unora sau altora. Pt. tine vad ca mai mult conteaza persoana ce-ti scrie decat ce anume scrie ea.

Te rog sa-mi spui si mie prin ce anume am fost partinitor si necivilizat? Te asteptai, poate, sa te laud si sa incep sa ma gudur pe langa tine ca un caine credincios? Nu sunt genul, in primul rand, si nici nu-mi place sa ling talpile altora ca sa-i fac sa se simta bine. Asta inseamna ca sunt necivilizat? De fapt ce intelegi tu prin "civilizat"? Sa nu indraznesc nici macar sa te contrazic, sa ma fac ca nu vad cum incerci sa ma tii la distanta deoarece nu-ti cad bine comentariile mele? Nu-i nimic, nu te pot obliga eu sa iei de bune spusele mele, asa dupa cum nici tu nu ma poti forta sa le iau pe ale tale de bune, nu-i asa? In ultima instanta am opiniile mele la fel cum tu le ai pe ale tale, si nu renunt la ele fiindca tu si inca vreo cativa pe aici va simtiti atacati personal de ori de cate ori imi expun unele pareri. E treaba voastra cum va simtiti, asta inseamna ca ce spun eu are unele ecouri. Si-am sa dau socoteala pt. tot cuvantul rostit.

"Mai, uite cum sta treaba. Vad ca de la inceputul acestui subiect continui sa pendulezi intre crestinism, credintele asiatice si cele mai moderne (protestantism si neoprotestantism), fara o directie clara, in opinia mea." Va sa zica "IN OPINIA MEA"... Imi mentin parerea pana la proba contrarie. Cand vei inceta sa folosesti sincretismul religios pe post de crestinism am sa incetez si eu cu ridicarea atentionarilor.

Ai afirmat ca: "Am venit cu exemple din BIBLIE ,de la marii filozofi si ganditori...chiar m-am exprimat si eu, ce gandesc despre subiectul tratat.Ganduri personale... cu siguranta ce nu am pretentia de a se situa la nivelul marilor ganditori." Tocmai in asta consta sincretismul tau, intr-o compilatie de citate disparate (disperate?), citate care ti-ar fi facut cinste daca le-ai fi folosit pe rand si daca le-ai fi expus din start cu mentiunea "eu personal cred ca sunt (sau nu) adevarate". Dar din moment ce le-ai expus fara a face aceasta precizare, da-mi voie sa ma indoiesc de intentiile tale. Gandeste-te ca nu intotdeauna intentiile noastre bune sunt si adeverirea viitoarelor lucruri bune. Acestea pot fi f. bine apanajul unor fapte rele: "drumul spre iad e pavat cu intentii bune!"

Pt. mine a divaga inseamna teoretizare fara tinta precisa, in acest caz. De aceea am afirmat ca ar fi fost de ajuns sa spui "sufletul este nemuritor". Restul e balast menit sa ingreuieze si mai mult mintea celor care incearca sa inteleaga pe cale mentala ceea ce trebuie inteles cu inima, cu sufletul. Despre asta incerc eu sa te fac sa intelegi: crestinismul autentic este traire, nu disperare in gandire, nu gandire in disperare! Poti sa le stii pe toate, daca nu experimentezi (implementezi in propria viata) ceea ce cunosti, ramane doar ca o cireasa ce se usuca pe ram fiindca nu-i culeasa la timp- precizare: vorbesc aici la modul personal, deci si pt. mine.

"Deci afirmatii au fost..." Spune-mi si mie asa, ca la un copil de gradinita, care sunt afirmatiile tale concrete cand nu folosesti citate? Iti cer sa fii pe intelesul tuturor cu niste lucruri asa de sensibile si interpretabile, nimic mai mult. Asta inseamna ca sunt duplicitar? Cred ca nu realizezi care este cu adevarat sensul expresiei. Duplicitar inseamna sa lupti pe doua fronturi, sa te dai cu cel mai tare si sa-l calci in picioare pe cel mai slab, sa injunghii pe la spate, sa le admiti pe toate chiar si atunci cand vin in contradictie cu propriile tale opinii s.a.m.d. E ceea ce se cheama fatarnicie. Am fost eu fatarnic in relatia asta scrisa pe cafenea?

"Ce numesti tu citate "disparate"?ce idei ascunse sunt???!!!" Citatele disparate sunt cele scoase dintr-un anumit context pt. a folosi in altul, in timp ce adaugi cateva luate aleatoriu din alti autori. Stii ce spune biserica? Citatele Scripturii se explica unele pe altele, nu mai au nevoie de "completari". Completarile astea pot fi niste interpretari, dar nu pot fi luate ca si cuvant de lege inaintea cuvantului divin. Ideile ascunse sunt cele care se insinueaza. Cam la fel cum au fost acelea care au dus la caderea primilor oameni: "oare a zis Dumnezeu sa nu mancati?" ehei, a zis El, "dar stie ca atunci cand veti manca veti fi ca El"... Prin urmare jumatate de adevar este mult mai periculos decat o minciuna sfruntata. Spui tu intregul adevar?

"Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti." Sa-ti improspatez memoria: ce zici de intrebarile mele legate de reincarnare?

Lasand la o parte faptul ca ma faci nesimtit (fiindca nu fac pt. tine dovada bunului simt), am "comunicat sincer si deschis" cu tine inca de la inceput. De aia spui ca te-am atacat. Daca mi-am expus in acest mod parerile si-au venit in contradictie cu ale tale inseamna, cu siguranta, ca tu esti o persoana ce se confunda cu teoria ei.

"Enigmescule,de ce vorbesti tu in numele unei multimi?" In primul rand te rog sa-mi folosesti id-ul carapiscum, da?! In ce priveste vorbitul in numele unei multimi ce sa fac, defect profesional (pe de o parte). Pe de alta parte am vorbit in numele meu personal si modul meu de expunere poate avea, la fel ca si al tau, ceva prin care sa se diferentieze de celelalte. Consider ca nu mi-am arogat nici un drept asupra multimii.

Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri incat nu permit sa fiu constrans in a mi le schimba. Accept orice alte pareri care nu vin in contradictie cu conceptiile mele despre viata, lume si Dumnezeu. Si chiar pe acelea care se adeveresc la inceput a nu veni in contradictie, tot le cercetez inainte. Stii de ce? Fiindca sunt f. suspicios cu oamenii care se arata invatatori pt. altii dar care pt. ei insisi nu sunt reformatori spirituali. "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos", zice Ap. Pavel. La fel si eu, cercetez inainte de a accepta ca bun ceva anume.

"Si in final iti marturisesc:nu iti port pica,chiar apreciez unele comentarii ce le-ai publicat insa fii mai realist si renunta la atacurile la persoana." Si eu iti marturisesc ca n-am avut si n-am nimic cu tine personal, nu-mi pasa cine sau ce esti. Eu m-am invatat sa nu ma uit la fata omului pt. a-l judeca. Problema e ca fata omului de multe ori arata interiorul acestuia. La fel si cuvintele izvorate din inima lui.

Sunt realist atat cat imi permite ratiunea, dar sunt destul de realist incat sa n-astept de la nimeni laude pt. ceea ce scriu sau gandesc. Lauda lumii este desarta si trecatoare, azi te pune pe piedestal, maine te calca in picioare. Prin urmare complimentul tau imi este indiferent. Sper ca asta nu inseamna tot "atac la persoana".

No hai, sa fii sanatos, fericit si cu lacrimi in ochi!


-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21112 (raspuns la: #20664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
You're Welcome Destin - de LMC la: 08/09/2004 20:46:20
(la: Ce credeti ca am Gasit!?!?!?!)
Ma bucur ca te-a incintat website-ul. Pot spune ca de cind l-am gasit ma duc mai tot timpul pe la el sa vad ce se mai gaseste. Ieri de exemplu am stat cam vre-o ora. Unele dintre imagini te face sa rizi in hohote, altele te intristeaza pina la lacrimi. Multe dintre scrisorile sau biletelele scrise m-au pus pe ginduri ca s-ar putea ca lumea asta sa aiba un procentaj prea mare de idioti, dar in aceeasi ordine de idei mai vezi cite-o sclipire de sinceritate si onestie.

Ma intreb oare citi dintre noi am pierdut sau am aruncat cite-un biletel scris asa aiurea care apoi a fost gasit de cineva care citindul s-a dat peste cap de ris, sau i-a inspirat un simtamint anume. Te pune pe ginduri un pic, nu? Iti dai seama ca orice am face chiar si gunoiul nostru pina la urma poate sa afecteze pe cineva intr-un fel sau altul. D-apoi cuvintele noastre, trairea noastra, actiunile si deciziile care le luam.

Mi-am adus aminte acuma ce am invatat de la sotul meu. De multe ori cind mergem prin oras dam peste tot felul de obiecte care au fost aruncate pe jos, intentionat sau poate din greseala. Cite-odata gasim cuie, bucati de sticla, sau obiecte ascutite. Stii ce face sotul meu? Le i-a si cauta o hirtie sau ceva in care sa le impacheteze si le arunca la cosul de gunoi. De ce? Pentru ca se gindeste daca trece un copil pe acolo, cade si se implinta in cuiul respectiv. Apoi cel care stringe gunoiul trebuie sa fie protejat si el, pentru ca nu stii cum ar putea sa se accidenteze si el la fel. La inceput mi sa parut obsesiv, si stupid sa-ti iei atita din timp sa culegi gunoiul de pe jos, dar dupa aceia am inceput si eu sa fac la fel. Noroc ca strazile pe unde mergem nu sint murdare cum sint in Romania, altfel nu stiu ce-am face.
#21370 (raspuns la: #21306) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
El in vis... - de dinisor la: 09/09/2004 19:44:07
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Am citit comentariile de aici. Subiectul tau e interesant.

Scrii la un moment dat ca iti doresti sa il visezi pe El. Te inteleg. Este intr-adevar o experienta unica. Ceea ce cred eu insa, este ca El vine in visul oamenilor care sunt in mare necaz pentru a le readuce speranta, pentru a le linisti durerea, pentru a le reaminti ca nu sunt singuri. Faptul ca nu il visezi nu inseamna ca nu te iubeste. Ci inseamna ca nu esti in mare necaz. Si asta e bine.

L-am visat acum opt ani. Intr-o noapte! Este singurul vis din viata mea pe care mi-l amintesc in cele mai mici detalii. A durat doar o fractiune de secunda, dar acea fractiune este eterna. Pentru ca ea este in sufletul meu, pentru ca imaginea visului o port cu mine si imi da putere de cate ori mi-e greu. Blandetea cu care mi-a mangaiat crestetul capului, caldura cu care mi-a soptit ca va fi bine, sunt trairi ce am sa le iau cu mine si in viata viitoare.

De atunci, sufletul mi-e linistit si viata mi-e usoara. Pentru ca stiu! Pentru ca nu mai sunt singura! Pentru ca El vegheaza asupra mea.

Nu fii trista ca nu Il visezi. Fii fericita ca te iubeste atat de mult incat nu esti printre cei ce au nevoie de El in vis. Fii bucuroasa ca esti binecuvantata.


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
viata... ca iubire pura! - de dinisor la: 09/09/2004 20:27:10
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
ascult The Bangles! si citesc inca odata subiectul propus de tine. Si imi pun intrebari...

viata ... ca iubire pura! hm...incerc sa nu imi aud gandurile. Aminteai de implicarea totala a fiintei,a celor doua jumatati ...prin formarea unui tot...atunci poti iubi si poti sa te daruiesti iubind. ce faci insa cand nu intalnesti cea de-a doua jumatate in drumurile tale? cand cautarile te ratacesc... cand imaginea jumatatii se oglindeste in fete mincinoase...cand pierzi puterea de a porni din nou la drum...iar daca o faci pasii te poarta in directie opusa...cand esti aproape de destinatie dar nu stii, si din teama te indepartezi mai mult... cand refuzi sa privesti in jur pentru ca esti satul sa vezi fete ascunse...?

tu spui ca ai trait viata... ca iubire pura... eu zic ca ai avut sansa, binecuvantarea. ma intreb insa, cati dintre pamanteni primesc acest dar?

viata noastra isi are dimensiunele ei...timpul ne este daruit. din prima clipa ca fiinte. cu trairi , stari sufletesti, dorinti. timpul e un dar. il primim si il putem darui. este cel mai pretios dar ce-l putem darui...

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
AndreiS - de dinisor la: 09/09/2004 22:44:43
(la: Existenta divinului?!)
Credinta este traire, putere, energie, dorinta, indemn. Omul fara credinta e pustiu! Divinitatea este credinta! Este o forta ce ne da putere!

Ce s-a intamplat cu zeii, cu templele lor? Citeste Sfanta Biblie si vei gasi raspunsuri.

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Thanks! pentru precizari...dinisor, - de DESTIN la: 09/09/2004 23:34:44
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
Nu stiu daca ai citit continuarea la subiectul meu?acolo vei gasi raspunsuri la intrebarile tale...
Citez din memorie:"daca nu gasesti jumatatea..."

Raspunde-mi daca ai citit...daca nu citeste-l si comentam,ok?

"viata ... ca iubire pura! hm...incerc sa nu imi aud gandurile. Aminteai de implicarea totala a fiintei,a celor doua jumatati ...prin formarea unui tot...atunci poti iubi si poti sa te daruiesti iubind. ce faci insa cand nu intalnesti cea de-a doua jumatate in drumurile tale? cand cautarile te ratacesc... cand imaginea jumatatii se oglindeste in fete mincinoase...cand pierzi puterea de a porni din nou la drum...iar daca o faci pasii te poarta in directie opusa...cand esti aproape de destinatie dar nu stii, si din teama te indepartezi mai mult... cand refuzi sa privesti in jur pentru ca esti satul sa vezi fete ascunse...?

tu spui ca ai trait viata... ca iubire pura... eu zic ca ai avut sansa, binecuvantarea. ma intreb insa, cati dintre pamanteni primesc acest dar?

viata noastra isi are dimensiunele ei...timpul ne este daruit. din prima clipa ca fiinte. cu trairi , stari sufletesti, dorinti. timpul e un dar. il primim si il putem darui. este cel mai pretios dar ce-l putem darui..."

Te astept,_______________________________________________________

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21571 (raspuns la: #21569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lipsa de Educatie - de LMC la: 13/09/2004 21:28:21
(la: Ateu convins!)
Eu nu stiu citi ani are prietena ta si ce fel de scoala are dar ce pot sa-ti spun este ca sint doua clase de atei: atei mindrii si atei ne-educati. Un matematician ar putea sa-i explice care este probabilitatea coincidentelor despre care ea se plinge sau se lauda, sau ar putea sa-i explice care este probabilitatea profetiilor scrise in Vechiul Testament sa se intimple la fix in Noul Testament. Am dat peste o carte numita "The Signature of God" de Grant R. Jeffrey unde explica mai multe chestii interesante despre adevarul Bibliei, si al Creatiei. Aici http://www.grantjeffrey.com/article/article7.htm gasesti un articol interesant despre descoperiri archeologice care sustin cele scrise in Biblie.

Un alt testimoniu al existentei lui Dumnezeu este viata oamenilor care si-au incredintat viata in mina lui. Sint sigura ca cunosti multi oameni care au fost vindecati la rugaciune, sau altii care din cauza lui Dumnezeu si-au schimbat viata 100% in bine. Daca este curioasa poti sa o duci la acesti oameni acasa si sa stea cu ea de vorba. Tu ca prietena ei, prin vorbe nu vei putea sa o convingi de existenta lui Dumnezeu, dar prin faptele tale, prin trairea ta sfinta vei reusi sa-i dovedesti despre dragostea Lui. Roaga-te neincetat pentru ea, si Dumnezeu v-a lucra la inima ei, in multe cazuri numai El poate face minuni. Cum crezi ca Apostolul Pavel si-a schimbat viata? Tu poti sa-i spui ei ca tu te rogi pentru ea, si totodata poti sa-i spui sa-l puna pe Dumnezeu la incercare. Binenteles, ideia cu "da-mi doamne 1,000,000 de dolari si cred ca existi" nu merge, ea inca nu-l considera pe Dumnezeu o fiinta capabila. Ar suna la fel cu "daca copilul acesta nascut de trei zile incepe sa umble si sa vorbeasca in urmatorul minut, atunci eu cred ca el exista." Eu nu zic ca daca ar fi pentru binele meu Dumnezeu nu ar putea sa-mi dea $1,000,000 , dar cred ca ai auzit si de zicala aia "Para malaiatza in gura lui Natafleatza", tre' sa muncesti ca sa agonisesti.

Eu una de cind ma stiu m-am rugat o singura rugaciune: Doamne da-mi intelepciune, dragoste si putere sa pot sa-ti multumesc pentru ce-mi dai si sa pot sa Te urmez dupa voia Ta. Singura mea dorinta a fost si este sa fiu multumita si fericita cu viata mea si sa pot sa ajut si pe cei din jurul meu. Altceva nu-mi trebuie. Rugaciunea mi-a fost si imi este inca ascultata. Sint ce-a mai fericita si multumita fiinta care cunosc, in afara de sotul meu, chiar daca in comparatie sint altii care au bani mai multi, case mai frumoase, servicii mai bune etc etc, pentru mine tot ce am si tot ce sint este mai mult decit destul. Si asta numai datorita lui Dumnezeu. Slava Lui!
sis - de Belle la: 16/09/2004 01:36:01
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
it's me again .... ce sa-ti fac daca te-ai dus la nani mai devreme ;)

pai stii ca ma gandeam la ce-am discutat noi mai demult ...si amandoua stim ca acel "deja vu" este cat se poate de adevarat si real. multi se refera la locuri prin care-au fost pentru prima data dar care par familiare. eu as completa ca la fel putem spune si despre oamenii pe care-i intalnim pentru prima data si cu care simtim o legatura de suflet sau chiar de sange de la prima privire, primul cuvant, prima strangere de mana.

asta ar fi in lumea "materiala" ... dar cum explici acel "deja vu" din lumea "intangibila" ca sa folosesc un cuvant de-al tau. sunt convinsa ca nu sunt singura care are vise care se repeta, sau vise care se continua, sau vise intr-o lume paralela si poate la fel de adevarata. cineva spunea (si personal cred in aceasta ipoteza) ca atunci cand visezi cu cap-si-coada ca atunci cand ai privi un film si intalnesti in vis o persoana de departe, defapt sufletele noastre calatoresc intr-o lume paralela unde chiar se intalnesc, in aceea lume "povestea" nu e doar un vis ci e ca o alta experienta a "eu-lui" fiecaruia. de asemenea sunt vise la fel de reale si "deja vu" nascute din sub-constientul fiecaruia si prin care temerile noastre cele mai ascunse (cateodata si fata de noi insine) ies la iveala. eu consider tot un deja-vu pentru ca sunt nascute din adancul nostru, noi le-am creat fara sa stim de ele dar le intalnim in propriile vise.

o viata dinainte si-o viata de-acum si chiar una viitoare? binenteles.... ipoteza care ma face sa cred in asta este ca in fiecare din vieti sufletul nostru este supus unei evolutii prin experientele prin care trecem, pana ajungem la acea stare de perfectiune in care sufletele traiesc vesnic intr-un plan paralel. experientele se pot repeta dintr-o viata anterioara in urmatoarea (si poate nu neaparat in ordine crescatoare cu 1) atunci cand evolutia nu este completa, iar sufletul este supus unei noi incercari pana cand acel ceva care lipseste din perfectiune este atins. probabil ca o astfel de ipoteza, intarita de experiente, sta la baza credintei ca totul se intampla cu un motiv, si nimic nu este intamplator, nici macar deciziile pe care le luam in viata. chiar si acelea au fost dictate de un sir de trairi anterioare si conditii prezente, cu nimic intamplatoare.

probabil ca viteza crescuta a pieselor de tetris este tot un mod de a fi pusi la incercare si-atunci cand nu reusim "the game is over" ....dar cred ca doar viata asta este over, pe cand urmatoarea incepe sa se contureze, pentru a da posibilitate sufletului sa evolueze, sa nu mai repete greselile din vietile anterioare si sa atinga perfectiunea.
myosotis - de (anonim) la: 17/09/2004 18:10:00
(la: Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..)


Indraznesc cu o interventie chiar daca nu stiu ce sanse am sa fie data online.Am recunoscut atat de bine acele trairi descrise acolo de incat am inceput sa tremur cand le-am citit.
Nu mai departe de acum o saptamana cineva,cu care am discutat mult pe chat , mi-a trimis o poezie a lui pablo neruda care mi-a dat fiori.
Poate unii o stiu dar am sa o redau aici mai jos pentru ca ea a fost ca un suflu de abur cald care face sa se topeasca pojghita de gheata de pe fereastra sufletului.

"Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei urmand in fiecare zi aceleasi triectorii
Cine nu isi schimba existenta
Cine nu risca sa construiasca ceva nou,
Cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu ii cunoaste

Moare cate putin cine isi face din televizor un guru
Moare cate putin cine evita pasiunea
Cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i"
in locul unui vartej de emotii ,acele emotii care invata ochii sa stralucesca ,oftatul sa surada si care elibereaza sentimenatele inimii.

Moare cate putin cine nu pleca atunci cand e nefericit in locul sau,
Cine nu risca certul pt incert pentru a-si indeplini un vis;
Cine nu isi permite macar o dat in viata sa nu asculte sfaturile responsabile

Moare cate putin cine nu calatoreste
Cine nu citeste
Cine nu asculta muzica
Cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine isi distruge dragostea;
Cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine isi petreci zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect mai inainte de al fi inceput
Cine nu intreba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar de stie intrebarea

Evitam moarte cate putin amintindu -ne intotdeauna ca a fi viu cere mai mult efort decat simplu fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte nu ne va face sa cucerim o fericire splendida
Totul depinde de cum o traim

Daca va fi sa te infierbanti,infierbantate la soare
Daca va fi sa inseli ,insealati stomacul
Daca va fi sa plangi ,plangi de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei
Daca va fi sa furi ,fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi ,pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame,simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in fiecare zi.

P.S.:abia v-am descoperit si cred ca sunteti grozavi.Astazi am ras cu gura pana la urechi si m-am intristat alaturi de voi,cei din cafenea.Am sa "tin aproape" ,cum suna un slogan de pe la un post tv... :))
Destin! - de dinisor la: 17/09/2004 21:25:13
(la: sentimente!)
am citit si recitit mesajul tau, ca sa ma asigur ca am prins ideea. iti multumesc pentru elucidarea confuziei instinct-sentimente. am o intrebare insa! pornind de la fraza ta:"Moment de saturatie...!!!hmmm!!!mofturi stimata domnita...un om echilibrat nu se va satura niciodata de dragoste ...din dragoste fata de semeni izvorasc sentimentele cu energiile lor.", vin si te intreb: de ce crezi ca momentul de saturatie poate aparea doar in cazul sentimentelor de drag?
m-am tot gandit: eu cred ca momentul de saturatie poate aparea si in cazul sentimentelor de dor, de exemplu. adica( si am sa incerc sa iti dau un exemplu din viata de zi cu zi): pierzi pe cineva drag, fie ca e mama, tata, sora, iubit(a). apare sentimentul de dor. creste, se intensifica. la un moment dat iti este asa de dor ca vei simti ca explodezi de durere(si aici intervine picatura de acid a lui Alex) .logica, ratiunea, intelectul incearca sa te protejeze si sa iti mentina starea de plutire. reusesti sa iti inabusi explozia. si atunci tot dorul ramane in tine.pastrat mult timp acolo in cuibusorul sufletului tau, la un moment dat se ajunge la punctul de saturatie. cand spui:gata! e prea mult dor! e prea greu de dus! am sa invat sa -l uit (pe el, dorul- nu pe cel/cea pierdut(a) ) . si asa se intampla ca traiesti momentul de saturatie, cand incepi sa traiesti intr-o noua etapa a vietii tale. etapa in care esti sigur ca sufletul nu-ti va mai exploda.
acelasi princip, gandire, traire se poate intampla si in cazul altor feluri de sentimente (teama, regret, tristete). ceea ce imi spune ca momentul de saturatie nu este specific sentimentelor de drag.
dar iata! mi se naste o noua intrebare: exista cumva posibilitatea sa ajungem sa experimentam momentul de saturatie in cazul sentimentelor de bucurie? nu stiu, nu cred...! caci nu cred ca cineva sa fie satul de asta. sa fii fost atat de indeajuns bucuros incat sa se sature...

e doar o liniutza de dialog!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22744 (raspuns la: #22578) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"poate ca modul in care ma exprim este putin mai greoi."dinisor - de DESTIN la: 18/09/2004 20:07:55
(la: sentimente!)
Modul tau de exprimare ...!!!

Gandesc a avea capacitatea sa-l inteleg.

"cine a zis, ce a zis, ce a vrut sa zica?! si uite asa ne indepartam de la subiect..."

Eu nu m-am indepartat de la subiect,dimpotriva ...

"dar refuz! este ca si cum mi-as vopsi cuvintele intr-o culoare comerciala ..."

nici nu te sfatuiesc sa iti "vopsesti cuvintele..."

OK! am inteles si sensul "liniutei"si a "glumei"...

Daca nu am pastrat tacerea si am zis "Nu comentez" ,si a deranjat imi cer scuze insa afirmatiile ce apareau acolo, sunt chiar de necomentat...

"se pare s-a intamplat si in dialogul nostru ca punctul meu de pornire (numit de AlexM - punctul 0) sa fie total diferit de al tau."

Daca te referi la "dialogul nostru" gandesc a fi discutabil...insa daca te referi la acest subiect eu consider ca nu am denaturat discutia.

"sa ca vorbele asternute pe hartie isi pierd intr-o oarecare masura sensul / valoarea . asta pentru ca cititorul nu iti aude intonatia gandurilor."


Ce asternem pe hartie sunt ganduri,trairi,sentimente nu este necesar sa vii cu "intonatia..." sa te faci inteles...

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22806 (raspuns la: #22795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muzica, una dintre arte, este - de (anonim) la: 22/09/2004 19:14:47
(la: Ce parere aveti despre manele?)
Muzica, una dintre arte, este o manifestare a sufletului si spiritului creatorului sau, o vibratie a starilor si experientei trairilor sufletesti si spirituale atat ale autorului cat si a mostenirii ancestrala a acestuia.
Este normal si logic ca ceea ce creeaza un individ sub forma spre ex de muzica, sa fie rezultatul si oglinda felului de a trai, de a fi si a experientei ce care am vb mai sus, legatura evidenta si in cazul tzigani-manele.
Nu pot sa ascult muzica unor oameni primitivi, cu fel de a fi asemnator celor din epoca primitiva unde legea era bata si violenta. Daca astfel de muzica te anima inseamna ca nu esti departe de cei care au facut-o, trist este ca mai "avem" si pretentii de fiinte "elevate"...de secol 21!!!
Scaldat placut in mocirla "sentimentelor" manelistice fanilor!! Ca doar e vorba sa fi "smeker", nu?...
fie si numai atat.... - de cosmacpan la: 23/09/2004 18:59:21
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Ca orice om cu socoata o pornesc la drum cu dreptul (dreapta bat-o vina este singura alegere optiune profitabila, incepand cu Noul Testament si sfarsind cu politica asta penibila care ne imparte si ne desparte mai rau decat judecata finala). Deci ce este de spus la titlu ? Acest sentiment poate fi mai taios ca o raza laser sau uneori nu atinge nici macar stirbenia pietrei cioplite. Depinde de cat de intensa este trairea. Indiferent de varsta atunci cand sentimentul de culpabilitate te sufoca (puteam sa fac mai multe pentru copii, pentru mine, pentru sotie, pentru sot, pentru mine, pentru parinti…..pentru mine….) sau (de ce nu am facut-o mai devreme) sau DE CE EU ??? atunci intervine si omniprezentul sentiment al ratarii care se inalta semet pe starea de neancredere si nemultumire traite de fiecare. Si totul nu tine decat de o perspectiva de un punct de vedere, caci nemultumirea poate fi perceputa ca « razboiul civil intern » sau ca » pana aici, imi ajunge, m-am saturat » si aceasta rabufnire trebuie dirijata ca un suvoi pentru « a invarti roata morii » caci lasata la voia intamplarii se poate pierde, transformasndu-se intr-o zona mlastinoasa a automultumirii sau autopacalirii de sine. De cele mai multe ori aceasta optiune ne este sugerata chiar de cei din jur care nici ei nu accepta schimbarea, modificarea statusului si de aceea nu pot gandi ca tu vei dori asa ceva. Deci daca te lasi convins de « hotii de vise » risti sa ramai prizonierul lipsei de perspectiva. Iar fara perspectiva te poti considera mort sau « ratat ». Mai bine gresesti luand o decizie nesatisfacatoare dacat sa « zaci » asteptand. Nimeni si nimic nu-ti poate lua locul, caci asa cum spune cineva, Dumnezeu joaca o partida de sah cu fiecare ; el face prima mutare si asteapta sa vada ce faci tu. De raspunsul tau depinde continuarea jocului. Si trebuie sa ne aducem mereu aminte ca Dumnezeu nu face lucruri inutile, dar ca fiecare isi poate spori valoarea. Deci ce inseamna a rata ? a gresi ? esec ? a pierde ? Pierzi o batalie dar castigi un razboi. Esecul este puntea spre reusita. Greseala inseamna ca ai incercat, deci mergi mai departe. Caci nu cel care face greseala dupa greseala este un ratat (din greseli inveti, chiar daca este dureros) ci cel care refuza sa mai continue. Care se opreste si balteste. Caci rostul unui rau este sa strabata lumea si sa ajunga la mare aratandu-i si spunandu-i acesteia cat de frumoasa este lumea si « viata » si aruncandu-se sfarsit de « umblet » in bratele primitoare ale « mortii ». Caci este bine ca toata viata sa fii un rau, iar cand vine marea clipa a trecerii pragului sa nu regreti ca devii mare.
In viitor continuarea

Cat de taios e sentimentul ratarii?!!? - de valico la: 24/09/2004 16:32:12
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Draga Myriam,
Se pare ca sunt multe persoane care impartasesc macar o parte din trairile tale.Nici eu nu sunt foarte departe de asa ceva. Am plecat din Ro in Ireland acum 3 ani, satul ca si tine de munca de birou.(Lucram in Logistica la o multinational'),si sperand sa vad cu ochii acel "vis occidental".Asa ca am renuntat la o pozitie sociala, la o cariera, pentru a incerca ceva nou, poate pentru a castiga mai mult si mai repede!
Acum asta suna cumva a lacomie, dar la vremea aceea nu am simtit asa.
Eram satul de coruptie,etc, si mi s-a parut o ideea super!
Aici nu e rau,dar pentru moment nu pot lucra in acelasi sector ca acasa si mi-e greu sa fac ceva ce nu-mi place.Din cauza statutului pe care il avem,am investit tot ce am castigat in apartamente in Bucuresti, accentuand legatura cu Ro.Mi-e dor de munca de birou,dar ceea ce fac plateste toate bill-urile si mai si raman pt. mici investitii.Realitatea e ca baiatul trebuie sa mearga la cresa(are 2 ani si 4 luni),iar alt plan mai bun decat asta, nu as avea daca m-as intoarce!
Oricat de putin ti s-ar parea, intotdeauna se poate mai rau!Intr-o zi ma plangeam ca nu mai vreau sa aud de tara asta, iar a doua zi, si eu si sotia am avut accidente cu cele 2 masini ale familiei.Nu a fost nimic grav,ambii la iesiri din parcari, dar ne-a aratat cat de fragila este orice situatie si cat trebuie sa apreciezi ceea ce ai.Am inceput sa cred ca darul pe care nu-l apreciezi cu adevarat ti se ia inapoi!
Desi multi romani ma invidiaza acasa, ca si aici pentru situatia materiala, tot simt ca am ratat, cel putin fata de idealurile mele.Pentru un irlandez mediu, ceea ce am aici e superbine, dar din cauza statutului meu ,competitia cu ei ma pune intr-o clara inferioritate.
As vrea un singur lucru, sa nu regret
game over? - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:41:29
(la: Intrebare ! Deja vu, viata de dinainte si de dupa acum?)
Daca incep prin a marturisi ca filmul Matrix este cel mai atzatzator scenariu sau subiect de pana acum (la capitolul subiecte deja il fumasem intr-unul din visele mele de marire si glorie cand ma si vedeam rupandu-mi conexiunile de la un « server » al inchisorii noastre cea de toate zilele) ce vei spune oare ?
De ce este atat de greu acest subiect ? pentru ca nimeni nu s-a intors sa povesteasca, iar Dante a scris ceea ce credea el ca poate fi infernul (nu a trait in lagare – naziste sau socialiste), sau purgatoriul (perioadele de tranzitie sunt intotdeauna purifiante) (si nu purgative cum am vrut initial sa scriu, cu toate ca pe zi ce trece imi dau seama ca suntem aruncati in latrina istoriei de o mana de oameni – neoameni). Cea mai inexpugnabila cetate este mintea omului ( si visele sale) dar cate bordeie, atatea obiceie. Ne place sau nu place, ne dam cu presupusul. Ba ca este asa, sau poate asa, ba mai bine asa, dar cum este cu adevarat nimeni nu stie. Si chiar Mantuitorul aminteste ca nu poate vorbi deslusit ca nu a venit inca vremea si ca sunt oameni care cu toate ca aud nu inteleg si cu toate ca vad nu pricep, caci nu a venit inca timpul dezvaluirilor. Trebuie ca insasi omenirea sa urce Golgota ei, si-si sprijine crucea bine si sa se rastigneasca pana cand va binevoi sa invete ca odata rastignit trebuie sa suporti toate caznele si chinurile caci rastignirea nu-i o joaca, o opereta, un show.
Pana cand nu se vor cutremura locurile si lumile din strafunduri pana la ceruri, nu vom sti ca ne-am izbavit. Poate ca de aici senzatia de « deja vue » caci daca repetam acelasi spectacol seara de seara nu se poate sa nu invatam ceva, sa nu se lipeasca ceva mecanicisme de noi.
Si eu am trait destule experiente de genul celor enumerate si poate de aici senzatia si dorinta de a fi rautacios caci teama ne creeaza dependentze. Dar teama sau frica exista si sunt umane. Nu pot sa spun ca imi este frica de moarte pentru ca nu stiu ce este dincolo de ea sau daca este ceva dincolo de ea. Pot sa cred ca am mai avut o viata anterioara ? Nu, nu cred. Caci daca ai crede ai fi nevoit sa-ti amintesti si restul povesti, ori acest lucru nu se poate. Cineva spunea ca pe lumea asta totul este miscare, schimbare. Deci vorbele, visele, locurile si trairile cuiva odata nascute, plutesc prin lume si se « lipesc » pentru un timp de mintea, trupul si sufletul altcuiva. De aceea cand intalnim o persoana noua ne simtim atrasi irezistibil catre ea (indiferent de sex) sau nu putem sa o suferim (indiferent de tipologie : flegmatic, melancolic, coleric sau sangvin), sau cand trecem printr-o gara prafuita stim ca dupa al doilea colt se afla un magazin de incaltaminte de unde ai sa-ti iei cei mai frumosi pantofi pe care ii vei avea, sau ca pe banca aceasta dintr-un parc necunoscut vei cunoaste cea mai deosebita persoana care iti va influenta viata. Asta sa fie oare « deja vue-ul » ?
De ce oare nu ne este frica sau poate ca murim de frica dupa un vis in care intalnim locuri si persoane dragi, cunostinte si necunoscuti pentru momentul visului ? Sau ce te faci cand ai un vis ce continua ca o « saga » pe mai multe noopti, ani, zeci de ani ? sau ce te faci cu vise care vin si revin cautandu-te caci parca si lor le este frica sa nu uiti de ele ? Vis a vis de darul cel mai frumos de ziua ta (batranul tau – cat de simplu si frumos spus, batranul) bucura-te de el. Deci ca incheiere : marturisesc ca viata mea anterioare este de fapt viata parintilor si bunilor si strabunilor pe care ii port la mine in suflet si in minte (cat de frumos sunt spuse in « Dune ») iar viata mea viitoare va fi traita in sufletul si ochii copiilor mei. Caci voi privi cu ochi lor toate minunatiile fiecarei noi zile. Si de ce sa nu recunoastem ca fiecare zi este o zi deosebita care difera de celelalte prin doar 86 400 de secunde traite altfel.


hop si eu - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:45:17
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru a fi profesor trebuie sa ai state vechi asa ca nu dau sfaturi si nu invat pe nimeni ci exprim o parere personala asupra acestor nelamuriri care bantuie mintile de cand lumea si pamantul. Si daca pana acum nu au fost gasite raspunsurile corecte asta nu inseamna ca nu exista (raspunsuri).
Dupa parerea mea trebuie facuta o distinctie clara intre suflet si spirit. Caci la fel de bine vorbim de IQ si EQ (coeficient de inteligenta si coeficient emotional) care reprezinta manifestarea fiecaruia dintre ei. Dar atata timp cat nu exista o scara, un etalon si unitati de masura clare este greu de calibrat instrumentul care sa poata masura aceste valori. Intr-o idee mai veche de-a mea, plecand de la teoria relativitatii generalizate si trecand prin teoria campurilor unificate (cinci tipuri energetice daca imi mai aduc bine aminte) m-am oprit la o forma de manifestare a informatiei (spiritul ?) pe care o numeam in joaca informateria (sau materia informationala) care are legile si modalitatile ei specifice de manifestare. Daca pentru informatie exista tot instrumentarul de cercetare de ce nu ar fi similar si pentru domeniul emotional. Caci daca nu vedem, gustam, auzim, mirosim sau pipaim asta nu inseamna ca nu exista. Kirlian si sotia lui au demonstrat existenta campurilor energetice ale oricarei fiinte sau plante. Tot in urma acestor experimente s-a observat ca frunza pastreaza conturul energetic chiar daca a fost taiata si s-a indepartat o parte din ea.
In continuare ce oare putem intelege prin muritor sau nemuritor? O lege valabila inca ne spune ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma ». Stim si avem instrumente cu care putem determina presiunea si temperatura necesare transformarii (lemn, carbune, grafit diamant) dar nu stim nimic despre elementele necesare transformari unui elev normal intr-un geniu (Einstein, Eminescu, Eliade). Mai mult ca sigur ca energiile informationala si emotionala ale fiecaruia marcheaza timpul si spatiul lasand o « amprenta » de nesters. Daca electronii sunt priviti ca parte individuala dar facand parte dintr-un nor ce orbiteaza in jurul nucleului de ce nu am vedea si aceste amprente orbitand si impregnand timpul si spatiul ?
In alta ordine de idei ce poate fi : deochiul, farmecele si tot ce tine de magie decat incarcatura emotionala transmisa ?
De ce toata lumea recunoaste ca dragostea poate deschide si cea mai ferecata « usa » ? Dragostea este emotie, este energie pura care radiaza, penetreaza orice obstacol si schimba = preface ceea ce nici un chimist sau alchimist nu a reusit si nu va reusi niciodata. Dragostea poate escalada sau darama muntii, poate traversa sau umple abisurile, poate strabate miile de kilometri, mai repede decat lumina « era pe cand nu o vedeam, azi o vedem dar nu e ». De ce oare Isus, indeamna la dragoste, la iubire, la iertare ? Caci El nu recunoaste decat doua legi : prima spune « Sa IUBESTI pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua spune « sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Deci Isus spune sa iubesti, caci in iubire se regaseste tot evantaiul trairilor. De asemenea Isus spune sa iubesti cu toata inima (fiinta), cu tot sufletul si cu tot cugetul (spiritul), deci se face distinctia intre suflet si spirit sau cuget. Concluzia este ca Dragostea poate fi cea mai teribila arma dar care nu trebuie lasata la indemana oamenilor. M.L.King ofera dragostea sa si a milioanelor de negri cand spune « I have a dream », Gandhi ofera dragostea milioanelor de indieni englezilor si castiga independenta unei natii. Revolutia garoafelor rosii schimba soarta Portugaliei. La Cluj si Bucuresti se ofera piepturi dezgolite (partea romantica sau « revolutia romana » si nu schimbarea elitelor). Cand spui « mi-e dor » (de casa, de tara, de o persoana sau o fiinta) ce poate sa insemne decat faptul ca ai primit un mesaj emotional de o foarte mare incarcatura? daca vorbim de mesaje subliminale (un frame de milisecunde plasat intr-un film de 90 – 120 min) de ce nu recunoastem si celelalte mesaje dintre care telepatia este manifestarea transmiterii informatiei ?
In momentul mortii ( ??) trupul se transforma oferindu-se ofranda vietii. Dar ce se intampla cu sufletul sau cu spiritul (toata informatia si emotia filtrate de fiecare personalitate) stocate in campul energetic purtand un nume, un numar sau doar o simpla amprenta inca nu pot raspunde. Dar cu siguranta ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga….. » si daca nu se transforma in energie pura atunci cu siguranta ca …….
« Din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea ? » Soarele ca orice stea cumsecade “ arde “ si lumineaza fara sa-si puna intrebarea ce se intampla cu sufletul lui si unde va ajunge. Pentru el este sufient ca lumineaza, caci acesta-i rostul lui. Si nici nu-si face procese de constiinta ca pe unii ii parjoleste si pe altii ii lasa reci (de la Mercur la Pluton). Sa lasam deci ca sufletul si spiritul sa-si gaseasca fiecare calea spre implinire, fara a-i ingradii (ceea ce este dificil caci tocmai astfel de intrebari ca cele puse de tine dau nota de libertate a spiritului). Iar daca ii dai si sufletului putinta sa « iubeasca » fii sigur ca vei fi fericit si vei putea sa-i faci si pe altii fericiti. Despre Rai si Iad, data viitoare.
chiar daca vin in vizita.... - de cosmacpan la: 24/09/2004 22:47:56
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Pentru a fi profesor trebuie sa ai state vechi asa ca nu dau sfaturi si nu invat pe nimeni ci exprim o parere personala asupra acestor nelamuriri care bantuie mintile de cand lumea si pamantul. Si daca pana acum nu au fost gasite raspunsurile corecte asta nu inseamna ca nu exista (raspunsuri).
Dupa parerea mea trebuie facuta o distinctie clara intre suflet si spirit. Caci la fel de bine vorbim de IQ si EQ (coeficient de inteligenta si coeficient emotional) care reprezinta manifestarea fiecaruia dintre ei. Dar atata timp cat nu exista o scara, un etalon si unitati de masura clare este greu de calibrat instrumentul care sa poata masura aceste valori. Intr-o idee mai veche de-a mea, plecand de la teoria relativitatii generalizate si trecand prin teoria campurilor unificate (cinci tipuri energetice daca imi mai aduc bine aminte) m-am oprit la o forma de manifestare a informatiei (spiritul ?) pe care o numeam in joaca informateria (sau materia informationala) care are legile si modalitatile ei specifice de manifestare. Daca pentru informatie exista tot instrumentarul de cercetare de ce nu ar fi similar si pentru domeniul emotional. Caci daca nu vedem, gustam, auzim, mirosim sau pipaim asta nu inseamna ca nu exista. Kirlian si sotia lui au demonstrat existenta campurilor energetice ale oricarei fiinte sau plante. Tot in urma acestor experimente s-a observat ca frunza pastreaza conturul energetic chiar daca a fost taiata si s-a indepartat o parte din ea.
In continuare ce oare putem intelege prin muritor sau nemuritor? O lege valabila inca ne spune ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga ci totul se transforma ». Stim si avem instrumente cu care putem determina presiunea si temperatura necesare transformarii (lemn, carbune, grafit diamant) dar nu stim nimic despre elementele necesare transformari unui elev normal intr-un geniu (Einstein, Eminescu, Eliade). Mai mult ca sigur ca energiile informationala si emotionala ale fiecaruia marcheaza timpul si spatiul lasand o « amprenta » de nesters. Daca electronii sunt priviti ca parte individuala dar facand parte dintr-un nor ce orbiteaza in jurul nucleului de ce nu am vedea si aceste amprente orbitand si impregnand timpul si spatiul ?
In alta ordine de idei ce poate fi : deochiul, farmecele si tot ce tine de magie decat incarcatura emotionala transmisa ?
De ce toata lumea recunoaste ca dragostea poate deschide si cea mai ferecata « usa » ? Dragostea este emotie, este energie pura care radiaza, penetreaza orice obstacol si schimba = preface ceea ce nici un chimist sau alchimist nu a reusit si nu va reusi niciodata. Dragostea poate escalada sau darama muntii, poate traversa sau umple abisurile, poate strabate miile de kilometri, mai repede decat lumina « era pe cand nu o vedeam, azi o vedem dar nu e ». De ce oare Isus, indeamna la dragoste, la iubire, la iertare ? Caci El nu recunoaste decat doua legi : prima spune « Sa IUBESTI pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua spune « sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Deci Isus spune sa iubesti, caci in iubire se regaseste tot evantaiul trairilor. De asemenea Isus spune sa iubesti cu toata inima (fiinta), cu tot sufletul si cu tot cugetul (spiritul), deci se face distinctia intre suflet si spirit sau cuget. Concluzia este ca Dragostea poate fi cea mai teribila arma dar care nu trebuie lasata la indemana oamenilor. M.L.King ofera dragostea sa si a milioanelor de negri cand spune « I have a dream », Gandhi ofera dragostea milioanelor de indieni englezilor si castiga independenta unei natii. Revolutia garoafelor rosii schimba soarta Portugaliei. La Cluj si Bucuresti se ofera piepturi dezgolite (partea romantica sau « revolutia romana » si nu schimbarea elitelor). Cand spui « mi-e dor » (de casa, de tara, de o persoana sau o fiinta) ce poate sa insemne decat faptul ca ai primit un mesaj emotional de o foarte mare incarcatura? daca vorbim de mesaje subliminale (un frame de milisecunde plasat intr-un film de 90 – 120 min) de ce nu recunoastem si celelalte mesaje dintre care telepatia este manifestarea transmiterii informatiei ?
In momentul mortii ( ??) trupul se transforma oferindu-se ofranda vietii. Dar ce se intampla cu sufletul sau cu spiritul (toata informatia si emotia filtrate de fiecare personalitate) stocate in campul energetic purtand un nume, un numar sau doar o simpla amprenta inca nu pot raspunde. Dar cu siguranta ca « nimic nu se pierde, nimic nu se castiga….. » si daca nu se transforma in energie pura atunci cu siguranta ca …….
« Din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea ? » Soarele ca orice stea cumsecade “ arde “ si lumineaza fara sa-si puna intrebarea ce se intampla cu sufletul lui si unde va ajunge. Pentru el este sufient ca lumineaza, caci acesta-i rostul lui. Si nici nu-si face procese de constiinta ca pe unii ii parjoleste si pe altii ii lasa reci (de la Mercur la Pluton). Sa lasam deci ca sufletul si spiritul sa-si gaseasca fiecare calea spre implinire, fara a-i ingradii (ceea ce este dificil caci tocmai astfel de intrebari ca cele puse de tine dau nota de libertate a spiritului). Iar daca ii dai si sufletului putinta sa « iubeasca » fii sigur ca vei fi fericit si vei putea sa-i faci si pe altii fericiti. Despre Rai si Iad, data viitoare.
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

MB 88 - de valico la: 26/09/2004 03:29:39
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Cat de adevarat e! Cateodata e mai greu sa te ridici la nivelul propriilor tale asteptari, decat la cele pe care ti le imagineaza ca posibile idealuri prietenii, cunostintele, colegii de servici,chiar si sotul/sotia!
Pentru majoritatea, ratarile sunt ratari numai in sensul de baza al cuvantului,iar restul sunt"fitze", "figuri".
Viata e intradevar frumoasa, fie ca o privesti din IRL sau din RO.
Optiunile pe care le facem,ca si perceperea efectelor si trairea mai mult sau mai putin intensa, ne face sa creem senzatia unei ratari sau a unei reusite minime/maxime!
Este viata complicata sau noi suntem cei care incercam sa o complicam si mai mult?Ar reduce o abordare mai simplista, din complicatele "itze",si ne-ar da o solutie analitica a "problemei"?
#23404 (raspuns la: #23365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...