trandafiri

"Parul mirosind a trandafiri" sau alte parfumuri era nu numai in neconcordanta cu amintirile :) ci si prea clasic ca exprimare. Poate ca "samponat" e putin strident, dar mi s-a parut suficient de poetic.
"Ne tineam de maini incercand sa nu alunecam pe gheata proaspata" suna intr-adevar mai bine, dar e o fraza prea lunga pentru continutul sau. Cautam ceva destul de concentrat.

Alex

camyb1981

M-am mai linistit putin, credeam ca numai eu patesc cchestia asta, mi s-a intimplat de doua ori sa nu pot sa citesc o carte, dar m-am incapatinat de fiecare dat si intr-un final am izbindit...Una a fost "Numele trandafirului" a lui Eco si a doua "Conditia umana" a lui Malraux. Important e sa-ti faci curaj si sa treci de prima parte.

In trecere numai, dar cum m-am gandit sa va dau
binetze "mai speciale" va ofer la totzi un buchet de
trandafiri din gradina mea...
dar cum ziceam alta data, luati trandafirii si nu vaza..
(ca asta face parte din colectia mea)

vad ca daniel a mâncat "utilizatorii".. :(
nu mai vezi nimic..
stie cineva de ce???

Popix, bine ai venit...in ograda :))

Copii, v-am mai pus poze noi la poze aristocratice,
dar ca Belle sa profite imediat de buchet, l-am pus si
pe yahoo:

http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/cecilia_yemen/detail?.dir=/75b6&.dnm=80b5.jpg&.src=ph

ce-ati mai trancanit...
noi suntem (in FR) in week-end prelungit,facem
puntea asa ca 4 zile..
joi, ieri a fost "Inaltzarea" catolica

am sa astept pe sHoricel, voi fi si eu absenta...
pana luni...

fiti cumintzi si week-end agreabil si insorit
o sa ma gandesc la voi :))

M-am straduit sa citec toate comentariile. Nu-mi dau seama daca am inteles tot ce s-a spus, dar vreau sa va povestesc ceva...
Am terminat de cateva luni facultatea. Am facut modulul pedagogic sperand sa pot preda biologia dupa ce termin... Deci, am facut si practica pedagogica, la un liceu economic (si eu am fost odata elev tot la un liceu economic).
In timpul orelor de practica pedagogica am constatat lucruri interesante.
Cand aveai sa le spui elevilor ceva interesant, cand le prezentai ceva de care ei n-au mai auzit, cand le aratai ceva ce ei n-au mai vazut, atunci toti erau atenti. Daca nu le spuneai nimic interesant, atunci erai terminat...
Nu e nevoie sa fi taticul care-i vede doar vreo doua ore pe zi, nici nu-i nevoie sa fi mamica lor care, suprasolicitata de treburi, abia mai apuca sa le spuna ceva si nici nu e nevoie sa fi unul de-ai lor, pentru ca nu poti (orice ati spune va asigur ca nu se poate; ei se au pe ei si n-au nevoie de un copil retardat ca tine).
Nici nu va dati seama ce bine m-am simtit atunci cand cand i-am vazut atat de uimiti pentru ca le-am spus lucruri de care ei n-au mai auzit.
Bineanteles, meritul este mai ales al profesoarei lor, ea avea grija si de noi practicantii... Tot asa cum in clasa I-a invatatorul miscandu-mi mana cu mana lui m-a invatat sa scriu literele, la fel si ea ne-a pregatit, pe cat a fost posibil, cum sa raspundem la anumite intrebari ale elevilor, ne-a invatat cum sa reactionam la discutii controversate pe anumite teme, ne-a invatat cum sa-i stimulam si sa-i facem sa fie interesati de subiect.
Cand am plecat i-am oferit acelei femei (profesoarei) trandafiri galbeni pentru ca n-am indraznit sa-i oferim trandafiri rosii...
Acum nu sunt profesor. Ma ocup de altceva. Poate vreodata, dupa ce voi avea suficiente aventuri in lumea asta, astfel incat sa pot povesti lucruri interesante, poate atunci voi avea curajul sa fac munca de profesor.
Dar am vazut ca domnul sau doamna Trandafir EXISTA!

au inflorit toti trandafirii
in ziua cand m-am gladiat
si Russell Crowe moare de ciuda
ca tigrul iarasi m-a ratat.
aveam la arme-n buzunare
c-am mai vandut la spectatori
dar spada mea cea din dotare
o bag si-n Rex-ul de pe tron!
m-avant mortal pe parapet
ca am o viata de-aparat
za muara mama, ca-s baiet
viteaz si mare gladiat!

laoparte ca sparg lantzu'!
ave Cezar si mai vino c-o bere, manca-tz-ash!
______________________________________
La mort est un état de non-existence. Ce qui n'est pas n'existe pas. Donc la mort n'existe pas.

Ingrediente: 500-700g petale de trandafiri (parfumati), 1 kg zahar, 1/2 l apa, o lingura miere de albine (100 g), zeama de la o lamiie mare (50 ml) sau 100 glucoza, 2 cuisoare, 1-2 bucati scortisoara nemacinata, vanilie. Preparare: Cind se culeg petalele de la fiecare trandafir, acestea se prind toate odata in mina si li se taie partea alba deodata, inainte de a se risipi. Daca nu s-a facut aceasta la cules, petalele se asaza in manunchi, unele peste altele cu partea alba in aceeasi directie si apoi li se taie mai multora deodata, aceasta parte. Petalele colorate se freaca intr-un castron cu 30 g zahar si cu zeama sau sarea de lamiie au rolul de a intari petalele fragile, ca acestea sa nu se moaie la fiert si de a inviora culoarea. Zaharul se pune la fiert cu 1/2 l apa , se amesteca pe foc, pina cind se topeste si,cind siropul da in clocot, se adauga petalele impreuna cu toata zeama lasata. Petalele frecate s-au intarit, de aceea trebuie sa fiarba mai mult. Dulceata se fierbe, pina cind se leaga. Va avea culoare rosiatica si petalele vor pluti in tot siropul pina in fundul cratitei; atunci cratita se ia de pefoc. Daca se fierbeprea mult, zaharul se caramelizeaza si culoarea devine galbuie.

(http://www.gradinamea.ro/Dulceata_de_trandafiri_4382_641_1.html)

"trandafir de la moldova"

nu cunoastem.

Nice to meet you, Alina.
Un trandafir din partea ta e-o cinste si-o mandrie pt mine.
Numai bine!

cum ramane cu polemistul vesel? sau circumstantial ludic.
dar cu "avocatul diavolului", sau/si cu polemistul otravit de-un ghimpe-al trandafirului pretentios catalogat ca fiind estetic?

....iti respect si te felicit pentru ca v-ati indeplinit dorintele si sinteti satisfacut cu viata pe care (Bunul Dumnezeu, sper!) v-a ajutat sa o realizati, si de asemenea, sau poate mai ales, va felicit pentru patriotismul pe care l-ati invatat pe meleaguri straine, americane......Mai bine mai tirziu decit niciodata.......

Totusi trebuie sa imi exprim si uluirea mea personala, sa va spun cit de tare (strong) m-a iritat si deranjat ignoranta si aroganta cu care categorisiti LEAGANUL DE CIVILIZATIE AL LUMII, tari ca Franta, Germania Italia, ca fiind tari inapoiate !!!! Cumva mi-a venit greu sa imi cred ochilor citind cuvintele astea...... Simtind ceva intre ris si plins...De mila si de uimire.....M-am intrebat cu ce scuza sau explicatie sa va atenuez culpa majora pe care o aveti de a incepe sa arunci cu pietre in curtea vecinului numai pentru ca nu este asa de mare ca(virgula) curtea ta........
Si ma gindesc ca singura explicatie ar fi ca nu ati vazut nimic din ``inapoiata` Europa !!!Ca istorie si civilizatie nu sint cuvinte pe care le intelegeti prea bine.
...Nici macar nu ma indoiesc de asta de fapt....
Ca cineva care ar avea cit de cit o idee de istoria si cultura Frantei, Germaniei sau Italiei sau etc....,pentru care si cei mai mari oameni ai lumii isi considera viata ca implinita dupa ce macar o data in viata le viziteaza, nu ar putea sa numeasca chiar si numai o parte a Europei Occidentale, inapoiata.
Sigur , fiecare tara cu avantajele si dezavantajele ei, cu frumusetile ei specifice.
....E ca si cum nu te-ai putea bucura de frumusetea unei panselute si ai calca-o in picioare pentru ca nu este asa de mare ca un trandafir...
Ca sa inlaturez orice suspiciune din mintea domniei voastre, domnul Sergiu, si eu iubesc America, am trait pe coasta de vest si pe coasta de est,si eu ador sa merg la Mall si sa traiesc linga ocean to dig for clams ; si nici eu nu sint nici paznica si nici altceva nesatisfacator, desi daca as fi ca sa imi intretin familia, nu mi-ar fi rusine sa o fac.....Si sint doar putine state in sudul US pe care nu le-am vazut inca....
Si eu ma ridic in picioare cind se cinta Imnul American pentru ca le respect obiceiurile si traditia si patria partenerului meu de viata. ...

Imi iubesc si eu MAMA ADOPTIVA.... Dar ca sa incep sa vorbesc urit de mama cealalta, patria in care m-am nascut, continentul care m-a educat si trimis in lume la eventual mai bine, nu mi-ar trece nici prin cel mai indepartat colt al constiintei .
Ma intristeaza deja gindul domunle Sergiu ca ai putea sa ai copii carora sa nu le poti transmite in cei sase ani de acasa capabilitatea de a recunoaste valorile adevarate morale si umane, care nu au nimic comun cu dragostea pentru cine imi da covrigul cel mai mare .....
Am si eu copii care s-au nascut ``in Vest`` si totusi vorbesc si limba romina printre altele, si chiar si ei stiu sa isi doreasca
intr-o zi sa aiba posibilitatea sa faca ceva pentru tara si nu sa o acuze ca este cum este...
Dar cum spunea Alice intr-unul din inspiratele ei comentarii, rominii plecati din tara se impart in doua categorii....
And maybe this sounds a little too emotional from me..., dar pacat mare e sa uiti de unde ai plecat....

JCC, am urmarit cu interes materialele prezentate de tine, cel cu 120 de ani de viata, si acum cu grasimile...Ce sa-ti spun?
Am stat in SUA o luna de zile, la un training, si am avut ocazia sa mananc atat la ei acasa, cat si prin restaurante. Portiile sunt uriase, (n-am reusit niciodata sa mananc tot din farfurie), carnea fada, sosuri grele, tot felul de dressinguri, salate foarte condimentate, maioneze, apa cu gheatza, Jack Daniels, bere slab alcolizata. Stil american. Multi barbati sunt puhavi, iar femeile matahaloase.

Apoi am fost in Olanda in vacanta, timp de cateva saptamani. Peste, scoici, legume proaspete, (cam fara gust si ele, ce-i drept), branzeturi de tot felul, bere exceptionala, de la fara alcool pana la bere Trapist de 17grade!. Si un Genever, (gin olandez) deosebit de bun. Stil olandez. Barbatii inalti si svelti, femeile cam voinice.

Revenim in Romania: sarmale, carnati, slana, branza de oaie, saramura de peste, tochitura, fasole cu costita afumata, ciorba de burta, si cate si mai cate. Rosiile au gust, vinetele asisderea, vinul este bun, iar tuica o incantare. Facem excese de sarbatori, iar in rest mancam ce apucam, din ceea ce ne permitem sa cumparam. Asta-i stilul nostru de viata: dezordonat.

Nu vreau sa apuc 120 de ani, pentru ca deja de la 60...65 de ani te simti obosit, uzat. Vreau doar sa mai apuc inca vreo 10...15 ani dupa pensionare, ca sa pescuiesc cat vreau si sa altoiesc trandafiri. Si n-as vrea sa traiesc in senectute inca 50 de ani dupa aceea!

Care este meniul meu obisnuit?
Dimineata la ora 6.30: un pahar de iaurt sau sana, si un colt de paine, plus o ceasca de cafea fara cofeina, (Douwe Egberts sau Lavazza)
La ora 11 un sandwich compus din doua felii subtiri de paine, si o bucatica de cascaval sau salam uscat + o rosie mica si un mar
La ora 18.30 cinez: un paharel de tuica de pruna, sau votca cu lamaie, o farfurie de supa sau ciorba, (fara paine) + ceva mai consistent, (o portie mica de friptura cu garnitura, peste la cuptor, etc) + un pahar-doua de vin bun. Desert: o inghetata sau struguri.
La ora 21-22 un mar.
In weekend imi permit sa gatesc lucruri mai deosebite: Pui manastiresc, Musaca, Medalion vanatoresc, Ficaciori pe canapele, si alte minunatii culinare...
Mananc mult peste, (in special macrou si cand imi permit, somon, pentru ca enzima sau acidul Q15 iti protejeaza inima), petrec cat mai mult timp in aer liber, nu fac gimnastica de forta, decat exercitii de respiratie si miscari de incalzire Aikido.
La petreceri mananc cate putin si mai tot timpul, si beau moderat.
Cand pescuiesc la copca imi iau la mine sunca si ceapa, plus vin rosu, din care mananc si beau zdravan, ca sa mentin caloriile necesare in lupta cu frigul.
N-am mai pus o tigara in gura de 10 ani, si nici nu simt nevoia...
Nu mananc margarina, nici unt, si in nici un caz nu voi bea ulei de masline!

Si cu toate acestea numarul kilogramelor mele este egal cu inaltimea in centimetri pe care o am, scazand 100. Curios, nu?

Cred ca sunt 3 factori care concura la o forma fizica si psihica excelente:
- zestrea genetica;
- stilul de viata;
- starea materiala.
In rest doar un dram de noroc de la Dumnezeu, si totul e OK.


sanjuro

Pentru altoit trandafiri:
Portaltoiul, (maces, trandafir urcator) trebuie sa fie tanar, si sa aiba ramura portaltoi din anul precedent, (verde). Se altoieste in lunile iunie-iulie, cand deja prima generatie de flori s-a scuturat, (altoire in verde).
Pregatirea portaltoiului:
Pe ramura, (diametrul de 10...15mm)la mijlocul intervalului dintre doua frunze, cu ajutorului briceagului de altoit se practica o incizie sub forma de cruce, pe adancime cat sa ajunga la partea alba, (coaja este verde). Dimensiuni: longitudinal 15mm, si transversal 10mm. In paralel se pregateste mugurele pe care vrem sa-l altoim, (altoiul) astfel:
Se decupeaza mugurele cu o parte din coaja, inclusiv cu partea alba, (baza arata ca un varf de lance). Apoi se desprinde usor partea alba FARA A ATINGE PARTEA VERDE pe dedesupt, se departeaza usor marginile taiate in cruce ale portaltoiului, dupa care se aseaza la loc, peste altoiul introdus. Se leaga strans, spira usor petrecuta pe spira precedenta, fasia de rafie, (lata de 3...4mm)incepand cu 1cm sub baza "crucii", se ocoleste usor mugurele altoi, si se continua pana la 1cm peste "cruce", si se face nod. Pentru etansare se foloseste un amestec de ceara de albine, (in lipsa merge si parafina) si colofoniu, (saciz), care se amesteca in parti egale intr-un mic vas, (cutie de conserva goala)deasupra flacarii de aragaz. Se aplica peste legatura de rafie cand este usor caldut, NU FIERBINTE! Dupa o saptamana-doua de la altoire, se observa daca altoiul s-a prins, (se dezvolta). Daca s-a prins, dupa ce apare prima frunza, care trebuie sa aiba cam 2...3cm, se reteaza ramura la 1cm deasupra rafiei. Dupa inca o saptamana-doua, se indeparteaza toti ceilalti muguri de pe portaltoi, lasand doar altoiul.

In cazul lamaiului este ceva mai complicat. Se reteaza de la inceput portaltoiul, (obtinut din sambure pus in pamant), si se cresteaza in profunzime, la mijlocul sectiunii. Altoiul trebuie prelucrat sub forma de "pana". Se rascracara portaltoiul, si se introduce pana cu altoiul. Se leaga strans cu rafie, si se etanseaza cu acelasi tip de amestec.

Conditia de baza pentru ca o altoire sa fie reusita este ca sa recoltam altoiul cat mai proaspat, (seva sa nu se usuce).

Vitza de vie nu am altoit, si sincer, m-ar interesa cum se face.

Succes!

sanjuro

Intii trebuie sa specific ca nu imi luasem timp sa descriu iubirea, deci ce este acolo a fost primul meu mesaj pe acest site,doar un raspuns foarte scurt la alte mesaje care le citisem.

Ramin la parerea mea ca dragostea CRESTE si are si de-a face si cu anii pe care reusesti sa ii stai cu fiinta pe care ai ales-o.
Daca dragostea exista cu adevarat. Sau daca este strong enough sa creasca, daca nu, se va vesteji incet. Imi amintesc pasaje literare cind unii compara dragostea cu un muguras, altii cu un trandafir inflorit. Altii cu un copac cu radacini puternice pe care furtunile nu il doboara.
CRESTEREA este garantia progresului in orice in aceasta viata,(the reason we are here!!;))...ca este fizic, spiritual sau emotional, deci Iubirea cu atit mai mult. Sigur pe de o parte ne dorim sa fim iubiti ca in prima zi, pe de alta parte asta nu este destul...Pentru ca viata nu sta pe loc, sint challenges along the way care o pun la incercare in fiecare zi... Dragostea este o mica planta de care daca ai grija iti creste, de nu, nu. Bucuriile sau problemele prin care trecem impreuna cu un partener o omoara sau, o intareste si lasa sa creasca....:) ;)
Nu ai auzit niciodata spunindu-se ´´ma leaga atitia ani´´ de persoana cutare, sau ma leaga atitia ani de trait in locul cutare ?...Timpul si (afectiunea sau) dragostea merg si ele mina in mina...
Eu am pretentia numai sa imi spun o mica parere PERSONALA cu care nici nu astept sa fie cineva de acord, despre o tema vasta pe care fiecare o simte si gindeste dupa sufletul si mintea lui(ei).
After all, desi la fel, sintem toti atit de diferiti.

Incepem alta poveste!!!!!!!!Ca ma amuza tarrrrrrrrrrrreeeeeeee mult.Dar nu vad si eu o imaginatie romantica si frumoasa.
"Gigel deschide usa dormitorului si ochii ii sunt orbiti de multimea de lumanari si lumanarele pe care,bag seama,le pregatise Maria pentru el.Patul,in mod normal sumbru,e acoperit de petale rosii de trandafir.In odaie se simte aroma ciorbei de burta pe care tot Maria trebuie sa o fi pregatit.Gigel,cu un zambet pana la urechi,face un dus si se pune pe asteptat.E deja ora 11 noaptea dar probabil ca "bombonica" lui a uitat sa pregateasca ceva si de aia nu e acasa.
Deodata telefonul.Gigel raspunde.La capatul celalalt al firului e vocea ingrozita a Mariei:a fost rapita!
continuati...Alexandra

acestor intrebari este greu sa raspunzi...sunt romani care au uitat ca sunt romani, sunt romani care vor sa uite dar nu pot si sunt romani care nu vor uita si nici nu vor sa o faca!
au ales calea cea mai usoara? depinde...sunt unii care au trecut granita riscandusi vietile, sunt altii care au trecut-o sperand intr-o viata mai buna dar calea lor nu a fost presarata cu flori de trandafiri si sunt romani care au plecat acolo pentru ca cei de acolo aveau nevoie de ei...Romania nu!
au renuntat la patriotism? cati romani din tara sunt patrioti pentru a ne putea intreba de cei de afara?
au renuntat la lupta ptr supravietuire? oriunde in societate trebuie sa lupti ptr supravietuire...chiar mai mult decat in jungla!

trebuie luate flori care miroase : lavanda, jasmin, trandafiri englezesti
pui sa macereze florile cu alcool de 60-70° cumparat la farmacie, cca 2-3 saptamani, pui in congelator 24 de ore, apoi filtrezi (filtru de cafea)
pui in sticla si infunzi sticla bine

Psalmul de tainã

O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii!
Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii,
Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure,
Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure,
Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji
Si m-ai oprit ca sã mi-o caut la tine-n palme si-n obraji
Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii.
Cu care-am nazuit alãturi sã leagan pruncul omenirii.
Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea
Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea.
Pãmânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate.

Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai fãcut-o val de mare,
De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare,
Si tarmii-mi cresc în jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde
Si ai lasat sã rataceasca undele mele suferinde;
Unde ti-s mainile sã-ntoarca în aer caile luminii?
Unde sunt degetele tale sã-mi caute-n cununa spinii?
Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind
Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind?

Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare,
Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare.
Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte
Ca sã-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte,
Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip,
Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fãrã chip;

Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fãrã tinta,
Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sã mã minta.
Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura
Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura;
Ridica-ti din pãmânt urechea, în ora noptii, când te chem,
Ca sã auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem.

NP:
E una din favoritele mele...

Tehnologia realizarii imaginii nu are nimic comun cu arta fotografica in sine, adica salturile tehnologice nu au schimbat nici perceptia imaginii nici modalitatea de comunicare a imaginii.
Cel putin nu brusc.
La inceput se faceau scrijelituri pe peretii pesterilor; apoi se sculpta in piatra; aparitia papirusului si a tocului nu au modificat nici ce se scria si nici cum se recepta ce era scris.
Aparitia tocului cu rezervor sau a pixului au permis ca o poezie sa poata sa fie scrisa foarte bine si la closet sau in transee; asta nu schimba poezia in sine.
La inceput fotografia se facea cu placi de cupru care trebuiau sensibilizate la locul fotografierii; fotograful avea un cort negru in care prepara placa si o developa apoi; aparitia placilor pe sticla cu emulsie depusa la fabrica si a filmului pe suport de celuloid au strinit scandaluri, asta e adevarata fotografie? unde e cortul si albusul de ou?
Fotografia a colectat in decursul timpului importante evolutii tehnologice, salturi si scandaluri care au facut sa curga riuri de cerneala; aparitia fotografiei pe 35 mm si a aparatului Leica a fost la fel de cutremuratoare ca aparitia aparatelor digitale azi; autofocusul, aparitia aparatelor cu exponometru (mai e fotograf ala care nu stie tabela de expunere?) - spuneau atunci cei ce discutau pe tema.
Fotografia e o comunicare. Poarta un mesaj. E o imagine, cu compozitie, culoare, sens, echilibru, perspectiva, indiferent cu ce e facuta, cu un aparat foto cu burduf verde si lemn de cires de trandafir sau cu un aparat foto digital sau cu inelul de la mina.
Problema reala e ca in poezie ; democratizarea si ieftinirea pixului nu au dus la cresterea exponentiala a numarului de poeti cu adevarat buni.
Si in fotografie, in Ro cel putin, usurinta de a face poze si cu telefonul nu a dus la aparitia unor fotografi buni sau a tone de fotografii senzationale. Poate ca numarul pixurilor si al aparatelor nu modifica numarul creatorilor care pot sa se exprime.
Aparatul de fotografiat evolueaza, se inglobeaza in alte obiecte, poate sa si dispara si sa se transforme in alte scule; comunicarea cu imagini, va evolua si se va dezvolta, dar mai greu - ca in Internet, usurinta de a te exprima si de a transmite si de a crea pare mai favorabila celor ce nimic nu au a spune.
Marirea exponentiala a usurintei de comunicare si a modalitatilor de exprimare vor duce la cresterea in aceeasi masura a zgomotului de fond si a rateurilor de tot felul, nu la aparitia a mii de rembranzi si matishi pe centimetru patrat - dar in nici un caz nu vor duce la disparitia fotografiei, care mai are ani buni inainte. Momentan se schimba dalta, ciocanul si peretele pesterii cu pana si papirusul. Si?
Oricine va putea mizgali mult mai simplu. Asta e.

Dinu Lazar

care mi-au placut:
Doamna Bovary",
Pendulul lui Foucault, Numele trandafirului,
Cel mai iubit dintre pamanteni
Ciclul Fundatiei
Magicianul
Picasso
Regii Blestemati
La rascruce de vanturi

din ceea ce am citit:
tot ce a scris Jules Verne
tot ce a scris Karl May
tot ce a scris DUMA
tot ce a scris Rebreanu
tot ce a scris Barbu Stefanescu Delavrancea
tot ce a scris Sadoveanu
tot ce a scris Ion Creanga

tot ce a scris James Clavel

tot ceea ce am citit mi-a placut mai mult sau mai putin
dar din TOT am invatat ceva:
important este sa intelegi MESAJUL.

credeam ca numai eu dau exemplu de kitsch "pestele de sticla colorata". imi place sa-l folosesc drept cel mai elocvent exemplu, dar mai am si rezerve: carpeta cu "rapirea din serai", trandafirul din plastic, dar, vorba ta:"Se pare insa ca sunt teorii care ridica kitschul la rang de arta, dar nu cred ca despre asta e vorba aici...
S-ar putea (daca nu-i sigur!:))sa fie vorba doar de ochii privitorului...in functie de educatie si, mai ales de propria sensibilitate."
tabaco