trasaturi morale exemple

Eu nu inteleg prea bine cum de influenteaza genetica in mod decisiv caracterul unei persoane, fiind vorba aici de trasaturi morale. Daca ne referim la intelect, poti sa-ti arat destule persoane din parinti foarte inteligenti care de-abia au terminat liceul si nu neaparat din cauza anturajului, ci pentru ca nu puteau sa acumuleze cunostinte. Cum ramane cu genetica aici?

De l'amour le mieux

Ah.. iar mi-ai bagat-o cu ratziunea! Auzi tu! "Daca stai sa te gandesti iti dai seama ca iubesti!" Iti spun eu: suprema proba ca iubesti e cand nici nu-ti dai seama ca nu mai gandesti! Cat despre aspect.. frumos ori ba...sunt intrutotul de acord ca n-are nici o relevantza... dragostea uneori te "pocneste" pur si simplu de nici nu stii ce te-a lovit iar alteori se insinueaza in sufletul tau in timp, nici nu-ti dai seama cum... te trezesti la un moment dat indragostit pana peste urechi... si iar nu stii de ce. Acuma sa nu vii tu sa-mi spui ca "ba da, eu stiu de ce, m-au impresionat trasaturile morale ale persoanei..." Sau spune, daca vrei...:)
Cristal

a fii bun inconditionat... cred ca asta este lectia pe care trebuie sa o invatam aici, pe pamant. sa depasim egoismul. - consideri egoismul=rautate? antonimul bunatatii nu este egoismul. este rautatea. nu toti egoistii sunt rai. sunt doar egoisti. rautate este atunci cand din pura placere faci pe cineva sa sufere. asta este un pacat! egoism este atunci cand din prea multa iubire de sine, uiti de restul lumii. asta este o trasatura morala!
jocul religiei este sau crezi si o sa fii rasplatit pentru credinta ta, sau nu crezi si o sa fii pedepsit pentru necredinta ta. - nu de aceea credem, ca sa fim rasplatiti. cel putin, nu eu! credinta inseamna putere, energie, incredere in sine insasi/insusi. cred in Dumnezeu, dar nu merg la biserica. cred in Dumnezeu, dar nu sarut icoane. cred in Dumnezeu, dar nu tin post. de ce? pentru ca nu actiunile dictate de traditii de mii de ani vor dovedi credinta mea. ci felul meu de a fi cu aproapele meu. cred in Dumnezeu si incerc sa nu fiu rea, ori egoista.
pe mine persoane ca nisaradatta maharaj, ramana maharshi, jiddu krishnamurti, etc m-au invatat mai mult despre dumnezeu si despre mine insumi decat au reusit sa o faca preotii si religiile. - tu nu stii vorba care spune ca sa faci ce zice popa, nu ce face popa? un preot nu te poate invata despre tine insuti, asa-i. asta descoperi de-a lungul timpului. si ce-i frumos este ca descoperirea asta nu inceteaza niciodata...
___________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

pentru a remarca o persoana e nevoie sa fii atras de aspectul ei fizic, in primul rand, dar prin aspect fizic nu ma refer doar la un look a la cosmo....sunt multe detalii care intregesc aparenta unui om si nu tin neaparat de "constructie"...expresia fetei, atitudinea, mersul, stilul, care se vad, indepartandu-se astfel obiectia "nu te poti uita in sufletul cuiva" pe care am auzit-o in multe conversatii pe tema asta, dar in acelasi timp tin mai mult de personalitatea lui....totusi daca se intampla ca o persoana sa nu aiba acest "arsenal" pus la punct atunci daca intr-adevar trasaturile morale/psihice suplinesc lipsurile fizice, acest lucru se vede in timp. Deci, parerea mea (si nu doar a mea) e ca ar trebui sa privim dincolo de aparente....

"A suprima speranta inseamna a readuce gandirea la trup. Si trupul trebuie sa putrezeasca" Camus

"parca era vorba doar sa analizam niste raspunsuri la un test"
Sa inteleg ca:
Persoana care se incadreaza cel mai bine in test este miss in ochii tai ? :)
Uite cum analizez eu frumusetea in cafenea:
1.Trasaturi morale
2.Inteligenta
Ambele raportate in decursul anului 2007. Nu un deznodamant bazat pe un simplu test, care poate fi aprofundat de catre participante.
Apropos! unde pot sa-mi pun si eu votul ? :)

Uite cum analizez eu frumusetea in cafenea:
1.Trasaturi morale
2.Inteligenta
Ambele raportate in decursul anului 2007. Nu un deznodamant bazat pe un simplu test, care poate fi aprofundat de catre participante.
Apropos! unde pot sa-mi pun si eu votul ? :)


esti mai vechi, le cunosti mai bine, eu sant mai nou, ma opresc strict la acel test
nu e vina mea ca nu-mi trimite nici una poze in costum de baie!!!!!!!!!!!!!

Suntem pe un forum si nu au ce cauta pozele care pot fi trucate sau facute din unghiuri care avantajeaza :).Deci: ramanem la trasaturi morale si inteligenta :)

Aaa,nicio clipa nu l-am inteles gresit pe Proletar si nici nu cred ca ar avea vreun motiv sa se teama.Sunt convinsa ca are o structura sufleteasca solidă
dublata de discernamint.
Ma refeream la acele trasaturi morale
care uneori imping omul spre ridicol si
ideea ca, un anumit control si constientizare poate ar fi de ajutor fiecaruia.In sfirsit cred ca mai repede se cere o noua conferinta pina nu ma alunga Prole de aici. Si mai este si dumineca seara, mai bine ascultam muzica:)

nope. Dar uite.. sa facem o paralela din filozofia lui Mircea Cartarescu - poezia Zambesc: "Nişte grăsane se uitau la mine"
:))))
o denigrare inconstienta pusa pe tapet la "high level" atunci, de ce ma mir ca doamna la care se gandea el ii daduse cu flit. grasane, auzi dom'le, grasane...
cica:distrugeri!
Trasaturi morale trebuie sa evidentieze un poet! (sau un condei greu)nu deficiente sau urme lasate de timp.
Va rog sa ma lasati sa ma dau cu capu de pereti.

chiar si in poezie trebuie sa dam dovada de luciditate. Ia uite cum pamfletizeaza (cred ca-i prea mult spus) Lucian Blaga trasaturile morale. Se poate spune ca: Evidentiaza distructivitatea provenita din mintile intunecate.

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"

nici fizic nici moral. batalia se da pe teritoriul moralei

:)

Ia uite cum pamfletizeaza (cred ca-i prea mult spus) Lucian Blaga trasaturile morale.Se poate spune ca: Evidentiaza distructivitatea provenita din mintile intunecate.

fratele meu, iarta-ma ca intru in ciorba ta incalzita global, dar despre ce vorbesti aici? ce are Corola de minuni cu morala si Blaga cu prefectura?

poate ca nu a fost pusa problema ..aristocratic, dar nu inseamna ca nu are importantza;este vorba de o atitudine si de trasaturi morale si de caracter care nu mai au legatura cu originea, dar care pot folosi ca repere de care sa ne agatzam in aceste timpuri in care valoarea o da superficialitatea, kitschul,lipsa de respect,lipsa educatiei si a culturii ,etc

Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.

Pai hai sa luam niste exemple:
o comunitate de irlandezi in SUA se va integra doar in directia individualista competitiva americana. In rest nu va adopta nici o trasatura culturala de acolo. Italienii la fel, spaniolii la fel.
Vor face un compromis materialist mai degraba, decat de alt tip.
De aici se porneste la conceptul multiculturalitatilor, si lucrurile coexista intr-o oarecare armonie.
Pentru tigani in schimb, conceptul asta individualist al muncii, al independetiei fata de familie, a cumpararii de un apartament, de hiopotecare etc este o tampenie, cand primele valori despre viata pe care le invata sunt familia si migrarea. Un tigan nu va renunta la iubita/iubitul sau in favoarea carierei, si nici nu va ramane peste orar, la munca, in loc sa mance cu ai sai(sunt niste exemple la intamplare).
Bine, incerci sa integrezi pe cineva, insa in ce? Si inca odata integrare se produce in cazul prietenei tale, care la procesul asta participa si ea voluntar. Probabil are niste prioritati identitare: sunt femeie, sunt tiganca, sunt romanca; insa dupa cum spuneai provine din patura elitista si fericita a tiganilor educati, respectiv care au invatat niste valori sociale comune.
Eu nu confund asimilarea cu integrarea. Insa sa nu astepte nimeni ca Putu, pe care ti-l dadeam exemplu, sa mearga sa munceasca la orar de 8-10 ore, doar fiinca el ca tigan trebuie sa se integreze.
Maica-sa care vindea seminte pe centru, impreuna cu toata familia lor de comercianti de nimicuri si ghicitori in palma, l-a trimis pe Putu al ei la scoala pentru ca altfel o batea sectoristu´, iar dupa Revolutie ce scoala mai nene...
Astfel Putu, sau Trutz sau Zorala nu s-au integrat in societatea romaneasca ci i-a asimilat strada si cartierul cu specificul ei social.
Unu: pentru ca sentimentul lor de apartenenta se rezuma la lucruri concrete, emotionale: familia, clanul, tovarasii, iar nu la concepte simbolice si frivole ca ¨patrie¨,¨natiune¨,¨societate¨
Doi: au fost asimilati de cultura urbana, sau de strada, pentru ca acolo ¨existau¨ acolo traiau cotidian, strada ii impacta emotional, si le conditiona un anume tip de comportament.
O intrebare, daca mi-e permis, cati tigani ai cunoscut?

Problema modelelor e una sociala si e studiata ca atare. Primul exemplu de model e Isus Cristos, iar daca nu implica asceza imitativa, atunci reprezinta un model moral. Disursul sau ideologic (orice model isi are o proprie justificare, o proprie ratiune, altfel nu ar mai exista) e unul comunitar, caritabil, si in ultima instanta pacific. Daca nu reusea sa aduca omul simplu la stadiul de gratie metafizica macar ii se cerea sa nu dea cu pietre in ceilalti. Respectiv e un model care educa civic, in sensul tolerantei fata de ceilalti din jur. Tot odata a fost un model plebeu, din momentul in care era dulgher, dislocand astfel religia si clasele ei privilegiate, care tineau divinul intr-o sfera contactuala privata.

Incepand insa din copilarie primele modele le reprezinta parintii, colegii, si tutorii formali (profesorii si educatorii). Sunt insusite prin mecanisme psihologice, dar in special somatice si sociale, si se mai poate numi socializare daca nu educatie.
Nu cunosc o clasificare exacta a modelelor insa acesta trebuie sa coexiste in ton cu directia sociala imprimata de un sistem de gandire sau de un altul altfel risti sa devi un neintegrat. Respectiv poti fi bun patriot sai implicit trebuie sa aperi Tara Mama (ex: inrolarile voluntare masive din primul razboi mondial, cand pentru prima oara propaganda si modelele propuse de aceasta a functionat). Un alt model a fost cel arian. Un altul a fost anticomunistul american. Si un model actual e cel antisemit. Asta vorbind de dimensiunea sociala generala a unui model.

Alte tipuri de modele sunt cele eroice, mitologice si cele care constituie mentalitatea unui popor sau altul. Practic odata insusita tinuta lui Napoleon, omul respectiv nu mai asteapta nimic, pentru ca el se simte Imparat. Confirmarea ii va fii data in plus, de membrii aceluiasi grup social cu care evident, imparte o aceiasi ideologie. Exemplele actuale le ai in grupurile ce impart aceleasi preferinte muzicale, sau cei care apara ¨cu inversunare si indarjire¨ un bun colectiv conceptual.
Un ultim exemplu de model il gasesti la independeta indiana, in Ghandi. O independenta pacifica obtinuta in marea ei parte prin boicotul produselor englezesti, ¨lupta¨ promovata si propovaduita de Ghandi, un model desavarsit de lider politic inspirat direct de spiritualiatatea orientala.

Modelele pot fi inspirate asadar, dar majoritatea lor sunt create artificial. Imaginea, doctrina si ideologia fiecaruia functioneaza sigur, sunt imitate, si sunt asimilate inconstient sau voit, pentru ca aici vorbim direct de naturaletea umana. Incepand pe scara evolutiva, tot ce depaseste stadiul de insecta, va trece printr-un proces formal de educatie, socializare, iar lucrurile aratate de parinti si de membrii societatii respective vor imitate, ulterior reproduse, si foarte greu chestionate sau puse la indoiala.

E o lipsa de modele? Nu. Nu e, e un surplus de modele, unele sunt mai pregnante decat celalalte, conving mai usor si pacalesc mai usor.Explicatia lor e un final consumerist. Pe tine nu te va convinge o reclama sa cumperi o haina, care pe deasupra e si scumpa, ci in primul rand faptul ca un model apropiat tie si vehiculat in grupul social pe care-l frecventezi si caruia ii apartii, o face. E evident atunci ca in spatele oricarui artist sau grup de artisti se afla un interes financiar. Astfel aprinzi televizorul si o suma intreaga de modele te vor afecta subliminal sau nu.

E bine ca denunti falsa aperenta si adoptia in graba a modelelor masmedia, in special a celor propuse de americani, si de influenta americana, insa intrebarile tale nu cer neaparat explicatii psihologice. De altfel tu insuti ai dat un raspuns modelului: fotografii pe care le punem in locul oglinzii, si abia aici ajungem la psihologie si la ego, sau la imaginea inconstienta pe care o avem fata de noi insine, evident o imagine bantuita de o sumedenie de modele, din care cele televizive au macar un numitor comun: vand, si daca vand sunt colective. Adica: Fii tu insuti-fa/bea/poarta.
Cat despre modele umane, pai astea sunt. Doar ca modelele astea se misca intr-o societate de consum. Insa toate urmaresc fericirea si in final toate au calitati altruiste, fata de membrii aceluiasi grup. Daca nu impart o carte impart o punga de ceva. Toate impart in acelasi timp o aceiasi filosofie individualista si competitiva. Toti lupta, si unii o fac chiar corect. Toti sunt eroi, fie si pentru o zi, si toti se zbat pentru recunoastere sociala, pentru ca vorbim de o alta trasatura naturala umana sau a oricarei alte specii: ierarhizarea, si locul in comunitate.
In rest cum spune Dorina, fiecare alege ce vrea.

Spune-ai:
______________________________________________________
Cel care crede ca are ceva de spus impotriva unei decizii luata de o femeie, egal de pro au contra, l-as intreba "da cine te crezi si cu ce drept? Cu dreptul moralei tale? Cine-ti spune ca e si morala mea?".
______________________________________________________

Tot la fel poate sa spuna un hot, sau un criminal, sau un terorist. Daca toti ne luam dupa morala personala si nu este un standard sau o morala suprema, oare ce s-ar intimpla in lumea asta? Nu pretind ca morala mea este suprema dar stiu un singur lucru, daca eu tai firul vietii al unui copil am comis un omor chiar daca acest copil inca nu s-a nascut, stim cu totii ca nu se naste un animal sau o insecta, ci o fiinta umana.

http://embryo.soad.umich.edu/carnStages/carnStages.html

Asa cum nu avem dreptul sa omorim un copil nascut care nu este complect format, adica un adult dezvoltat, tot asa un embrion care inca nu a ajuns la punctul de nastere. Cind am dat exemplul cu scosul ochiului am stiut exact ce am zis, stiu ca nu se mai regenereaza asa cum viata unui copil nu mai poate fi inviata. Exemplul tau nu tine pentru ca atunci inseamna ca toti copii nascuti dintr-o mama sint niste cloni.

Ce nu pot sa inteleg este lipsa ratiunii la multi dintre cei care au votat pentru Bush pe "valorile morale".

Cum ma afecteaza pe mine, in viata de zi cu zi, sau economia globala, sau politica globala, ca unii sint homosexuali ? sau ca femeile care nu-s pregatite sa aduca pe lume un copil, sint libere sa aleaga ? cit despre pedofilie, zoofilie etc nu prea inteleg, incercati cumva in mod finut sa bagati "intelectualii" in aceeasi oala ? ca paranteza, din cite stiu eu astea nu-s acceptate in mod universal.

Sint acestea, totusi, mai importante decit stabilizarea economiei, imbunatatirea sistemului de health care, a educatiei ? Oprirea fluxului de joburi care pleaca in tari unde mina de lucru e mai ieftina ? Stoparea lui Big Brother, evidentiat de articole trase direct din "1984" ("Patriot Act", "Clear Skies" etc) ?

Evident ca echipa Bush a simtit de unde bate vintul si a pedalat pe valorile morale, caci sint singurele impotriva carora e greu de invins cind e vorba de credinta nu de ratiune. Cu toate ca si minciuna, inselaciunea si omorirea a 100.000 de oameni intr-o alta tara bazat pe acestea, nu sint chiar exemple de moralitate, dupa mine. Dupa demolarea Irakului, firmele americane s-au adunat ca mustele pe rahat sa participe la "reconstructie" si sa ia parte la ospat. Cam cum credeti ca s-au alocat prioritatile acolo ? Cumva, eu nu vad un motiv de mindrie in "razboiul" asta, dar Bush a spus ca va continua sa aloce 30 de miliarde catre "razboi".

Dar nici o problema, poa' sa faca ce vrea cu politica aia a lui si cu lumea in general, noi sintem cu ochii pe homosexuali, nu care cumva sa se insoare, asta e problema de baza a lumii.

Sincer nu am intrat decat ca sa-ti dau dreptate si eventual sa-ti confirm prin alte exemple justetea opiniilor emise de tine.
Educatia iti ofera pe langa grila aceea de gandire, cum o numesti dumneata, chiar obiceiuri, manifestari comportamentale, clisee emotionale inclusiv. Spre exemplu exista sexul. daca te intorci cu 50 de ani in urma, inaintea lui Hair (doar unul dintre elementele ce au popularizat consumul de sex), relatiile sexuale se consumau in urma unor determinante morale, in care in general femeia era cea sedusa si barbatul cuceritor, respectand pe undeva chiar formatul clasic al familiei traditionale.
In 50 de ani, datorita educatiei sexuale, s-a produs o transformare totale in ceea ce se cheama sex, sau cum altii il numes consum libidinal in masa, respectiv un domeniu in care industria adiacenta are doar de castigat (de la firmele de prezervative, la revistele de gen, companii textile, medicale etc)
Grila asta de gandire, o schematica in fond, te va face sa devi kamikaze sau suicid palestin, in cazul in care autosuprimarea presupune o realizare sociala. Nu vreau sa intru in polemici pe ceea ce i-a motivat pe fiecare, doar semnalam un tip de gandire antagonic pentru europeanu in genere individualist.
Chiar individualismul, ca si tip, schematica de gandire, este tot o inventie noua, respectiv o trasatura sociala de comportament, deci de gandire a unui rol, care a fost obtinuta prin educatie. Educatie de orice tip: televiziva, propagandistica, cinematografica etc, pentru ca educatia nu inceteaza din momentul in care iesim din scoli, cred ca esti de acord.
Acum, ca sa raspund indirect si lui Adrian, Viagra e o inventie strict medicala, ceea ce presupune un laborator, niste profesionali preparati in bio chimie, etc etc, insa cine ar fi consumat acum 50 ani Viagra, daca nu s-ar fi facut in prealabil o educatie, o pregatire in acest scop? Cu siguranta doar cei care ar fi fost catalogati ca perversi sau degenerati.

Revenind insa la sistemul de invatamant (nu de educatie) romanesc, lucrurile, cu cateva exceptii printre care as aminti si o universitate la care preda si Plesu, daca nu ma insel, stau incremenite in perspectiva cumulului de informatii. Ori aici nu doar apare conflictul cantitativ vs. calitativ, cat apare in special metodele de aplicare a acestor informatii, si ceea ce este cel mai important! modul in care acestea se pot aplica, se pot juxtapune, realitatii cotidiane si unui context dat.
Cazul spaniol spre exemplu, respecta cumva formatul european-informatia se explica. Daca la data x a avut loc evenimentul y, trebuie avuta in consideratie mediul ¨a¨ si contextul ¨c¨. E o transpunere in ecuatie poate neinspirata, insa cred ca ma intelegi.
La fel, personalitatea unui om nu este formata doar de factori biologici, hazard genetic intrucatva, cat si de biografia unui individ, sau ceea ce ulterior il va conditiona.
Cred ca occidentalii au recurs de foarta multa vreme in a expune ¨de ce¨-urile care se afla in spatele lucrurilor, pentru ca asupra directiilor au cazut deja cam toti de acord.

Si o ultima fraza, in care din nou am sa-ti confirm ceea ce ai enuntat deja, in sociologie spre exemplu se foloseste, si e promovata, teoria interelationarii ca si metoda de lucru, un procedeu mai degraba intuitiv decat neaparat stiintific, care insa te obliga, la momentul emiterii unui diagnostic, corelarea atat ultimelor inventii din genetica, fizica sau comunicatii, cat si a aultimelor curente poetice, literare sau de alt tip, sau altfel formulat, cum se proiecteaza, care sunt produsele unei societati sau ale alteia.
Ori noi romanii chiar asa ne situam: in afara contextului nostru. Si nu apare doar lipsa exercitiului critic, saracia continua (concisa de un raper in: ¨saracia omoara gandurile¨) instabilitatea politica, dar in special nevoia de refugiu.
Si atunci in fata societatii oamenii isi creaza universuri paralele, si nu nimic de fantezie sau de speculatie, e pur si simplu un mecanism de defensa. Asa ca sa nu te mire lipsa de entuziasm a profesorului, morga plictisita, materiile inepte, lipsa de exercitiu intelectual etc. etc.

Ar mai fi o fraza, ¨alti absolventi de invatamant romanesc, care tind sa o transforme in asa fel incat sa corespunda cu ceea ce au invatat in scoala¨ care se regaseste inclusiv in diversele studii asupra copiilor, vis-a-vis de educatie, si care a fost exprimata cam asa: ¨in general copii se adapteaza universului parintilor, tindzand sa-l reproduca cand ajung la maturitate¨ un citat aproximativ.

Educatia e totul.

Sincer nu am intrat decat ca sa-ti dau dreptate si eventual sa-ti confirm prin alte exemple justetea opiniilor emise de tine.
Educatia iti ofera pe langa grila aceea de gandire, cum o numesti dumneata, chiar obiceiuri, manifestari comportamentale, clisee emotionale inclusiv. Spre exemplu exista sexul. daca te intorci cu 50 de ani in urma, inaintea lui Hair (doar unul dintre elementele ce au popularizat consumul de sex), relatiile sexuale se consumau in urma unor determinante morale, in care in general femeia era cea sedusa si barbatul cuceritor, respectand pe undeva chiar formatul clasic al familiei traditionale.
In 50 de ani, datorita educatiei sexuale, s-a produs o transformare totale in ceea ce se cheama sex, sau cum altii il numes consum libidinal in masa, respectiv un domeniu in care industria adiacenta are doar de castigat (de la firmele de prezervative, la revistele de gen, companii textile, medicale etc)
Grila asta de gandire, o schematica in fond, te va face sa devi kamikaze sau suicid palestin, in cazul in care autosuprimarea presupune o realizare sociala. Nu vreau sa intru in polemici pe ceea ce i-a motivat pe fiecare, doar semnalam un tip de gandire antagonic pentru europeanu in genere individualist.
Chiar individualismul, ca si tip, schematica de gandire, este tot o inventie noua, respectiv o trasatura sociala de comportament, deci de gandire a unui rol, care a fost obtinuta prin educatie. Educatie de orice tip: televiziva, propagandistica, cinematografica etc, pentru ca educatia nu inceteaza din momentul in care iesim din scoli, cred ca esti de acord.
Acum, ca sa raspund indirect si lui Adrian, Viagra e o inventie strict medicala, ceea ce presupune un laborator, niste profesionali preparati in bio chimie, etc etc, insa cine ar fi consumat acum 50 ani Viagra, daca nu s-ar fi facut in prealabil o educatie, o pregatire in acest scop? Cu siguranta doar cei care ar fi fost catalogati ca perversi sau degenerati.

Revenind insa la sistemul de invatamant (nu de educatie) romanesc, lucrurile, cu cateva exceptii printre care as aminti si o universitate la care preda si Plesu, daca nu ma insel, stau incremenite in perspectiva cumulului de informatii. Ori aici nu doar apare conflictul cantitativ vs. calitativ, cat apare in special metodele de aplicare a acestor informatii, si ceea ce este cel mai important! modul in care acestea se pot aplica, se pot juxtapune, realitatii cotidiane si unui context dat.
Cazul spaniol spre exemplu, respecta cumva formatul european-informatia se explica. Daca la data x a avut loc evenimentul y, trebuie avuta in consideratie mediul ¨a¨ si contextul ¨c¨. E o transpunere in ecuatie poate neinspirata, insa cred ca ma intelegi.
La fel, personalitatea unui om nu este formata doar de factori biologici, hazard genetic intrucatva, cat si de biografia unui individ, sau ceea ce ulterior il va conditiona.
Cred ca occidentalii au recurs de foarta multa vreme in a expune ¨de ce¨-urile care se afla in spatele lucrurilor, pentru ca asupra directiilor au cazut deja cam toti de acord.

Si o ultima fraza, in care din nou am sa-ti confirm ceea ce ai enuntat deja, in sociologie spre exemplu se foloseste, si e promovata, teoria interelationarii ca si metoda de lucru, un procedeu mai degraba intuitiv decat neaparat stiintific, care insa te obliga, la momentul emiterii unui diagnostic, corelarea atat ultimelor inventii din genetica, fizica sau comunicatii, cat si a aultimelor curente poetice, literare sau de alt tip, sau altfel formulat, cum se proiecteaza, care sunt produsele unei societati sau ale alteia.
Ori noi romanii chiar asa ne situam: in afara contextului nostru. Si nu apare doar lipsa exercitiului critic, saracia continua (concisa de un raper in: ¨saracia omoara gandurile¨) instabilitatea politica, dar in special nevoia de refugiu.
Si atunci in fata societatii oamenii isi creaza universuri paralele, si nu nimic de fantezie sau de speculatie, e pur si simplu un mecanism de defensa. Asa ca sa nu te mire lipsa de entuziasm a profesorului, morga plictisita, materiile inepte, lipsa de exercitiu intelectual etc. etc.

Ar mai fi o fraza, ¨alti absolventi de invatamant romanesc, care tind sa o transforme in asa fel incat sa corespunda cu ceea ce au invatat in scoala¨ care se regaseste inclusiv in diversele studii asupra copiilor, vis-a-vis de educatie, si care a fost exprimata cam asa: ¨in general copii se adapteaza universului parintilor, tindzand sa-l reproduca cand ajung la maturitate¨ un citat aproximativ.

Educatia e totul.

Incurajat de faptul ca, revenind dupa o absenta cam indelungata in Cafenea am gasit multe mesaje noi, imi permit sa va propun o tema de reflectie care face obiectul celui mai recent editorial pe care l-am scris pentru saptamanalul electronic international ACUM (gazduit de portaslul "Romania, Libera in Viitor").

Sunt interesat si de alte opinii si, daca acestea se pot transforma in articole, le voi publica cu placere la www.romanialibera.com.

Urmeaza articolul respectiv
--------------------------------

Esenta Omului? Solidaritatea

Stefan N. MAIER



Intrucat primesc semnale de la postarile din portal si din ACUM, citesc uneori inaintea editorilor materialele asupra carora ei se vor apleca pentru a le da drumul on-line. Asa se face ca in clipa in care am primit contributia pentru Forum a lui Marian Deaconescu (Nea Marin – “Esenta Omlui? Libertatea”) ca raspuns la contributiile Adrianei si ale lui G. Zob, am stiut imediat despre ce voi scrie in editorialul din aceasta saptamana.

Nu numai ca am stiut, dar in loc sa fac altceva care credeam, pana la venirea acelui e-mail, ca este mai urgent, am inceput imediat sa scriu si probabil n-o sa ma opresc pana nu spun, aproape dintr-o rasuflare, ce am de zis.

Ei bine, eu nu cred ca esenta Omului rezida in Libertate. Libere sunt si animalele, inclusiv in a dispune de propria lor viata, (este cunoscut exemplul pitigoiului care se sinucide in captivitate, sunt cunoscute spiritul de sacrificiu al parintilor pentru pui sau al cainelui pentru stapan) toate actiunile disperate care depasesc instinctul de conservare pornind dintr-o decizie luata la nivelul sistemului nervos central, care pune intr-o contradictie catastrofala o lume acceptabila si o realitate insuportabila.

Veti spune ca nici Solidaritatea nu are de ce sa fie o trasatura exclusiv umana, cu atat mai putin “Esenata Omului” – cum incerc sa sugerez in titlu. Ce este solidaritatea? Dincolo de definitii academice, fireste. Cred ca solidaritatea incepe atunci cand avem rabdarea sa ne ascultam aproapele fara un scop imediat. Atunci cand facem o donatie abstracta, cum ar fi un sprijin pentru victimele unui cataclism natural din alta tara, despre care nu am auzit vorbindu-se decat la televizor, fara sa ne gandim ca este de datoria “altora” sa ii ajute. In general, atunci cand, indiferent cat avem de putin, suntem constienti ca altii au mai putin decat noi si le putem oferi ceva din ceea ce ne prisoseste, (macar si un cuvant de incurajare!), doar pentru ca facem parte din aceeasi specie si pentru ca dorim sa facem parte dintr-o lume mai generoasa, mai buna, mai umana (in contradictie cu “o lume a junglei”).

Priviti in jurul dv. Incercati sa gasiti un obiect care nu are incorporat in el, invizibile, sute, mii, milioane de cuvinte, exclamatii, simboluri. Nu veti reusi. Aceasta aura nevazuta a lumii materiale in care ne miscam, in care fiecare obiect (sau concept) are un nume si cineva a vorbit despre el, este probabil esenta lumii pe care se construieste tot ceea ce ne diferentiaza de animal. Suntem solidari inainte de orice, pentru ca vorbim aceeasi limba. Chiar inainte de a vorbi aceeasi limba, suntem solidari pentru ca… vorbim! Pentru ca avem nume (chiar daca diferite) pentru ceea ce vedem in jur, pentru sentimentele noastre, pentru prietenie, pentru cate si mai cate, inclusiv pentru cele pentru care n-avem nume.

Imi pun adesea problema solidaritatii si din perspectiva Construirii. Ingustand unghiul deci, de fiecare data imi dau seama ca oriunde suntem mai mult de doi oameni, pentru a construi cu un numitor comun este nevoie de un compromis, cat de mic. Putem fi (constructiv deci vorbind) solidari cu noi insine in proportie de 100% (desi chiar si acestea sunt cazuri foarte rare, la urma urmelor putini stim cu precizie ce vrem sau nu avem o viata parazitata de contradictii sau piste false) dar in mod cert din perspectiva constructiei nu putem fi solidari suta la suta cu altcineva (desi putem sa facem parte dintr-o grupare politica avand tendinte asemanatoare). Daca grupul nostru creste, avem din ce in ce mai putine lucruri in comun. Ajungand un “imperiu”, ne “destramam”.

Morala? Trebuie sa exista o alta masura a solidaritatii. Solidaritatea nu trebuie masurata prin capacitatea de a construi, prin rezultatele ei. Ar insemna sa atribuim solidaritate furnicilor sau albinelor, despre care se stie ca isi mentin musuroaiele sau roiurile prin distribuirea unui hormon specific reginei. Solidaritatea trebuie sa fie in esenta un act gratuit. Ajut sau ascult pe cineva nu pentru ca vreau ceva de la acel cineva, nu pentru ca suntem supusii aceluiasi dictator care ne-a inregimentat sub acelasi drapel, retoric sau hormonal, ci pur si simplu pentru ca asa am chef si asa consider ca este omeneste. Iar ca sa inchei o idee, sinuciderea, anularea definitiva a capacitatii cuiva de a fi solidar, mi se pare actul suprem de egoism.

Am scris aceste randuri pentru ca intr-adevar ma consider solidar cu cititorii aleatori ai acestor ganduri – pe cei mai multi nu-i voi cunoaste niciodata si nu urmaresc sa obtin nimic de la ei. M-as bucura insa, fara doar si poate, sa cunoastem si alte pareri, la fel de subiective ca si cea de mai sus, despre aceste dileme pe care altii, mai fericiti, le-au rezolvat de mult ...