traverseaza

O astfel de intrebare imi da acces la usa ta interzisa. Ce vad inauntru? Sau mai bine zis ... Ce vad afara? Vad un om care transhumeaza, un pieton care traverseaza pe verde doar din instinct. Inchid ochii si ma opresc aici.

Cit despre subiect, cartea e un "It's a must!". Mai mult, Gabriel Liiceanu e un necesar. In cazul multor scriitori, nevoia unei cunoasteri cit mai implinite, ne impinge spre a-i citi operele in ordinea aparitiilor, tocmai pentru a-l putea defini cit mai bine pe el si totodata contura pe noi insine. In cazul lui Gabriel Liiceanu, aceasta ordine nu e necesara. Coerenta ideilor, scopul care depaseste imediatul, sint unele din ingredientele eternitatii lui.

Georgia, o miza strategica majora

Georgia reprezinta, pe plan international, o miza geostrategica majora, mai ales in ceea ce priveste rutele petroliere, deoarece asigura legatura intre Marea Neagra, Marea Mediterana si enormele rezerve petroliere din Marea Caspica.

Contestatul proiect al conductei petroliere Baku-Tbilissi-Ceyhan (BTC), sustinut de americani si care face legatura intre Azerbaidjan si Turcia, este un aspect important in lupta pentru ocuparea functiei de presedinte al Georgiei. "Statele Unite au un dublu obiectiv in aceasta regiune: sa impiedice Rusia, prin orice mijloace, sa isi refaca influenta in Caucaz si sa gaseasca modalitati de transportare a petrolului din Marea Caspica, fara sa fie nevoie de tranzitarea Rusiei", a declarat Anita Tiraspolsky, specialist in domeniul CSI in cadrul Institutului national de limbi orientale din Paris.

Interese anglo-americane

Conducta de petrol BTC, care va parcurge 1.760 de kilometri si va asigura legatura intre o platforma maritima azera si terminalul petrolier turc din Ceyhan, localitate situata pe coasta mediterana, va tranzita Tbilissi. Costurile sunt estimate la aproximativ 3,6 miliarde de dolari. Constructia conductei petroliere, cu o capacitate de un milion de barili pe zi, urmeaza sa fie finalizata in 2005. Consortiul BTC, condus de compania britanica British Petroleum, mai cuprinde societatea norvegiana Statoil, compania azera publica SOCAR, firmele americane Conoco Phillpis, Unocal si Amerada Hess, societatile japoneze Itochu si Inpex, compania franceza Total, societatea turca TPAO si societatea italiana Eni. Traseul conductei, care respecta clar anumite imperative politice, ocoleste Rusia si trece prin Cecenia, punctul principal al rutelor de tranzit a petrolului si gazului din Marea Caspica. De asemenea, conducta evita Iranul si Armenia, tara aflata in conflict cu Azerbaidjanul, si ajunge in Turcia, principalul aliat al Statelor Unite din regiune.

Cheia de bolta a politicii americane

Construirea acestei conducte, initiata in pofida opozitiei Rusiei, este criticata pentru costul ridicat, pentru traseul dificil si pentru impactul negativ asupra mediului. Conductei de petrol i se va alatura o conducta de gaze naturale, in 2007, care va face legatura intre punctul de distribuire a gazului din Shah deniz (Azerbaidjan) si Erzurum (Turcia), trec#nd prin Tbilissi. "Acest dublu lant energetic este cheia de bolta a politicii americane din regiune. Washingtonul vrea sa creeze o legatura intre Azerbaidjan, Georgia si Turcia, care reprezinta a doua armata din cadrul NATO", apreciaza cotidianul francez Le Monde. "Georgia este un un punct de intersectie a cailor de exportare a resurselor Marii Caspice", a subliniat Thomas Gomar, cercetator in cadrul Institutului francez de Relatii Internationale. Statul georgian a incercat, incep#nd cu a doua jumatate a anilor '90, sa scape de sub influenta rusa, proiectul BTC demonstr#nd apropierea de NATO. "Rusii sunt pe punctul de a obtine un rol hotar#tor pe piata petroliera (...). Ei si-au c#stigat influenta in Caucaz si gratie abilitatii de a evita o confruntare cu americanii", a precizat cercetatorul. "Proiectul conductei petroliere BTC este supus riscurilor, din cauza costului exorbitant si din cauza tensiunilor din zonele pe care le traverseaza, cum ar fi Georgia sau Kurdistanul turc", a subliniat Anita Tiraspolsky.

Mihai VARGA



Moskova nu crede in lacrimi

*Vladimir Putin nu este surprins de schimbarea politica din Georgia

Presedintele rus, Vladimir Putin, a declarat ca schimbarea politica din Georgia "nu constituie o surpriza", fiind rezultatul mai multor erori comise de Eduard §evardnadze in ceea ce priveste politica externa si interna, conform site-ului agentiei Itar-Tass.

"Schimbarea de putere constituie rezultatul normal determinat de o serie de erori sistematice comise in ceea ce priveste politica externa si interna de catre fostul lider" georgian, Eduard §evardnadze, a apreciat Putin. Presedintele rus este de parere ca "politica externa a Georgiei nu a tinut cont de radacinile istorice si culturale ale poporului georgian, sau de contextul geopolitic". "In ceea ce priveste politica interna, am asistat la diferite actiuni sterile de lobby ale formatiunilor politice, in locul consolidarii a institutiilor democratice si esentiale ale statului georgian, in timp ce politica economica a fost limitata la eforturile de a obtine ajutoare umilitoare din strainatate", a declarat presedintele rus. Putin a subliniat ca datoria externa a Georgiei a atins valoarea de doua miliarde de dolari. Circa un milion de persoane au parasit Georgia, majoritatea stabilindu-se in Rusia. Potrivit estimarilor oficiale si neoficiale, venitul Georgiei din tranzactiile cu Rusia este de aproximativ doua miliarde de dolari, cifra care depaseste totalul ajutoarelor straine, a continuat el. "§tim ca situatia populatiei din Georgia este extrem de dificila, iar salariile sunt mici. Populatia nu este disperata doar din cauza traiului dificil, ci si a faptului ca nu vede nici o perspectiva de ameliorare a situatiei actuale", a apreciat Putin. Presedintele rus considera ca s-a intregistrat "o erodare treptata a climatului politic si economic al tarii din cauza coruptiei". (M.F.)

...Cititzi si judecatzi singuri!

SB



Pentru noi – ratia de libertate, pentru ei – ratia de moarte


▪ Un general acuzã: „Dosarul procesului Ceausescu este fals”
▪ Mãrturii senzationale ale membrilor plutonului de executie de la Târgoviste
▪ Mãrirea si decãderea clanului Ceausescu
▪ De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
La 14 ani de la Revolutie, întrebãrile fãrã rãspuns devin tot mai numeroase. Istoricii nu si-au intrat în rol, martorii acelor zile de foc sunt tot mai rari si vorbesc putin. „Jurnalul National”, dupã numãrul consistent de pagini consacrat evenimentelor din
decembrie 1989, în editia de ieri, continuã astãzi sã aducã noi mãrturii, care se pot constitui în file dintr-o posibilã si necesarã istorie a unui moment de rãscruce.

„Dosarul din procesul lui Ceausescu este un fals”
Generalul Andrei Kemenici a hotãrât sã rupã tãcerea
La 14 ani de la Revolutie, comandantul unitãtii din Târgoviste, unde a fost judecat si împuscat Ceausescu, face o mãrturisire senzationalã: documentele procesului ar fi fost semnate în alb de cãtre completul de judecatã, fiind completate, mai apoi, la Bucuresti.
▪ Jurnalul National: Când a început Revolutia pentru dumneavoastrã, domnule general Kemenici?
Generalul Kemenici: Încã de pe 16 decembrie. Primisem ordin sã începem în unitate o pregãtire deosebitã pentru apãrarea Târgovistei. Eram artileristi de antiaerianã, ei ne cereau sã ne antrenãm pentru lupte de stradã. Eu am mai participat la asemenea actiuni, în 1968, în timpul Primãverii de la Praga. Eram cãpitan. Primisem ordin ca, a doua zi, sã vin sã apãr Otopeniul. Si l-am apãrat atunci pe Ceausescu. Ca sã nu i se întâmple si lui ce i s-a întâmplat lui Dubcek, care a fost luat pe sus si dus la Moscova. Alãturi de 100 de soldati, eu, cãpitanul Kemenici, eram în stare sã-mi dau viata pentru el si pentru ideea lui. Dupã 21 de ani s-a întâmplat ironia vietii mele: colonelul Kemenici îl apãra pe acelasi om. Dar, de data aceasta, de furia si de ura poporului român.
▪ Stiati cã Ceausescu se aflã în zonã?
Primisem ordin de la generalul Voinea, comandantul Armatei, sã-l prindem. Stiam cã se aflã undeva prin preajma orasului. La ora 18:30 au fost adusi în cazarmã. De la ora 12:00 noaptea se putea spune cã Revolutia s-a terminat: partidul, Securitatea, Armata, Militia, toti îl trãdaserã pe Ceausescu.
▪ Sosiserã deja membrii acelui tribunal improvizat?
Elicopterul cu Stãnculescu aterizase pe platoul unitãtii. Întelegerea dintre mine si Iliescu fusese sã vinã sã-i ia, sã-i ducã la Bucuresti si sã le facã proces. Neîncrezãtor, Stãnculescu mã întreabã: „Ei doi chiar sunt acolo?”. „Da, zic, sunt în TAB.” Credeam cã se va duce sã-i ia. Zice: „Nu, facem totul aici. Sã-i dãm drumul”. Eram mai multi pe holul unitãtii: eu, Stãnculescu, Voican Voiculescu, cei doi loctiitori ai mei, Gicã Popa, Nistor, Teodorescu, Lucescu, Tãnase. Si Stãnculescu le spune: „Domnilor, cei doi teroristi care trebuie sã fie judecati sunt Nicolae si Elena Ceausescu”. Când au auzit, ãstora au început sã le tremure pantalonii. Am primit ordin sã trec si eu în proces. Le-am rãspuns: „Nu trec, domnule!”. N-am nimic cu Voinea, dar el mi-a cerut în 1997 sã facem cumva si sã-i bãgãm în puscãrie pe Iliescu si pe Stãnculescu, sustinând cã ãstia ne-au escrocat. Dar el însusi fãcuse, în 1989, acel rechizitoriu pe dosul unor hârtii scrise de mine. Le-a datat 24 decembrie. Mandatele si celelalte, pe 23 decembrie. El nici n-a stiut pe cine judecã! Dar a spus asa: „Aveti un sfert de orã sã faceti treaba”. Executia a avut loc între orele 14:30–14:45. Totul a durat vreo douã ceasuri. A fost o buimãcealã totalã. Gicã Popa a judecat cu ochelarii, domnule! Hârtiile le uitase la mine în birou. Dupã proces, si le-a luat si a plecat. E o altã victimã a lui Voinea. Ultima este femeia asta, nevasta lui Stãnculescu.
▪ În ce relatii ati rãmas cu Stãnculescu?
Generalul Stãnculescu a eliminat, la Bucuresti, douã probleme capitale ale Revolutiei române. Mai întâi, l-a scos pe Ceausescu din CC, oprind astfel o mare vãrsare de sânge. Apoi, în perioada cât a fost ministru, fãrã sã fie ministru a dat ordin unitãtilor militare sã intre în cazarmã. Dar pentru mine Stãnculescu este dusmanul numãrul 1: el mi-a transformat unitatea în puscãrie, în tribunal si în poligon de executie. Fatã de Stãnculescu nu am decât urã. Dar stiti care este paradoxul cel mai mare? Am fost ultimul ofiter al Armatei Române care a executat întocmai ordinele lui Ceausescu, pânã în 25 decembrie. Pentru cã ele erau identice cu cele ale lui Iliescu. Ceausescu zicea: „Sã nu ascultati decât de Stãnculescu!”. Iliescu – tot asa.
▪ De ce credeti cã au dispãrut documentele procesului lui Ceausescu?
Pentru cã erau false. Un fals istoric al Justitiei române. De aici mi se trag mie toate necazurile. Toti le-am fi semnat atunci. Dar stiti cum le-au semnat ei? În alb, domnule! Au semnat pentru moartea Ceausestilor pe niste hârtii albe, pe care le-au bãtut la masinã dupã aceea, la Bucuresti. Dacã dosarul procesului nu dispãrea, intrau cu totii în puscãrie.
▪ Trãiti bine acum, domnule general?
Trãiesc din pensia mea si pensia sotiei mele, care a lucrat 28 de ani în administratie. Mi-am vândut apartamentul si masina pentru cã amândoi suntem bolnavi. În plus, am tot fost purtat prin procese. M-am mutat la douã camere, în cartierul acesta, plin de tigani. Acum câtiva ani, am constatat cu disperare cã sotia mea avea 2.200.000 de lei pensie, iar întretinerea ne venise 2.400.000 lei.
Cazarma lui Andrei Kemenici, o puscãrie pentru beznã
Bucuresti – Târgoviste, 22 decembrie 2003. Drumul Ceausestilor cãtre moarte. Drumul României cãtre economia de piatã. Flancat de case mãrunte, cu câte un maldãr de verze putrede la porti. Putini bucuresteni au aflat cã de la tarã le poti cumpãra la jumãtate de pret, iar tãranii n-au cu ce sã le poarte pânã în pietele Capitalei.
Peste Târgoviste pluteste o atmosferã de sãrbãtoare incertã. În scuarul din fata Consiliului Judetean se improvizase o scenã, se fãceau probe de microfon, pe trotuarul de alãturi se produceau niste ambulanti cu alãmuri. Începuse sã bureze, orasul respira fumul grãtarelor cu fleici.
Dimensiunea de „fost” a viitorului
Pânã sã dãm de generalul Kemenici, purtãm îndelungi discutii prin telefon cu Aurelia, distinsa sa doamnã: „A plecat cu colonelul Simescu, la niste festivitãti”. „Nu are mobil?” „Nu avem mobil, domnule, suntem necãjiti.” Izbucneste în plâns: „Si-au bãtut joc de noi, ne-au purtat prin tribunale. Stie tot orasul. Dacã vreti sã scrieti adevãrul, veniti la noi acasã, cã o sã aparã si el. Dupã ora 19:00, este invitat la o emisiune la televizor. Ne-au distrus.”
Între timp, intrãm în vestita cazarmã unde a fost judecat în pripã si executat cuplul Ceausescu.
Bulevardul Regele Carol I nr. 49, fost „Castanilor”. Fostã UM 01417, comandament al trupelor de cavalerie. Pe placa de frontispiciu încã stã scris: „Ofiterul de cavalerie trebuie sã fie si cãlãret, si cavaler”. Fost regiment 47 de artilerie antiaerianã, condus între 1986-1990 de cãtre colonelul Andrei Kemenici. Viitor sediu al Politiei municipale si al Jandarmeriei. Deocamdatã, o clãdire pustie, cãzutã în paraginã.
Urmele istoriei, acoperite cu tencuialã
Pânã se gãseste cheia de la intrare, ne îndreptãm cãtre spatele imobilului. Ne pomenim deodatã într-un pãtrat de asfalt din care rãsare zidul ciuruit. Acel zid. Incredibil de strâmt totul. S-a tras de la mai putin de doi metri si jumãtate. Peste gãurile de gloante s-au trântit câteva mistrii cu tencuialã. Parcurgem drumul, de la iesire pânã la zidul mortii. Undeva, mult deasupra aleii pavate, stã atârnatã o altã placã din PFL galben: „Clãdire nesigurã! Risc seismic ridicat. Gradul 2. Acces în zonã limitat”.
Înãuntru e aproape întuneric. Curentul a fost tãiat din octombrie, când cazarma a intrat sub administrarea Consiliului Judetean. Chiar în fatã, Biroul 3, unde s-a tinut procesul. O camerã goalã, cu ghiseu. Aceeasi sobã de teracotã, acelasi cuier de perete, aceleasi lambriuri cu miros de tutun stãtut. În dreapta – Camera 33, în stânga – o cãmãrutã strâmtã din care porneste un labirint de holuri.
Câtiva jandarmi pãzesc plictisiti puscãria asta pentru beznã. Ies în bulevard pãsind îndãrât de parcã, dacã m-as fi întors, mi s-ar fi proptit la ceafã sãrutarea unei tevi de puscã.
Când plecãm spre Bucuresti, e iarnã de-a dreptul. Ninge si plouã, nici una mai mult. Încã o Revolutie ca oricare alta, petrecutã în ziua cea mai scurtã a anului.

Clanul Ceausescu la 14 ani dupã Revolutie
Mãrirea si decãderea primei familii din România comunistã
Rãsturnarea de la putere a dictatorului Nicolae Ceausescu a însemnat o cãdere în gol pentru toatã familia sa. Copiii si fratii sãi care detineau functii importante în stat si-au pierdut privilegiile si au fost inculpati în mai multe procese. Unii au murit, ceilalti trãiesc discret.
În zilele fierbinti ale lui decembrie 1989 de dupã fuga sotilor Ceausescu, copiii acestora, Zoe, Valentin si Nicu, au fost arestati sub acuzatia de subminare a economiei nationale. Tot atunci li s-au confiscat bunurile, printre care bijuterii si obiecte de artã care, în anul 2001, erau evaluate la douã miliarde de lei. Zoe si Valentin au fost eliberati la scurt timp de la arestare si cercetati în continuare în stare de libertate. Nicu Ceausescu a fost condamnat la închisoare, dar eliberat din motive medicale.
Abia pe 12 ianuarie 1996, Parchetul General a dispus scoaterea copiilor lui Ceausescu de sub urmãrire penalã si revocarea mãsurilor asiguratorii.
Marin Ceausescu
Marin Ceausescu, si el unul dintre fratii lui Nicolae Ceausescu, a fost seful Reprezentantei Economice a României în Austria. A murit în conditii suspecte chiar în zilele Revolutiei, pe 28 decembrie 1989. A fost gãsit spânzurat în pivnita ambasadei, pe 28 decembrie 1989, la trei zile dupã împuscarea dictatorilor. În lipsã de alte probe, varianta oficialã a mortii a fost sinuciderea.
Ion Ceausescu
Fratele cel mic al dictatorului, Ion Ceausescu, a avut o carierã didacticã la Institutul Agronomic din Bucuresti si a condus Academia de Stiinte Agricole. Dupã Revolutie a înfiintat o firmã si în acest an a lansat o lucrare în horticulturã.
Maria Agache
Maria Agache, sorã a lui Nicolae Ceausescu si sotia ministrului Metalurgiei, a fost condamnatã la închisoare pentru înselãciune si trafic de influentã, dar a fost gratiatã în noiembrie 1994 de cãtre Tribunalul Bucuresti. Ea a fost pusã sub acuzare pentru cã s-a angajat la Electromagnetica Bucuresti pe post de maistru, fãrã a avea calificarea necesarã. Electromagnetica a solicitat salariile pe care le-a plãtit Mariei Agache în perioada 1977-1990 (an când a fost pensionatã), fãrã sã fi prestat vreo muncã în întreprindere. Instanta a hotãrât ca Maria Agache sã restituie 581.344 lei cãtre Electromagnetica, plus dobâzile aferente sumei. Sora dictatorului a murit în urmã cu câtiva ani.
Valentin Ceausescu
Fizician atomist de formatie, fiul cel mare al Ceausestilor a lucrat înainte de decembrie ’89 pe Platforma de la Mãgurele, unde mai este angajat si astãzi. Numele sãu este legat mai ales de echipa de fotbal Steaua, pe care a iubit-o si a sprijinit-o foarte mult, pânã la câstigarea Cupei Campionilor Europeni în ’86. A fost cãsãtorit cu fiica lui Petre Borilã, lider comunist. Cãsãtoria nu a convenit familiei dictatorului, nora fiind trimisã, dupã divort, în Canada, cu tot cu copilul lui Valentin. În iulie a.c., Valentin Ceausescu a obtinut si el o hotãrâre definitivã a Curtii de Apel Bucuresti, prin care Muzeul National de Artã al României a fost obligat sã-i restituie bunurile.
Elena Bãrbulescu
Elena Bãrbulescu, sora lui Nicolae Ceausescu, si-a petrecut retrasã ultimii ani de viatã, într-o locuintã plinã cu fotografii ale lui Nicolae Ceausescu, construitã chiar lângã faimoasa casã pãrinteascã a familiei din Scornicesti. Înainte de 1989, ea a ocupat functia de sef al Inspectoratului Judetean de Învãtãmânt Olt. Dupã Revolutie a devenit proprietara unui mic magazin din Scornicesti, iar printre produsele vândute se numãra si un sortiment de votcã numit „Ceausescu”. A murit pe 24 mai 2001, la 72 de ani, si a fost înmormântatã la Scornicesti.
Zoe Ceausescu
Înainte de 1989 a fost matematician si lucra la Institutul de Cercetãri Matematice al Academiei. Dupã Revolutie a continuat sã mai lucreze o vreme, dupã care s-a pensionat din motive medicale. Este cãsãtoritã cu Mircea Oprean, profesor la Politehnica din Bucuresti. Dupã câtiva ani de procese, Zoe a obtinut o hotãrâre judecãtoreascã în care autoritãtile erau obligate sã-i restituie patru bijuterii si alte câteva dintre obiectele de artã din cele care îi fuseserã confiscate în decembrie 1989, când fusese arestatã. Acum evitã sã aparã în public. (Claudiu Tãrziu, Cristina Hurdubaia)
Florea Ceausescu, cel mai iubit dintre frati
Florea Ceausescu, imediat nãscut dupã Nicolae, a fost poate cel mai apropiat sufleteste de cel care avea sã devinã în 1965 conducãtorul României. Florea era cel mare, mergea cu pachetele la închisorile prin care a trecut Nicolae, condamnat pentru convingerile comuniste înainte de al doilea rãzboi mondial. Dupã ce Nicolae Ceausescu a avansat rapid în ierarhia comunistã, dupã 23 august 1944, Florea a ales cariera de ziarist. A lucrat multi ani la „Steagul Rosu”, ziarul de partid al regiunii Bucuresti, în redactia cãruia a fost coleg cu Nadia Constantinescu, sotia viitorului presedinte al tãrii.
De la acest ziar a trecut apoi la „Scânteia”, organul CC al PCR, fiind mai întâi corespondent pentru judetul Ilfov, apoi redactor pe probleme agrare în redactia centralã. Cei din redactie si-l amintesc ca un om modest, deschis, plin de umor. Lui Florea, care semãna izbitor cu Nicolae, i se întâmpla deseori sã fie confundat cu seful statului. Poate si de aceea, Elena avea o atitudine foarte rece fatã de Florea, tinut cel mai la distantã de „curtea prezidentialã”. Fratii Ceausescu se reuneau de Sfântul Nicolae, când, potrivit obiceiului românesc, nu se fac invitatii la cel sãrbãtorit.
Florea Ceausescu a intrat în conflict cu câtiva satrapi locali în urma unor articole scrise în „Scânteia”. Cazul Duzineanu, despre care multi ieseni îsi amintesc, a stârnit furia prim-secretarului de la judeteanã sau a lui Ion Dincã, vizat direct de un articol care blama condamnarea unui inginer agronom din Cãlãrasi la ordinul lui Ion Te Leagã.
Dupã Revolutie, multi colegi de la „Adevãrul” i-au întors spatele. S-a pensionat. Trãieste în Bucuresti, unde are un apartament. Duce o viatã normalã.
Nicu Ceausescu fusese pregãtit pentru preluarea puterii
A fost cel mai implicat politic: prim-secretar al CC al UTC, ministru al Tineretului si, apoi, pânã în decembrie 1989, prim-secretar PCR al Sibiului. El era pregãtit pentru a prelua puterea de la tatãl sãu. A fost arestat la 22 decembrie 1989 si adus în Studioul 4 al TVR de cãtre revolutionari, dupã ce fusese rãnit cu o loviturã de cutit. La 21 septembrie 1990, Tribunalul Militar Bucuresti l-a condamnat la 20 de ani închisoare. Pe 3 iunie 1991 i s-a redus pedeapsa de la 20 de ani la 16 ani detentie. În noiembrie 1992 a fost condamnat la cinci ani închisoare pentru port ilegal de armã. A fost pus în libertate conditionatã pe motive medicale. Pe 16 septembrie 1996, Nicu Ceausescu a fost internat, în stare gravã, la Spitalul Clinic Universitar cu diagnosticul cirozã hepaticã cronicã. Dupã douã zile a fost transportat la o clinicã din Viena, unde a si murit la 30 septembrie în acelasi an. Avea 43 de ani. A fost cãsãtorit întâi cu Poliana Cristescu, iar apoi cu fiica lui Radu Constantin, lider comunist.
Ilie Ceausescu stia cã fratele sãu urma sã se retragã
Ilie Ceausescu, frate al dictatorului, a fost adjunctul ministrului Apãrãrii si secretarul executiv al Consiliului Politic al Armatei, pânã la 22 decembrie 1989. A condus mai multi ani Institutul de Istorie Militarã. Dupã Revolutie a fost acuzat si judecat pentru instigare la omor deosebit de grav în Revolutia de la Cluj. Ilie Ceausescu a mai spus cã bãnuia cã fratele sãu stia de aparitia evenimentelor din 1989, deoarece, din stenograma întâlnirii Nicolae Ceausescu – Mihail Gorbaciov, din 4 decembrie ’89, rezulta cã presedintele URSS l-a întrebat: „De unde stiti dumneavoastrã cã veti mai trãi pânã în ianuarie?”. Declaratiile fãcute de dictator la procesul sumar de la Târgoviste par sã confirme ipoteza lui Ilie Ceausescu. Pe holurile tribunalului, Ilie Ceausescu a declarat presei cã, din datele pe care le avea în 1989, reiesea cã la alegerile pentru Marea Adunare Nationalã, care trebuia sã aibã loc în martie 1990, Nicolae Ceausescu intentiona sã se retragã. Ilie Ceausescu a murit pe 3 octombrie anul trecut.
Andruta Ceausescu, condamnat la 15 ani de închisoare
Generalul în rezervã Andruta Nicolae Ceausescu, si el frate al despotului, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate Bãneasa. A fost inculpat singur într-un dosar, fiind acuzat de complicitate la genocid. A fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, deoarece, în decembrie 1989, în calitate de comandant al Scolii de Ofiteri de Securitate, a dat ordin elevilor sã tragã în manifestantii care protestau fatã de regimul comunist în Piata Universitãtii din Bucuresti. A stat în arest din 1990 pânã în august 1994, când a fost eliberat, pe motiv cã suferea de afectiuni hepatice si renale. El a fost reîncarcerat pe 28 ianuarie 1998, în arestul Penitenciarului Jilava, pentru a executa restul de 11 ani de închisoare, din pedeapsa de 15 ani de detentie datã de cãtre Curtea Supremã de Justitie. În scurt timp a fost iarãsi eliberat, pe motive medicale. A mai rezistat diabetului si cirozei hepatice pânã la 14 decembrie 2000, când si-a dat obstescul sfârsit. Avea 76 de ani.

Ceausestii, condamnati înainte de judecatã
Ovidiu Gheorghiu si Dorin Cîrlan, membrii plutonului de executie de la Târgoviste, mãrturisesc
Adjutantul-sef Octavian Gheorghiu a fost unul dintre cei trei „cãlãi” ai cuplului dictatorial. Dupã ce i-a împuscat pe Ceausesti, nici nu s-a îmbogãtit, nici n-a cãpãtat putere. I-au rãmas doar niscai gânduri negre, care-i mai bat uneori la usã, noaptea, chiar si dupã 14 ani.
Dimineata zilei de 25 decembrie 1989. Colonelul Cantuniari, comandantul Regimentului de parasutisti de la Boteni, face revista de front. „Vreau opt voluntari pentru o misiune cu 10% sansã de întoarcere. Sunt teroristi pe Bucuresti – Pitesti”. Opt oameni ies în fatã.
Se îmbarcã în douã elicoptere. Decoleazã. În aer primesc un nou ordin: aterizati pe Ghencea. Pe Ghencea se trãgea. Din TAB-urile parcate pe stadion ies: Stãnculescu, Mãgureanu, Gelu Voican si toti ceilalti care vor face parte din completul de judecatã a cuplului Ceausescu. Urcã în elicoptere fãrã nici o vorbã.
În aer, din nou, se schimbã ordinul. Destinatia – Târgoviste.
„Aici sã-i împuscati”
„Am fost surprinsi sã aterizãm în curtea unei unitãti militare, îsi aminteste Octavian Gheorghiu. Generalul Victor Stãnculescu ne priveste. Tu, tu si tu, veniti cu mine. Eram eu, Boieru si Cîrlan. Ne spune: vedeti TAB-ul ãsta? Înãuntru sunt Ceausestii. Dacã n-am fi fost zdrobiti de obosealã, am fi hohotit de râs: putea sã fie si Papa Pius. Ei erau. I-au bãgat în salã, la judecatã. Boieru a pãzit usa pe dinãuntru, eu cu Dorin, pe dinafarã. Aveam ordin sã tragem dacã cineva, oricine-ar fi, se apropia de usã. Stiam si ce urma sã se întâmple: generalul Stãnculescu ne arãtase zidul si ne spusese: «Aici o sã-i împuscati». Erau, asadar, condamnati înainte de-a fi judecati”.
„Le-am dat o sansã”
„Am auzit procesul prin usã. El striga tare: «Nu spun nimic decât în fata Marii Adunãri Nationale». Se auzea si ea «Taci, Nicule!». La sfârsit a iesit Lucescu, avocatul lor, cam agitat. Ne-a zis: «I-am întrebat dacã nu vor sã recunoascã faptul cã nu sunt sãnãtosi mintal. Au refuzat. Le-am dat o sansã si au refuzat...». Ar fi fost interesant ce-ar fi fost dacã Ceausestii spuneau cã sunt ticniti. I-ar fi condamnat si asa? Am primit ordin sã-i legãm. Ea tot striga: «Copiii mei!». Eu am legat-o. Si-am si înjurat-o, sã tacã. I-am pus la zid, câtiva pasi înapoi si pac! Am golit încãrcãtoarele. Boieru s-a dus, cu arma fumegând în mânã, cãtre completul de judecatã care asista. Le-a strigat: «Am fãcut-o pentru colegii care au murit la Televiziune». 11 parasutisti muriserã pe 22”.
„A fost bine? A fost rãu?”
„Am luat cadavrele, le-am suit în elicopter, am luat si «pasagerii de la Bucuresti», i-am depus pe Ghencea, cu escalã Otopeni. Ei s-au cãrat înapoi cu TAB-urile, noi am pus mortii pe gazon si-am asteptat. Am asteptat mult si bine. Spre searã a venit ordin sã ne întoarcem la bazã. Sã lãsãm cadavrele acolo. Dar cui? Sã le mãnânce câinii? În preajmã se trãgea. L-am chemat pe un locotenent tânãr si i-am zis cã-i lãsãm în grijã niste colete. «Cine sunt?» «Nu-i treaba ta!» Ne întoarcem la unitate. Am tãcut. Unul si-a scos casca si m-a întrebat dacã a albit. Nu albise. La bazã ne asteptau plângând Cantuniari si comandorul Suciu. Cel care a cãzut apoi la mijloc, cu «Tigareta II». Mult timp ne-am întrebat: a fost bine ce-am fãcut? A fost rãu? În fond, suntem militari, nu cãlãi. Nu i-am împuscat cu plãcere, ci, as zice eu, din necesitate. Soarta le era dinainte pecetluitã”. (Valentin Zaschievici)

La exact 14 ani, nici o orã mai mult, de la momentul în care a tras un încãrcãtor întreg în capul Elenei Ceausescu, fostul plutonier de parasutisti Dorin Cîrlan rememoreazã deziluzionat acea zi care avea sã-i schimbe viata din rãu în tot mai rãu.
Povesteste Dorin Cîrlan: „În drum spre zid, eu eram în spatele lui Ceausescu. S-a întors, s-a uitat în ochii mei. Cãpitanul Ionel Boeru trãgea de el, îl ducea pe sus. A strigat: «Trãiascã Republica Socialistã România liberã si independentã!» si a început sã cânte ca pentru el «Internationala». Atunci Ionel s-a pierdut, nu stiu cum, i-a izbit pe amândoi de zid si a tras cu automatul de la sold.
Ea cãzuse într-o pozitie ciudatã, avea pulpele dezgolite si se zbãtea… I-am tras un încãrcãtor în cap, am vãzut cum sãreau pe mine bucãti de os, sânge, dar nu-mi dãdeam seama de grozãvie. Nu stiu ce instincte animalice s-au descãtusat atunci în mine. Atunci a apãrut si generalul Stãnculescu, m-a vãzut galben si înlemnit si mi-a spus: «Dã-o, bã, în mã-sa, stii cât rãu a fãcut tãrii!».”
Dorin Cîrlan a plecat în „misiunea de gradul zero” alãturi de Octavian Gheorghiu si de camarazii lor.
Mãgureanu voma
Despre completul de judecatã, îmbarcat în elicoptere pe Ghencea: „I-am recunoscut doar pe Stãnculescu, Voican Voiculescu, Virgil Mãgureanu. Ãsta, pânã la Târgoviste, a vomat tot timpul într-o gãleatã. Nu stiam atunci cã însotim tribunalul exceptional. Cum am aterizat la Târgoviste, Stãnculescu ne-a spus cã îl vor judeca pe Ceausescu si cã cine se oferã sã ducã misiunea pânã la capãt – si s-a uitat la zid… Am înteles despre ce era vorba… Ne-am oferit toti opt care plecaserãm din Boteni, am zis asa, un DA anemic, da’ Stãnculescu a zis: «Nu, un pas în fatã!»
Fãrã somatie
Am pãsit toti opt. Si atunci generalul a zis: «Numai tu, tu si tu». Adicã eu, Ionel Boeru si Octavian Gheorghiu. La ceilalti le-a dat misiuni exacte. Eu am pãzit intrarea în sala de judecatã. Aveam ordin sã trag fãrã somatie în oricine voia sã intre si dacã eram atacati, din interior sau din afarã, aveam ordin de la Stãnculescu: intrati în salã si executati foc asupra sotilor Ceausescu. Dupã ce i-au scos din salã, în 10 minute erau morti. Am tras noi, cei trei, a tras un soldat, sofer, si a mai tras unul cu mitraliera de pe TAB, adjutantul Costicã Stoican. Abia dupã aceea au iesit în curte Stãnculescu, Voican, Mãgureanu si ceilalti. A semãnat mai mult a linsaj decât a executie…”
„Totul, de când a început Ceausescu sã cânte si pânã au murit amândoi, a durat, cred, vreo 30 de secunde” – îsi aminteste Cîrlan… „Pe urmã, repede, în 10 minute, «coletele», cum le spuneau ei, cadavrele adicã, au fost învelite în foi de cort si în pãturi, urcate în elicopter, iar noi am decolat imediat. Nu mai era loc în elicopter, am stat cu fundul pe Ceausescu, o sãptãmânã i-am purtat sângele pe pantaloni. Am fãcut o escalã în unitate, la Boteni, acolo s-a dat ordin sã rãmânã la sol patru dintre noi, printre care si eu… Ceilalti au decolat cu cadavrele… “
Regret
Mintit de superiori, supus la tot felul de presiuni, mutat de colo-colo, Dorin Cîrlan a trecut în rezervã, cu ordonanta, pensie nu are, a divortat si a rãmas fãrã casã, doarme pe unde apucã, o face când pe soferul, când pe garda de corp. „Acum regret cã l-am împuscat pe Ceausescu… Pe el l-am iubit, l-am idolatrizat, dar am tras, am tras… Pe el îl va judeca istoria. Eu, cãlãul, am pierdut totul”, încheie Dorin. (Viorel Ilisoi)

Gavroche a ajuns PSD-ist de Cornetu
Simbolul Revolutiei trãieste modest, dar a intrat în politicã
Într-o altã tarã ar fi trãit ca un rege. În România trãieste dintr-un salariu de sofer, într-un apartament modest si înghesuit din Pantelimon. De parcã nu ar fi fost simbolul Revolutiei.
Dupã decembrie 1989, viata i-a oferit lui Florin Vieru, supranumit Gavroche al României, mai multe necazuri decât bucurii. A fost si somer, a avut si datorii la întretinere, dar si probleme cu Justitia, fiind condamnat pentru furt. Abia de un an încoace trãieste mai bine.
SOFER. A intrat si în politicã. Constantin Bebe Ivanovici l-a fãcut vicepresedinte la grupul de tineret al PSD din Comuna Cornetu. Un an si jumãtate a fost soferul personal al lui Bebe Ivanovici. Si acum este sofer, dar al unui om de afaceri, si are un salariu, zice el, „decent”.
COLEGII CERSETORI. Nu-i bai. Nu e singurul revolutionar cu o viatã destul de grea. „Îmi pare rãu de oamenii care s-au sacrificat. Plânge sufletul în mine când vãd colegi revolutionari cersind. Sã tineti minte. Sunt revolutionari care fac foamea, sunt purtati pe drumuri, nu sunt luati în seamã.” Asa vorbeste, dupã 14 ani de promisiuni si neîmpliniri, Florin Vieru, acum în vârstã de 28 de ani.
O BUCATÃ DE PÃMÂNT. Are brevet si certificat de revolutionar si cam atât. „Îmi doresc o bucatã de pãmânt sã-mi construiesc o casã. Poate s-o rezolva”, spune Gavroche. Deocamdatã trebuie sã se multumeascã doar cu apartamentul strâmt, pe care si l-a cumpãrat si unde locuieste cu sotia, Beatrice, fiica acesteia din prima cãsãtorie si fiul sãu, Adrian Alexandru, în vârstã de trei ani. (Lavinia Tudoran)
Momentul eroic
În 1989, fotografia lui Vieru, atunci un pusti de 14 ani din comuna Dobroesti, cu steagul gãurit înfãsurat în jurul corpului a fãcut înconjurul lumii. A venit de acasã, de unde a furat steagul de pe clãdirea Primãriei, si a ajuns în Bucuresti în mijlocul revolutionarilor. Ziaristii francezi l-au surprins în memorabila fotografie de pe coperta „Paris Match” si i-au spus Gavroche, dupã numele eroului lui Victor Hugo. În scurtã vreme a devenit simbolul Revolutiei Române. Vieru mai are un singur numãr din „Paris Match”. De câte ori îl rãsfoieste îi revine speranta într-o viatã mai bunã, de erou.

De ce s-a sinucis Elena Stãnculescu
Sotia generalului Stãnculescu s-a sinucis într-un chip care a descumpãnit pe mai putin cunoscãtorii firii omenesti. Dispãruta a invocat, în biletele lãsate, hãrtuirea la care a fost supus sotul în ultimii ani.
Pentru a întãri aceastã semnificatie, ea si-a datat înscrisurile cu 22 decembrie, ziua în care fostul ministru al Apãrãrii Nationale a schimbat soarta evenimentelor. Preluând comanda de la Vasile, el a ordonat armatei sã fraternizeze cu demonstrantii si i-a dus pe Ceausesti la elicopter. Dupã pãrerea mea, nu le-a înlesnit fuga, cum s-a scris, ci i-a trimis la Târgoviste, via Snagov, unde comandantul Kemenici primise ordin sã-i iluzioneze cã-i protejeazã de atacurile fortelor strãine (în acest scop se simulau atacuri grozave împotriva unitãtii) pânã când generalul Stãnculescu restabilea situatia. Descumpãnirile unora la motivul invocat în bilete de Elena Stãnculescu îsi au cauza în reducerea durerii omenesti doar la nivelul celor care tin de fiziologie. Sub acest unghi, e greu sã crezi cã se poate sinucide cineva altfel decât din faptul cã nu mai are ce mânca sau din faptul cã-l însalã nevasta. Celor care s-au uimit de motivatia în plan moral trebuie sã le reamintim cã existã si sinucideri din onoare.
Am cunoscut-o pe sotia generalului, fiind unul dintre jurnalistii care, pe vremea regimului CDR-ist de tristã amintire, am scris împotriva hãrtuielii la care au fost supusi Victor Stãnculescu si colonelul Kemenici (în viatã), dar si Stefan Guse, Vasile Milea (post-mortem). Am fãcut-o si voi continua s-o fac, deoarece, asa cum am arãtat de nenumãrate ori, nu putem judeca penal Istoria.
Ordin si moralã
La Timisoara, la Bucuresti, la Cluj, armata s-a confruntat cu o situatie iesitã din comun, definitã prin conflictul dintre datoria de a îndeplini ordinul dat si datoria de a nu reprima o revoltã pe care toti militarii de la general pânã la soldat o considerau si a lor. Nu întâmplãtor, am evitat expresia a trage în popor, exploatatã pânã la deselare în ultimii ani, pentru formula a reprima. Asta deoarece rãmân convins, dupã 13 ani de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, cã, exceptie fãcând cazurile de provocare fãtisã, armata n-a tras. Victimele zilelor anterioare lui 22 decembrie sunt persoane izolate din multime. Martori mai onesti, care refuzã politizarea adevãrului, recunosc cã s-a tras din altã parte decât din fatã, unde erau militarii. Dar chiar si fãrã aceste mãrturii, minima cunoastere a vietii ne spune cã un pluton adus în fata unor demonstranti nu trage selectiv. Ori trag toti soldatii deodatã, fãcând mãcel, ca în 1929, la Lupeni, ori nu trage nici unul.
Pretext si realitate
Cu toate acestea, sub regimul Constantinescu s-a început o adevãratã vânãtoare de vrãjitoare. Pretextul invocat: sã se facã victimelor dreptate. În realitate, motivul era altul, fãrã nici o legãturã cu dreptatea. S-a urmãrit un scop politic meschin. Acela de a lovi în Ion Iliescu, aflat la vremea respectivã în opozitie, acuzat subtil de a-i fi protejat pe generali, inclusiv pe generalul Stãnculescu. Dacã fostul regim ar fi actionat în planul înalt al moralei, n-ar fi fost pus sã instrumenteze dosarele însusi Dan Voinea, procurorul din Procesul Ceausescu. Orice politician moral l-ar fi lãsat pe linie moartã si nu l-ar fi promovat ca sef al Parchetelor Militare, fie si pentru cã numele lui apare în toate enciclopediile lumii la capitolul Procese abjecte. Noua putere, a lui Ion Iliescu si a lui Adrian Nãstase, stând si ea sub semnul oportunismului, n-a avut curajul sã înfrunte gãlãgia unor ziare si a unor cercuri care au continuat, dupã cãderea regimului Constantinescu, ura oarbã, imbecilã de pe vremea când erau rãsfãtatele puterii alese în 1996. Chiar si acum, când generalul Stãnculescu traverseazã o tragedie, un ziar care i-a fost si-i este dusman a scris un pamflet numindu-l generalul-infractor. Meritã mentionat acest caz, pentru cã el ne face sã întelegem de ce au perceput românii guvernarea CDR-istã ca pe un cosmar. Era o guvernare absurdã, întemeiatã pe ranchiunã, influentatã de intelectuali sterpi, frustrati, o guvernare fãrã o minimã întelegere a vietii.
Elena Stãnculescu a trãit, alãturi de generalul Stãnculescu, drama hãrtuielii pe motive politice. A fãcut însã gestul suprem sub guvernarea PSD-istã. Aparent, fãrã logicã. Dupã 2000, actualul regim a introdus recurs în anulare si actualul regim a fãcut ca Înalta Curte de Casatie sã amâne de câteva ori sentinta pe motive de procedurã. A fãcut-o acum, pentru cã abia acum, sub regimul PSD, a ajuns la deprimare absolutã. Ion Iliescu e seful statului si datoritã lui Victor Stãnculescu. Adrian Nãstase e premier si datoritã lui Victor Stãnculescu. Fãrã gesturile decisive ale generalului, alta ar fi fost soarta celor doi. Si iatã cã în timp ce Ion Iliescu se plimbã de la o sindrofie la alta, vorbind despre evenimentele din decembrie 1989, în timp ce Adrian Nãstase apare la televizor depunând coroane de flori, Victor Stãnculescu, cel care si-a riscat viata ordonând armatei sã fraternizeze cu demonstrantii, spunându-le celor doi Ceausesti sã meargã la Târgoviste, scotându-i din Comitetul Central, nu numai cã e uitat, dar, mai mult, e si un om pe care-l asteaptã 15 ani de puscãrie.
Deprimare absolutã
Elena Stãnculescu a fost purtãtorul de cuvânt al generalului în fata puterii de azi, în fata societãtii românesti, în fata noastrã, a tuturor. Iubindu-si sotul pânã la dramatism, asumându-si deplin toate trãirile acestuia, ea s-a sinucis. A fãcut-o în locul generalului. A fost veriga slabã din personalitatea altfel puternicã, stãpânã pe sine, a lui Victor Stãnculescu. Gestul ei ne explicã pânã unde a ajuns însusi generalul cu disperarea. Pentru ca Ion Iliescu sã fie azi presedinte, pentru ca Adrian Nãstase sã fie prim-ministru, pentru ca Ioan Mircea Pascu sã meargã la simpozioane NATO, iar Mircea Geoanã sã fie partener de dialog cu americanii, generalul Victor Stãnculescu a trãdat. Ce infern poate fi în sufletul unui om care stie ce rol a avut el în ridicarea unei clãdiri somptuoase, vãzând cã cei dinãuntru îl tin pe la usi, ba mai mult, cã-i alungat de acolo cu pietre!
Sperante înselate
Dacã de la regimul Constantinescu generalul Victor Stãnculescu nu se putea astepta la nimic bun, fostul presedinte apartinând altei lumi, nu acelasi lucru se poate spune despre regimul Ion Iliescu. Victor Stãnculescu stie cã actualul presedinte al României stie ce rol au jucat Victor Stãnculescu, alti generali si nu numai generali, dar si personaje civile din umbrã, în victoria Revolutiei. Si, desi stie, desi a lucrat împreunã cu ei, le-a cerut ajutorul, s-a bazat pe ei în cariera sa de început, domnul presedinte evitã sã le recunoascã public importanta.
De ce evitã asta Ion Iliescu? Pentru cã domnia sa are marota revoltei spontane, a unei revolutii în care strada a decis totul, politicienii, militarii fiind absolut secundari. În aceste conditii, în acest an, mai mult ca niciodatã, confruntat cu atacuri vizând lovitura de stat, Ion Iliescu a exagerat pânã la paroxism rolul strãzii. Ar fi fost normal ca acum, la 14 ani de la prãbusirea comunismului, sã se recunoascã public si rolul avut în Revolutie de personalitãti. Fie si pentru cã teza lui Marx privind rolul determinant al maselor în istorie, personalitãtile fiind niste marionete ale strãzii, e complet falsã.
Ion Iliescu exagereazã aceastã revoltã spontanã si pentru cã se teme. Nu numai de consecinta logicã a recunoasterii rolului personalitãtilor – acceptarea tezei complotului sau mãcar a minimei pregãtiri anterioare –, dar si de scandalul care ar izbucni dacã ar aduce în prim-plan, la comemorarea Revolutiei, si pe cei care, precum generalul Victor Stãnculescu, au contribuit decisiv, nu în stradã, ci în birouri, la victoria Revolutiei.
Lectie de curaj
Tãria unui mare om politic, si ceea ce-l face sã fie si om istoric, stã în capacitatea de a înfrunta la un moment dat presiunea exercitatã de contemporani pentru a-l obliga sã facã un anumit lucru sau sã declare un anumit lucru.
Nici unul din liderii României de azi n-are aceastã tãrie. Sinucigându-se, Elena Stãnculescu le-a dat o lectie de curaj. Si de bãrbãtie. (Ion Cristoiu)

Note:



Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Este foarte greu sa traiesti in Romania dupa ce ai trait intr-o tara civilizata, nu ca noi am fi necivilizati dar scuze cam asa este in comparatie cu lumea a 3-a unde eu am trait aproape 5 ani. Noi in Romania traim in lumea a 20-a sau si mai mult daca cei din lumea a 3-a sunt catalogati astfel si cu toata criza economica pe care o traverseaza o duc mai bine decat romanii nostri. Pacat, suntem in Europa si nimic mai mult.....

Stimate Domnule Andre Morariu,

Ma surprinde in mod neplacut suficienta Domniei Voastre in a emite judecati de valoare asupra literaturii romane luind in considerare si ca punct de referinta numai un...almanah literar din 1985 sau 1986 ce poarta fotografia impuscatului in frunte, deci provine din galeria literaturii ideologice de partid si de stat din epoca, neconcludenta in ceea ce priveste o reprezentativitate chiar si numai teoretica a fenomenului literar romanesc. Acest fenomen literar include, daca este sa doriti a fi obiectiv si a face o cercetare stiintifica a chestiunii, si literatura oficiala a propagandei, si literatura de rezistenta (rezistenta prin cultura, evident), si literatura disidentei, si literatura carcerala, si literatura exilului, si literatura de sertar...si citeva inca alte sectiuni (de care ar fi fost bine macar sa fi auzit si Domnia Voastra, pentru a face un dialog in cunostinta de cauza aici, iara nu o runda de pugilism). Oricum, va admir pentru curajul de a emite pareri atit de categorice intr/o chestiune pe care se vede ca nu o stapiniti (dar asta imi dovedeste o data in plus ca sinteti intr/adevar roman, ca va pricepeti desigur la fel de bine la politica, la fotbal, la agricultura si la meteo, ca aveti o profunda aversiune fata de toata familia de concepte ce insoteste familia de cuvinte "roman"- episod masochist pe care il traverseaza astazi toti conationalii nostri, pe buna dreptate, doar de la noi a plecat la Paris si marele Emil Cioran, care de citeva ori se jurase ca nu va mai vorbi niciodata romaneste, atit de suparat si ingretosat era de Romania, sau daca mergem cu memoria si mai in urma, insusi Caragiale s/a autoexilat la Berlin catre sfirsitul vietii lui, cuprins de sila fata de ratarea si inutilitatea eforturilor de a construi in spatiul romanesc idei coerente, democrate si progresiste... ).
Pentru a va ajuta sa deveniti insa un pic mai sceptic in agresivitatea aroganta a sentintelor...globalizatoare, eu va recomand cu caldura sa achizitionati, bunaoara, volumele din seria "Unde scurte" ale Doamnei Monica Lovinescu(una dintre marile noastre scriitoare si femeie critic de literatura si cultura, stabilita la Paris in anii 40 si care a tinut timp de decenii cel mai important, consistent si consecvent jurnal critic al evolutiei literaturii romane, pe care l/a difuzat cu acribie prin Radio Europa Libera, care devenise practic o adevarata Academia de Cultura Libera a Romaniei sub totalitarism), sa mai achizitionati cele trei volume ale Jurnalului ei, precum si lucrarea cu caracter autobiografic "La apa Vavilonului", primele carti fiind scoase la prestigioasa editura Humanitas. Veti gasi acolo opera celei mai importante constiinte critice a literaturii noastre dintotdeauna, care a consemnat, in ordinea aparitiei lor dintre anii 40 si 90, tot ce , fenomenologic, aparea si se manifesta in tara sau in exil, ma refer la carti, curente literare, curente ideologice, atitudini politice, atitudini personale sau de grup ale scriitorilor s.a. Ar fi bine sa mai cititi opera critica asupra literaturii romane a lui Nicolae Manolescu, sau lucrari asemanatoare semnate de Mircea Martin, Al. Cistelecan, Ion Simut, Mircea A. Diaconu, Marin Mincu etc...Am senzatia ca va lipsesc lecturile fundamentale in aceasta chestiune, si tocmai de aceea veniti cu o atitudine ostila atit de evidenta, incit pentru o clipa mi se parea ca sinteti chiar importiva dialogului.
Mais, non, mi/am spus in sinea mea. Trebuie sa/i dam acestui Monsieur sansa de a deveni ceea ce se doreste, in cheie socratica, maieutica, ori pentru aceasta dialogul nu trebuie intrerupt, caci Domnia Sa, traitor la Paris fiind, este, sau macar se straduieste sa fie un bun european, adica un coseur desavirsit si un partener de dialog intelept.
Alors, e bine sa stam de vorba, si e bine sa va informati neincetat, dar nu din almanahuri(care sint producte de divertisment si subcultura), ci din operele fundamentale, cele teoretice, cele critice, cele beletristice. Nu conteniti sa sperati ca veti atinge cindva conditia de gratie a intelectualului, or aceasta este : nu conteni sa te informezi, nu conteni sa te indoiesti.
Va iert, in consecinta, si pentru graba de a ridica primul piatra si de a condamna in bloc toata literatura romana: banuiesc ca nici nu v-ati dat seama ca, procedind astfel, nu faceti decit sa reiterati experienta de tip totalitarist-cine nu e cu noi, e importiva noastra.
Eu, una, intorc si celalalt obraz, va intind mina si va invit sa nu conteniti a exersa dialogul de pe pozitiile polemicii cordiale...

de fapt nu e vorba de nici o poveste; sa presupunem ca tipa era intr-o stare de melancolie, mai mult decat normala...n-as vrea sa spun o stare vecina cu nebunia...pe care ii place sa o experimenteze;se creaza mai multe planuri pe care ea le traverseaza cu prea multa usurinta si starea de vis pare sa o invadeze...si de-aici teama....sau ai putea sa tragi simplu concluzia,"tipa e nebuna!"
oricum, merci de mesaj!

Pe 11 august se va putea vedea unul dintre cele mai frumoase spectacole naturale: ploile de stele cãzãtoare ale Perseidelor, a informat marþi directorul Institutului Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi.
În noaptea de 11 spre 12 august, Pãmântul traverseazã coada cometei Swift-Tuttle. Se pare cã, în jurul orei 1,00, se va înregistra maximul fenomenului - vor fi cam 100 de "stele cãzãtoare" pe orã.
Ploaia de stele cãzãtoare se poate observa, potrivit directorului Institutului Astronomic al Academiei Române, departe de luminile oraºelor, în acest fel putându-se vedea mai bine particulele cometare care intrã în atmosferã si ard.
Pentru amatorii de fotografii astrale este o bunã ocazie de a imortaliza un spectacol impresionant, folosind un obiectiv cu deschidere mare, îndreptat cãtre Perseu. Este preferat un film 400 Iso, pentru cã, oricât de luminosi vor fi meteorii, ei trec foarte repede si au doar puþin timp ca sã impresioneze pelicula fotograficã, a precizat Magda Stavinschi.

Cred ca atentatele sunt peste tot, la fel ca si extremistii...
Eu nu fac politica în tarile unde ma duc si nu-i problema mea... fiecare sa-si mature la ei acasa, este valabil si pt. Yemen si yemeniti...

viata in Yemen s-a schimbat mult in ultimii ani, desi sunt inca enorm de multe lucruri de facut...si de educat...
cred ca din cauza culturii diferite, avem tendinta sa judecam diferit si nu întotdeauna din acelasi unghi de vedere...

Cred ca in Yemen nu extremistii reprezinta o amenintare, ci mai repede instabilitatea politica si lipsa de distractie, ocupatii extra-profesionale si de organizare intre ei a strainilor care traiesc acolo...
este vorba de Sana'a, ca toti se înghesuie acolo...:)

de cum iesi din capitala si te duci pe malul marii, Mokha, Khukha, Hodeidah, Mukhala, Aden, etc mentalitatile se schimba si viata la fel...
este prea cald pentru politica si fundamentalism...si te poti distra putin si trai linistit, cu conditia de a nu te eterniza ani întregi...

femeia yemenita, chiar daca prefera voalul, este cultura ei, a evoluat mult, sunt doctori, sefi de intreprinderi, ingineri, farmaciste, profesoare si chiar vânzatoare in magazine, cu salul pe cap, dar mai gândeste-te, in RO la tzara se poarta la fel baticul...

în general strainii sunt respectati cu conditia de a le respecta traditiile lor, iar yemenitii sunt de o ospitalitate nemaipomenita.
femeia ??? depinde ce face...daca este îmbracata decent sau este în "micro" (mini-sort, mini-jupe, decolteu pâna la buric, etc)
nimeni nu te apostrofeaza, nu te fluiera, este "haram"-interzis

eu am umblat îmbracata normal, rochii fara mâneca, lungi ca asa-i moda, sau pâna la glezne, putin decoltate, iar la mare ma scald in costum 2 piese normal, chiar daca alaturi se scalda femei yemenite cu rochie lunga neagra pe ele...

femeile yemenite nu sunt nemultumite de situatia lor si se îmbraca, în casa lor si în absenta strainilor, mai ceva sexy decât noi în EU. Calatoresc mult prin strainatate, cu familia, sau in vacante in Egypt...
Ele gasesc portul voalului un avantaj -este o chestie de cultura...

instabilitatea politica datorita razboaielor tribale, sau a triburilor contra guvernului (ca vor bani mai multi), este in nord, in munti, la sute de kms, si chiar daca triburile coboara la Sana'a, nu se duc nici o data la mare, nu traverseaza desertul sau Tehama...

guvernul yemenit controleaza bine alertele de atentate, ultimele zile erau amenintari de Al-Kaida... si securitatea strainilor este asigurata la maximum..
probabil ca reputatia Yemenului vine si din cauza pozitiei ferme pe care au adoptat in privinta Israelului si faptului ca nu accepta intrarea in Yemen a cuiva care are o viza israelita pe pasaport,
dar asta este problema lor, nu a mea..

când te duci intr-o tara sa lucrezi, sa pui bazele unei noi industrii, cum este cazul meu (nu exista nici o uzina-industrie locala de produse cosmetice, parafarmaceutice si paramedicale) care corespunde la o cerere,
nu te amesteci in problemele politice interne sau externe ale tarii respective...asta este problema lor...

Cum se descurca zodiile in cazurile de moarte
clinica?

Berbec-" Cine-i seful aici? Vreau sa-l vad pe Zeul
Suprem acum! Sunt mort? Zau, nu am crezut ca mi se
poate intampla chiar mie!! De unde pot sa fac rost de
un palat de cristal luminat ca ala??"

Taur: Parasindu-si corpul, Taurul realizeaza ca nu
mai are stomac si se intoarce instantaneu in corp,
fara sa vada tunele, lumini sau entitati ceresti, ceea
ce il face sceptic pentru tot restul vietii

Gemeni: Ideea de baza in cazul Gemenilor nu este
experienta in sine, ci felul in care o pot infrumuseta
atunci cand o povestesc ( sau o scriu) . De vreme ce
Gemenii se simt bine in orice lume, mai putin intr-una
fara telefoane, internet sau alte mijloace de
comunicare, se intorc in corp destul de repede- iar
gura are tendinta de a functiona inaintea restului
corpului

Rac: Racii traiesc cam 125 ani si, in general, nu au
de-a face cu moartea aparenta. In schimb, din cand in
cand, se pot apropia de ceea ce restul numesc "
viata", atunci cand isi fac curaj sa iasa din casa
pentru cumparaturi.

Leu: " Nuuuuuuuuuuuu....NU am murit! Nu, nu nu!!
Cine-s aia in alb? Ce naiba canta acolo..? Suna
complet aiurea. Eu pot sa cant mai bine! Unde e
dirijorul? Vreau un microfon acum! Si nu ma deranjati,
decat
daca e vorba de un impresar important!"

Fecioara: Dupa 60 ore de munca in continuu, Fecioara
pica franta si paraseste corpul, ajungand intr-un
tunel de lumina ce straluceste de curatenie..insa, in
curand, incepe sa se ingrijoreze la gandul ca cei
dragi au ramas singuri si fara ajutorul ei, asa ca
revine in corp instantaneu, se ridica, spune ca e ok
si se uita la ceas pentru a vedea daca nu cumva e in
intarziere.

Balanta: In corp, in afara corpului, in corp..in
cele din urma spiritul se hotaraste sa iasa...Balanta
vede un tunel la capatul caruia se afla o fiinta
luminoasa. " Sa fie Isus? Stai asa...poate e Kwan Yin.
Hainele alea sunt stilul ei". Nereusind sa se
hotarasca
daca sa traverseze tunelul ( ce ar fi moartea daca
nu ai cu cine sa o imparti??) , Balanta se trezeste
inapoi in corp din greseala, iar primul gand este sa
deschida o agentie matrimoniala pentru suflete..

Scorpion: De vreme ce majoritatea Scorpionilor au 9
vieti, acestia sunt tentati sa experimenteze multe
feluri de moarte aparenta ( uneori provocata de ei
insisi). Cand se despart de corp, o foarte mica parte
din ei traverseaza tunelul de lumina fara a intalni o
fiinta astrala cu care sa faca sex. Intrebati pe
cine ar dori sa intalneasca la celalalt capat- 75% vor
numi vampirul preferat, iar Meduza este urmatoarea
optiune.

Sagetator: Parasindu-si corpul, Sagetatorul nu se
poate abtine sa nu rada de felul stupid in care a
facut-o. Dupa ce reuseste intr-un fel complet
aiuristic sa strapunga tunelul de lumina, refuza sa se
intoarca in corpul pe care a incercat sa il abandoneze
atata timp , printr-o serie de accidente datorate
neindemanarii proverbiale. Deoarece este foarte curios
daca religiile "organizate" sunt valide, profita de
ocazie pentru a invata cateva lucruri esentiale...pana

cand, satule, entitatile astrale, il trimit inapoi in
corp , pentru cat mai mult timp posibil

Capricorn: Capricornului ii ia ceva timp sa realizeze
ca a murit, mai ales ca pe lumea celalalta sunt locuri
speciale, amenajate ca niste birouri, in care sunt
instalati Capricornii. Un domn batran si distins le
inmaneaza un manual numit" Cum sa reusesti in
afacerile
astrale", un exemplar de "evaluarea muncii" ( pentru
profani- evaluarea faptelor bune si rele din timpul
vietii) si o nota roz (reinviere). Capricornii se
intorc destul de repede in corp, nefiind capabili sa
indure existenta non-fizica

Varsator: Varsatorul ajunge in Rai, vede ca nu este
condus prin consens si se duce in Iad, unde macar e
anarhie si regulile sunt facute pentru a fi incalcate.
Intr-un mod ironic, experienta Varsatorului e destul
de traditionala- Dumnezeu- Tatal, Sf. Petru, coruri de
ingeri, etc, deci un alt motiv pentru a opta pentru
Iad. O data ajuns acolo, il enerveaza la culme pe
Satan & co. cu ideile lor de reforme, asa ca sunt
trimisi de urgenta inapoi in corp.

Pesti: Dintr-un motiv sau altul, Pestii nu prea
obesrva moartea aparenta. In schimb, intr-o zi de
munca normala, multi Pesti spun ca vad fiinte cu
figuri suferinde care le spun intr-un mod calm sa se
intoarca in corp.

Tomorrow Never Dies!

Sare unul intr-un taxi: "La Otopeni va rog!"

O ia taxiul la goana si la prima intersectzie desi era pe rosu accelereaza si trece drept. Clientului i se face rau: " Domne' ai trecut pe rosu ! vrei sa faci un accident ?" Zice soferul:" Stai dom'le linistit, sint profesionist !".

La a doua intersectzie la fel accelereaza si trece drept pe rosu. Iarasi cleintul;' Domle esti nebun ? Ai sa ne omori!" . Soferul:" Stai linistit sint profesionist !".

E,i la a treia intersectize semaforul e pe verde; cind colo, soferul se opreste desi claxonau in spate tozti inebunitzi, si se uita bine in dreapta si pe urma bine in stinga si pe urma iar odata in dreapta si pe urma iar odata in stinga si in fine ii da drumul si traverseaza intersectzia.

Clientul a ramas paf: " Pai bine Dom'le cind era rosu ai trecut ca un bolid si la verde te-ai oprit ? De ce Dom'le ?" Soferul : "Pai sa m-asigur ca nu trece un alt profesionist !".


MMM

Nu vreau să mă leg de concepte prea subtile cum ar fi analiza critică a mediului, fiindcă nu-mi închipui ce poate fi aia. Probabil selecţia ce o facem noi la facultă: „la cursul ăsta nu-nvăţăm, că oricum n-are cum să folosească mai târziu”.

Dar nu neg că de cele mai multe ori şcoala-i paralelă cu „mediul real”. Nu se pune problema utilităţii, la ce-mi folosesc toate tâmpeniile astea. Şcoala-i şcoală, e ceva sacru şi care nu poate fi comentat. Îţi formează, vezi doamne, „capacitatea de învăţare”. Adică o cantitate imensă de cunoştinţe inutile îţi traversează creierul în scop modelator. Şi când îţi cauţi de lucru bineînţeles că trebuie să înveţi de la zero limbajul sau programele de-acolo. De altfel e cam vulgar să ceri să înveţi în facultate ce vei lucra mai târziu. Şcoala nu-ţi di mură-n gură, îţi antrenează numai mintea.
În liceu am avut un schimb de experienţă cu italienii, ocazie cu care ne-am plimbat la Torino noi şi profii. Partenerii noştri făceau numai în clasa a doişpea ecuaţiile de gradul doi de care noi ne bucurasem într-a noua. Profii erau tare mândri că ce deştepţi suntem noi şi ce proşti îs ăia. Mă gândeam ce mult ne vor folosi ecuaţiile în câţiva ani când mulţi dintre noi vor servi pe la mese, vor spăla vasele şi vor săpa pe câmpurile proştilor.

Ma-ntreb daca e cineva care sa constientizeze asa cum trebuie criza, in momentul cand o traverseaza!
…si daca se pot opri, inainte de-a intra in panica (si-n gard, cu oistea!).

Cred c-ar fi mai profitabil dac-am sti cum au traversat criza aia si ce-au invatat din ea.
Nu-s tocma-ntre doua varste, dar abia am depsit o criza si-am intrat in alta … chestie misto, daca stai sa te gandesti: fluturarea continua a supapelor ma va scuti (cine naiba poate sti?) de crize majore, mai tarziu.

societatea umana nu traverseaza o perioda prea fericita din istoria umanitatii.
in ziua de azi trebuie sa fii"smecher" si sa te "descurci" oricare ar fi modalitatea.viitorul e cat se poate de gri caci suntem cu totii condusi de oameni fara scrupule;dorinta de innavutire este la ordinea zilei.de aici se percepe si starea de pesimism pe care vrand-nevrand o traversam cu totii...
mai e o chestie dupa parerea mea.
lumea a inceput sa se plafoneze si nu mai are nici chef si nici curaj sa se indigneze.se merge din pacate "cu valul"...

sau poate totul se rezuma la un ciclu.dupa ploaie vine soare, asa zice o zicala...

ideea era ca homo sapiens atat de destept a preluat din creatia animalelor care fie vorba intre noi nu mai fac ce fac din totdeauna, pentru ca mediul incojurator este TOTAL diferit fata de acum cateva mii de ani. Iti pot da un exemplu de adaptare care m-a frapat: am vazut de nenumarate ori VEVERITE care traverseaza strada pe firele de cablu (sau ce sunt)! sigur cineva poate sa-mi spuna ca veveritele au inca in memoria colectiva reminescente de cand se plimbau prin Atlantida ;-D!

Daca stii cum se formeaza fosilele, atunci intelegi ca ele s-au format in conditii speciale si ca anumite forme de viata nu au avut nici o sansa sa devina fosile. Deci este previzibil sa nu avem o proba “materiala” a existentei lor.

Te referi cred la copacii fosilizati care traverseaza mai multe straturi, pe care creationistii ii considera dovezi ale Potopului biblic. Pe ce se bazeaza argumentul creationist? Pornind de la ideea ca copacii se deterioreaza rapid dupa moarte, ei sustin ca fosilizarea se poate explica doar printr-un proces rapid cum ar fi Potopul. In opinia lor, geologia nu poate da un raspuns pentru acest fenomen pentru ca explicatiile geologice implica fenomene lente si gradate. Deci, creationistii sustin ca ei au o explicatie a copacilor fosilizati in timp ce oamenii de stiinta, nu.

Din punctul de vedere stiintific, acest fenomen de fosilizare este descris de peste un secol si nu reprezinta nimic iesit din comun pentru geologi. Aspectul pe care se pare il omit creationistii este ca geologii admit ca procesul de sedimentare se poate petrece rapid in anumite situatii. In plus, oamenii de stiinta sint de acord ca toate aceste fosile nu au aceeasi virsta deci se exclude cauza unui potop la scara planetara. Un alt aspect pe care il omit creationistii este acela ca exista copaci care continua sa fie vii chiar inundati de apa. Un astfel de caz este cel al lacului Reelfoot, in care copacii desi au fost inundati in urma unui cutremur in anul 1812, continua sa fie vii. (Indienii Chickasaw au o legenda cu privire la formarea lacului: ei cred ca Reelfoot, un important sef de trib, s-a indragostit teribil de o printesa indiana pe nume Lumina de Stea. Cum ea a refuzat sa devina sotia lui, Reelfoot a organizat rapirea printesei. In timp ce sarbatoreau capturarea printesei in padurea de chiparosi, Pamintul s-a deschis si a inghitit intregul trib, acoperind zona de ape)
Iata o frumoasa imagine:

http://www.gorzow.mm.pl/~bebelebe/Bald%20Cyprus%20Trees,%20Reelfoot%20Lake,%20Tennessee.jpg

Pentru a stabili cit de rapid s-a produs “ingroparea” copacilor, geologii exploreaza straturile care ii inglobeaza. Cel mai frecvent straturile sint depozite fluviale, si ele pot fi rezultatul unor inundatii repetate.
Iata o explicatie grafica a modului in care s-au format aceste fosile (Joggins):

http://museum.gov.ns.ca/places/joggins/tree.htm

Eu cred ca inca odata stiinta ofera o explicatie valabila pentru acest fenomen. Este evident ca copacii pot sa reziste inundatiilor, si chiar daca mor continua sa ramina “in picioare” mult timp (asa cum s-a observat in mod direct) astfel incit sa permita procesul de fosilizare in aceasta pozitie. In acelasi timp, procesul de sedimentare datorat inundatiilor fluviale poate sa se produca rapid.

Poate ca ar trebui sa ne gandim ca modificarile biologice prin care trecem cu totii, sunt resimtite de fiecare, dar in mod diferit. Daca nu esti constient ca te schimbi, ca e ceva-n neregula cu tine, asta nu inseamna ca nu esti in plina ‘criza’.

Nu ma mira de ce nu se-nghesuie la discutii decat ‘bebelusii’ – ii prea posibil ca-n randul celor care se dau prea necopti, sa fie persoane care se-ndreapta brutal spre pa’zeci si care sa se creada inca-n floarea varstei, ignorand efectele unei menopauze (sa zicem) si refuzandu-si o batranete linistita, numai fiindca nu accepta tratamente speciale, fiindca asta ar implica sa recunoasca, “vai, incep sa-mbatranesc!”.
Ca si cand batranetea ar fi o rusine.
Mai, ma intreb de cand eram copil de ce-si ascund femeile kilele-n plus si barbatii ascund chelia, cand sunt atatea lucruri de care chiar ar trebui sa se rusineze: indolenta, intoleranta, servilismul, trufia …
De-ar fi pace-n suflet, nici fruntea n-ar fi cutata, zambetul ar fi larg, privirea senina si te-ar durea-n cur daca ti-ai largit fustele, ori cureaua.
Personal n-am intlanit barbati cu adevarat fascinanti decat peste patruzeci de ani.
Femeile-s frumoase si la 16 si la 30, dar siguranta si nobletea uneia de 40 n-o poate avea decat una de 50. : )

Ca sa nu mai spun ca incep sa cred ca pe rac il intereseaza doar povestea unei crize, nicidecum criza insasi, pe care vad c-o traverseaza cu nitel umor, un pic de ironie si-o resemnare simpatica …citez: ”uf!”
Dupa mine-s semne de om foarte stapan pe capul lui, care nu va face niciodata ceva care i-ar inrosi obrajii.

Sigur, cel mai usor lucru acum este sa interpretez, sa ma supar... si altele.
"pe rac il intereseaza doar povestea unei crize, nicidecum criza insasi, pe care vad c-o traverseaza cu nitel umor, un pic de ironie si-o resemnare simpatica …citez: ”uf!”"

De fapt, tu stii ca lucrurile nu stau asa, ca pe mine chiar ma intereseaza criza, in fenomen. Provoci. Nu e prima data. Probabil nici ultima.

"Dupa mine-s semne de om foarte stapan pe capul lui, care nu va face niciodata ceva care i-ar inrosi obrajii."

Aparent ma bagi in seama, dar de fapt ma-ngropi. N-are sens sa intru in detalii.
Sincer, n-am incredere in parerile tale, chiar daca mi-ai spune ca sunt regele lumii.
Iti doresc succes in rezolvarea problemelor personale, pe care probabil le ai.
Relaxeaza-te.

DESPRE FOTOGRAFIE

Îngerii căzuţi ne-au învăţat pe noi oamenii dansul, muzica ,pictura şi toate artele. Astfel, pe parcursul ultimei civilizaţii existente pe Terra , cea din care facem parte ne-am putut crea în timp toate vestigiile.
Suntem o civilizaţie care iubeşte urmele, indiferent de perioadele pe care le traversează.Fie că vorbim de cultura egipteană , maya sau greacă toate ne sunt înrudite într-un fel sau altul.
Aportul contemporaneităţii la acest lung şir de culturi este crearea propriilor vestigii .
Avem şansa de a ne privi propriile antichităţi mai mult ca niciodată şi asta datorită unei arte ce descinde din Pictură.

Fotografia.

Ea ne dăruieşte îngheţul efemer al timpului şi al luminii , contemplarea resturilor existenţei, a urmelor trupurilor rănite sau fără viaţă,a relicvelor sentimentelor care ne-au cutremurat sub răsăritul unui soare preistoric.
Cred în fotografia ca artă adusă din alte lumi şi dată nouă spre oglindirea fiinţei numite creaţie.

Expoziţia poate fi vizionată între 1-10 octombrie .Orele de acces sunt zilnic între 8 şi 20. Vernisajul 1 oct. a.c. ora 11

Centrul Cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor str. Mihai vodă nr. 17

01. Care este cea mai mare placere a ta? \sa-l sarut :)

02. Care este cel mai valoros lucru pe care-l ai? \ phey ....pe el :)

03. Cine te-a influentat cel mai mult in viata? \ mai multe persoane dar cel mai mult el( desi nu stie ) :)

04. In ce ai vrea sa te reincarnezi daca acest lucru ar fi posibil? \ m-as reincarna tot in mine si as trai tot in bratele lui :)

05. Care este scriitorul tau preferat? \ uuuuuuuuuuuof phey greu ... ca imi plac multe opere citite ( respectiv scriitori ) dar in ultima vreme am admirat foarte mult "scriitori" cei care si-au pus povesti-poezii-opere prin diferite jurnale online

06. Cu ce ocazie mintzi? nu e nevoie de ocazie ...cu toti mintim suntem duali ( acum din vi(zuina)ziunea mea e o diferenta intre micile minciuni si escrocheriile cu care iti faci case si vile ma rog e alt subiect


07. Ce-ti place cel mai mult sa faci in timpul liber? sa imi giugiulesc cei mai dulci ochisori negri ( dar da si iesirile cu prietenii ..ce mai in timpu liber incerci sa faci ceea ce tie iti place si iti vine in cap chiar si sa lenevesti daca asta vrei sa faci ) / dar ca sa iau asha la concret cel mai mult si cel mai mult sa ma balacesc in apa ( da evident daca sunt si ochisorii mhei negrii langa mine si mai bine )

08. Ce detesti la altii? ( fetele - expresia fizionomica si chiar comportamentala de ipocrezie - stim toti suntem ipocriti dar sa porti cu tine inclusiv pe fata uraciunea invidia si altele mai bine fii un adevarat ipocrit si nu iti mai face atatea riduri cu uitatu uratsi cu invidie la lume )mda ati putea spune ca urasc invidia e nu nici vorba la fel suntem toti inviudiosi si de ce nu , dar sa si purtam pe fata uaraciunea aia/ nu m aderanjeaza invidia ipocrtezia ci fetele lor

09. Daca ai putea sa-ti schimbi un atribut fizic, care ar fi acela? phey nu daca as putea ci incerc si ar trebui cu totii sa avem grija de aspectu nostru ca daca nu ne place ce vedem in oglinda macar sa lucram la el ( si sa nu venim cu faze ca nu aspectu fizic conteaza ...da asha e poate nu ar trebui sa conteze da credeti ac strica la un sufletel dragutz si un aspect dragutz - so incercati - si ain acelasi timp daca judecati ca lumea se uita numai la exterior defapt e si reversu ( multi oamnei cu un anumit aspect sunt eticheteati de la inceput si invers ;) defat treb sa lasam etichetele defapt oricum nu putem sa renuntam sa etichetam ..da macar sa incercam...defapt punetiva pe treaba si aveti grija de voi ca nimeni nu are in locul nostru

10. Unde si cum ti-ar placea sa traiesti? cred ca va dati seama ca zik in bratetele lui ( ochisorii aia negri pe care ii ubesc ) dar trecand mai departe :) da oamnei buni ipocerzia e in flaore pest etot si acum nu o sa fiu si o sa zik c ada vreau tot ce imi trece prin cap si sper sa imi ating telurile si daca si cu parca se plimba in barca da macar se plimba ;) o casa frumoasa un serviciu care sa imi placa un salariu bun sa ma pot rasfata ( si cand ma rasfat pe mine e clar ca si pe cei din jur ca in acest mod te rasfeti si pe tine - persoanel edin jur cei dragi ca doar nu o bsa rasfeti in adevaratu sens un nu stiu ce invitat de la oprajh sau un chinez care la ora 13 traverseaza cu bicicleta lui chinezeascva intersectia din centrul orasului in care locuieste - gata ma opresc / intr-un loc unde m-as simti bien intr-un cartier dragutz din nu stiu ce oras dragutz din nu stiu ce tara dragutza / casa sa fie dragutz mobilata si aranjata dupa gustul meu ce mai o rasfatata

11. Ce admiri cel mai mult la o femeie? hmm privirea gesturile ce mai atitudinea , pana si pe mien ma da pe spate o anumita privire sau un fel de e aprici al unei anumite femei care stie sa se faca placuta si admirata- ba chiar respectata( mai ales asta ! :) )

12. Ce admiri cel mai mult la un barbat? phey atitudinea lui felu lui de a fi atat cu mien dar mai intai il vezi in societate , felu lui de a fi sarmant si carismatic si asta ii da o anumita putere barbatie ce na ne place noua femeilorsi doi sa ne stranga bien! in brate! ca la carte! cu putere ! deocamdata eu's nebuna dupa strangerea unor ochisori negri dar mai ales dupa mainie lui ahhhhhh doamne ce maini are e nu stati linistite sunt subtirele nu haltere dar sunt asha de !!ahhhhh stie sa atinga si sa te faca sa simti prin priviri strangeri ca te atinge si te doreste - prea mult deja ma injurati urmatoarea

13. Cand si unde te-ai simti cel mai fericit(a)? de mai multe ori cu mai multe ocazii / si reversu se intampla totu treb sa fie in balance / dar momentan ma simt fericita cand ma gandesc la doi ochisori negri care stiu atat de bien sa ma stranga in brate !!!!!!!ahhh doamne :)

14. Care este personajul de fictiune pe care il preferi? ---- hmmm..... stii fictiune ar putea fi si felul meu de al il vedea pe puiu meu dulce ... felu meu de al percepe pe el ... da ma rog detalii :) )) / personaj de fictiune ...nu imi vien acum..sincer

15. Ce te caracterizeaza cel mai bine? nebunia ( va asteptati sa scriu iar mult nu :))) si eu :))))

16. Care este motto-ul tau? Mergi! :)

17. Ce ti se pare a fi "culmea durerii"? :)))) depinde /nu sincer acum sunt o groaza de chestii care ar putea sa imi vina acum in minte - da primu lucru care mi-a venit in cap a fost chiar bancul ala cu (cacofonie) culmea dureri :))) ( sa iti creasca un "neg" in talba ceva ( sincer e durere in talpa - eu m-am ars la mare nu in talpa da pe talpi :) si afost durere multe chestii fizionomice :| ma rog sunt multe :| ma intristez daca ma gandesc prea mult ( sincer am aobsrevat ca atunci cand cugetam prea mult ... nu e bine iti vin prea multe ganduri si uneori mai alaes unele proaste )

18. Ce ierti la altii? ( phey sincer na ne enervam certam unii cu altii..chestiio mie de cate nu am zis si o sa zicem ca nu am sa ierr uit si alete si tot trecem peste si nu neparat din omenie ,ci pur si simplu timpu se deruleaza vin altele care iti acapareaza-capteaza atentia so cam asha se intampal ..ma rog cand iti mai amintesti asha pe fundal iti mai bazaie asha in cap refren asha apoteotic gen " dece ?" de ce mi-a facut asta de ce s-a intamplat asha si tot asha ma rog finish/next

19. Care este principalul tau defect? - acum sincer v-as vedea pe toti spunand (!VORBESTI PREA MULT! ma rog scrii :))) ) - o groaza de defecte ( aici as revenii iar l afilozofii si atunci chiar mi-as ziec si eu ca vb prea mult :) )

20. Care este culoarea ta preferata? albastru-verde de mare ( nush cum sa va descriu culoarea :) ) -imi pare rau :)

21. Care sunt numele tale preferate? :))) scuze nu m-am putut abtien sa nu zambesc :) ochisorii aia negri :P plus hmm ya repede sa imi vina in cap un nume frumos care mi-a ramas in cap e Lorelay si Darian ;)

22. Cine este cea mai mare iubire a vietii tale? :) phey la ce te (va ) referi(ti) cand ai pus intrebarea __ :| sowy ... for asking ( da ecam ambigua intrebarea 22 :| ...iar daca va asteptati sa zik iar de puiu meu cu ochii negri /deocamdata nu fac decat sa traiesc povestea asta ;)

23. Ce ai si ti-ai dori sa nu ai? :)))) CEA MAI TARE INTREBARE :) pe bune :) e super dulce intrebarae :))) nush :) ( poate ca's azi intr-o dispozitie prea buna :) )) )


24. Ce nu ai si ti-ai dori sa ai? :))) super intrebari 23 24 :)

pe subiectele 23 24 care sunt funny da care au asha substrat fin daca chiar stai si te gandesti .. ca sunt raspunsuri care le-ai putea da si reflecta la ele chiar bine ( hmm nush nu o sa rasp acum dar poate pt mien asha o sa ma gandesc in sinea mea ;)

kiss for all ;)

pai ce sa luam de la prietenii de peste balta?in loc sa "imprumutam" lucrurile bune(au destule), importam curentii astia "revolutionari".oameni care n-au ocupatie in timpul zilei, dorm de rup paturile, noaptea ies ca bufnitele si mazgalesc orice cm patrat de zid inca imaculat.ca sa nu mai vorbim de metrou.p-aci pe unde locuiesc unele garnituri de metrou sunt total acoperite de acesti "artisti" ai vopselelor, noii Picasso.asa ca turistul vede un mare ciuciu cand traverseaza podul pe Tibru la suprafata.se multumesc sa "admire" porcariile acelor indivizi care pe deasupra sunt membrii unor adevarate bande de vagabonzi certati cu legalitatea.si care ajung sa-si taie jugularele daca un "intrus" le-a incalcat teritoriul...

asta despre graffitti...

cat despre formatiile de hip-hop.
de original nici vorba caci coolio si tupac balmajeau de mult strofe nonsensate.D-zeu sa-i ierte!

ai nostrii s-au dat cu valul, nu zic, cate o melodie te unge pe rani si are sambure de adevar, dar ca sa vorbim de arta ma indoiesc.
si nu sunt un "aerat".pe cuvant!