trebuie sa uiti de 7 ori

1.cand ma trezesc, ma uit la ceas, apoi ma intorc pe partea cealalta pt. inca o portie de somn;
2.ma barbieresc de 3 ori pe saptamina;
3.nu ma leg la sireturi niciodata pt. ca le inlocuiesc intotdeauna cu elastic care-mi permite sa-mi... bag piciorul direct in pantof;
4.potrivesc pasii astfel incat sa nu calc pe unde nu trebuie;
5.in autobuz/tren ma urc doar ocazional, o data la 10 ani;
6.traseele mele se intersecteaza mai tot timpul, din cauza ca-s aiurit si uit adesea de ce-am plecat de la punctul A la punctul B, si trebuie sa repet cursa;
7.cele mai multe lucruri sunt convins ca le rezolv in ultimul moment, cind nu le mai pot amina;
8.nr.13 pentru mine nu e decit un numar ca oricare altul;
8.nu fumez - nici macar pasiv;
9.nu mananc paine proaspata, decit prajita;
10.nu beau rece de la frigider, ci numai la temparatura camerei;
11.dorm intotdeauna pe ce parte apuc;
12.cafelele le beau numai cu lapte;
13.nu-mi incarc memoria cu de toate, nici nu-mi notez pe nimic ca oricum pierd fituica pe care imi notez chestii;
14.tin foarte bine minte numere de telefon, pt. ca le am in memoria mobilului;
15.pe la noi nu exista ciini maidanezi;

Buna intrebare! De fapt am avut o serie de slujbe. Am muncit intr-o fabrica, am spalat vase, etc. Nu am lucrat intr-un supermarket, dupa
cum spune presa. Am lucrat la un magazin general, unde am fost
casier, am vindut televizoare. La inceput mi-a fost rusine de toate
slujbele pe care le-am avut, dar mi-am dat seama ca rusinea era a
mea si numai a mea. Mentalitatea romaneasca cu care am venit, ca munca e impartita in munca de jos si cariera....s-a dizolvat repede aici. Muncesti, iti iei checkul la banca, iti platesti datoriile. Nu e nici o rusine in asta. Nu spun ca societatate americana nu e
stratificata (desi idea asta este una dintre iluziile initiale), dar
aici munca e onorata, chiar pina la punctul ca nu mai stim cum sa ne
petrecem timpul liber (acum vorbeste americanul din mine).
Totul a fost atit de nou, totul atit de proaspat, ca m-am simtit
"acasa" imediat. Desi am avut sentimente ambivalente despre noua mea
tara, m-am renascut din momentul in care am aterizat in New York.
Naivitate? Bineinteles! Dar in acel moment naivitatea mi-a folosit ca
un zid de aparare.
Am pictat din primele saptamini, cu o foame pa care n-o mai simtisem
de mult. In Romania, daca n-aveai pile, de-abia gaseai materiale. La
un moment dat, prin anii 80, am folosit pasta de dinti pentru ca nu
puteam gasi albul de titan in magazinele Fondului Plastic. La
institut se intra in functie de ce rude aveai, cu noroc, sau (ca
fata) cu cine te culcai. In liceu stiam dinainte cine va intra la
"Grigorescu." Asta nu lasa prea mult loc pentru cei saraci, ca mine,
care se zbateau sa deseneze, de bine, de rau, cu incapatinare si
speranta. Au fost si exceptii, bineinteles, citiva dintre fostii mei colegi sint personalitati importante ale artei contemporane romanesti. Sa ajunga unde sint astazi, le-au trebuit doze triple de curaj si perseverenta.

Am pictat multe peisaje romanesti, multe bazate pe vederile pe care
le-am luat din tara, multe pictate din memorie. Mai am citeva zeci de
lucrari de acum zece, doisprezece ani, si acum regret ca am vindut
majoritatea lor. Sentimentale? Poate, dar au fost sincere, nascute
din dorul de tara.
Lucram 8 ore pe zi ca vinzator, apoi ma duceam acasa, intr-un
apartament ieftin, unde jumatate de chirie era platita din ajutorul
HUD american (un ajutor financial pentru emigranti sau cei cu salariu sub limita saraciei) si pictam pina la miezul noptii. Cred ca pictura, ca si scrisul, m-au aparat de singuratate.
Nu ca aveam de o validare materiala a artei mele, dar cind mi-am vindut prima pinza cu trei sute de dolari in 1990, nu pot ascunde ca m-am simtit foarte, foarte mindru.
Apoi m-am inscris la facultate, desi de-abia incepusem sa "ghicesc"
limba. A fost un drum greu, incet, singuratic, frumos, care m-a
invatat despre umilinta, prietenie, tradare, natura umana in general.
Am primit burse in primii doi ani, si apoi am inceput sa-mi platesc
studiile. E o evolutie similara cu pata de grasime: incet, dar sigur.
Spun "a fost," dar drumul nu s-a terminat inca.

Cred ca n-am avut un "stil" pina prin 1997. Pina atunci totul a fost
cautare. Uneori ai idei pe care nu le poti aplica pentru ca nu stii
cum. Alteori, esti bun din punct de vedere tehnic, dar ideile sint
sarace. Miracolul se intimpla cind ideile iti intilnesc posibilitatile tehnicile.

Am citit si citesc enorm. Luam autobuzul la New York ca sa vad toate
expozitiile pe care le puteam vedea. Sint interesat in orice. Cind am
inceput sa scriu in engleza, schitele au inceput sa se amestece cu
fragmente de povestiri, frinturi de linii sa se interfereze cu
frinturi de idei. Am inceput sa incorporez text in picturile mele. La
inceput, mai mult ca grafica, frumusetea scrisului de mina amestecata
cu frumustetea unei culori, sau cu gesturalitatea unei linii. Astazi
colectionez scrisori vechi, fotografii anonime, care isi gasesc o
noua viata in lucrarile mele.

Problema cu cautarea unui stil este dificila: incerci sa pictezi ca
maestrii pe care-i admiri (bineinteles ca asta nu e o solutie), iti
dai seama ca ceea ce faci sint copii dupa artistii pe care-i admiri.
Cred ca trebuie sa uiti aproape tot ceea ce ai invatat ca sa ajungi
la un stil personal. E o vocatie destul de trista: pianistul da
concerte, e definit de o audienta, actorul deasemenea. Artistul
vizual e "redus" la micimea monastica a atelierului. John Cage
vorbeste foarte frumos despre starea asta, cind spune: "Cind lucrezi,
toti sint in atelierul tau: trecutul, prietenii, lumea artistica, si
mai mult decit orice, toate ideile tale. Toti sint acolo. Dar in timp
ce continui sa pictezi, ei incep sa plece, unul cite unul, si esti
lasat singur. Apoi, daca esti norocos, chiar si tu insuti pleci."
(traducere aproximativa).

O mare diferenta pentru mine a facut-o descoperirea artei americane,
pe care am detestat-o sau ridiculizat-o in Romania, pentru ca n-am
stiut nimic despre ea. Dupa citiva ani, am inceput sa descopar
vitalitatea ei nemaipomenita. Sint norocos ca am prieteni artisti aici care sint de 100 de ori mai buni decit mine (nu in sensul competitiei, arta n-are de-a face cu sportul), dar in sensul ca sint unici, in sensul in care arta lor e ca o continua lectie pentru mine.
Sint flamind de a invata. Prietenii mei mi-a dat curajul de a
experimenta, de a incerca lucruri noi, indiferent de opinia celor din
jurul meu.
Acum, ca profesor, pot sa spun ca invat multe si de la studentii mei.
Invat ceva in fiecare zi. E o bucurie aproape copilareasca de a fi in
atelier si a "crea" ceva. Arta e un mod de a te minuna zilnic, si in acelasi timp, dupa cum bine zice Twyla Tharp, un mod de a zice: multumesc.

Spun, mai in gluma, mai in serios, ca cea mai buna lucrare a mea este
lucrarea pe care n-am pictat-o inca. Cea mai reusita expozitie pe
care am tocmai avut-o aici, in octombrie, a fost culminarea acestor cautari. Dupa 14 ani de la plecare pot sa spun ca nu imi este
rusine de arta mea. Cred ca am inceput sa dezvolt un limbaj care e al
meu si numai al meu.

ceva
sau pe cineva
care a facut ceva
ce ti-a adus un prejudiciu (moral)

trebuie sa uiti ceva.

a uita total nu poti.

dar daca nu uiti absolut nimic
nu ai cum sa ierti.

In primul rand vreau sa te intreb: De ce oare avem nevoie de aer? Nu putem trai fara a respira.
- de ce oamenii cand sunt slabi, cand au probleme si iti pierd orice speranta in fortele proprii trebuie sa se roage la divinitati? In primul rand nu numai cand sunt slabi oamenii se roaga; nu doar atunci cand isi pierd speranta. Te poti ruga si/sau multumi si chiar o faci atunci cand esti in culmea bucuriei.
- si in plus cum poti sa explici aceasta divinitate?
Sunt lucruri pe care oameni nu si le pot explica:lumina (corpuscul sau ondulatoriu), parfumul copilariei redesteptat de un cuvant, Pamantul ca planeta sau corp ceresc; rostul piramidelor; locul continentelor pe hartile antice; atomul ca materie si filozofie....si cate altele.....
- fiecare evenimet major marcheaza oameni simpli sau colectivitati, impregnand o stare emotionala - nu mai departe revolutia din decembrie cu toata aura reala sau tesuta.
- daca ai sa frunzaresti noul testament (cea mai citica opera la nivel mondial, indiferent de limba) ai sa gasesti la un moment dat urmatorul indemn: "Fiti Dumnezei". Omul a fost creeat sa fie liber, drept si bun. depinde de fiecare cum isi creeaza sau accepta modelele.
Ce sa intamplat cu zeii? cu templele lor, cu credinta in ei?
Ce s-a intamplat cu muntii Macinului care candva erau cu mult mai inalti decat Carpatii sau ce s-a intamplat cu lantukl Himalaian care odata era doar o insiruire de coline si delusoare? Intrebari.
Credinta in zei era o credinta crunta, sangeroasa, pe cand crestinistmul era bland, fara sacrificii umane, dar totusi cum se explica aceasta trecere foarte usoara si rapida? Uitam foarte repede ca in timpul cruciadelor crestii au ucis, macelarit, violat. Hitler- tot un crestim stim ce a facut, Stalin care a fost la Seminar a secerat mai multe milioane de vieti decat razboiul. Nu cred ca este important daca tu crezi si in ce crezi ci cum te manifesti si ce haina dai credintei tale. Cum actionezi in numele acestei credinte. Pentru ca tot Mantuitorul spune la un moment dat: " spalati vasul pe dinafara iar toata murdaria si spurcaciunea o lasati inauntrul" (cu scuzele de rigoare pentru citarea din memorie). Dar vorba butadei: cand te intrebi stii ca nu stii. Succes si indiferent de ce se va intampla trebuie sa CREZI macar in puterea, inteligenta si succesul tau (nu trebuie sa uiti ca esti castigatorul celui mai scurt si mai fioros maraton - altfel nu tu te-ai fi nascut ci altcineva). Bucura-te de viata si lasa credinta sa-si gaseasca locul ei natural. "Dati Cezarului ce-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu"
Cosmacpan

de pe http://www.resursadefun.ro/pov_noi_sfaturi_soferi.htm

"Sfaturi pentru soferii bucuresteni

Daca ai masina, trebuie sa inveti sa o conduci ca un bucurestean.

In momentul in care te urci la volan, trebuie sa uiti tot ce ai invatat la scoala de soferi (daca ai facut-o). Numai fraierii conduc ca la carte. In practica, regulile se modifica dupa cum urmeaza:

I. Oprirea si stationarea
Poti sa opresti unde vrei si sa stationezi cat vrei, cu conditia sa:

a) nu fie vreun politist prin apropriere
b) sa pui luminile de avarie, daca ai chef. Daca nu ai chef, se tine cont numai de punctul anterior.
Atunci cand vrei sa stationezi in dreptul statiilor mijloacelor de transport in comun, pui masina pe trotuar, chiar in statie, in asa fel incat sa nu incomodezi respectivele mijloace de transport ci numai pe calatorii care le asteapta.

Parcarea se executa tinand cont de urmatoarele reguli:
1) Daca exista o parcare fara plata cu locuri libere chiar in fata locului in care vrei sa ajungi, parcheaza acolo. Daca nu, aplica punctul 2.
2) Daca exista o parcare cu plata si cu locuri libere chiar in fata locului unde vrei sa intri, ignor-o si aplica punctul 3.
3) Daca nu exista o parcare sau in cazul de la punctul 2, parcheaza masina pe trotuar. Parcarea pe trotuar fa-o in asa fel incit sa se ocupe toata latimea trotuarului si pietonii sa fie nevoiti sa coboare pe partea carosabila sau sa se subtieze ca foaia de hartie, intre masina si zid. In caz ca dintr-un motiv sau altul, nu poti sa parchezi pe trotuar aplica punctul 4.
4) Daca exista un loc de parcare langa trotuar - paralel cu bordura, opreste, stationeaza si/sau parcheaza cit mai departe de bordura, daca se poate, perpendicular pe axul bordurii, in asa fel incat masinile care circula pe partea carosabila sa aiba prilejul sa iti ocoloeasca masina intrand pe contrasens. Este de preferat sa parchezi cat mai aproape de coltul strazii. In cazul in care nu mai e loc linga bordura, aplica punctul urmator.
5) Parcheaza in paralel cu masinile deja parcate linga bordura.
6) In cazul in care nu te afli in nici una din descrise anterior, parcheaza in fata intrarii intr-un garaj, langa un stilp cu oprirea interzisa sau oriunde altundeva.

Dupa ce parchezi, trage frana de mina si pune alarma. Regleaza-ti alarma in asa fel incit sa urle la trecerea oricarui pieton pe langa masina. Sirena va trebui sa sune nu mai putin de 15 minute. Efectul este mai distractiv daca te afli intr-o zona rezidentiala mai linistita.

II. Prioritatea

In Bucuresti exista urmatoarele tipuri de prioritate:
a) prioritatea de dreapta (optionala) - se aplica numai in cazul in care tu esti cel care vine din dreapta
b) prioritate de tramvai
c) prioritate de camion
d) prioritate de taxi
e) prioritate de smecher. Prioritatea de smecher se obtine prin unul din procedeele "ia-i fata", "baga-te cu tupeu", "taie-i calea" si "ia mai da-l dracului, ca n-o sa stau aici toata ziua". Pietonii NU au prioritate niciodata.

Daca in timp ce conduci vezi o femeie ca trece strada prin fata ta, scoate capul pe geam si urla: "faaaaaaa, masina calca, nu fute!". Tipa isi va da seama de greseala si iti va multumi ca ai facut-o atenta iar colegii tai de drum vor crede ca esti spiritual si amuzant.

III. Alte sfaturi la fel de utile

Daca vrei sa fii un bucurestean veritabil trebuie sa tii cont de urmatoarele recomandari privind circulatia pe drumurile publice:

Semnificatia culorilor semaforului:
- verde - treci fara probleme
- galben: repede ca se pune rosu,
- rosu: repede, ca e ultima sansa pina sa le dea drumul celorlalti.

- Daca este coada la stop si un sir lung de masini, iti recomandam tehnica "sirului shuntat". In acest scop, mergi pe contrasens pe toata lungimea cozii de masini, pana ajungi la stop si apoi in virtutea
prioritatii de smecher (vezi si punctul anterior) reintri in coloana, in pole position.
- Daca te afli al doilea la semafor, in secunda in care apare culoarea verde, trebuie sa apesi pe claxon, cit mai lung si mai insistent, pentru a-l zori pe mocaitul din fata. Un claxon viguros este expresia unei personalitati puternice deci, nu ezita!
- Daca esti prima masina de la stop si cineva te claxoneaza imediat cum se pune verde, opreste motorul, ia-ti bita de baseball (obligatorie, se tine sub scaun), da-te jos din masina, du-te la cel care te-a claxonat si sparge-i fata.
- Pe timp de noapte circula obligatoriu cu faza lunga. Poti folosi faza lunga si ziua, atunci cand mergi cu viteza.
- Daca circuli noaptea si o masina vine din fata cu faza lunga, baga-i si tu faza lunga in fata, de cateva ori, intermitent. Farurile cu halogen dau efecte atat distractive cat si psihedelice.
- Daca inaintea ta se afla cineva cu o masina care merge mai incet claxoneaza-l si baga-i faza lunga in ochi: sa se duca dracului acasa daca are masina si merge ca mortu'. Folositi claxonul cit mai mult,
mai nervos si in mai multe tonalitati. Injura cu sete. Arata-i degetul mijlociu. Intai mana stanga, apoi ambele - in Bucuresti se poate conduce tinand volanul cu genunchii.
- Daca nu stii sa injuri, nu esti sofer. Daca nu stii sa injuri 20 de minute in sir fara sa te repeti, nu esti sofer bucurestean.
- Cind ploua, va puteti face ziua mai vesela trecind in viteza cu masina prin baltoace in asa fel incit sa improscati cit mai multi pietoni, sau unul dar bine. Daca improscati pietoni aflati in travesare regulamentara pe zebra, obtineti un bonus de stil.
- Dupa ce goliti sticla de suc, aruncati-o pe fereastra pentru ca ocupa prea mult loc in masina. Acelasi lucru este valabil si pentru mucurile de tigari, PET-uri sau sticlele de bere.
- Daca aveti masina noua, straina, trebuie sa asculati muzica romaneasca dind boxele la maxim si deschizind ferestrele masinii, in asa fel incit, pe de o parte sa poata asculta si ceilalti CD-ul dvs. cu Adrian Copiulul Minune si Blondy, iar pe de alta parte sa va puteti da mare.
- Daca masina este romaneasca, decorati-o pe dinauntru cu mileuri, franjuri, fanioane de fotbal, carnetele cu coperti cu femei etc. Un CD atirnat de oglinda retrovizoare este culmea rafinamentului. Daca nu va permiteti CD-uri, o pereche de zaruri mari da la fel de bine.


Cu amabilitatea Sictir.org"







~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!

E frumos ce spui tu..Si pare mai mult o scrisoare de dragoste.
Oricum nu trebuie sa uiti ca :"Atunci cand vei porni in cautarea iubirii si ea va porni in intampinarea ta si te va salva"(Paulo Coelho)
Cu multa stima,
Myosotis

"Dar niciodata cel ce nu-si poate plati cheltuielile de bloc n-o sa inteleaga cat e de justificat sa dea altul trei salarii medii pe economie pentru un pranz cu melci."

La fel, blocatarul nu poate intelege de ce un bilet la un meci de fotbal bun costa $100, o masina buna $100.000 iar o pictura de Van Gogh $30.000.000. Cererea dicteaza pretul.

Pe de alta parte, blocatarul nu trebuie sa uite ca banii intra in buzunarul bucatarului, al chelnerului, a femeii de serviciu, al instalatorului, al portarului de la restaurant, a culegatorilor de melci, a cultivatorilor de ceapa, usturoi, piper, minerilor de la cariera de sare, producatorilor de vin si lista poate continua.

Iata cum niste bieti melci dau de lucru la oameni care ar face foamea daca nu ar exista oameni cu gusturi ciudate. In Franta, 25% din veniturile furnizate de turism provin din bucataria franceza. Ceea ce inseamna aproape 20 miliarde dolari anual. Oare de cate lucruri ar beneficia blocatarul nostru daca Romania ar avea o asemenea sursa de venit?

Sunt Adela Vasiloi. Va trimit acest pasaj, care serveste de prefata la o carte a mea de poezie. Prin aceasta se explica tonul cam prea sentimental, dar in el vei gasi niste raspunsuri la nedumeririle tale.

Teribilul dar al existenţei umane

Viaţa omului este aidoma unei lumânări arzânde - cât timp trupul ei e drept şi tare, neîncovoiat încă sub povara picăturilor fierbinţi de ceară, sufletul ei - flacăra - pâlpâie vesel şi curajos, alungând întuneri-cul din jur, fie şi numai la o distanţă de doi paşi. Dar când trupul ei schilodit se pleacă, mistuindu-se şi deformându-se, flacăra-i se micşorează şi se stinge treptat, nemaiputând lupta cu bezna nopţii. La fel şi sufletul omului - cât timp trupul e puternic şi în floare, el se străduieşte să lumineze cât mai departe, învingând cu uşurinţă mizeriile şi greutăţile existenţei cotidiene. Însă trupul lui pierzând vigoarea şi prospeţimea, deformându-se sub loviturile destinului său material, flacăra sufletului se stinge lent şi ireversibil, risipindu-şi harurile şi calităţile de altă dată.
Este o iluzie, că sufletul omului ar fi acelaşi din momentul naşterii până în clipa plecării sale în neant. Nu, el creşte şi se schimbă în cursul vieţii, flacăra lui prinzând putere şi atingându-şi apogeul în timpul maturităţii sale spirituale, ca mai apoi să scadă şi să se împuţineze, irosindu-şi energia vitală. Şi dacă cu moartea materială a trupului sufletul îşi găseşte alt locaş în nemărginirea Universului, atunci ce suflet pleacă în neant din trupul vlăguit, chinuit de boli al unui bătrân căzut în degradare mintală, pentru care lumea nu mai are nici contururi, nici culoare, nici arome?! Când trupul e plin de viaţă, flacăra sufletului, mândră şi nesupusă, se aprinde mai luminos sub vânturile vitrege ale sorţii, sfidând cu îndrăzneală stihia existenţei, pe când în pragul bătrâneţii o boare slabă o poate stinge lesne.
Deplâng această tragedie a vieţii şi morţii, a naşterii şi a dispariţiei fără speranţă de reîntoarcere, dar nu doresc să-mi înşel raţiunea cu iluzii deşarte. Fie că am apărut pe Pământ pentru o clipă efemeră, fie că voi dispare fără urmă, dizolvându-mă în materia mută a Universului - vreau să-mi trăiesc viaţa în deplina cunoştinţă a destinului omenesc.
O iluzie poate fi minunată, pentru că o croim după dorinţa şi bunul nostru plac, dar Adevărul este independent de voinţa noastră. Eu îl respect mai presus de toate. Realitatea poate fi influenţată şi manipulată doar prin muncă, nicidecum prin rugă şi dorinţă, oricât de fierbinţi, violente şi nemărginite. Adevărul este că noi singuri ne transformăm viaţa într-un iad, fiind egoişti, nesăţiosi, invidioşi, indiferenţi şi neîndurători unii cu alţii. Din păcate, aceste vicii omeneşti sunt provenite chiar din acele instincte naturale, care ne-au ajutat să evoluăm şi să supravieţuim ca specie. Oare nu este evident, că egoismul şi cruzimea omenească vin din instinctul animalic al fiarei, care ucide pentru a-şi potoli foamea sau a prolifera? Dar omul a urcat pe o treaptă superioară, transformându-şi cruzimea într-un instrument desăvârşit, devenind în stare să-şi ucidă aproapele pentru o sumedenie de alte motive. Dacă înţelegem acest lucru, putem încerca să luptăm cu natura noastră animalică, cu patimile trupului material. Pentru că omul în evoluţia sa a atins şi alte culmi - culmile spiritului şi raţiunii. Din fericire, acestea s-au dovedit şi ele utile pentru prosperarea speciei. Din fericire, sentimentele de compasiune, prietenie, dragoste, simţul dreptăţii au devenit temelia acelui principiu moral, care e în stare să ţină piept - cu succes variabil - tendinţelor distrugătoare ale patimilor omeneşti. Numai datorită acestui echilibru şubred am supravieţuit şi vom supravieţui, dacă vom reuşi să-l menţinem. Dar nu este oare evident, că şi aceste sentimente înălţătoare sunt înrudite cu vitejia şi spiritul de sacrificiu al animalului, care îşi apără puii şi soţul, cu dragostea maternă de care e capabil orice animal superior? Oare fidelitatea de o viaţă a unor păsări nu ne convinge, că ele sunt capabile de sentimente, pe care noi în orbirea şi fudulia noastră ne-am încăpăţînat să le considerăm pur omeneşti? Oare nu este evidentă înrudirea noastră cu lumea animală atât în plan psihologic, cât şi genetic, adică material? Nu-i clar că suntem plămădiţi din acelaşi aluat? Eu consider un act de înaltă trădare faptul, că refuzăm să recunoaştem apropierea şi înrudirea noastră cu fauna Terrei. Faptul, că am inventat pentru sine o provenienţă divină, miraculoasă şi spontană, evitând chinurile facerii, pe care le-a suportat Natura în modelarea şi definitivarea speciilor, izvorăşte din dispreţul nostru camuflat pentru Creaţia ei, din orgoliul nostru nesăbuit. Nu trebuie să avem iluzii în privinţa provenienţei noastre divine - e destul miracol în faptul, că am apărut în puterea legilor naturale, ca un rezultat firesc al dezvoltării materiei. Nu trebuie să uităm, că bunul şi răul din noi îşi trag rădăcinile din Pământ, din drama evoluţiei terestre.
Suntem minusculi prin fizicul, faptele, bucuriile şi nevoile noastre, mari suntem doar prin inima şi raţiunea noastră, prin capacitatea de a reflecta infinitul. Acestea sunt două lucruri care ne ridică de asupra existenţei noastre, unica speranţă care ne promite dăinuirea în timp şi spaţiu. Nu schimb acest Adevăr pe promisiuni mincinoase, pe iluzia unei veşnice existenţe într-un rai lipsit de vlagă şi conţinut. O fi minciuna dulce, eu prefer amarul Adevărului. Prefer să lupt pentru a schimba ceva spre bine aici, în unica noastră existenţă reală şi incontestabilă - în măsura modestelor mele posibilităţi.

Adela Vasiloi

Nu suna nimic rau, si noi l-am cunoscut intamplator, desi ce e intamplator cand totul are un sens in lumea asta!
Osho, e o denumire care si-a dat-o dupa ce a renuntat la numele lui total, se numea: Shree Rajneesh.
De gasit le gasesti in librarii in toata lumea, cartiile sunt traduse in o gramada de limbi, daca esti in Romania se gasesc si acolo, dar se vand repede din cate stiu eu, unele trebuie comandate.
Uite cateva carti care ti le recomand: Profetul - de Kahlil Gibran comentat de Osho, este o carte foarte, foarte buna.Intrebi de ea exact cum am descris-o. Cartea despre barbati, Cartea despre femei, Cartea despre copii toate sunt de Osho, Iluminarea - eternul inceput, Autobiografia unui mistic nonconformist, Viata este aici si acum, Meditatia: arta extazului, Tu esti acela, Mergand in Zen... stand in Zen, Si Alte volume de Yoga Sutra comentate de Osho.Astea sunt doar cateva care le am de Osho dar in romaneste.In germana am mai multe...
Daca are Grettel altele ar putea sa le descrie...
Pe viitor voi mai cita din Osho, este fascinant.
Trebuie sa am timp fiindca traduc din cartiile de germana.
Sper ca te-am putut ajuta cumva.

Sigur ca religia ar trebui sa vina din interior, din inima, cu bucurie, cu viata. Dar pentru ca in interior e atat de putin, atunci Dumnezeu a facut primul pas: S-a apropiat de oameni, a trait printre noi si a murit pentru noi. Si pentru cei multi care se recunosc a fi incapabili de a fi asa cum El ne cere, este gata oricand sa aduca in inima lor dragostea, credinta si intelegerea lucrurilor de care au nevoie. Omului nu i se cere imposibilul, trebuie doar sa aleaga daca doreste sau nu aceste lucruri in inima sa, iar alegerea ii va fi respectata. De aceasta, Dumnezeu are dreptul sa pretinda asemenea lucruri de la noi, pentru ca ele depind pana la urma de alegerea noastra.

In privinta "amenintarilor" (ma refer la anumite pasaje din Biblie), acestea sunt mai degraba o avertizare asupra consecintelor alegerii omului, care deseori da dovada de iresponsabilitate. Avertizarile izvorasc din dragostea lui Dumnezeu pentru om si nu, cum cred unii, din ura pentru el.

Biblia contine si multe fagaduinte, promisiuni foarte frumoase, ar fi bine sa le citesti si pe ele. Ceea ce se pretinde de la oameni este o ascultare pozitiva, bazata pe dragoste, pe recunostinta, pe cunoasterea adevaratului caracter al lui Dumnezeu, pe increderea in El. Aceasta aduce siguranta si pace in suflet.

Dar omul nu trebuie sa uite niciodata care sunt consecintele neascultarii. Haide sa schitam o mica paralela. Ti se pare oare nefiresc ca un parinte sa-si avertizeze copilul atunci cand acesta isi pune in pericol viata? De exemplu: "Ai grija, nu baga sarma aia in priza, ca o sa mori!" Sigur, poate copilul nu cunoaste inca pericolul curentului electric si i se poate parea exagerata, chiar suparatoare, constrangerea pe care tatal i-o impune. Ar putea-o interpreta ca vreo toana a parintelui care vrea cu tot pretul sa-si impuna autoritatea in fata lui, sa-l impiedice sa fie liber si fericit. Dar avertizarea functioneaza ca un sistem de siguranta pentru situatia in care copilul nu mai este dispus sa asculte de parinti doar "din dragoste, incredere si respect". Ca si motivatia pozitiva, cea negativa (din cauza pericolului) are rolul de a-l scuti pe copil de consecintele, uneori fatale, ale unei alegeri gresite.

Dumnezeu nu poate tolera raul la infinit. Scopul final este ca omul sa-L cunoasca pe El si sa fie schimbat in bine de aceasta experienta, pentru tot restul vietii lui. De aceea, El nu pretuieste ascultarea "doar de frica", asa cum nu pretuieste straduintele oamenilor care se duc la biserica doar ca sa-I arate cat de credinciosi sunt. El vrea sa le spuna mai degraba: "De ce va chinuiti in zadar? Acceptati doar ceea ce Eu va ofer fara plata, si fiti responsabili pentru viata voastra." Schimbarea in bine din inima omului pe care Dumnezeu ne-o ofera va avea cu siguranta ca rezultat si frecventarea bisericilor, dar motivatia si starea de spirit va fi alta.

Cat despre dinozauri, este important de mentionat ca Biblia nu este un tratat de zoologie, scopul ei este altul: salvarea omului. Cu toate acestea, Biblia contine si descrieri ale unor animale care nu pot fi identificate cu nimic cunoscut astazi (vezi cartea lui Iov). O resursa foarte interesanta de informatii despre acest subiect, cat si despre relatia dintre Biblie si stiinta, este site-ul www.answersingenesis.org (site-ul are articole in engleza si partial in alte limbi, sper ca pe viitor si in limba romana).

Un articol despre Biblie si dinozauri:
www.answersingenesis.org/docs/2.asp

O colectie de articole despre dinozauri, descoperiri mai vechi si mai noi, Biblie si evolutionism:
www.answersingenesis.org/home/area/faq/dinosaurs.asp

O multitudine de subiecte, foarte diverse, vazute in relatie cu Biblia(cateva exemple: arheologie, istorie, astronomie, biologie, genetica, teoria informatiei, umanism, originea vietii, familie, probleme precum rasismul):
www.answersingenesis.org/home/area/qa.asp

Sigur ca religia ar trebui sa vina din interior, din inima, cu bucurie, cu viata. Dar pentru ca in interior e atat de putin, atunci Dumnezeu a facut primul pas: S-a apropiat de oameni, a trait printre noi si a murit pentru noi. Si pentru cei multi care se recunosc a fi incapabili de a fi asa cum El ne cere, este gata oricand sa aduca in inima lor dragostea, credinta si intelegerea lucrurilor de care au nevoie. Omului nu i se cere imposibilul, trebuie doar sa aleaga daca doreste sau nu aceste lucruri in inima sa, iar alegerea ii va fi respectata. De aceasta, Dumnezeu are dreptul sa pretinda asemenea lucruri de la noi, pentru ca ele depind pana la urma de alegerea noastra.

In privinta asa-ziselor "amenintari", de care ai pomenit (ma refer la anumite pasaje din Biblie), acestea sunt mai degraba o avertizare asupra consecintelor alegerii omului, care deseori da dovada de iresponsabilitate. Avertizarile izvorasc din dragostea lui Dumnezeu pentru om si nu, cum cred unii, din ura pentru el.

Biblia contine si multe fagaduinte, promisiuni foarte frumoase, ar fi bine sa le citesti si pe ele. Ceea ce se pretinde de la oameni este o ascultare pozitiva, bazata pe dragoste, pe recunostinta, pe cunoasterea adevaratului caracter al lui Dumnezeu, pe increderea in El. Aceasta aduce siguranta si pace in suflet.

Dar omul nu trebuie sa uite niciodata care sunt consecintele neascultarii. Haide sa schitam o mica paralela. Ti se pare oare nefiresc ca un parinte sa-si avertizeze copilul atunci cand acesta isi pune in pericol viata? De exemplu: "Ai grija, nu baga sarma aia in priza, ca o sa mori!" Sigur, poate copilul nu cunoaste inca pericolul curentului electric si i se poate parea exagerata, chiar suparatoare, constrangerea pe care tatal i-o impune. Ar putea-o interpreta ca vreo toana a parintelui care vrea cu tot pretul sa-si impuna autoritatea in fata lui, sa-l impiedice sa fie liber si fericit. Dar avertizarea functioneaza ca un sistem de siguranta pentru situatia in care copilul nu mai este dispus sa asculte de parinti doar "din dragoste, incredere si respect". Ca si motivatia pozitiva, cea negativa (din cauza pericolului) are rolul de a-l scuti pe copil de consecintele, uneori fatale, ale unei alegeri gresite.

Dumnezeu nu poate tolera raul la infinit. Scopul final este ca omul sa-L cunoasca pe El si sa fie schimbat in bine de aceasta experienta, pentru tot restul vietii lui. De aceea, El nu pretuieste ascultarea "doar de frica", asa cum nu pretuieste straduintele oamenilor care se duc la biserica doar ca sa-I arate cat de credinciosi sunt. El vrea sa le spuna mai degraba: "De ce va chinuiti in zadar? Acceptati doar ceea ce Eu va ofer fara plata, si fiti responsabili pentru viata voastra." Schimbarea in bine din inima omului pe care Dumnezeu ne-o ofera va avea cu siguranta ca rezultat si frecventarea bisericilor, dar motivatia si starea de spirit va fi alta.

Cat despre dinozauri, este important de mentionat ca Biblia nu este un tratat de zoologie, scopul ei este altul: salvarea omului. Cu toate acestea, exista pasaje in Biblie care contin descrieri ale unor animale care nu pot fi identificate cu nimic cunoscut astazi (vezi cartea lui Iov). O resursa foarte interesanta de informatii despre acest subiect, cat si despre relatia dintre Biblie si stiinta, este site-ul www.answersingenesis.org (site-ul are articole in engleza si partial in alte limbi, sper ca pe viitor si in limba romana).

Un articol despre Biblie si dinozauri:
http://www.answersingenesis.org/docs/2.asp

O colectie de articole despre dinozauri, descoperiri mai vechi si mai noi, Biblie si evolutionism:
http://www.answersingenesis.org/home/area/faq/dinosaurs.asp

O multitudine de subiecte, foarte diverse, vazute in relatie cu Biblia(cateva exemple: arheologie, istorie, astronomie, biologie, genetica, teoria informatiei, umanism, originea vietii, familie, probleme precum rasismul):
http://www.answersingenesis.org/home/area/qa.asp

"Ce vreau sa zic? Daca faptul ca eu am facut pictura, ca ascult un gen de muzica sau citesc Shakespeare insamna ca am o alta viziune asupra fotografiilor, foarte bine...dar nu cred. Toate fotografiile mele sunt genul : vazut-placut-apasat declansator."

A face castele de nisip pe plaja nu inseamna a face arhitectura si a face pictura la gradinita sau la scoala primara nu inseamna ca am putea fi mai apropiati de arta plastica.

Oricum am privi lucrurile, chiar daca trebuie sa uite asta cind lucreaza, un pictor ( si desigur un fotograf) e bine sa stie sa stie compozitie, perspectiva, culoare, linie, suprafata, si atitea alte elemente care fac parte din limbajul plastic.

Statistic vorbind, mai mare sansa de succes au imaginile care folosesc un oarecare limbaj plastic, decit cele haotice, intimplatoare, "instinctive";
sigur ca imaginatia e mai importanta decit suma cunostintelor, dar pe de alta parte, sa nu uitam ca educatia (plastica, in cazul acesta) este ceea ce ne ramine dupa ce uitam tot ce am invatat... si daca nu am invatat nimic, nu ramine nimic...

Sigur ca sunt voci care spun exact contrariul, ca pentru a face o imagine nu trebuie nici un limbaj plastic si nu trebuie sa stii nimic si ca oricine poate face fotografie... e ca diferenta intre telegraf si radio.
Einstein dadea urmatoarea explicatie: telegraful e ca o pisica lunga... daca o mingii pe coada la New York capul va miorlai la Los Angeles... radioul e tot aia dar fara pisica.
Asa si noi... fotografia fara limbaj plastic e tot aia dar fara pisica.

Darga Anib, cat de multa dreptate ai cand spui "e trist ca am fost tinuti in bezna jumatate de secol iar acum ne spala creierele unul si altul, pe internet, in special creierele tinere

ba mai ne si monitorizeaza fistecine"...nici macar nu visezi ce aberatii mai fac amicii lui Mr.Proper ce face creierul mai curat, mai lucios si mai uscat :). Ba mai mult decat atat, nici macar nu se ocupa de ceea ce ar avea intr-adevar importanta si pentru care sunt platiti (de, doar sunt aliati NATO, nu-i asa?) ci...no comment. Vezi ce mai e cu lumea araba, cu ostaticii jurnalisti, cu "mafia" araba si nu numai. Cei tineri mai trebuie sa uite ceea ce a fost rau, ca urmasii lui Mastro Lindo sa aiba putere si bani...Probabil ar trebui sa revin cu ceva mai concret pentru Mastro Lindo :).
Best wishes,
Mario

belle ce faci asa devreme in zi de weekend?
trebuie sa fie cam 7 20 am pe la voi...

nu stiam ca iubirea poate muta muntii din loc. din ce am invatat doar credintza este in stare de aceasta performanta. iubirea poate sa-ti ofere cele mai bune solutii de a o face dar fara sa crezi ca o potzi face e ca si cand nu ai fi facut nimic. dara ar fi sa ridic putin valul lasat as spune fara teama ca doar exaltarea si teama te-a determinat sa pui aceste intrebari. ti-e teama sa crezi ca iubirea ta ( a voastra) exista dar la fel de mult iti este teama ca ea nu mai exista. omul isi inventeaza tot felul de teste pentru a se convinge ca ceea ce simte si crede este ceea ce el cauta (stiu ca suna ca un covrig in care inelul nu are nici inceput si nici sfarsit ci doar o gaura, in jurul careia se invarte), dar impresia mea este ca poti trai linistit pana la adanci batraneti fara a incerca sa descoperi "piatra filozofala". bucura-te ca existi, bucura-te ca exista si nu uita ca voi amandoi sunteti ca polii unui magnet: cu cat va respingeti mai mult cu atat atractia este mai mare. cat despre diferentele de religie, gandire, sociale, materiale, dacfa aveti incredere in voi cu siguranta ca incet, incet se vor diminua, redand stralucirea lustrului si plinatatea intregului. si nu trebuie sa uiti vechea vorba: "inima are niste ochi de care mintea nici nu are habar".
la buna auzire.

Risti s-o reversi asupra cui nu merita, sau s-o intorci spre ideal, spre ceea ce nu exista. In ambele cazuri nu faci decat s-o "omori" incet, incet. Aici e marele risc si marea pierdere a unei persoane care isi doreste prea mult sa iubeasca. Poata sa ajunga la extrema cealalta. Trebuie sa ai o mare putere, sa te rupi, sa spui ajunge!, si sa iti pastrezi sufletul neatins de o experienta dureroasa. De uitat, cam greu, dar nici nu trebuie sa uiti, doar sa-ti amintesti cum a fost pt a nu se repeta. De parca putem sa stim de la inceput ce va urma? Dar macar e o lectie din care se poate invata. Ce-am invatat e alta discutie.

L'enfer, c'est errer au paradis en s'y sentant malheureux.

"Legat de mutatii si evolutionism, se spune ca de exemplu nu stiu ce animal s-a adaptat la mediu si i-a crescut ceva in plus sau si-a modificat organismul. Dar asta nu se poate proba nici stiintific, nici observabil, deci e doar o poveste."

Tu oponentul numaru' unu al evolutiei, schiopatezi la notiunile bazice ale acesteia. Un animal care si-a modificat fenotipic organismul (i-a crescut ceva in plus) nu sufera o adaptare in sens evolutiv. Diferenta consta in faptul ca modificarea nu se transmite genetic. De exemplu daca un tip isi lasa parul lung si asa ii ingheata mai putin capul intr-un mediu cu clima rece, se adapteaza el intr-un fel dar asta nu este o adaptare evolutiva. Descendentii sai nu vor avea automat parul lung.

Evolutia trebuie privita la nivel de populatii nu la nivel individual. Hai sa ne imaginam o populatie de animale in care exista indivizi care au capacitatea de a produce o blana deasa care sa-i protejeze de frig cu putin consum de energie (parosii) si indivizi care pentru a avea aceeasi blana trebuie sa manince mult mai multa iarba (chelbosii). Totul e OK pina cind clima se schimba si temperatura scade drastic. In noua situatie climatica, daca in plus iarba este putina, vor fi avantajati cei care pentru a se proteja de frig vor avea nevoie sa consume putina iarba (parosii), si e foarte probabil ca in urmatoarele generatii sa se reduca chelbosii. In populatie vor predomina genele parosilor. S-a produs o selectie naturala si o adptare a populatiei la noile conditii, adaptare care se mosteneste pentru ca descendentii vor avea predominant gene paroase. Din pacate chelbosii sint pe cale de disparitie (supravietuiesc doar aia care au bani sa-si cumpere multa iarba de contrabanda ;))
Astfel de experimente se pot observa nu numai in natura dar chiar si in laborator. Nu-i complicat doar trebuie putina bunavointa :)

La Antipa mergeam cind eram mica si ma atrageau mult mumiile. Mai exista muzeul Antipa? Acum mumiile ma cam plictisesc mai ales pentru ca de cite ori vad Discovery mai tot timpul e cite un documentar despre mumii, sint specializati in asta. Nu trebuie sa mergi neaparat la muzeu ca sa vezi aspecte ale evolutiei. Iesi afara in natura, si daca iti place viata in sens biologic, vei vedea cu alti ochi. Doar ca trebuie sa uiti chestia aia ca omul este creatia speciala a lui Dzeu si sa vezi toate vietuitoarele cu aceiasi ochi, cu curiozitate si fara prejudecati.

PS Stirile apar in engleza, ce sa-i faci. Oricum pentru tine si cei ca tine este o stire proasta pentru ca in principiu ii da dreptate lui Darwin.
__________
"Properly read, the Bible is the most potent force for atheism ever conceived" Asimov

dintre educatie si dresaj, din pacate.
am intalnit parinti care submineaza personalitatea copiilor lor prin exces de autoritate;
sau parinti care, prin lipsa de consecventa, pierd din autoritatea necesara;
am intalnit totodata parinti care-si recompensau copiii pentru a se comporta frumos. uitand ca pustanii pot fi foarte speculativi, au pierdut bineintele fraiele din mana.
intre respect si teama linia este iara foarte subtire. atentia pica in grija parintilor. din nou ei nu trebuie sa uite ca puii de om sunt veniti pe lume cu aceleasi drepturi ca si ei.
e important sa ne tratam copiii ca pe niste adulti la dimensiuni mai mici, ca pe prietenul cel mai bun, incercand insa sa nu uitam sa ne adaptam comunicarea la nivelul lor de intelegere.
sa nu-i impovaram cu mai mult decat pot duce. sa le prezentam faptele astfel incat sa poata faca distinctia dintre bine si rau.
dresajul e pentru animalele salbatice, ca sa nu ne faca rau. copiii nu sunt asa ceva! copiii sunt bucuria in viata.
educatia este un instrument care-i va ajuta sa se descurce in jungla asta numita societate. sa le facem cadou acest instrument intr-un mod placut, elegant si cu zambetul pe buze.
ma opresc aici caci altfel sunt in stare sa disec firul in patru pana dimineata :))
_________________
love me if you dare !

nu inteleg de ce lumea insista in a face atatea discriminari,imi pare rau pentru tine ca tre sa treci prin astfel de momente dar parerea mea este k nu ai de ce sa iti fie rusine si nici de ce sa te refugiezi de park cine stie ce rau ai fi facut lumi.nu trebuie sa uiti niciodata k dac nu te accepti tu insuti nu te astepta sa o fak alti.Cand eream mai mica aveam o Biblie de copii pe care am citito de foarte multe ori pentru ca imi placea iar acolo spunea ceva de genul:''trebuie sa iti fie rusine cand esti un hot,un criminal ,un raufacator dar nu trebuie sa iti fie rusine de tine insuti atunci cand nu ai facut rau nimanui''.
Stiu k in Rom lumea inca este ceva mai inapoiata in gandire dar tre sa incerci sa iti traiesti viata ca ai doar una si nu sa o pierzi incercand sa intelegi de ce lumea te judek,pentru k lumea nu stie sa faca altceva.Si chiar dak ai fi fost heterosexual tot gaseau ei ceva ca sa judece.Asta e firea umana ,nu o putem schimba dar o putem ignora

...printre ciresele alea o mai fi macar una cu gust dulce...macar una! si macar una trebuie sa uite de gustul amar :(.
...nu pleca alexule... :((((!!!