comentarii

trec in pat la matusa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
conteaza... cred... sau mai b - de Redmoon la: 28/05/2005 00:53:02
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
conteaza... cred... sau mai bine zis sper sa conteze, neavand inca ocazia de a testa scenariul cu familia. se presupune ca "perversiunile" preconjugale se transforma brusc in "intimitati" de familie dupa maritish... si tind sa fiu de acord momentan cu ideea asta.
Da, a te intelege in pat e esential... ce draq.... ca sa ajungi la termenul de FAMILIE e nevoie sa treci prin pat!....slava domnului ca nu este, insa si singurul lucru esential! nu de alta dar ma intreb ce s-ar intampla apoi cu diminetile amuzante la kafea si tzigara? Visul meu e sa vin ACASA la femeia care ma iubeshte doar pe mine.... nu doar sa vin IN PAT la femeia care se culca doar cu mine! Daca greshesk va rog sa ma combateti!
nu sunt confirmată! - de gaga la: 26/09/2005 22:02:02
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
să vedem! dacă sunt cuminte, intru şi eu la grupa mare!
în seara asta nu-mi intră nimic (adică nici o rimă). nu ştiu de ce îmi pică pleoapele peste ochi.

Babette, te-ai distrat,
Acu' treci în pat!
Faci tu un nănic,
Căci eu mai stau un pic.
Dormi un somn mai greu,
Să visezi un heleşteu.
Plin cu raţe grase, mari
Bâzâite de ţânţari.
Dormi în pace
Nu pe ace.
Iată c-au venit, rimele în grabă,
Şi pe dată, iar m-au pus la trebă.
Cam stângaci,
dar ce să-i faci!
Seara obosită,
Îmi trebuie dinamită.
să o pun în ochi şi-n creier
ca să mai cutreier
Pe vre-un site interesant,
Cu subiect apetisant.

Cred că încep să bat câmpii, aşa că vă spun noapte bună. Mai trăgeţi-mă şi voi de atenţie când abuzez! Pa! Vă pupezez pe toţi.
Nu beţi prea multă cafea că cică dacă e prea multă sau prea tare face somn.




vrum-vrum si eu - de newmann la: 18/02/2006 12:04:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
salut.bunadimineata.ce faceti?sînt doar în trecere.plec la o matusa cu ai mei astîzi.

pa.noroc la toti.

*****
"În fata lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul. " - Petre Tutea, Cugetari
#106819 (raspuns la: #106775) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 12/06/2009 10:35:34
(la: Cum sa cresti un copil - tutorial photo si alte bunatati)
Nu pune mana pe aia.
Nu vorbi cu straini.
Nu da pe tine.
Nu desena pe pereti.
Nu baga mana acolo.
Nu dormi pe jos, treci in pat.
Si alte jdemii de nu-uri.


io am remarcat o chestie faina.
nu de ieri, de azi.
ca e gresit sa educi un om prin interdictii.
Ioan Es Pop - de mazariche la: 24/09/2009 17:57:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Banchetul


sursa: http://www.poezie.ro/index.php/poetry/13903876/banchetul

aşa a fost mereu în casa noastră:
trei paturi prin care trebuiau să treacă
pe rând toţi. şi fiecare, vreme de generaţii, a
urmat acest traseu şi asta a devenit cu timpul lege
şi pe asta s-a întemeiat casa noastră.

noi suntem ultimii născuţi. celor nou născuţi
li s-a menit să şadă-n colţul luminos al încăperii.
suntem prea proaspeţi pe lume ca să înţelegem
că în casa asta mai sunt şi alţii. lumea noastră
e doar patul luminat de sub fereastră.

trec ani buni până băgăm de seamă că părinţii
stau şi ei aici, dar într-un alt pat, mai îndepărtat
la care lumina ajunge cu mult mai greu.
ei fac mai puţin zgomot, se mişcă mai încet decât noi.
dar trec ani buni până să înţelegem asta.

şi într-o zi descoperim că dincolo de ei, în colţul
cel mai întunecat al încăperii, e un al treilea pat
şi când aflăm încetăm să mai râdem -
noi credeam că acolo, în umbră, se termină întreaga lume
şi acum găsim că cineva suflă acolo şi nimeni
nu-l ia în seamă,
ni se spune doar: acolo este bătrânul casei, este tatăl tuturor,
deci acolo este un tată, deci colţul acela există, îmi spun.
apoi ne obişnuim şi uităm şi doar noaptea
îl auzim pe cel din colţul opus cum gâfâie neplăcut -
dracul l-a pus în aceeaşi încăpere cu noi.

îmi locuiesc încă patul de lângă fereastră dar nu mai râd
de cel care gâfâie în colţul opus:
în sinea mea cred că în chip voit nu ne e arătat.
şi când e scos într-o zi afară, e scos din încăpere
cu umbră cu tot şi pentru noi rămâne un mare
necunoscut.
mi se dă voie să pipăi doar scândura nouă a sicriului.

în schimb, tatăl meu, din patul al doilea, trece
cu umbră cu tot în patul celui plecat,
eu trec în patul lui, o carne tânără ocupă patul meu
dinainte,

dar totul se petrece încet şi dintr-un
pat în altul se trece după multă aşteptare, a câştiga
următorul pat e urmarea unei bătălii grozave,
unei încleştări lungi şi ascunse,


cei din primul pat râvnesc deja la al doilea, se
vede asta în ochii lor, eu însumi mă simt
mânat noaptea de-o râvnă grozavă să-i iau locul
celui din al treilea pat, cel care gâfâie acum
tot mai neplăcut în colţul lui întunecat

şi într-o zi patul al treilea este iar uşurat şi
cel de acolo e scos afară şi bine vârât în patul al patrulea
peste care se pune capac, să nu cumva să se întoarcă,
pentru că
patul lui a şi fost ocupat şi în patul al doilea s-au şi
năpustit ceilalţi
şi în primul pat se aud oaspeţi noi care încă nu aud
cum cineva începe să gâfâie în patul din fund şi acela
sunt chiar
şi-n clipa-aceea ziua păru a se-nteţi.
cactusel, - de anisia la: 14/10/2009 11:08:33
(la: Ce ati facut deosebit?)
grabita rau asistenta cu pricina. nu-i de mirare confusia ex-ului. :)

personal mi-am dorit intotdeauna o fetita. s-o iubesc asa cum nu m-a iubit pe mine aia de m-a nascut.
deunazi ma gandii... si daca o fi baiat, de-o fi sa fie vreodata, ce, n-am sa-l iubesc? ba bine ca nu! cel putin dublu. prietenii stiu de ce :)

chestia e ca imbatranesc, si sansele se reduc pe fiecare clipa ce trece.
deocamdata sunt o matusa de zile mari. sefa rasfatului en-gros si en-detail. 3 nepoti, 3 rasfaturi :).
curios, pana acum sunt singura fata din neam, cum s-ar zice. baieti cu doldora, dar fete neam.
te pomeni ca-s adusa de barza, si de-aia nu m-o fi iubit individa cu pricina. oi fi vreun proiect nereusit :))
#490659 (raspuns la: #490608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumesc cu reverenta domnilor care m-au nominalizat si:

1-CALLIOPE
- 1.1 – defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...

Diplomatia nu este la indemana oricui. “Vreau” trebuie sa fie suficient de ferm incat sa convinga si indeajuns de moderat incat sa lase impresia nealterarii libertatii de a alege.

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?
Esti in reteaua portocalie. Bine ai venit! Momentan abonatul pe care l-ai apelat nu este disponibil…. (Stie el. Nu abonatul, El.)

2-CLIO
-2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?

2.1.1 Tin sa v-anunt ca sunt nemuritoare deci sintagma’sta cu “patul de moarte" mi-e straina. Sic!
2.1.2 De tovarasa nici nu vreau sa aud fiindca l-a dat cu capul de tabla pe Petre ca nu stia sa adune. Bitch!
2.1.3 Fotografia virtuala a primului iubit e inramata frumos si expusa preferential in Depozitul de amintiri. L-am revazut suficient de des si nu-i duc dorul.
2.1.4 Presupunand ca vreun nihilist tenace m-ar convinge ca voi muri, as alege fotografia de la parastas. Sper ca a fost o matusa de treaba si/sau ca unchiul vaduv face niste sarmalute de te lingi pe degete si e tot familionul prezent.

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)


Ioana D’arc.


3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?

Pentru ca au nevoie de babysitter ca sa poata pleca in vacanta aia fabuloasa in Egipt. :)

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?

Felul in care o promovezi.

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?

Morcovul, pentru ca ramane la fel de bun indiferent cum il tratezi. Si pentru ca are o freza funky.

4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?

Primul model al non-conformismului, in copilarie. Modelul capacitatii de adaptare la schimbare, azi.

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.

(*^%(*^*% mama lui de offsaid. De ‘jde mii de ori mi s-a explicat si tot nu stiu. E ceva legat de faptul ca primul atacant al echipei in ofensiva nu trebuie sa fie mai aproape de portarul echipei adverse decat este ultimul aparator al acesteia. Si parca, nu stiu sigur, nu trebuie sa-si manifeste intentia de a juca mingea.
Maiculita, ce concisa am fost!

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?

Poate doar pestele, ca el pute groaznic… Phiii.

5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.

N-am stiut ca-s in zodia Fluturelui
Pana nu mi-ai desenat
Cu atingeri de jad
Pe spate
Harta astrala.


- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?

Ca gasca?! Am raspuns bine? Zi da, te rog, te rog, te rog.

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.

Marc Levy – “Unde esti?”. Ea ia fotografia inramata a fostei iubite a sotului ei de pe biroul acestuia (de unde o sfida de ani in sir) si o roaga plangand “Invata-ma cum sa fac!”

6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?

-- d) - Alt gand, rostit cu voce tare, zambind, si anume: “Multumesc”.

- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."

Ingusta. / Oamenii clasifica excesiv.

7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata

Pot.

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?

Eu credeam ca Miss-ul asta nu-i pe bune. Nu vreti sa va zic si ce-as face ca sa fie pace in lume? :P

- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena

Gunter Grass “Toba de tinchea”. Doi adolescenti pe plaja, el ii ia mana stanga, ii presara in ea cateva firisoare de pulbere efervescenta, adauga ingredientul magic – saliva si apoi isi trece limba peste palma ei.

8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?

Care minte?

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti?

- Sunt suficient de kinky pentru tine, baby? Sper ca te distrezi la fel de bine cum m-am distrat eu in cabinetul ala improvizat din Pantelimon, unde m-ai trimis sa ma mutileze nepriceputul ala de unchi-tu’!

9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?

Arunc toata mancarea din casa la gunoi si ies in oras la o pizza. Asta de dragul concursului. Practic, daca e “partenerul”, e un motiv serios pentru care il numesc asa, deci probabil c-am sa-mi frang mainile pana vine si am sa-l cert ca n-a dat nici un semn de viata.

- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?

“Aaa… Am dat tot ce-am putut. Aaa.... Echipa a luat cele trei puncte. Speram intr-o calificare.” :)))

Sper ca n-am nimerit scurtatura
Ondine Io Miss Cea Mai Bine Pentru Mine - de ondine la: 25/11/2006 00:07:15
(la: Concurs "Miss Cafenea 2006" - editia II-a - ARENA VA APARTINE !!)
1-CALLIOPE
- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...
Omul de otel sub fusta lui Dorothy, cica de frica vrajitorului din Oz.

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?
De una. De unul. Ma multumesc cu putin. As fi putut sa zic si zero, dar stiti cum e, mai cunosti un om, mai schimbi o vorba…

2-CLIO
- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?
Daca vreau sa fiu eutanasiata, oricare din ele.
Daca vreau sa mor in pace, pe fostul iubit, respectiv extrasele de cont bancar anexate la testament.
Daca vreau sa mai traiesc: pe doamna doctor, respectiv poza de grup de la Mister Cafenea sub forma de tablou vivant.

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)

Cu Cleopatra, fiindca nu mi-e frica de serpi. Cu Jana D’Arc fiindca amandoua am stat in piata mare din Orléans, ea-statuie si eu-pe cale sa devin statuie asteptand ca fraiera un autobuz care nu trecea pe acolo. Cu Printesa Diana pentru ca si eu ma simt uneori victima…Cu Semiramida fiindca imi tin ghivecele pe balcon, deasupra trecatorilor. Cu Eva Peron, ca si cu surorile sale Eva Vagon, Eva Zorzon, Eva Mormon si Eva Piramidon. Cu Maica Tereza fiindca plang cu lacrimi de crocodil la filmele indiene. Dar cel mai mult seman cu Ondine, fiindca iubesc apa, chiar daca pestii fac sex in ea. Pestii stiu de ce.

3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?
Gresit, se cuca-n ele.

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?
Conteaza înaltimea la care se poate ridica.

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?
Banana e mai lunga, morcovul poate fi mai gros, dar castravetele aluneca mai bine…In orice caz, daca e loc destul in frigider, nu mai conteaza.

4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?
Extreme ale simbolului feminin.

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.
Offsaid e atunci cand n-ai voie sa dai gol, fiindca ar fi prea usor.

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?
Imi place de el ca are un acvariu cu pesti vii. Dar are si multi pesti morti. Probabil ca acvariul e prea mic ca sa-i poata salva pe toti.

5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.
Time out pentru un haiku. Citat din memorie.

“Am visat odata ca eram fluture.
Si nici acum nu stiu sigur
daca nu cumva sunt un fluture
care viseaza ca e om."

- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?
Prind gâsca, o las singura-n camera si o pun sa se uite la "Nils Holgersson". Ca sa fiu sigura ca sta acolo, la ce va gândeati ?

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.
Hans si Ondine, scena IX. Când înca nu stiau ce-i asteapta…

6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume:
Ìmi trec simultan prin cap mai multe alternative si le selectez în functie de context. De exemplu :
- “Sa vezi ca asta vrea sa ma pipaie când schimbam locurile!”
- “Nu suporta sa ma uit de sus la el.”
- “Ìn sfârsit. Asa am sa pot sa-i cedez locul tipei asteia cu copilul in brate.”
- “Iar arat prea bine azi.”
- “Stiam eu ca tramvaiul e prevazut cu locuri speciale si pentru blonde”
- “O fi curent în locul ala, sau pute?”
- “Cred ca i-am dat de prea multe ori cu geanta în cap, saracul...”
- “Care din babele astea din spate o fi norocoasa?”
- “Iar am visat ca sunt în secolul XIX.”
- “Iar m-am încheiat la palton peste borseta…”
- “Pacat ca si eu cobor la prima.”
- “Ooops, portofelul...”
- “Cine naiba m-a pus sa-mi iau bluza decoltata?”
- etc.

- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."
Corecta, statistic vorbind. Ca si la barbati, de altfel.

7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata
Asta îmi aduce aminte de farsele lui Buzdugan. Prin urmare, raspunsul ar suna cam asa:
Pai de unde sa am io dom’le mototou? Nici macar n-am vazut pe cineva pâna acum care sa aiba, numa’ am auzit vorbind. Da’ mie nu mi-a zis nimeni ca e musai sa vii cu mototoul la emisiunea asta. Daca va place titlul la spectacolul meu, bine, daca nu, io acuma n-am de unde sa-mi cumpar mototou si, drept sa va zic, mi-ar fi si frica sa merg cu asa ceva, nu vedeti câte accidente sunt in ziua de azi...

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?
Aceea de a fi diferita de barbat.

- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena
Scena balconului din “Romeo si Julieta” la Teatrul de Stat din Vaslui, când cade balconul, cu tot cu Julieta, peste Romeo. Dar si ce gemete scoteau amândoi...

8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?
Tot acolo. Ìn cutia ei...craniana. Ca ea se crede în cu totul alt loc, asta e altceva...

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti? In cazul in care nu aveti imaginatie va propunem variante de raspunsuri:
-- a) - continuati partida de sex si in acelasi timp va fixate silicoanele cu mainile, pretinzand ca este un nou joc erotic?
-- b) - va opriti imediat si il rugati sa sune la salvare?
-- c) - va opriti imediat pretextand faimoasa migrena?
Nu am silicoane dar poate am imaginatie. Asadar : silicoanele o iau razna, incep sa tropaie, incep si eu sa tropai si nu se mai observa. Dupa aia zic, dragule, de atata pasiune mi s-a topit tesutul adipos, dar stai linistit, stii ce repede creste la loc ?

9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?

Imi fac griji pentru el, evident. Ma topesc de dor dar si de grija lui. Atât de îngrijorata sunt, ca imediat încep sa sun: la salvare, la politie, la pompieri, la aeroport, la primarie, la prefectura, la seful lui, la secretara lui, la maica-sa, etc. Si daca nici unul din astia nu mi-l aduce în doua ore, apoi macar stiu sigur ca i s-a intamplat ceva.

- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?
*) Informatii suplimentare cu privire la antrenamentul cu pricina, se gasesc la:
http://www.themarriagebed.com/pages/biology/female/female-kegels.shtml
M-am uitat si eu pe site, dar n-am de gând sa încerc, fiindca am citit la efecte adverse : tulburari emotionale, sentimente de vinovatie sau frica…

PS Multumesc juriului pentru întrebarile pline de inspiratie.
Asa, deci! - de Cri Cri la: 28/11/2006 09:03:14
(la: Concurs "Miss Cafenea 2006" - editia II-a - ARENA VA APARTINE !!)
1-CALLIOPE
- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...
Un barbat adevarat

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?
Am nevoie asa:
-pozitia lui Pluto sa fi fost in conjunctie cu Venus la ora pranzului
-pozitia tablourilor la Louvre sa fie oarecum suie, ca sa nu ma complexeze
-pozitia dulapului din bucataria vecinului (hotelului, etc.) sa fie oricum, numai nu perpendiculara pe a cincea cascada din stanga de pe tapetul din sufrageria primului meu iubit
-luna sa stea in pozitie de drepti
-Basescu sa fie in opozitie
…asta in cosmarurile mele. Dealtfel e suficient ca pozitia mea sa fie in bratele lui, indiferent cat de des ne-am repozitiona.
De Cati eu n-am nevoie; daca are el, ii dau voie sa plece la ea.


2-CLIO
- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?
Daca e adevarat ca iti trece toata viata prin fatza ochilor, cred ca n-am de ales si-am sa le vad pe toate astea. Si nu mai zic cate altele! Nu insistati, ca nu spun! Nu de alta, dar ma astept la un pret bun pentru “Memorii”.

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)
Cu Cleopatra atunci cand el ma face sa ma simt ca o regina. Cu Seherezada cand ii alin insomniile. Cu Ioana d`Arc fiindca rugul nu-i suficienta amenintzare spre a ma impiedica sa lupt pentru ceva in care cred. Cu Anais Nin si Maria Eva Duarte (Eva Peron) atunci cand existentza mea ii da lui putere pentru a-si realiza visele. Cu Simone de Beauvoir fiindca prefer viata, ratiunilor de a trai si respir doar in libertate. Cu printesa Diana atunci cand mi se pune viata pe tapet fara acceptul meu. Cu Lucretia Borgia atunci cand el prefera “otravurile” mele unei despartiri. Cu Sappho prin puterea de a iubi pana la sacrificiu. Cu Caterina de Medici in tacerile-mi contemplative. Cu Hypatia atunci cand reusesc sa dau ceva din stiinta mea si altora. Cu Sammu-ramat (Semiramida) cand simt izvorul iubirii lui inflorind gradini in mijlocul desertului, pentru mine. Cu Maica Tereza Gonxhe cand dusmanul meu e neajutorat. Cu Sojourner Truth (Isabella Baumfree) fiindca imi place atat sa port de grija animalelor, cat si sa le mananc.
In restul timpului seman cu tipa aia roscata.


3- ERATO
- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?
De ce nu, daca tzine figura?

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?
Sa fie “accesoriul” unui barbat, nu sa aiba un barbat ca accesoriu.

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?
Daa… m-am prins: e o intrebare incuietoare. Era cat pe-aci sa pic in capcana, insa mi-am dat seama la timp ca banana nu poate fi “cel”.
Asa… deci, dintre morcov si castravete, tot banana imi place mai mult! Fiindca e galbena si da bine in poza; celelalte nu ofera contrast la fel de bun.


4-EUTERPE
- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?
Femeia cea mai barfita si mai adorata din istoria lumii.

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.
“N-are rost sa incerci sa marchezi, daca nu-ti sta nimeni in cale!”. Barbatii invata asta inca de timpuriu si-o adopta ca modus vivendi.

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?
Ca-i plac eu lui, desi nu cumpar niciodata nimic. Poate tocmai de aceea: nici el n-are senzatia ca-i platit sa fie amabil, nici eu n-am motive sa ma plang de ceea ce-mi ofera.

5- MELPOMENE
- 5.1 - 4 versuri de suflet.
“Mentre del foco son scacciata e priva,
Morir m`è forza, ove si vive e campa;
E`l mie cibo è sol quel c`arde e avvampa,
E di quel c`altri muor, convien ch`i` viva.

…intr-o traducere aproximativa:
“Jarului smuls, cand nu-i simt focu-n vine,
Eu mor, cand altii-s vii si se rasfatza;
Dar mie doar vapaia ta mi-e viata
Din ce mor altii, eu traiesc prin tine.”

(Michelangelo)


- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?
Nu stiu, n-am incercat, insa m-am trezit cu ea si zic eu ca ma prinde.

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.
As numi o carte intreaga: “Dama cu camelii” de Dumas-fiul.

6- POLYHYMNIA
- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume: “vrea sa ma priveasca si de sus in jos, sau ii place sa stea deasupra?”

- 6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."
Ca exista trei tipuri de barbati: cei care gandesc asa, cei care nu gandesc (o inghit cum li s-a servit) si cei cativa care-mi plac mie.

7- TERPSICHORE
- 7.1 - motto-ul în viata
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti." (Schiller)

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?
Faptul ca exista. Fotbalul, berea, partidele de table, ca si admiratul propriilor bicepsi in oglinda, devin la un moment dat plictisitoare.

- 7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena
La duş, in “Specialistul”

8- THALIA
- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?
Nu-i drept sa fiu intrebata numai eu. Pun pariu ca nici ea nu stie unde sunt. Si mi se pare normal sa ne vedem fiecare de-ale ei, macar din cand in cand.

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinita, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoastra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti?
O, da… tuburile acelea de metal cu pasta translucida! Pai trebuie sa marturisesc c-o iau razna de pe raft de fiecare data. Pe mine nu ma deranjeaza, nici pe el, insa vecinii au spus ca se muta in Japonia fiindca aici, din cauza stress-ului le mor peştii de acvariu.

9- URANIA
- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit.
Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?
Il mai astept inca zece ore si, daca tot nu vine, plec eu. De tot.
Daca apare, oricand in intervalul celor 12h, ii ofer ocazia de a ma convinge sa raman.


- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?
Mai omule, ce intrebare! Exista si optiunea “suna un prieten”? Nu?
Ok, atunci. Sa vedem… Am presupus ca-i de efect inca de cand el a spus la plecare “te caut eu” si s-a tinut de cuvant. Cand am constatat ca mi-a retinut si numele, am fost convinsa.

--------------------------------------------
Pentru cine-l cunoaste bine, si iadul e tot un fel de "acasa"
1-CALLIOPE

- 1.1 - defineste "mâna de otel în manusa de catifea"...

Sa tii in maini frica altcuiva, fara sa i-o arati panoramic.
Sau Mark si Isolda, mana lui insurubata in otel pe obrazul alb infrant de alta iubire, iertarea.
Ar mai fi si Captain Hook cu apucaturi de budoar pentru carligul lui.

- 1.2 - De cate pozitii aveti nevoie pentru un orgasm? sau de cati?

Asta e simpla - stand lumanare la trapez si invartind farfurii pe degetele de la picioare. De cati? Unul singur, Zburatorul.

2-CLIO

- 2.1 - Pe patul de moarte, ce ai vrea sa revezi, pe doamna invatatoare din clasa intai, primul iubit, extrasele de cont bancar sau poza de grup de la parastasul matusii ?

Pe Casper the Friendly Ghost! Sau ultimul iubit, un fel de Theo Sarapo. Si rochita neagra din flanel cu maneca neterminata inca, atarnand ca o gluma pe spatarul scaunului. Ceea ce raspunde si la intrebarea urmatoare --->

- 2.2 - Cu care dintre femeile de mai jos crezi ca te-asemeni?
-- Cleopatra
-- Seherezada
-- Ioana d'Arc
-- Anais Nin
-- Simone de Beauvoir
-- Printesa Diana
-- Catherine Zeta Jones
-- Lucretia Borgia
-- Sappho
-- Caterina de Medici
-- Hypatia
-- Maria Eva Duarte (Eva Peron)
-- Sammu-ramat (Semiramida)
-- Maica Tereza Gonxha
-- Sojourner Truth (Isabella Baumfree)

Cum spunea Nichita? Umbra de mi-as tine-o doar o clipa pironita, s-ar si umple de ferigi, de balarii! Nu mi-as putea pironi umbra de a altcuiva fara sa ma gadile balariile si sa ma taie rasul. Dar de-ar fi s-o fac intr-un moment suficient de blue, ar fi Edith Piaf. Ca ne asemanam la simplu si la albastru. Dar si pentru ca, la fel ca si ea, non, je ne regrette rien.

3- ERATO

- 3.1 - De ce cucii depun ouale in cuiburi straine ?

Nu se mai pot tine pana acasa. Ati vazut voi cuc zburand cu piciorusele in X?

- 3.2 - Ce conteaza mai mult: grosimea sau lungimea?

Jucausenia. E vorba de Teckeli, nu?

- 3.3 - banana, morcov, castravete – care-i cel deosebit? Si de ce?

Banana, pentru King Louie. Si nucile de cocos, pentru proportii.

4-EUTERPE

- 4.1 - Ce reprezinta pentru dvs. Madonna?

Matania cu lanturi si pantaloni scurti, like a prayer. Matilde Serao si statuia pupata in straturi cu gandul la loterie; lozul si nimbul la un loc. Saraca mamaita, ce scatoalca mi-ar trage acuma!

- 4.2 - Descrieti pe scurt asa-numitul "offsaid" la fotbal.

Atunci cand jucatorul off-teaza de unul singur cu buzduganul in fata portii si muma lui Stefan il fluiera sa se-ntoarca la oaste. Suava arunca si ea pe ascuns garofite din tribuna.

- 4.3 - Ce va place la tipul care vinde peste la piata?

Pestisorul lui, pana corbului. Si costumul Armani cu sort la dunga si pete model rococco Antoine Watteau. Pe tenisii mei chinezesti de admiratoare cu plasa de iuta!

5- MELPOMENE

- 5.1 - 4 versuri de suflet.

"Nu e pacat/ ca sa se lepede/ clipa cea repede/ ce ni s-a dat?" (Hieronymus Lorm)

- 5.2 - Cum faci ca sa prinzi o laba de gasca?

Iti inveti ochii sa fie oaze si-atunci la margini or sa faca dune (de gasca, daca vreti voi). Sau iti scoti papionul si faci scufundari (cu gansacii).

- 5.3 - cea mai romantica scena de dragoste – film sau carte.

"Podurile din Madison County", singura noapte de iubire dintr-o viata.

6- POLYHYMNIA

- 6.1 - Un barbat necunoscut, se ridica in tramvai de pe scaun si va ofera locul. Care este primul gand?
-- a) - "Ce vrea asta oare de la mine?"
-- b) - "Asa obosita arat oare?"
-- c) - "Cavalerii n-au disparut!"
-- d) - Alt gand, si anume:

Ca sigur coboara la prima. Daca nu, il ciupesc sa vad cat e de-adevarat. Si daca nu-mi trec degetele prin el, il iau acasa sa-i pun gheatza pe vanatai.

6.2 - Ce crezi despre afirmatia: "exista trei tipuri de femei: cele frumoase, cele inteligente si majoritatea."

Ca e facuta pentru majoritatea barbatilor. Pentru cei frumosi si inteligenti exista doar femei frumoase si inteligente.

7- TERPSICHORE

- 7.1 - motto-ul în viata

"Nicio masa fara peste", deznodamantul romantico-mioritic pentru 4.3.

Uite insa unul serios si profund experimentat de cel putin cateva ori pe propria piele: "Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta".(Woody Allen)

- 7.2 - Care este cea mai importanta contributie adusa umanitatii de o femeie, si de ce?

Inelul cu clapa a la Lucrezia Borgia in procesul de selectie naturala (!) din mediile ostil-mediteraneene.

7.3 - cea mai erotica (nu porno!) scena

Erotismul cu care Ragaiac si-o imagineaza obsesiv pe femeia vietii lui in "Rusoaica" (Gib Mihaescu). Sau sarutul cu cireasa strivita intre buze (Eu). Mai bine sarutul.

8- THALIA

- 8.1 - Unde ti-e mintea cand faci sex?

Daca nu-i la poza de grup de la parastasul bunicii, picura margarete caprui la varf de gene. E ca incheietura mainii lui Pollock, picura fara noima si la sfarsit sunt margarete caprui

- 8.2 - Aveti pt prima data o partida de sex cu persoana viselor voastre. Va simtiti o femeie implinata, totul este minunat, inchideti ochii ca sa simtiti explozia de fericire din dumneavoatra, cand…simtiti ca ... silicoanele au luat-o razna. Ce faceti? In cazul in care nu aveti imaginatie va propunem variante de raspunsuri:
-- a) - continuati partida de sex si in acelasi timp va fixate silicoanele cu mainile, pretinzand ca este un nou joc erotic?
-- b) - va opriti imediat si il rugati sa sune la salvare?
-- c) - va opriti imediat pretextand faimoasa migrena?

Fac streaptease cu silicoanele, sperand sa nu-mi cada si proteza fiindca e mai greu de rotit peste cap. Si daca el nu ma stramba la lifting, nu ma incurc nici eu in mesa lui. Un fel de "Death becomes Her" partea a doua. (Si Bella Lugosy pe fundal: Beware! Beware!)

9- URANIA

- 9.1 - Partenerul promite sa fie punctual la cina. Intre timp au trecut doua ore de la ora stabilita si el inca n-a venit. Va faceti griji sa nu i se fi intamplat ceva, sau fauritzi planuri de razbunare repetand in minte tot ce o sa-i spuneti cand va apare in sfarsit?

Nu trebuie sa fauresc nimic, felicitarile sunt spontane! Dar desigur ca ma voi ingrijora, imbujora, inlacrima, dezagrega si agrega la loc in treishpe curcubee, ma voi gandi blajin la jocul de darts cu el tinta si alte duiosii gen montagne russe cu el fara centura de siguranta, si mor de ciuda ca stiu cum in final i-as sari in brate ca un catel, i-as scutura umbrela si incalzi ciorba, bucuroasa ca a ajuns cu bine acasa si fara urme de ruj pe guler.

- 9.2 - Toate ati aplicat antrenamentul propus de Kegel ), nu are rost sa negati ;)).
Ce parere aveti de beneficiile acestui antrenament?

Cred ca ajuta la proba de 100 de metri garduri. Perineoblablablablametere, zice pe site-ul ala?! ................................................... Ruuuuuuuuuun!!!

Un smooch voua, pentru rabdare: smooch! :o)

Just turn left at Greenland...
ma dusei sa trec la Olt..... - de cosmacpan la: 14/08/2007 20:52:54
(la: Idolul-dupa intalnirea amoroasa)
asa era vorba cantecului. De voinicel baietanul. da io stau si ma intreb: oare idolita mea (una dintre ele) s-ar gandi sa-mi propuna o partida super traznet (si ma gandesc la Sofia, Claudia, Ornela, Jane, da nu radeti, mai oftam si io ca de....pe vremea aia nu toate starurile erau Pamela Andersen). Sau Julia ori Jodie s-ar apleca sa le vad macar decolteul? O alta Idolita a fost Maria Tanase dar departe de mine gandul de a trece peste respect si a gandi la o nospte fierbinte. da stai ca uitasem.....care era intrebarea? a da, prietena ta care nu stie ce sa faca dupa ce a trecut fugitiv prin patul unui idol....pai depinde ce ofera idolul acela.....daca are numai seminte de floarea soarelui, cu 10 lei noi cumperi de la alimentara din colt si-ti trece. Nu ma duce capul la astel de teme dar sigur cand voi ajunge eu idolul femeilor, o sa vad cum fac ca sa nu ramaie fro urma de indoiala.....ce poate face prietena ta? asemeni multor altor pushtoaice isi vor aminti in serile de toamna, de caldura asternutului din camera de hotel, iar la batranete isi va putea permite sa povesteasca la o tabla sau la o septica (bridge am vrut sa zic da mi-a fost teama sa nu fiu batut) ce vremuri domle am prins eu, care ...he, he....nu pot spune ca am fost chiar nevinovata la viata mea si ceva aventura am mancat pe paine (ca si caviarul pe o feliuta mica)
continua Intruder - de Intruder la: 08/08/2008 08:59:51 Modificat la: 08/08/2008 09:01:59
(la: Autobiografia unui cafegiu de-o schioapa)
m-am nascut pe la 4 dimineata - eu primul si frate-meu geaman, dupa mine.
el era foarte mic si n-a trait decat 2 ore. mi-a tinut tovarasie 9 luni...si s-a dus.

cica am fost linistit, nu le-am dat batai de cap la ai mei cu plansete, crampe si chestii de gen.

prima amintire e asta: cad de pe sanie, intr-un morman de zapada moale, abia asternuta. nu ma doare nimic, e bine acolo - cu fatza bagata-n omat. dupa cateva secunde ma ridica cineva brusc (mama sau tata...nu stiu), ma scutura si m-aseaza la loc in sanie.

mai am o amintire veche: eu stau in casa, pe coridor, jos. mama deschide usa la o camera si cauta ceva...eu n-o scap din priviri si am un gand in cap: "ma ridic si merg la ea" dar vad o minge mica venind inspre mine. imi amintesc perfect...e albastra, cu o dunga groasa roz, pe mijloc. vine incet si-o urmaresc fascinat. se opreste in dreptul meu, dau s-o apuc si nu pot si sunt cel mai amarat de pe planeta. apoi vine si mama, ma duce de acolo ...si nu mai stiu.

mai am o amintire cand sunt in pat si ma uit la desenele de pe pijama...apoi o vad pe mama ca ma-nveleste, ma dadaceste, si stinge lumina.
nu-i cine stie ce, dar tin minte.

o alta amintire e cu tata intins jos pe covor iar eu si sor'mea il "calcam". asta era un fel de "masaj de familie", hehe.
imi e greu sa ma tin drept pe spinarea lui tata, din cauza sora-mii care e mai mare si stie sa acapareze teren.

eram toti la tara la bunica. eu am febra si zac in pat. nu ma doare nimic dar as vrea sa dorm. bunica ma dezbraca de tot si toarna tuica pe mine si-ncepe sa ma framante ca pe paine. ma doare carnea si imi vine sa vomit de la miros. sor'mea izbucneste in plans si-o intreaba pe mama dac-o sa mor, eu ma mir ca nebuna intreaba asa ceva...

pe Mos Gerila (ca Mos Craciun a venit mai tarziu) l-am vazut prima data la gradinita.
avea barba de-adevaratelea, par alb si verigheta...verigheta mi-a sarit in ochi si m-am gandit "uite dom'le, are si baba!"
eram emotionat ca naiba...m-a intrebat cum ma cheama, daca am frati sau surori, daca am fost cuminte si tampenii d-astea. mi se pusese un nod mare in gat si ma scapa pipi...cred ca aratam ca un cretinel. :)))
poezia am spus-o...nu era lunga si era vorba de baietei si fetite care dau o mana de ajutor la curatirea zapezii...rahat!
vroiam sa-l intreb pe Mos daca a trecut acasa la buna si daca i-a dat paine si o sticla cu tuica...dar n-am avut curaj. bunica ne zicea mereu ca Mosul trece intai pe la ea si-apoi merge la copii...am scris undeva pe cafenea.

in prima zi de scoala toti copiii erau cu mamele lor, numai eu nu. cu mine venise tata si matusa-mea, mama era la scoala ei si nu putuse sa vina pentru ca avea o clasa noua de a I-a. naiba stie, fusesem foarte necajit si dupa ani buni i-am zis la mama...mai bine taceam!

deocamdata atat, mai am multe...:))
unele le-am mai scris pe cafenea cu diferite ocazii...
Sa faci tot ce-ti trece prin cap ? - de Daniel Racovitan la: 29/09/2003 04:44:42
(la: Viata la 30 de ani)
Draga anonimule, ne scrii: "Sa faci tot ce-ti trece prin cap si sa nu-ti para rau niciodata."

Pai daca ar fi sa urmez conceptia ta, sa zicem ca mi-ar trece prin cap sa iti asasinez copiii si sa nu imi para rau niciodata. Ce parere ai? Iti mentii teoria?
#525 (raspuns la: #513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
GLOSSA : ce e val, ca valul trece.. - de JCC la: 15/10/2003 11:09:44
(la: Cele mai frumoase poezii)
de Eminescu : Glossa

Vreme trece, vreme vine,
Toate 's vechi si nouã toate;
Ce e rãu si ce e bine
Tu te'ntreabã si socoate;
Nu spera si nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te'ndeamnã, de te cheamã
Tu rãmîi la toate rece.

Multe trec pe dinainte.
In auz ne sunã multe.
Cine tine toate minte
Si ar sta sã le asculte?
Tu aseazã-te deoparte.
Regãsindu-te pe tine,
Când cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbã
Recea cumpãn-a gândirii
Inspre clipa ce se schimbã
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clipã tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si nouã toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sã te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plânge, de se ceartã,
Tu în colt petreci în tine
Si'ntelegi din a lor artã
Ce e rãu si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei douã fete,
Vede'n capãt începutul
Cine stie sã le-nvete;
Tot ce-a fost ori o sã fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te întreabã si socoate.

Cãci acelorasi mijloace
Se supun câte existã.
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselã si tristã;
Alte mãsti, aceeasi piesã,
Alte guri, aceeasi gamã,
Amãgit atât de-adese
Nu spera si nu ai teamã.

Nu spera când vezi miseii
La izbândã fãcând punte,
Te-or întrece nãtãrãii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamã n'ai, cãta-vor iarãsi
Intre dânsii sã se plece,
Nu te prinde lor tovarãs;
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenã
Lumea'ntinde lucii mreje
Ca sã schimbe actorii'n scenã.
Te momeste în vârteje;
Tu pe-alãturi te strecoarã,
Nu bãga nici chiar de seamã,
Din cãrarea ta afarã
De te'ndeamnã, de te chiamã.

De te-ating, sã feri în laturi,
De hulesc, sã taci din gurã;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacã stii a lor masurã;
Zicã toti ce vor sã zicã.
Treacã'n lume cine-o trece;
Ca sã nu'ndrãgesti nimica,
Tu rãmâi la toate rece.

Tu rãmâi la toate rece,
De te'ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai teamã;
Tu întreabã si socoate
Ce e rãu si ce e bine;
Toate-s vechi si nouã toate;
Vreme trece, vreme vine.



Trece apa si-n urma-s pietre - de Alice la: 16/10/2003 04:38:28
(la: Epilog dinspre viitor, in loc de epitaf)
Trece apa si-n urma-s pietre ce raman.
Caci am noroc, nu-s bolovani, si daca-s pietre, nu in suflet.
Cu mult mai mult noroc, cand apa a trecut, timid, de printre pietre, creste iarba. Si flori rasar, si-o papadie creata - deghizata-n Phoenix de restul lumii.

Eu am avut dintotdeauna mai mult noroc decat, statistic, ar fi fost pe lista. Dar n-am vazut nicicand doar jumatatea plina din pahar, va zic, mai e ceva...

Nebanuit de multa alinare mi s-a dat, doar pentru c-am cerut-o!

Alinarea - sa n-o lasati sa treaca.

Vreme trece, vreme vine, Toa - de Catalina Bader la: 09/11/2003 03:13:38
(la: ROMANIA)
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Vreme trece, vreme vine.


vreme trece,
vreme vine,
te INTREABA
si SOCOATE
CE E RAU SI CE E BINE...

SI RAMAI LA TOATE RECE.
#3770 (raspuns la: #3762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o femeie buna la pat - de Catalina Bader la: 09/11/2003 21:53:22
(la: "Sunt foarte buna la pat" (Dictionar de afaceri ))
n-are nevoie sa spuna: sunt buna la pat.

nu credeti ca viata ar fi mai simpla

daca am recunoaste valoarea si n-am avea nevoie de:
toate parghiile enumerate mai sus?
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
timpul tace si trece - de ufo strengaritza la: 02/01/2004 10:55:12
(la: Intelepciunea saptaminii)
"Traieste amintindu-ti de moarte...timpul zboara...ceea ce spun acum... a si trecut!" (Persius)

"Nimic nu trece mai iute ca anii." (Ovidius)

"Cruta timpul!"
"Oricare ar fi durata timplui,stiinta folosirii lui il va face lung!"
"Pe noi timpul ne inghite lacom." (Seneca)

"Cine doreste sa-si rezolve treburile la timp,sa-si imparta timpul cu grija."
"Vremurile se schimba si noi o data cu ele."
"Cu cat o perioada de timp este mai fericita, cu atat dureaza mai putin."
"Nu exista nici o realizare omeneasca pe care sa n-o distruga in cele din urma timpul."
"Timpul fuge fara reintoarcere."

-Maxime si expresii latine traduse, cu referire la timp...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...