comentarii

trec zile


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Stereotipuri zilnice si evadare - de (anonim) la: 28/11/2003 03:27:10
(la: crezi in schimbarea personala?)
Oare nu exista evadare? Din cenusiul cotidianului incercam timide escapade in vacante si weekenduri,dar o desprindere totala sa fie posibila?
Trec zilele si lunile si anotimpurile se fac ani si visam, in intimitatea noastra sa realizam, daca nu azi,atunci sigur maine, ceea ce ne-am propus cand nu aveam decat 20 de ani. Dar deocamdata...Am obligatii si familie si prieteni si tabieturi si...Si va fi si maine o noua zi...maine,poimaine...o zi ce nu mai vine niciodata.
7zile - de Dinu Lazar la: 08/12/2003 15:26:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Din cele spuse azi la vernisajul expozitiei foto 7zile, din Bucuresti:
===============================

7 zile,
care este



Un oraş din nordul ţării este împărţit in două de un rîu; un pod cu niste lanţuri grele la capete face legătura dintre cele doua maluri.
Într-o dimineaţă, apar cîţiva tineri, încalecă lanţurile si dau sa traverseze podul.
Cînd ajung pe la mijlocul podului, se întunecă brusc cerul şi se face dintr-o dată mai frig si tinerii rămîn împietriţi; se aude o voce tunatoare care spune: OPRIŢI-VĂ !!!!!
Vocea continuă: Scoateţi cîte o cretă din buzunare, căci fiecare aveţi cîte una!!!!!
Şi tipii descoperă cu mirare creta in cauză. Nu au înă timp să se mire căci vocea spune: Trageţi un cerc în jurul vostru şi acolo rămîneţi!!! Cine iese primul din cerc va muri!!!
Mai resemnaţi, mai curioşi, oamenii trag fiecare cîte un cerc în jur. Şi se aşază fiecare mai comod în cercul lui, si îşi mai desenează una, alta, ca în viatza, cîte un televizor, o floare, portretul sau peisajul din faţa ochilor, sau un aparat de fotografiat.
Problema e ca timpul trece, zilele se duc, si fiecare ar vrea să meargă unde avea treabă – dar nimeni nu îndrăzneşte primul, dacă vocea avea dreptate?
Pină la urmă, după ce trec ei de faza cu ‘’dacă iese cineva ies şi eu’’ se hotărăsc să o tundă împreună, toţi o dată; la ‘’unu, doi, trei’’ au sărit, vocea, ocupata sa admire desenele, nu s-a prins care a fost primul şi i-a lăsat în pace; şi fiecare a plecat la treaba lui, cu sentimentul că totuşi ceva straniu s-a întîmplat.
Pentru ca acest sentiment straniu al creaţiei i-a copleşit atunci, cînd stateau în acele cercuri, şi pentru că amintirea vocii era aşa puternică, au hotarît să se întîlnească în fiecare an cîte şapte zile şi să deseneze cîte un portret, cîte un peisaj, şi să tragă apoi un cerc mai mare în care sa adune mai multă lume si să arate ce au făcut în cele şapte zile din fiecare an, şi să le pună, pentru oricine ar dori să vadă acele imagini, la adresa www.7zile.ro


Privind la imaginile realizate de 7zile, îmi dau seama că aparatul de fotografiat poate să aibă menirea şi de a învăţa oamenii cum să vadă lumea cu simplitate si echilibru, ca şi cum nu ar avea nici un aparat de fotografiat.

Fotografii de la 7zile izolează si perpetuează totodată un moment ce pare atemporal; ei fac să iasa in evidenta faptul că daca nu esti devotat pina la absolut unei idei, poti sa ajungi sa faci fotografii interesante, dar nu fotografii care sa te mişte profund, ca multr din cele realizate de ei.

Grupul 7zile, in diversitatea sa creativa, pare sa transforme sensul a ceea ce vedem şi modul cum vedem; lucrurile familiare par aici absolut noi, şi ceea ce este absolut nou ca exprimare în imagine pare foarte familiar.

A fotografia inseamna si a gasi ce se intimpla in realitatea înrămată, între cele patru colţuri.

Dar cind pui patru colţuri sau o rama în jurul unei realitati, dacă ai la dispoziţie har şi şapte zile, poti chiar schimba acea realitate.

==================================

citeva impresii extrem de fugitive de la expozitie, la www.fotografu.ro/7zile
#6220 (raspuns la: #6172) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poveste de iarna - de Dinu Lazar la: 24/12/2003 05:46:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Povestea porcului

Ce se intimpla; intr-o toamna rubinie si neasteptat de calda un mare nume in publicistica europeana, editor la o mare revista foarte citita in Europa da un mail unui fotograf roman; dom`le, platesc atit, poti sa-mi faci un program sa vad si eu tara sa scriu citeva pagini? Si sa-mi faci si niste poze sa ilustram.
Romanu` raspunde ca da, si se apuca de lucru; editorul venea prin noiembrie, dar era o toamna frumoasa, asa ca aranjaza sa-l duca pe editor la un peste la protzap in delta, apoi prin nordul Moldovei la manastiri; da telefoane, aranjaza cazari si mese, ca la fetze simandicoase.
Vizita editorului dura o saptamina fix; e luat de la Aeroportul Otopeni, dus la Tulcea, suit pe bampor, dat drumu` la taraf si pescarie, plimbat, Dunare frumoasa si vin roshu; apoi e dus la Agapia, chef, maici, picturi de Grigorescu, si tot asa, Arbore, Sucevitza, Moldovitza, poale in briu, urda, mamaliga, slujbe, discutii, tochitura moldoveneasca, sarmale si bulz. Trece saptamina si cu greutate se extrage editorul din frumusetea tarii ca sa se suie in avion.
Mission accompli, cum s-ar spune pentru fotograful care este.
Trec zilele, trec citeva saptamini, si prin decembrie apare in revista cu pricina, aia independenta si europeana, un articol pe citeva pagini, bogat ilustrat, despre tzigani si copii strazii din Bcuresti, prin care oras editorul nici nu trecuse, ilustrat cu pozele fotografului, care ... aaa... nu le facuse de fapt niciodata.
Cam asa se scrie istoria, si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea asa.
Si mai am povesti, dar o sa le spun data aviatoare, daca va exista interes...
#7211 (raspuns la: #7196) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este absolut normal - de Catalina Bader la: 20/01/2004 04:48:51
(la: Tinara generatie, fascinata de “descurcareti” si “tupeisti”)
parintii sufocati de lipsa de timp ajung acasa cand copilul doarme.
Timpul trece, zilele se scurg iar copilul lor creste. Iar ei nu mai stiu ce gandeste. Il pierd...

Pe parcursul zilei copilul pleaca fericit de la scoala.
Iese pe strada si zareste un tanar - smecheras- in masina lux decapotabila zburand pe strada orasului de parca ar fi pe autostrada.
Se intreaba: mama si tata muncesc in fiecare zi de dimineata pana seara dar noi bani de asa masina nu avem.
Dar eu de ce nu as avea asa ceva cand voi fi mare?!

Merge mai departe si intra intr-un internet-cafe. Nu costa mult.
Magia ecranului il cuprinde si petrece ore intregi intr-o lume virtuala imbacsita de fum de tigari.

Se uita pe fereastra si vede viata reala: trecatori grabiti si posomorati. Doborati de neputinta. Oameni pentru care zambetul a disparut de mult.

Si atunci gandeste: eu vreau mai mult...
Despre nevoii... - de cosmacpan la: 03/05/2004 07:06:15
(la: Nevoia de modele)
Nevoia de modele mi se pare un subiect ce ar trebui dezbatut in primul rand in fiecare sala de clasa si apoi aici. Um model se impune sau este impus dar el nu rezista daca nu este nevoie de el. Dar aceasta nevoie este superficiala si pasagera pentru ca indiferent ai cui " fani" suntem de cele mai multe ori odata cu moda dispare si fan-clubul. Dar aceasta disparitie nu afecteaza din pacate si aceasta nevoie. In permanenta avem aceasta sete de a descoperi noi modele pe care sa le urmam pentru o bucata de drum. Deci s-ar patrea ca nevoia de modele este un surogat cu care ne trecem zilele dintre un eveniment si altul. Avem nevoie de un model pentru un interviu la angajare, avem nevoie de un model cand vrem sa dam "gata" fata sau baiatul pe care ii iubim, avem nevoie de un model cand ne luam masina sau casa, avem nevoie de un model atunci cand ni se naste un copil. Nevoia dem model este o nevoie sociala, comunitara si relationala. Modelele sunt de fapt masnile pe care dorim sau ne permitem sa le purtam de-a lungul vietii fie pentru a ne ascunde adevarata valoare sau entitate (suflet, aspect, maniere, inteligenta) fie pentru a scoate in evidenta ceea ce anturajul si cunoscutii refuza a vada. Ne place sa avem modele dar de fapt adoram sa fim modele pentru altii. Recunoasterea sociala inseamna "model". sa fi sau sa ai un model pertinent, in voga, la moda (indiferent daca este retro, de actualitate sau de perspectiva). Cam atat pentru acest moment.
Mac
Despre nevoii... - de cosmacpan la: 03/05/2004 07:07:59
(la: Nevoia de modele)
Nevoia de modele mi se pare un subiect ce ar trebui dezbatut in primul rand in fiecare sala de clasa si apoi aici. Um model se impune sau este impus dar el nu rezista daca nu este nevoie de el. Dar aceasta nevoie este superficiala si pasagera pentru ca indiferent ai cui " fani" suntem de cele mai multe ori odata cu moda dispare si fan-clubul. Dar aceasta disparitie nu afecteaza din pacate si aceasta nevoie. In permanenta avem aceasta sete de a descoperi noi modele pe care sa le urmam pentru o bucata de drum. Deci s-ar patrea ca nevoia de modele este un surogat cu care ne trecem zilele dintre un eveniment si altul. Avem nevoie de un model pentru un interviu la angajare, avem nevoie de un model cand vrem sa dam "gata" fata sau baiatul pe care ii iubim, avem nevoie de un model cand ne luam masina sau casa, avem nevoie de un model atunci cand ni se naste un copil. Nevoia dem model este o nevoie sociala, comunitara si relationala. Modelele sunt de fapt mastile pe care dorim sau ne permitem sa le purtam de-a lungul vietii, fie pentru a ne ascunde adevarata valoare sau entitate (suflet, aspect, maniere, inteligenta) fie pentru a scoate in evidenta ceea ce anturajul si cunoscutii refuza sa vada. Ne place sa avem modele dar de fapt adoram sa fim modele pentru altii. Recunoasterea sociala inseamna "model" sau cum sa fi sau sa ai un model pertinent, in voga, la moda (indiferent daca este retro, de actualitate sau de perspectiva). Cam atat pentru acest moment.
Mac
Uite un mesaj "mobilizator" :))) da' prea lung :((( - de mya la: 02/02/2005 00:07:09
(la: crezi in schimbarea personala?)
Eu am reusit. A fost foarte greu la inceput, ingrozitor de greu insa am persistat in schimbare cu o dorinta de neclintit. Totul a pornit de la o introspectie, nu vreau sa dau amanunte, oricum nici nu are importanta.

M-am apucat pur si simplu sa-mi schimb obiceiurile proaste pe care le aveam. Daca ... spre exemplu, veneam de la birou si dadeam drumul la tv, m-am fortat sa nu mai folosesc televizorul si sa citesc o carte buna in schimb. Sau, daca imi era lene si zaceam pe fotoliu fara chef...ma fortam sa ma ridic si sa ma apuc de facut pe bicicleta ergonomica asa vreo ora pana dadeam in primire. Sau...daca eram deprimata din diverse motive, ma fortam sa nu ma mai gandesc la tampeniile respective si sa ma apuc de treaba (dadeam cu aspiratorul, frecam tot luna, faceam ceva de mancare, spalam geamurile) pana eram asa de ocupata si epuizata ca uitam sa ma gandesc la alte ineptii (care oricum imi faceau rau).

Cu timpul, am ajuns ca parte din obiceiurile proaste sa mi le transform in obiceiuri bune (tot repetandu-le in timp pe alea bune mi-au ajuns ele insele obiceiuri si le-am uitat pe alea proaste). Am zis...o parte ca inca mai am si d-alea proaste:((( Fricile de tot felul sunt cele mai nenorocite, e greu de lucrat cu ele, iti paralizeaza nervii si mintea. E ca si cum iti iau tot elanul si optimismul din tine.

De regula, la inceput de an (pe 1 ianuarie) la ora 24,00 meditez adanc si-mi promit ca in anul urmator sa scap de inca unul sau doua obiceiuri nenorocite. Imi iese figura. Daca imi aleg prea multe si prea grele, nu imi reuseste chestia cu nici unul. Merg in pasi mai mici dar mai siguri.

A fost foarte greu sa ies din inertia enorma care ma tragea inapoi. Ajunsesem sa zic "de maine ma apuc de sport/invatat franceza/mancat doar sanatos/etc" si tot asa treceau zilele, lunile si anii si eu nu ma mai schimbam, amanam mereu "mainele" asta. Ajungi sa mori si sa nu stii de ce ai mai trait?

Am citit un studiu scris de o tipa care lucra benevol cu pacienti batrani (care se aflau in stadii terminale) intr-un spital. Cam 99% dintre ei erau deprimati fiindca isi traisera viata fara rost, asa simteau ei. Faptul ca mare parte dintre ei erau bogati sau avusesera cariere ca lumea sau familii normale...nu reprezenta nimic pentru ei. Acum cand mureau isi dadeau seama ca si-au trait viatza degeaba si nu stiau de ce simt golul respectiv in suflete. Interesant, nu?

Se poate sa te schimbi daca vrei si e socant sa descoperi ce poti sa faci din tine. Faptul ca intr-o prima faza esti neincrezator in fortzele proprii (ca o sa fii in stare intr-adevar sa te schimbi in bine) e o chestie care tzine de ego. Asta a fost cea mai grea faza...restul a venit de la sine.

E ca in curele de slabire...e mai greu pana incepi, ca pe urma te obisnuiesti cu regimul si ajunge sa-ti placa :))) Si apoi...eu ma gandesc la aia care ajung sa treaca Canalul Manecii inot si nu au maini sau picioare sau la cei care au supravietuit lagarelor de concentrare...si imi trece brusc deprimarea sau neincrederea in fortele proprii.
mie-mi spui - de anisia la: 20/04/2005 21:31:14
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
de comfort food...ca am sertarele pline de cand m-am lasat de fumat :((
acuma incerc sa mananc din-astea mai fara zahar, sau cu fructoza...
ma amagesc singura!
ce e ciudat, e faptul ca am avut vointa sa nu mai pun tigarea in gura
si trec zile fara sa ma gandesc la ea. dar cand e vorba de dulciuri...nix, no chance :(( sa fie asta un viciu?
#44636 (raspuns la: #44629) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acasa - de giocondel la: 13/06/2005 17:47:38
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
am fost in romania, pentru o luna...

paleta de emotii simtite este atat de bogata incat imi este foarte greu
sa pun totul in cuvinte...

cand ma intorc in Romania, de fiecare data, nu pot dormi in avion...ajung sa stau fara somn in jur de 50 de ore, cu pregatiri, calatoria la aeroport si tot drumul pana la usa mamei...nu pot dormi pt ca de fiecare data ma chinuie tot felul de ganduri: pe de o parte, ma rog si sper sa fie mai bine, sa gasesc o Romanie transformata ,intr-un pic de mai bine, oricat de insesizabil, dar sa fie mai bine....pe de alta parte stiu, in cel mai indepartat coltisor al subconstientului meu ca NU, in Romania mai nimic nu e mai bine decat era cand am terminat eu liceul si m-am desprins de oraselul meu de munte....

poate ca unora li se pare ca romania se dezvolta dar aici e chestie de gusturi si de standarde... eu sunt cam mofturoasa cand vine vorba de calitatea vietii si de respectarea drepturilor individului...groapa dintre saraci si bogati se adanceste pe zi ce trece, birocratia este la fel de intortocheata, nepotismele sunt la ordinea zilei, oamenii fura, inseala, calca pe ceilalti.

o tara corupta pana in maduva oaselor! asta e romania...o tara in care trebuie sa fii lup si sa mananci cadavrele altora ca sa poti supravietui.

o tara in care vecinul mamei isi poate permite sa taie apa la tot blocul, doar pentru ca el este consilier si teava trece prin curte lui. o tara in care daca iti ceri drepturile fundamentale nu esti bagat in seama decat daca iesi la inaintare cu euroi.

o tara in care colegii mei analfabeti termina facultati si mastere in domenii ale caror nume nici nu le pot pronunta corect, pentru ca au bani sa indese in buzunarele profesorilor.

o tara in care zi de zi trebuie sa fii martor al abuzurilor, lipsei de respect si mitocaniilor.

cred ca e destul de clar cum ma simt in Romania! pentru ca Refuz sa mint, sa insel, sa fur si sa calc pe altii... la mine acasa ma simt ca un extraterestru, un loser, un inadaptat!

imi este pur si simplu FRICA!!!! de romania.

adevarul este ca pe cat de teama imi este de toate porcariile de-acasa, pe atat de mult iubesc muntii, padurile si poienitele care mi-au incantat copilaria.

de asta imi e teama..pentru ca ma intristeaza nemaipomenit sa vad cat de greu ii este societatii romanesti sa se desprinda de obiceiurile maligne si sa isi recladeasca prezentul si prin urmare viitorul ALTFEL!

imi iubesc tara, sunt mandra ca sunt romanca, apreciez calitatile romanilor si ador natura si viata din sangele romanilor.

dar ma doare ca atat de multi oameni sunt condamnati sa traisca vieti fara sens, concentrate pe supravietuire, gandind minut de minut la ce vor manca maine sau cum sa isi plateasca nenorocitele alea de gaze pe care nici nu le consuma...in timp ce altii, manati de aceleasi temeri dar cu oportunitatea si norocul de a fi la locul potrivit, in momentul potrivit, fac evaziuni, baga mana adanc in bogatia tarii, isi cladesc palate si traiesc inconjurati de bogatii de-adreptul obscene.

desigur mai e si patura de mijloc, a romanului care munceste cinstit( si asta e o chestie de nuanta) si care isi trece zilele in iluzia ca totusi se putea si mai rau.

si mai sunt si cei care au avut noroc sau au fost pur si simplu de-asupra multimii si s-au realizat profesional si is cat de cat mai bine.

dar majoritatea romanilor traiesc in saracie, cu toate masinile de ultimul racnet, furate din germania, care ne umbla pe soselele gaurite!

manelisti, fals-snobi, epatati, femei din c e in ce mai usoare, superficialitate si incultura, cultul banului obtinut prin orice mijloace caci scopul le scuza pe toate, psihoza fotbalului!!,batrani obositi si infometati, agricultura de trei lei, batjocorirea maselor sinistrate,agresivitate, mishtocarie, bashcalie!!!!!

de asta, cand ma intorc in Romania ma simt ca si cum m-as duce la ghilotina.

Ma bucur sa imi vad mama si bunica, sa imi salut muntii, sa imi revad prietenii.Si da, parte din mine este strans legata de Romania, intotdeauna ma voi identifica cu cultura si nationalitatea mea cumva.Pentru ca asa cum cineva a spus mai jos, acolo m-am nascut si asta nu e intamplator..acolo am invatat sa citesc, sa vorbesc,
sa gandesc si mai ales acolo am trait sub comunism, fsn ism(tot aia) si acolo m-am format ca om si m-am dezvoltat si am evoluat tocmai impotriva putreziciunii din jur.

cand ma intorc in romania e ca si cum m-as intoarce in timp. mai ales in oraselul meu unde vad aceleasi fete obosite, fara speranta, aceiasi oameni purtand aceleasi haine de cand eram eu in clasa 1...

ma opresc aici.
cu bine,
gio


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

:) - de teo_05 la: 13/06/2005 22:36:49
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
3 testoase merg la pescuit...Liptil, liptil ajung ele la locul cu pricina dar isi dau seama ca au uitat carligele...Trag la sorti care sa se intoarca dupa carlige si pica testoasa John. John: bah, eu nu ma duc ca voi, pana ma intorc eu, mancati toata mancarea! Se jura celelalte 2 ca nu o vor manca, si pleaca John... Trece 1 zi, doua...7...Una din testoase vroia sa manance.Dar cealalta o opreste:"nu mai, c-am jurat ca nu mancam"... Mai trec zile...10, 20...dupa 30 zile se gandeau ele: "mai, John a mers atat...imposibil sa nu fi mancat el, nu avea cum sa mearga atat fara sa manance.Hai sa ciupim si noi ceva ca suntem morti de foame!" Cand sa inceapa sa haleasca, apare John dintr-un tufis:"Aha, eram sigur c-o sa mancati! Imi bag picioarele, nu ma mai duc!"
#54700 (raspuns la: #52509) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maan :( - de cico la: 19/07/2005 10:38:10
(la: Posturi intarziate)
iarta-ma, dar cred ca esti si tu mult prea dura-n limbaj, poate-ai uitat de vremea cind si noi treceam prin aceleasi nedumeriri. Omul mai overreacteaza si cind nu-ntelege ce se-ntimpla, ca si eu gaseam informatii raspindite peste tot, din care multe nu mai sint valabile. E extrem de frustrant si te simti intr-adevar chiar jignit, ca-ti pierzi timpul scriind, trec zilele si ai senzatia ca ai fost interzis uite-asa. Nu iau apararea nimanui si nici nu dau vina pe careva, adminii e drept ca tin situl acesta pe cheltuiala lor si e de munca, iar trolli si d-aia care te-njura din nimic sint cu ghiotura. Da' hai sa nici nu sarim la gitul oricui ca isi manifesta nedumerirea :(

ps Abia astept sa discut live cu maimuta :) Parc-o "cunosc" de cind lumea (ca ne-am conversat pe mai multe :)) si bag mina-n foc ca-i o fata de nota zece.
#60267 (raspuns la: #60262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trec zilele.... - de popix la: 09/11/2005 21:46:09
(la: Arde Parisul?)
...se comenteaza mult peste tot, Daniel ai (aproape) PERFECTA DREPTATE!
#86260 (raspuns la: #86230) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de vittA - de voxman la: 21/11/2005 10:34:00
(la: Ofer premiu un Tour Eiffel *chici* pentru cea mai buna traducere)
in primul rand nu e corect baschetbalist.Alaturi de numele asta cuvantul corect e BOSCHET-BALIST(de la bale vine).si eu visez la hun hautograph pe tricou' lui...Si uita asa trec zilele mele...
#89191 (raspuns la: #89165) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ei na - de sierva la: 31/01/2006 19:52:38
(la: Ce cadou ati refuza?)
Ii cumparasem o camasa frumoasa (ii venea perfect), un parfum si-un after-shave de ziua lui. Mare fericire pe capul nostru. Eram impreuna de ceva vreme si tot incercam sa-i aflu parerile despre flori. Bate saua sa priceapa iapa. ;) Nu, n-a priceput nimic, parca vorbeam chineza. Trec zilele, relatia din rau in mai rau. Ne luam, elegant, la revedere. Si se-ntampla si ziua mea. Apare omul cu darurile, parca era Mos Craciun. Un buchet de garoafe rosii si un pachet imens. Moment hotarator pentru mine: "Avand in vedere ca-n tot timpul cat am fost impreuna nu mi-ai adus o singura floare, garoafele le accept. Restul, nu". Zis si facut. I-am pus cadoul in brate, indiferent ce o fi fost, si a plecat cu dulcea-i povara in brate. Asa-s eu, sadica. Facut-am rau?
Ca o concluzie: nu as refuza niciodata flori. As refuza orice m-ar face sa ma simt datoare fata de un strain. Ce n-ar refuza un barbat? Habar n-am. Ce ar refuza? Ar refuza o tigara daca nu-i fumator. :))
ni ca venii - de horica_din_ky la: 23/03/2007 00:05:30
(la: Trancaneala Aristocrata "10")
si eu, dar trec zile pana se vede ce scriu:((
Cred c-am fost baiat rau intr-o viata anterioara,ori i s-o fi pus pata lui Daniel pe mine:))
#179753 (raspuns la: #179666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inca te mai iubesc...chiar daca tu considei ca ai fost doar un joc pentru mine - de deea_deiutza la: 27/10/2007 21:11:59
(la: Ce e iubirea????)
iubirea e un sentiment pe care nu multi sunt capabili sa il lase sa le patrunda in suflet...probabil ca le e frica sa nu fie raniti si de aceea se inchid in carapacea lor si sufera. nu de multe ori ni s-a intamplat atunci cand suntem cu un baiat intr-o prima instanta totul e frumos dar parca prea perfect si tocmai de aceea ne dorim altceva dar in dorinta de acel altceva nu realizam ca de fapt peirdem soarele care ne facea fericite in fiecare zi acea persoana care ne intuia mereu dorintele, poftele... oare de ce nu pretuim o persoana decat atunci cand o pierdem:( gandul ca acel el ar putea fi cu altcineva ne omoara nu ne lasa sa dormim... ne trec mereu prin cap ca un film toate clipele frumoasa petrecute impreuna si chiar dak incercam sa nu ne mai gandim ori de cate ori avem un timp liber gandul zboara exact in aceea directie si suspinam si plangem...
trec zile, trec saptamani, trec luni si el nu te mai cauta ca alta data nici un telefon nici un mesaj si intamplator te intalnim cu el pe strada in loc sa mergi sa-i sari in brate sa-l strangi la peipt ca alta data sa-i spui ca tu inca il iubesti poate de 10 ori mai mult decat atunci cand erati impreuna te multumesti cu un simplu sarut pe obraz si apoi un "la revedere". iti vine sa strigi cat poti de tare ca tu de fapt esti de acord cu tot ce iti propunea el odata acum nu o mai iei ca pe o gluma distanta...despartirea te-a maturizat te-a facut sa vezi altfel viata, lumea si in special ceea ce iti doresti u si ceea ce simti. tanjesti dupa impartasirea sentimentelor chiar daca esti constienta ca e prea tarziu
offf..oare mai are rost sa sper, sa sufar, sa astept
partea a Va - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:34:05
(la: Leandru)
 Văd că esti mai priceput decât mi-am închipuit şi ca să nu mai aştepţi chiar amu fata mea îţi va spune şi despre ce-a de-a treia probă. Asta chiar va fi cea mai uşoară dintre toate.
 Mulţumesc Mărite Prier şi dacă până acum am izbândit nu văd de ce n-aş izbândi în continuare. Te ascult Mărită Domniţă.
 Spune-mi dacă şti care este prima şi cea mai plăcută lucrare a Domnului?
Leandru al nostrum, se aşeză ca şi când ar fi fost pus în încurcatura dar nu degeaba avusese el cei mai mari învăţaţi si cei mai pricepuţi meşteri. După ce-şi drese glasul răspunse:
 Poate că mulţi ar crede despre una sau alta că ar fi lucrarea cea dintâi, dar eu nu pot uita vorbele acestea pe care însăşi înţelepciunea le rosteşte: ”Domnul m-a facut cea dintâi dintre lucrările lui, înaitea celor mai vechi lucrări ale lui şi am fost aşezată din veşnicie înainte de orice început. Eu eram meşterul lui şi în toate zilele eram desfătarea lui”.
 Frumos ai grait voinice şi dacă şi Împăratul stăpânul tău este la fel de înţelept, atunci chiar că nu mai am nici o împotrivire, zise fata Prierului.
 Mărită domniţă, tot întelepciunea spune că: “eu iubesc pe cel ce mă iubeşte şi cel ce mă caută cu tot dinadinsul mă găseşte” şi trebuie să spun că eu nu-s decât un mic slujbaş al marelui Verde Împărat.
 Voinice Leandru, trebuie să recunosc că multă pricepere ai şi multe taine cunoşti, iar dacă n-ai fi reuşit poate că nu te-aş fi ucis căci am prins drag de curăţenia şi curajul tău. Acum chiar ştiu că fata mea va fi în siguranţă alături de tine până la curtea măritului Verde Împărat, ginerele meu. Dar totuşi spune-mi şi mie, cum de reuşeşti şi izbândeşti?
 Mărite Prier, în fiece seară, după rugăciunea obişnuită mă rog Domnului să-mi dea zile îndeajuns de multe pentru a-mi putea împlini datoria pe acest pământ şi mă mai rog să mă ajute să trăiesc fiecare zi ca şi cum are fi ultima. În felul acesta pot să trăiesc fiecare zi pe deplin şi fără regrete.
 Înţelept judeci fătul meu şi dacă nu ar fi fost vorba de Verde Împărat cu dragă inimă ţi-aş fi dat-o pe fica mea de soaţă.
 Îţi mulţumesc Mărite Prier dar eu n-am venit ca se înşel credinţa marelui Împărat, căci după cum se mai spune: “un sol rău cade în nenorocire dar un sol bun aduce tămăduire”. Dacă nu-ţi este cu supărare, când crezi că putem pleca spre palatul stăpânului meu?
 Dacă fata mea doreşte, şi mâine, dar cred că ne va trebui totuşi o săptămână ca să putem pregăti toate cele de trebuinţă pentru drum şi darurile pentru ginerele meu.
Treceau zilele şi Ziurel de Ziuă se preumbla cu Leandru prin grădina înflorită şi îl întreba câte şi mai câte despre Verde Împărat, despre credinţa şi vitejia lui şi alte câte si mai câte, dar mai mult dorea să fie în preajma voinicului nostru căci pe zi ce trecea i se părea tot mai drag. Într-o seară, pe când era în camera lui, Leandru se trezi cu Zâna Zorilor, Crăiasa Florilor care veni şi-i dădu un şip cu o băutură fermecată pe care trebuia s-o toarne fetei dacă dorea ca aceasta să nu mai umble pe lună plină, Sburător visător care ţese visele dezleagând iubirile. La timpul cuvenit când toate pregătirile erau gata, Ziurel de Ziua îşi luă rămas bun de la tatăl său, Leandru mulţumi pentru primire şi găzduire şi amândoi plecară spre palatul lui Verde Împărat.
Drumul era tot mai frumos şi zilele treceau tot mai repede iar fetei parcă îi părea rău că se termină călătoria. Şi de ce-l încerca pe Leandru, acesta tot mai departe se ţinea şi nu dădea decât răspunsuri potrivite. Ziurel îl prinse într-o zi singur şi-l întrebă de ce se ţine aşa de mândru şi rece şi nu vrea să-i răspundă.
 Mărită domniţă, din bătrâni ţin o vorbă la mare preţ: “păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” şi mai ştiu că “dacă locuinţa morţilor şi adâncurile sunt cunoscute Domnului, cu atât mai mult inimile oamenilor” aşa că te rog să mă ierţi pentru răceala mea dar mi-am jurat să fiu credincios Împăratului.
Din acel moment nici Ziurel nu mai zise nimic şi nici Leandru al nostru nu mai zise, căci nici nu avea cum să mărturisească şi să spună că el este tot fată şi că doar straiele şi purtarea îi erau de voinic. Ajunseră ei la curtea lui Verde Împărat şi acesta nu mai putea de bucurie şi era mândru de credincioşia şi curajul pajului său de încredere. Dar unul dintre slujitori, cel care până să vină Leandru la curte era sfetnicul de taină, avea ciudă şi nu-l putea suferi pe acesta pentru izbânzile lui. Şi azi aşa, mâine aşa, începu a turna otravă în sufletul şi urechile împăratului, ba că viitoarea soţie are ochi numai pentru Leandru, ba că acesta cine ştie ce o fi făcut şi o spus tot drumul şi câte şi mai câte. Încăt la un moment dat Împăratul parcă începu să vadă şi să audă ceea ce nu era şi de unde până atunci era nedespărţit de Leandru acum abia dacă îl mai chema. Ba parcă acum chiar i se părea că Leandru îi ţine calea şi îi face ochi dulci viitoarei lui soţii.

(mai e si maine o zi)
toamnele lui seamana grozav cu ale mele - de Cri Cri la: 26/09/2008 23:17:39 Modificat la: 26/09/2008 23:19:45
(la: Toamna!)
George Toparceanu

"Octombrie-a lasat pe dealuri
covoare galbene si rosii
trec nouri de argint in valuri
si canta-a dragoste cocosii

ma uit mereu la barometru
si ma-nfior cand scade-un pic
caci soarele e tot mai mic
in diametru

dar pe sub cerul cald ca-n mai
trec zile albe dupa zile
mai nestatornice si mai
subtile

intarziata fara vreme
se plimba toamna prin gradini
cu faldurii hlamidei plini
de crizanteme

si cum abia paseste-n mers
ca o marchiza
e parca-ntregul univers
se uita-n urma-i cu surpriza

un liliac nedumerit
de-alura ei de dominsoara
s-a-ngalbenit, s-a zapacit
si de emotie a inflorit
a doua oara"

sau, cum spunea vechiul meu prieten: "e o toamna hazlie si beata"
nu pot dezvolta depresii toamna, nici cand o cer circumstantele :))
dar ma rog, o sa vina iarna :D
Semnez... - de nickycrrry la: 06/12/2008 10:00:30
(la: Bantuit)
Clone,user-i confirmati,semnalari,blocari..vaaaaiii.
cu clonele chiar nu o inteleg.nu ne ajunge un nick pentru a spune ce gandim?
cu cei confirmati nu o stiam..deh..boboaca..dar am inteles-o aseara cand am incercat jocul propus de maan.pana a aparut cuvantul meu voi erati la km distanta.nu stiam ca e un joc "privat".acum am inteles.vedeam ca trec zile pana apare subiectul propus dar ma gandeam ca este prea ocupat cel care da ok-ul..:)
inca nu stiu de ce va certati..de ce sariti unul la altul?e o lupta aici?nu vad sensul injuraturilor,cuvintelor urate.si eu mi-am luat-o peste degete de la primul subiect.am raspuns la atacuri nu prin atac,ba mai mult le-am lamurit la o cafea().
asa,si?nu inseamna ca daca am ramas cu voi sunt maso...ci doar nu am pus la suflet.aseara am intels ca am facut bine.
cand am venit cu sampania la 12 noaptea erati toti aici incat a trebuit sa mai spalam din pahare ca nu aveam destule.
va multumesc din suflet!
eu o sa raman cu voi,asa cum sunteti pentru ca..poate si eu undeva sunt la fel :))

o groaza...de ganduri... - de cosmacpan la: 18/06/2009 08:30:11
(la: jour fixe)
"fantome respectabile" erau niste spectre dragutele, niste spirite luminate ca neonul...

cum oare ar mai trece zilele fara ceva palpitant? ce parca toti mergem la sex-party...(glumesc...)
#452779 (raspuns la: #452763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...