comentarii

trecut-au anii comentariu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
acasa - de (anonim) la: 27/08/2004 12:59:44
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
ACASA
pentru mine si familia mea ACASA inseamna Bucuresti-Romania. Suntem mandri sa spunem ca suntem romani si incercam sa ii invatam pe 'straini' (prieteni de altfel) despre poezia romaneasca, muzica, istoria si chiar geografia. ce bine ma simt cand vad un englez minunandu-se: 'aveti tarm la mare????? care mare????' DA, ma simt bine, pentru ca eu stiu despre tarile europene mai mult decat stie el despre propria tara! si ca suntem toti simpli oameni cu lipsuri si defecte, dar si cu parti bune, cu totii insa 'victime' ale istoriei: ei nu stiu despre noi pentru ca inaintasilor nu li s-a parut necesar sa aiba astfel de cunostinte, noi avem cunostinte care in propria tara nu prea ne folosesc...
trebuie sa precizez ca intamplarea a facut sa mi se ofere un post aici pentru 5 ani, post de expertiza in domeniul meu; mai mult, parte din 'pachet' a fost sa am si familia cu mine... a fost un noroc, o intamplare fericita, nu un pas pe care l-am dorit neaparat sau la care sa ma gandesc prea mult. e important, pentru ca iti influenteaza foarte mult gandurile viitoare despre tara gazda; daca pleci cu gandul de a ramane o viata, atunci iti impui sa vezi in roz si lucrurile mai gri. la noi insa situatia a fost alta - am plecat cu gandul ca e temporar.
inainte de a veni aici, aveam o imagine idilica despre occident. din primele luni insa mi-am dat seama ca birocratia de aici e mult mai stricta si mai anevoioasa, ca serviciile medicale lasa de dorit in ciuda tehnologiei de top (desi, e drept, fara spaga, in schimb cu sume foarte mari platite societatilor de asigurari atat de catre angajator cat si de mine), ca eram mai in siguranta acasa mergand noaptea pe strada din cartierul meu, decat sunt aici in centrul orasului, ca cersetorii ca si vanzatorii de droguri (si nu sunt romani!) sunt foarte agresivi, ca pensionarii n-ar avea nici ei bani suficienti daca n-ar avea pensii private, ca politicienii sunt in buna parte corupti, ca poti sa favorizezi angajarea unor prieteni (pile)..... ca localnicii profita de faptul ca suntem straini si ne cer chirii mult mai mari si incearca sa ne pacaleasca cu contracte avantajoase doar de parte lor, ca oamenii sunt reci si se mira ca-i inviti la tine la masa si le dai tot ce ai mai bun, ca.... multe lucruri pe care le credeam posibile numai in tari sarace ca a noastra le regasesc in aceste tari 'bogate'. cei bogati sunt mult mai zgarciti, asa fac sa fie bogati, nu?
vin acasa aproape lunar pentru cate un sfarsit de saptamana, si lucrurile se schimba incet incet, vad diferente de fiecare data si ma bucur; diferentele le fac oamenii care stau acolo si muncesc pentru asta, dar si noi putem contribui aducand idei, impartasind experiente, invatand de la norocosii cu istorie si incercand sa schimbam viitorul nostru! Oamenii se trezesc incet incet din cosmarul comunist si devin din ce in ce mai deschisi la schimbare. spre deosebire de occidentali, carora le e teama de schimbare, le e teama ca realitatea in care traiesc, pe salarii bune si preturi mici (apropos: preturile pe care le platesc aici in supermarket sunt la fel cu cele pe care le platesc acasa la mega image, doar ca aici salariul e de 10 ori mai mare...), o sa se sfarseasca in curand... ei simt asta si se tem! noi simtim ca schimbarea de acasa e in bine, si ne bucuram! Noi, cei care traim in tari diferite de cea in care ne-am nascut, avem un mare avantaj fata de ei: avem mereu un loc unde sa ne intoarcem...
La fel ca expatriatii din Romania - cei pentru care viata e foarte buna acolo, ca si pentru noi aici: 'pachete salariale' mai bune, scutiri de taxe, case platite de companie etc...

Trebuie sa recunosc: vreau sa mai traim si sa mai muncim in alte tari decat acasa pentru cativa ani inca; e o experienta foarte buna, desi nu intotdeauna placuta, avem multe de invatat de la alte culturi. dar nu am face-o daca nu am avea posibilitatea sa ne intoarcem suficient de des!

Desi au trecut 3 ani si jumatate de cand am venit aici, gandesc la fel in privinta asta intoarcerii acasa!

revenind la milion, cu banii astia pe aici nu poti sa iei mai mult de o casa suficient de mare, confortabila si cu curte, intr-o zona decenta, poate si o masina noua daca renunti un pic la confortul din casa, sau poate ceva mai mult daca te multumesti cu un apartament intr-o cladire cu mai multe...
pe cand acasa ai mai multe oportunitati! iar acolo nu trebuie sa faci exercitii de integrare. numai acasa prietenii sunt cu adevarat si total prieteni!
Banii sunt insa suficienti doar pentru a-ti asigura un anume comfort. mult mai important e restul! Oriunde pe lumea asta, pentru a-ti fi bine pe toate planurile, trebuie sa faci compromisuri, depinde insa in ce tara compromisul pe care trebuie sa-l faci te satisface cel mai mult, e cel mai usor de trecut... Pentru noi a fi departe de prieteni vechi si buni, parinti, rude, casa, e cel mai greu de suportat.

Incerc sa am o parere buna..: - de Ivy la: 14/09/2004 19:31:12
(la: Ce parere aveti de scolile din strainatate)
Incerc sa am o parere buna..:-) Am trecut prin tot felul de stari decind fiica-mea a inceput scoala. Si au trecut ceva ani de atunci. Am trecut prin stari de nervi, comparind scoala care o face ea cu ceea ce am facut eu, stari de frustrare cind am incercat sa ii explic cum e cu impartirile..(ai mare dreptate Camelia) si am renuntat pentru ca ei le fac diferit decit am invatat noi, am trecut prin stari de surpriza totala cind in primi ani asteptam sa vad manualele si caietele..si ea avea un ghiozdan plin cu creioane, creionase, penare, penarutze orice altceva inafara cartilor si a caietelor asa cum eram noi obisnuiti. Acum am o stare de...bine..:-) ma rog, glumesc..e de ingrijorare, dar si de impacare in acelasi timp.
E in unul din gradele superioare si a inceput sa vina acasa cu carti si caiete..parca lucrurile s-au mai schimbat un pic.

Ce am invatat in anii astia a fost sa nu mai fac comparatii in ceea ce priveste copilul meu. Nu o mai compar cu mine, cu tata-sau, cu copilul de aceeasi virsta din Romania, cu colegul de clasa..etc, etc.
Va invata ce va invata si cum va fi regula.
Deci, nu vreau sa spun ca e mai bun sau e mai prost sistemul de aici. Spun doar ca e altceva, este "un altceva" fata de ceea ce noi am stiut, sau eu am stiut. Nu am idee prea mare cum e scoala in romania, ce stiu e ca anul trecut am vorbit cu o prietena al carei baiat in virsta de 17 ani elev la unul din liceele prestigioase din capitala, a decis ca mama si tata ii ofera tot ce e bun si ca nu prea mai are chef sa invete. Si in felul acesta a ramas corijent la o buna parte din materii, so, mama speriata de ceea ce vor spune prieteni, partenerii de afaceri etc, etc a inceput a da spaga la profesori pentru a il trece clasa. So, el a trecu mai departe..
Probabil ca e doar un caz..nu se intimpla asa la toti tinerii..Ce doream sa spun e ca probabil (nu stiu cu siguranta), s-au mai schimbat si prin Romania lucrurile in sistemul de invatamint..poate in bine poate in rau..nu stiu..

Cel mai bine, e sa speri ca ceea ce faci tu nu e tocmai rau..

Ivy
cam tarziu dar asta e :) poate citesti.. - de (anonim) la: 11/10/2004 17:51:11
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
mai andrei... si eu sunt tot un andrei, am 1.89 m 19 ani si 110 kg....
nu as putea sa spun ca sunt gras.. adica sunt un pic dar sunt mai mult facut cum s-ar spune..
sa stii ca si eu am avut asemenea probleme cu ceva timp in urma...
cand eram in generala eram un copil durduliu (si uram sportul, si inca il urasc):) .. dar totzi imi spuneu grasul... asta era.. deja ma cam obisnuisem... tzineam cure de slabire etc dar cat as fi slabit tot gras paream din cauza ca eram solid...asta tot asa cam pana prin clasa a 10.. atunci mi-am descoperit o noua pasiune.. calculatoarele. erm cel mai bun din clasa la calculatoare(si inca sunt si acuma :P) si incet incet colegii au inceput sa ma strige pe nume.. intai numele de familie.. dupa aia andrei.. si dupa aceea andy care era nicknameul meu de pe irc..deci colegii care ma priveau cu dispret acuma imi erau prieteni... si cam asa cu clasa a 10-a... mam imprietenit cu cine nu trebuia si urma sa fiu exmatriculat din cauza absentelor... din acest motiv m-am transferat la alta scoala etc..care nu avea profil informatic. aici vechea poveste.... pana cand am vazut ca prostanii (cum eram numit si eu) erau batjocoritzi de altzii cica mai "smecheri"... asa ca m-am apucat sa trag de fiare...si asta cam un an de zile...si am facut tata un brand de n-ai mai vazut dealea :))
dupa asta apaream si mai mare... si mai "gras".. dar ce crezi ca se intampla.....odata m-am enervat asa de tare (cu toate ca sunt o fire extrem de calma) ca lam pocnit pe unu de i-am dizlocat maxilarul(si i-am platit spitalizarea) si tot asa unul cate unul pana au inceput baietzii sa stie de frica....si nici cel mai al dracului din liceu nu se putea pune cu mine... pt ca dupa ce ca eram si "gras" mai aveam si fortza... asa ca nu am mai auzit nici un zgomot... si pana la urma baietzii au inceput sa se dea bine pe langa mine... si nu i-am mai auzit niciodata sa ma vorbeasca de rau(cel putin nu in fata). cu toate astea am avut si cativa prieteni adevarati, care nu tineau cont ca eram "gras" si cu toate ca ma mai suparau cu cuvantul asta cateodata(si ma mai supara si acuma) dar stiam ca in gluma... si de altfel am si eu cum sa le zic :))
au trecut si anii de liceu.. am dat bacul...am luat nota destul de mare... am intrat la facultate la profil informatic...si iata-ma in anul 3 de facultate ... si la facultate parca sunt baietzi mai desteptzi :)) n-am auzit pe nimeni sa ma vorbeasca pe la spate si ma inteleg bine cu toti colegii si nu numai..... asa ca fapt haios... eram in anul intai de fac... chiar in primele zile de scoala... (trebuie sa mentionez ca fac. are o echipa de rugby numai cu baietzi "mari" si la totzi le e teama de ei :))
si cum mergeam eu pe colidor... numai vad o inghesuiala la o grupa din anul 3... si eu veneam intre ei... si numai ca-l vad pe unul cum il trage pe un prieten de-al lui si se dau la o parte din fata mea soptindu-i.."da-te ba la o parte ca asta-i de la rugby....si am ras cu pofta atunci... :))
aa.. si acum cateva zile... un boboc pe care nici nu-l cunosteam imi deschide usa la iesire ... faina treaba n-am ce zice.... singurul dezavantaj e ca nu-mi prea gasesc haine pe masura....
adrian, - de desdemona la: 25/11/2004 15:00:45
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Nu e chiar asa. Exista experiente pe care daca le traiesti iti schimba viata si devii alt om, cu o alta perceptie. Am citit undeva ca Jung dupa ce a trecut printr-o faza de moarte clinica a vazut multe lucruri cu alti ochi. E posbil ca un om sa aiba astfel o intensificare a constiintei, si sa 'vada' (in sensul abstract) mai multe ca altii din jurul lui. E pe undeva ca si simtul estetic, unii oameni il au altii nu il au, el totusi exista.

Nu stiu daca exista dovezi medicale suficient de convingatoare pentru un sceptic, dar eu am citit despre cateva experiente facute asupra unor oameni in meditatie, existau legaturi intre starea de meditatie si activarea sistemului nervos parasimpatic, si zona limbica a creierului, si emisia de catre creier de un anumit tip de unde (am uitat ce fel de unde). De asemenea s-au facut studii despre efectul meditatiei asupra tensiunii arteriale, stresului, elasticitatii vaselor sanguine, caracteristicilor pielii. Imi pare rau, nu am nici o legatura cu medicina si nu am inteles bine tot, plus ca au trecut ceva ani de-atunci si am uitat detaliile.

Pe de alta parte, un om care este iluminat intr-adevar nu ii trateaza de sus pe ceilalti, ci ii respecta, iubeste si intelege pe toti deopotriva, fara sa se considere 'deasupra' lor, si sa-i dispretuiasca. Asa ca iti inteleg si tie dubiile.


Desdemona
#29810 (raspuns la: #29805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Mariana Ignatov (si Pam) - de (anonim) la: 28/11/2004 17:16:42
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Salve!
Imi permit sa te contrazic d.t.p.d.v. Si eu am studiat in Italia, mai precis la Poli din Milano, unde nu am intilnit nici o umilinta din partea colegilor sau profesorilor.
Ba din contra.
Cum eu eram ceva mai mare decit marea majoritate a colegilor mei la inceput as fi inclinat sa cred ca nu m-as fi adaptat. Dar nu a fost asa. Au trecut 3 ani de cind am terminat si pot spune ca cele mai bune prietene ale mele de aici sunt 2 fete italiene pe care le-am cunoscut in facultate si cu multi ani mai mici decit mine. Facem impreuna vacante, mult timp liber il petrecem impreuna cu toate ca ne despart multe zeci de km. In timpul facultatii (eu am stat 3 ani) am avut multi colegi cu care ma intelegeam perfect. Ne ajutam la workshop-uri, seminarii si alte activitati, luam cursuri unii pt. altii s.a.m. d. In pauzele dintre cursuri i-am invatat sa joace wist (se bateau baietii sa intre in cei sase jucatori) ma puneam la mintea lor si ne distram de minune. Cu unii mai sunt in contact sporadic si acum, ba d.p.d.v. profesional ba particular.
Deci nici gind de marginalizare, ca sa nu-ti mai spun ce petreceri excelente faceam, culminind cu cea de sf. de facultate organizata de proful cu care mi-am dat eu teza (pe banii lui pt. intreg anul plus toti studentii lui din alti ani, cine vroia sa vine era bine primit).
In facultatea mea erau destui studenti, multi din est. Era si un roman dar el nu a reusit sa se integreze, prea ii putzea totul si facea numai gafe, asa ca lumea l-a marginalizat cum spui tu, dar adevarul e ca s-a automarginalizat.
Asta e purul adevar si ai dreptate cind spui ca nu toti italienii sunt mizerabili, eu stau si ma intreb ce facultate ai facut tu de ai intilnit italieni mizerabili ca eu am multe cunostinte in mediul accademic si italieni mizerabili nu am intilnit..

#30067 (raspuns la: #29911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre prieteni - de cosmina la: 11/01/2005 12:40:26
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Mi-a atras atentia imediat povestea ta pentru ca m-am recunoscut in randurile tale. Nu stiu daca sunt in masura sa dau sfaturi, dar poate te va ajuta in vreun fel daca o sa povestesc putin din propria mea experienta...care, din pacate, nu este dintre cele mai placute, in sensul ca m-am lovit de mai multe ori de problema asta.
In general, in relatiile de prietenie am crezut ca trebuie sa dai totul pt a fi ceea ce se numeste un bun prieten. Am facut asta si la un moment dat mi s-a spus ca cer de la oameni mai mult decat pot ei sa dea.
Mi s-a intamplat sa fiu langa cineva cativa ani de zile, ani in care a trecut prin momente mai mult decat dificile, i-am fost mereu alaturi pana intr-o zi cand i-am spus respectivului prieten ca am obosit, ca am si eu limite ca orice om...pana la urma a trecut de anii aceia extrem de dificili, iar intr-un final a ajuns la concluzia ca, de fapt, n-am fost o buna prietena si toata prietenia si acel sprijin moral pe care i le-am dat s-au stres cu buretele, ca si cum nu ar fi existat... si cand eu am avut nevoie de sprijin a disparut...
Probabil oamenii au viziuni diferite despre notiunea de prietenie...un prieten adevarat e cel care este langa tine atunci cand ai nevoie de el, vorbe frumoase sunt multe...dar in final faptele sunt cele mai graitoare si cele mai relevante... De curand chiar am avut niste discutii pe tema asta cu cineva care sustinea ca poti fi prieten "de la distanta", cineva care nu mi-a fost aproape desi i-ar fi fost simplu sa faca un gest care ar fi insemnat mult...dezamagirea a fost de fiecare data profunda si de fiecare data m-a afectat..iar increderea s-a pierdut...
Inca ma-ntreb daca exista Prieteni... Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit...Se spune ca fiecare are dreptul la o a doua sansa...depinde daca o poti acorda sau nu...
Iar discutiile ar putea continua la nesfarsit..
Exportul de creere si muschi din Romania - de Mihail Lica la: 16/02/2005 05:29:15
(la: Romania exporta creiere in Germania si muschi in Spania)
Alexbrie are dreptate cand afirma ca oamenii pleaca din Romania pentru ca sunt prost platiti. Iata ca au trecut 15 ani de la revolutia din decembrie 1989 si in Romania se traieste la fel de rau ca pe vremea comunismului, ba pot afirma ca unii o duc si mai rau. De fapt s-a castigat libertate si s-a pierdut siguranta zilei de maine. Societatea s-a impartit in doua mari categorii si anume in foarte bogati (o mica parte) si extrem de saraci (marea majoritate). La nivelul economiei nationale s-a produs un blocaj care nu mai permite libera circulatie a monedei, aceasta din cauza acumularii banilor la o categorie foarte mica a populatiei. Acest fenomen, insotit de o privatizare haotica si o proasta guvernare, nu a facut altceva decat sa falimenteze economia Romaniei si in consecinta la disparitia locurilor de munca. Si atunci va mai mirati ca romanul accepta orice oferta de munca, mai bine platita decat in Romania? Numai cine nu a trait foamea si disperarea pe care aceasta o aduce, nu poate sa inteleaga ce se intampla in aceasta micuta tara uitata de Dumnezeu! Iar aceasta situatie nu se va schimba pana cand nu se va constientiza la nivelele cele mai inalte, ca nu se poate sa avem o tara bogata cu un popor sarac.
#36427 (raspuns la: #19972) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
totul porneşte de la educaţie - de gaga la: 22/02/2005 13:38:29
(la: Incepem lista neagra)
Daca au trecut 15 ani peste noi, fără se se întâmple ceva bun, noi suntem de vină, pentru că acceptăm. Dacă am fi mai uniţi, dacă am fi echipe adevărate (ceea ce comunismul nu ne-a învăţat) atunci poate că am razbi mai uşor.
#37155 (raspuns la: #37153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sergiu - de donquijote la: 23/03/2005 19:03:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
m-am referit la aspectul contractual al casatoriei ca fiind cel pe care comunitatea homo-lesbi il cauta, si mai putin cel spiritual nu ca ei nu l-ar avea, dar cine il are cu adevarat nu-i prea pasa de cel contractual (legal), caci in zilele noastre mai in toate tarile avansate legaturile de acest gen (valabil si pentru cupluri hetero care convietuiesc sub acelasi acoperis) sunt recunoscute de lege ca si casatoriile si sunt tratate ca atare (bineinteles daca indeplinesc anumite conditii minimale cum ar fi apartament comun - nu orice 2 persoane care fac un contract li se recunosc aceste drepturi).

apropo einstein - dumnezeul la care se refera einstein este cel adoptat de spinoza (si de multi alti ganditori din trecut si prezent) - adica d-zeu si natura sunt o unitate care este reprezentata prin legile naturii (fizica, chimia, biologia) - legi pe care oamenii nu le pot modifica, dar le pot cunoaste prin studiu si folosii pentru progres. cred ca se cheama panteism dar nu sunt sigur au trecut ceva ani decand am studiat filozofia.

n.b. cea ce oamenii pot schimba sau detrmina prin vointa lor nu poate veni de la d-zeu (intra in conflict cu caracterul de 'autotputernic', 'autotstiutor', 'infailibil', si alte atribute - care amintesc de raposatu' - a divinitatii)
pro si contra - de anisia la: 03/04/2005 18:57:43
(la: Vina de a fi rus?)
mi-au fost povestite de catre bunica un sir de istorii si evenimente prin care a trecut, in anii celui de-al doilea razboi mondial. singele apa nu se face, si e firesc ca acele istorisiri sa-mi provoace repulsie si dispret fatza de "rusi". dar nu fata de toti rusii. ci fata de cei ce au umilit-o pe bunica-mea.

in 1990 am fost in Rusia. In Nizjnij Novgorod, la nunta prietenei mele. S-a casatorit cu Serghei. Pot sa va spun, ca in ciuda saraciei timpurilor de atunci, am petrecut ca in basme, rusii aceia fiind gazde perfecte. Faptul ca am venit tocmai din Bucuresti la nunta lor, a insemnat pentru ei o mare onoare. Onoare pe care mi-au facut-o cunoscuta prin politetea, respectul si sinceritatea cu care m-au primit. Am cunoscut viata lor, cu bune si rele, in saptamana cat am stat acolo.

Cele doua situatii sunt contrare. Totalmente opuse. Ce am invatzat din ele? Sa nu iau lucrurile ca atare, inainte de a vedea cu proprii mei ochi si sa nu pun pe toata lumea in aceeasi oala doar pentru ca s-au nascut pe acelasi teritoriu.A fi rus, roman, francez, chinez (you name it)nu este o vina. Este un destin.
Moldova - de popix la: 23/04/2005 01:49:41
(la: Am adus granita Europei la Prut)
deocamdata nici nu e prea oportuna unirea cu Moldova.nemtii cei din vest s-au chinuit si inca se chinuie sa insanatoseasca economia estului.au trecut 15 ani...unde mai punem ca teutonii dispuneau in '90 de o economie si o moneda de invidiat.era atunci "locomotiva Europei".
inchipuiti-va ce ar putea deveni o "Romanie mare"! cu tot ce implica ea.
e cam aceeasi treaba cu situatia coreeana.sud superdezvoltat fata de nordul saracit de politica inarmarii pana la refuz.
plus de asta ca romanii de peste Prut nu au cine stie ce simpatii pentru noi astialalti.au fost indoctrinati exemplar,invata la scoala ca statul Moldova se intindea la un moment dat pana la Alba Iulia.deci...slabe sperante.
republica aia transnistreana cu ceva minoritate romana, gagauzi(turci), ruteni, rusi si ucrainieni e un punct strategic pentru Rusia.de la aia chiar ne putem lua ADIO pe veci.acolo rusii au toata industria grea, fabrici de masini-unelte si industrie de razboi.iata de ce si-au tras-o la ei si au proclamat-o "independenta".doar nu dadeau mura-n gura la moldavi o pozitie strategica construita cu rabdare si minutiozitate.iar asa ca o paranteza.razboiul cecen e o afacere pentru petrol si schimb de carne.(soldati pe $).
#45058 (raspuns la: #44963) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"De ce nu a scris domnul Cart - de Daniel Racovitan la: 23/04/2005 15:53:43
(la: "Omoriti-i pe studenti!")
"De ce nu a scris domnul Cartianu aces articol în iunie 90? Şi mulţi alţii care atunci au tăcut mâlc ..."

Imi amintesc ca s-au scris si atunci. In orice caz, datoria presei este sa reaminteasca ce s-a intamlpat atunci. Au trecut 15 ani, iar multi dintre cei care au acum drept de vot aveau pe-atunci numai trei-patru ani. Ca sa citez un intelept, "cine isi uita istoria, ala merita s-o repete".
Avem asadar o datorie de memorie.

___________________________________________________________________
Fereste-ma Doamne de mainstream.
#45119 (raspuns la: #45099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - de gigi2005 la: 25/05/2005 19:31:09
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
Da, ai dreptate, involuntar fara ghilimele. Sunt de acord cu asta. In seara aceea subiectul imi picase greu pentru ca tocmai ma intalnisem cu fata victimei, buna prietena de-a mea, care imi spunea despre autorul accidentului ca e bine-mersi, n-are nici-o apasare pe suflet sau pe creier... Ma rog, eu am alte pareri, care probabil difera de ale multora...
Eu nu mi-as putea impaca constiinta.
Uite, sa-ti spun o intamplare apropos de oameni beti (jur ca 100% adevarata, intamplata mie nu din auzite): Mergeam de la Bucuresti la Pitesti pe autostrada, cu viteza, de! ca pe autostrada. Era noapte si la un moment dat simt asa... nu stiu... un val de aer rece care m-a cuprins.
Incetinesc cam la 60 km/h si peste cateva secunde in bataia farurilor apare ceva negru transversal pe sosea. Am tras pe dreapta cu cativa metri inainte. Era un om, beat manga, culcat acolo. L-am trezit, era sa ma ia si la bataie, ca el vrea sa moara...L-am dus pe marginea soselei sa se culce in sant. Am dat telefon la politie si le-am spus de betivan si ca daca nu-l iau de acolo il vor gasi chisalitza daca trece vreun TIR.
Vreau sa-ti spun ca au trecut 5 ani de atunci si tot ma mai gandesc ce-as fi facut daca dadeam peste el.
#51164 (raspuns la: #51039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sex oral - de enac la: 10/06/2005 16:43:06
(la: Ati facut vreodata sex oral ?)
e ok daca asa gandesti
important e sa te simti in largul tau cand o faci...ca altfel mai bine faci altceva;
daca esti sincer cu tine implicit esti si cu partenera ta-nobles oblige......nb
am incercat aceasta practica cu fostul sotcrezand ca asa imi voi mentine casnicia-multe vb a fost oribil ..au trecut multi ani si totusi numai cand imi amintesc ma cuprinde un sentiment de sila acarba...prb ca toata viata mea sex a fost o mare ratare asta e...............
#54205 (raspuns la: #52015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga maan - de mosu dochia la: 20/06/2005 01:11:03
(la: azi, acum 9 ani)
am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana
#55594 (raspuns la: #54921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...desi de urmarit, va urmare - de flipper la: 20/07/2005 16:48:35
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
...desi de urmarit, va urmaresc de mult timp, abia acum mi-am luat avant sa particip...n-am idee de ce tocmai la aceasta dicutie.
Marea iubire!
Eu am recunocut-o in momentul in care am inceput sa-mi bazez intreaga existenta pe relatia cu acea persoana, sa-mi ignor prietenii, sa-mi neglijez familia, sa iau decizii capitale, in functie de respectiva persoana.
Care mai locuia si la vreo 3000km distanta...A fost pana la urma un esec, evident, fiindca fericirea sa se traducea prin cure repetate cu Prozac, care alternau cu momente de isterie sau depresie puternica.
O perioada am reusit sa-l trag dupa mine, naiva, fara sa realizez ca unui om bolnav nu-i poti pretinde acte responsabile.
In timpul unei pauze, cand nivelul de serotonina din creierul sau era probabil in cadere libera, am auzit de toate...tarfa romanca, si altele care mai de care.
Uitase intre timp probabil ca ma intalnise, nu pe trotuar, ci la universitate, unde din intamplare am lucrat in acelasi insitut.
Atunci, ceva s-a dus dracului in mine, m-am gandit ca il auzeam pentru ultima oara, ca n-o sa-l mai vad, oricum, si am reusit sa ma impac cu inevitabilul.
N-a fost simplu, va asigur.
Prindeam in cel mai fericit caz 2 ore de somn pe noapte, tresaream la cel mai mic zgomot, nu mai reuseam sa stau singura in casa.
Si ma consider o persoana rationala, nu credeam sa mi se intample tocmai mie ASTA...
Acum stiu mai mult ca sigur ca in curand voi imparti din nou cu el un spatiu relativ comun dar sper sa-i fac fata, pentru ca pana la urma stiu ca va veni pauza in care din nou voi deveni "indezirabila"...
Oricat de mult as tine la el, au trecut doi ani de la povestea asta, timp in care mi-am acordat timp si mult, mult spatiu.
Nu trece o zi fara sa ma gandesc la el, intre timp, auzind ca voi reveni a inceput sa ma caute din nou, sigur il mai iubesc, a fost cu siguranta o mare dragoste, dar nu pot sa fac fata din nou la asa ceva!!!

Amalia... - de redgold la: 22/07/2005 13:02:13
(la: Vreau parerea voastra.)
Nu stiu de ce ti-e tema?! Internetul iti da posibilitatea sa cunosti oamenii din alta perspectiva, atat cat te lasa ei sa-i cunosti. Uneori ne e mai usor sa vorbim cu un strain si reusim sa fim mai naturali si mai sinceri - gandul ca nu vom intalni in carne si oase ne face probabil sa fim mai curajosi. In ceea ce ma priveste pe mine, curajul nu mi-a lipsit niciodata :). Au trecut multi ani de cand am avut varsta ta si, crede-ma, cu cat anii trec, cu atat pofta de viata creste. Acum cativa ani am cunoscut pe cineva asa, prin internet. Am fost impreuna doi ani, din care unul am locuit impreuna - am fi fost impreuna si acum daca eu nu as fi plecat din tare. A fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in ultimii zece ani.
Cred ca ai asteptat si asa prea mult - ar fi bine sa-l intalnesti pe barbatul asta, sa vezi daca "in direct" iti provoaca aceleasi senzatii ca atunci cand sunteti "online". Se poate sa te dezamageasca sau sa te incante. A prelungi, insa, momentul intalnirii voastre e timp pierdut. Daca nu iti place iti tai singura posibilitatea de a cunoaste pe altcineva si, daca da, de ce sa mai astepti?! Lasa lucrurile "sa curga". O sa-ti dai seama singura daca merita sau nu sa continui.
visele premonitorii, - de gigi2005 la: 29/07/2005 02:24:53
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
nu stiu daca tin de vreo insusire. In doua randuri am avut niste vise pe care nu le-am putut interpreta decat tarziu, dupa ce evenimentele pe care mi le-au aratat s-au petrecut.
Primul a fost legat de un coleg care a murit pe munte. Era in perioada cand faceam alpinism. Eram in Fagaras, la sfarsitul lui august 1991. A venit un coleg din alta echipa, bun prieten cu noi, sa petreaca un timp cu trupa noastra. Venise de doua zile iar noaptea l-am visat intr-o gradina cu flori, alergand bucuros in spatele unei femei frumoase. Cand s-a mai apropiat am recunoscut o fosta colega ce murise in urma cu un an intr-un accident de masina. Sotul ei era cu noi si i-am spus dimineatza la masa: am visat-o pe Vera, era frumoasa, intr-o gradina cu flori albe, iar in urma ei tzopaia Mircea. Cred ca a curtat-o cand traia. Mircea a ras, a zis ca i-a placut mult Vera, biata de ea.
Am plecat la ora 10 in muntzi iar la 3 dupa-masa Mircea a alunecat de langa mine si dus a fost. A murit pe loc. Cat s-au dus baietzii sa aduca targa, corzi, de la camp-uri, am stat si l-am pazit. Si acum ma infior: eram singura, la aproape 2200 m langa varful Moldoveanu, si auzeam coruri de preoti ce cantau cantece bisericesti.

Al doilea vis, pe care cred ca nu-l voi uita niciodata, este legat de un barbat la care am tinut foarte mult. Avea o viatza nefericita, legata de o femeie mai mare cu cca. 5 ani (el avea 50 de ani ea 55) ce fusese mare "podoaba" in tineretze, "bine" si acum, ce urmarea sa-i rontzaie banii, casa, apartamentul si alte bunuri pe care le stransese si el intr-o viatza. Traiau impreuna de cca. 2 ani si lui ii mergea tot mai rau. Se schimbase, slabise mult, se topea pe picioare, era trist si inchis in sine. Sincer ma macina soarta lui. Intr-o noapte visez astfel:
Eram intr-o camera ca de carciuma de tzara, cu o masa mare in mijloc si nishte banci de lemn pe lateral. Eu stateam pe un scaunel mai intr-o parte, iar in fatza mea pe doua laturi ale incaperii, fiecare pe cate o banca, stateau doi barbati si vorbeau. Unul nu mai stiu cum arata dar pe celalat l-as recunoaste daca l-as intalni, era negricios si ciupit pe fatza ca de varsat si avea un nas gros si borcanat. Vorbeau intre ei: ce facem, o ajutam? Pai hai sa vedem ce vrea. Care este problema ta? ma intreaba negriciosul. Uite, ma gandeam la G, cred ca cineva ii face ceva ca altfel nu pot sa-mi explic de ce ii merge asa rau. Tu ce crezi, cine ii face? Pai R, o numesc eu pe "madama" respectiva. Nu, nu este ea, zice negriciosul. Atunci e A, soru-sa! Da, ea este. Si tine minte, ii face cu solz de peshte. M-am trezit si am tinut minte visul.
Vorbesc cu G, ii spun, si ii zic ca trebuie sa faca ceva. G, ca si dl. cico, nu credea ca se poate intampla asa ceva. Pai, in sinea mea, ia sa ma duc eu la o vrajitoare. Iau o colega (de care o sa va povestesc mai tarziu) si mergem la o vrajitoare vestita care acum la batranetze se cumintzise (avea 104 ani) dar in tineretze facuse multe rele (pusese si cutzitul). Cum am intrat Maritza (asa o chema, Dumnezeu s-o ierte ca a murit de un an sau doi) mi-a zis: tu nu vi pentru tine. Asa e, i-m spus eu. Pai de ce, ca si tie iti poarta cineva simbetele, dar tu esti puternica. Pai acum altcineva ma intereseaza. Pai barbatul asta (si il descrie identic pe G care avea si mustatza) e vanat de doua "putori" (asa s-a exprimat ea) care uite, vor sa-i ia tot. E una balaie si una neagra (madam e deschisa, blonda, iar soru-sa e bruneta ca tziganii) si l-au legat de l-au nenorocit. Mi-a zis ceva de peshte ca sa-l amutzeasca dar nu am intzeles pentru ca atunci cand bolborosea nu prea se intzelegea. Si mi-a facut maritza o "licoare" pe care urma sa i-o dau in portzii mici timp de mai multe luni.
Dl. G s-a trezit ca dintr-un somn lung dupa numai 2 saptamani. A continuat "tratamentul" aproape un an (prin grija mea, evident). De atunci au trecut 5 ani, dl. G e bine mersi cu averea intacta iar "madam" e in limba dupa el punandu-si ea averea de adata asta pe butuci sa-l plimbe, sa mearga in excursii, in strainatate, doar-doar sa nu-l piarda. Facuse ea Maritza ceva, numai de ea stiut! Puternica vrajitoare!
Pana si lui Basescu ii place la Stanford (eu n-am ajuns asa sus) - de fLoreign la: 17/09/2005 14:33:59
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Eu sunt / am fost cel mai tolomac de pe aici: din 97 am tot subzistat pe un job didactic, fara meditatii si fara spagi. Nu numai ca banul e f. subtire, dar se subtiaza si mintea, fiindca acolo unde ajungi alele-s interesele.
Bun, am terminat etapa asta, am fugit in State. Legal. Si am inceput direct cu doctorat (admiterea a fost pe baza diplomelor si a testelor standard). Va fi cam greu ca la 32 ani sa ma obisnuiesc cu ceea ce se face in mod uzual pe aici prin laboratoare. Dar provocarea cea mare, dincolo de faptul ca au trecut ceva ani de cand am parasit facultatea, e sa fac fata la programul temelor de aici. Hai sa fim seriosi, nu e extrem de greu, cel putin pentru mine, cu scoala facuta cat de cat bine. Studentii americani vad ca-s cam amestecati, unii excelenti, altii asa si asa. Ma voi descurca mai departe. Sper sa nu pierd prea mult timp cu scoala. Dupa aceea, in cel mai rau caz as ajunge in invatamantul american, care plateste decent.

Cat despre intrebarea initiala, v-ati cam dat seama singuri care este raspunsul meu...
supradoza - de casyana la: 27/10/2005 19:58:53
(la: Drogurile. Ati incercat?)
...imi cer scuze ca nu am citit toate comentariile dar eu am avut o experienta f rea in primul an de facultate.am nimerit in camera cu o tipa care se droga(zilnic)eu,care habar nu aveam cum arata(auzisem depre ele numai pe la televizor si radio) am ramas "gura casca" cand intr-o nopte, cand m-am intors in camera ,colega mea era intinsa pe jos,cu spume la gura si alaturi de ea,pe un cd,praf alb.am chemat ambulanta si pana cand nu mi-au facut un calmant nu am reusit sa ma trezesc din trauma.au trecut 4 ani dar uneori inca imi mai apare in minte imaginea colegei intinsa pe podea fara nici un fel de vlaga.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...