comentarii

trecutul in iubire a ramas trecut


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Numai Timpul… - de Areal la: 26/06/2008 10:14:34
(la: POVESTIRI CU TALC)
Era odata o insula unde traiau toate sentimentele umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea, Iubirea si altele.
Intr-o zi sentimentele au aflat ca insula se va scufunda in curand, asa ca si-au pregatit navele si au plecat. Doar Iubirea a ramas pana in ultimul moment. Cand insula a inceput sa se scufunde, Iubirea a hotarat sa ceara ajutor.
Bogatia a trecut pe langa Iubire intr-o barca luxoasa si Iubirea i-a zis:
-Bogatie, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.
Atunci Iubirea i-a cerut ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe acolo:
-Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?
-Nu te pot ajuta, Iubire, aici e totul perfect… mi-ai putea strica nava.
Iubirea a rugat mai apoi Tristetea, care trecea pe langa ea:
-Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!
-Oh, Iubire, sunt atat de trista incat simt nevoia sa stau singura…
Chiar si Buna Dispozitie a trecut pe langa Iubire, dar era atat de multumita incat nu a auzit ca o striga.
Dintr-o data o voce a strigat:
-Vino, Iubire, te iau cu mine!
Era un batran cel care vorbise. Iubirea s-a simtit atat de recunoscatoare si plina de bucurie incat a uitat sa il intrebe pe batran cum il cheama. Cand au sosit pe tarm, batranul a plecat.
Iubirea si-a dat seama cat de mult ii datora si a intrebat Cunoasterea:
-Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?
-Era Timpul…
-Timpul? s-a intreba Iubirea, dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?
Cunoasterea, plina de intelepciune, i-a raspuns:
-Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…
#320349 (raspuns la: #320197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga Allia - de crenguta la: 12/11/2005 21:10:21
(la: Iubire interzisa?)
uite o situatie intersanta . cunosc persoane ( apreciate in societate ) care s-au indragostit de sotii altor femei . Ele trambitau sus si tare ca iubesc cu toata inima !!! iar in urma acestor iubiri , au ramas copii traumatizati despartiti de unul dintre parinti .ASTA NU E DRAGOSTE ! ESTE CURVIE !!!
Vezi , nu oricine sustine ca iubeste inseamna ca are si un sentiment curat . DUMNEZEU NU E IMPOTRIVA IUBIRII , DAR E IMPOTRIVA CURVIEI CHIAR DACA O BISERICA SAU ALTA POATE TRECE CU VEDEREA ACEST LUCRU !
In generatia noastra , e considerata curva ( sau in general o femeie stricata ) doar persoana care lucreaza la bordel . dupa legile Biblie , o femeie curva este o persoana casatorita care are relatii intime cu o alta persoana , casatorita sau nu . Asa spune Biblia ! dar noi oamenii credem si luam lucrurile asa cum ne place noua calcand in picioare legile lui Dumnezeu .
#87084 (raspuns la: #86086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. crenguta... - de Intruder la: 14/11/2005 08:38:21
(la: Iubire interzisa?)
Ele trambitau sus si tare ca iubesc cu toata inima !!! iar in urma acestor iubiri , au ramas copii traumatizati despartiti de unul dintre parinti .ASTA NU E DRAGOSTE ! ESTE CURVIE !!!

CURVIE este si atunci cand faci compromisuri de dragul copiilor...CURVIE este si atunci cand strangi in brate pe cineva si-ti inchipui ca este altcineva...si atunci cand te-mbeti cu apa rece...

DUMNEZEU NU E IMPOTRIVA IUBIRII , DAR E IMPOTRIVA CURVIEI CHIAR DACA O BISERICA SAU ALTA POATE TRECE CU VEDEREA ACEST LUCRU !

daca o biserica sau alta poate trece cu vederea, cine suntem noi s-aruncam cu pietre?...Isus, care a stat cu vamesii si pacatosii la masa a spus cu peste 2000 de ani in urma: ''nu judecati si nu veti fi judecati; nu osanditi si nu veti fi osanditi; iertati si vi se va ierta...''

dupa legile Biblie , o femeie curva este o persoana casatorita care are relatii intime cu o alta persoana , casatorita sau nu .

da, dar nu-i asta singurul pacat...tot asa sunt si minciuna si omorul si chipul cioplit si dragostea pentru bani si furtul si marturia mincinoasa si invidia si infatuarea si zgarcenia si betia si drogurile si jocurile de noroc si mania si lingusirea si lacomia si lenea si dispretul fata de semeni si ura si fatarnicia si rautatea...care-i cel mai mare pacat?...care-i muritorul care sa nu aiba macar unul din ele?...cine nu are macar un pai in ochi?
fiecare isi asuma raspunderea pacatului sau, chestia-i sa fie constient de el...






















#87330 (raspuns la: #87084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de ElaKris la: 03/10/2006 19:49:11
(la: Binecuvântaţi fie vorbitorii aceştia)
Si ce bine imi pare ca dupa atatea mii si mii de tentative de a defini iubirea am ramas doar cu niste vorbe incalcite care se contrazic intre ele...Poate,intr-o alta lume nu va mai exista dorinta de a defini sentimentele



They know everything!Unfortunately,they don't know anything else!
*** - de nyx la: 07/12/2010 15:12:44
(la: Întâia răsfirare-n decembrie)
monte_oro,
nu e vorba de nicio emotie.
la pragul ala ajungi cand si daca reusesti sa transmiti o idee, daca vorbele insirate capata un sens.

zapada se transforma in pietris spre maretul nefast, te ia de cap.
despre zbor sfruntat, nu mai zic nimic.

nu e iubire, au ramas doar anii ce-o fi?

cuvinte insirate, unul dupa altul. colier de betisoare de matura, de boabe de fasole cu piulite si turte de malai, suruburi si cuburi de cascaval.
cu maioneza.
#586183 (raspuns la: #586176) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am trecut prin asta - de dianam la: 14/09/2006 00:04:28
(la: cat mai costa o iubire)
prin sentimentul asta exact cum il descrii tu... aveam 19 ani atunci. si dupa vreo cateva luni cea mai minunata relatie a devenit cosmarul vietii mele. un cosmar care a durat mult pt ca si dupa ce m-am trezit socul pe care l-am suferit a fost asa mare ca nu puteam sa uit. am platit si eu cu visele mele, sperantele mele, increderea in oameni, in mine, in iubire. m-am pierdut pe mine si ma cautam cu disperare pt ca nu mai stiam de unde sa ma iau. ma cautam pt ca ma pierdusem pe drum, renuntasem la principii, la felul meu de a fi... imi innebunisem prietenii si devenisem greu de suportat. si asta nu doar un an de zile cat a durat relatia, ci si inca un an dupa cand m-am zbatut intre impacari nereusite si incercari disperate de a uita. pana la urma asta s-a intamplat. dar nu in mod miraculos, nu! secunda cu secunda, minut cu minut, am inceput sa ma gandesc mai mult la mine decat la el, sa fac planuri, sa imi doresc lucruri de la viata, altele decat pe el. am inceput sa pun capul pe perna fara sa ma gandesc ca facusem o greseala uriasa. nu mai stiu cum am reusit dar in timp s-a sters totul si a ramas doar o amintire indepartata. au trecut cativa ani de atunci, acum vreo 8 luni am inceput o relatie cu un barbat minunat care mi-a castigat increderea si dragostea. am pierdut totul candva din cauza iubirii. dar am decis sa risc din nou. stiu ca pretul poate fi mare daca pierd, l-am platit acum cativa ani.... dar eu cred ca trebuie sa ne traim viata cu incredere, curaj si dragoste. si sa fim cu ochii in patru. dar in acelasi timp sa ne bucuram de tot ce ne ofera viata mai frumos. si dintre toate, iubirea e cel mai minunat....
iubirea... - de alura la: 15/12/2004 13:29:53
(la: Definiţia iubirii)
Este o iubire pierduta sau neimplinita... imi place acest gust dulce-amarui pe care-l simt "sarutandu-te", dar esti departe, ancorat in trecut, inecat in valurile viselor tale sau ranit de valul aspru de pe trupul ei ...are dreptate anisia cand scrie ca "si"-ul va separa.
A fost o vreme cand simteam si eu ca ard... de dor, acum mi-a ramas doar nostalgia acelor clipe... E placuta suferinta... SIMTI
Cat ma costa o iubire? - de roxa la: 23/02/2005 17:09:20
(la: cat mai costa o iubire)
Marea iubire se transforma intr-un soi de prietenie?... Poate!
Sau poate nici macar atata... Se transforma in ignoranta, in ura sau pur si simplu in indiferenta... V-o spun dupa o iubire de 7 ani care m-a pustiit... m-a devastat mai ceva ca un uragan. Acum am trecut peste...sau cel putin asa imi place mis sa cred, cu toate ca realitatea este altfel.Privesc in urma si ma doare...M-a costat SUFLET!Atat de mult suflet. N-a ramas in urma decat un gol imens care nu mai poate fi umplut usor...Au fort 7 ani de bucurii, tristeti, copilarie, maturitate, joaca... Aveam eu 16 si el 17 ani. Am crescut impreuna, am iubit, am invatat sa iubim...impreuna. Si atat!Ne-am despartit, am suferit, am plans...si-am trecut peste...
Am investit!
Cat m-a costat? - ENORM - 7 ani din viata PIERDUTI !!!
A trai o iubire imposibila - de patrik70 la: 20/08/2006 00:25:42
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Am trait si eu o astfel de iubire si cred inca ca mai traiesc desi a trecut deja un an de la despartirea de ea,dupa tot acest timp inca mai simt in suflet iubire si durere in acelasi timp.
M-am casatorit si doar dupa citeva luni de casatorie am ajuns sa ne despartim ,sa ne impacam si iar sa ne despartim si iar... ,in acest dfel deapartirile dintre noi fiind la numar de 3 iar ultima fiind a 4 oara ramasa definitiva.Ma simt ca si cum m-am trezit dintru-n vis si realizez ca inca ma mai gindesc la ea ,ca nu pot sa mi-o scot din minte ,sau mai rau ,sa o aduc in discutie aproape zilnic...stiu ca nu se mai poate pt ca ea nu ma mai doreste in viata ei ,nu mai are cred sentimente pt mine sau chiar este deja cu un altul, desi ea ami spusese ca m-a iubit cum nu m-a iubit nimeni altcineva ...dar de dovedit ceea ce sustinea nu a dovedit aproape deloc ...spunem cuvintul ;te iubesc" dar de fapt nu simtim cu adevarat asta in suflet ,asa pot doar sa-mi explic de ce ea a dat voie parintiilor ei sa ne distruga casatoria ...dupa toate astea ma doare inca sufletul si simt goluri in stomac cind ma gindesc la ea ..uneori as vrea sa pun mina pe telefon sa o sun sa-i vorbesc..dar unde,stiu doar ca este undeva prin Roma ,alte ori ami vine sa urc in avion si sa plec acolo sa o caut ,dar unde sa caut acul in carul cu fin ..,alte ori ami spun ca totul este terminat si ca trebuie sa merg inainte cu viata mea ,dar este greu pt ca inca este in mintea si sufletul meu , ma doare ,ma chinuie zilnic aceste ginduri si simtiri.
ceva sfaturi ?

#140186 (raspuns la: #139618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ramasii... - de latu la: 20/08/2006 14:54:44
(la: Haideţi să ne jucăm de-a literatura. Încep eu... Cine continuă ?)
"Ma enervez, deci exist"...
Privit asa, ai fost mereu vivace, chiar si cand eu eram sleit - tu numeai asta apatic - sau cand incercam sa conciliez intre tine si tine - atunci eram antipatic...
M-ai iubit oare?
Da, cred ca da. La inceput sigur, cand ne intalneam seara pe furis in parcul nostru...
Oare mai exista parcul acela cu banci cioplite, unde parea ca suntem singurii care nu stau pe spatar si cu picioarele pe suprafata de sezut?
Mai tarziu nu stiu, daca m-ai mai iubit la fel ca atunci...
Mai tarziu nu stiu, daca te-am mai iubit la fel ca atunci...

Mai tarziu....
Zilele au devenit din ce in ce mai asemanatoare: Serviciul, cariera, griji, facturile lunare (aia cu telefonul era intotdeauna astronomica...).
Cand si cand un zambet, pe care il purtam in inima saptamani intregi, pana la urmatorul pe care mi-l daruiai... (La un moment dat am avut impresia ca sunt scapari. Te-am nedreptatit: Erau doze...).
Asa cum mi-ai - si mi-am - dozat intreaga viata intre succes, cariera si speranta iubirii vesnice, fara a remarca irelevanta primelor doua daca ultima se neimplineste pe zi ce trece...

Nu stiu unde au ramas anii, mai ales anii din urma si nu stiu unde am ramas noi. Timpul a trecut pe langa mine.
Pe langa noi?

_________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.
#140355 (raspuns la: #140322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Violetul simbol al iubirii neimpartasite - de PROUDFRECKLED la: 07/08/2010 15:35:13 Modificat la: 07/08/2010 15:36:26
(la: ....)
multumesc pentru pareri!!!
am sa scriu aici una dintre compuneri,care imi place foarte mult si am sa ma si pregatesc pentru eventualele critici...inainte de a incepe s'o postez aici,vreau sa mentionez ca m'am informat inainte, pentru a cunoaste anumite simboluri.

Violetul simbol al iubirii neimpartasite

Violetul este culoarea alcatuita din rosu si albastru,ce reprezinta echilibrul dintre pamant si cer,trecerea de la viata la moarte,transformarea caldurii si a dragostei in raceala si suferinta.
Precum rosul s'a transformat in violet,datorita omogenizarii lui cu albastrul putin cate putin,asa si iubirea mea a devenit dintr'un rosu puternic,aprins,care parea ca arde, intr'un violet sobru.In aceasta iubire incep sa patrunda incet-incet tristetea,nesiguranta,infindelitatea, simbolurile albastrului,transformandu'mi iubirea intr'una violeta,in care sentimentele lui oscilau ca pendulul unui ceasornic, cand la mine,cand la ea,iar sentimentele mele fiind precum un tren ce ajunge in multe gari si stationeaza pentru un timp,apoi incercan sa ajunga totusi la destinatie,sentimente presarate pe parcurs cu durere si melancolie.
In Extremul Orient transformarea de la rosu la violet simboliza trecerea de la activ la pasiv,asa si iubirea puternica,frumoasa,a devenit una pasiva,tragica,in care au ramas sentimente de regret si dor.Violetul exprima culoarea doliului,a semi-doliului,semi-doliu ce si'a pus amprenta pe jumatate de inima,cealalta parte incercand sa mearga mai departe,sa se urce in alt vagon pentru a ajunge la destinatie,la fericire,iar partea indoliata purtand vie amintirea trecutului,a clipelor de fericire,ce suspina si nu trec peste acele momente.


pai sa ne jucam, daca asa vrei!:)
"Ba bine ca nici nu mi-a trecut prin cap"....traducerea va rog! - de (anonim) la: 17/10/2003 23:47:29
(la: Chiar conteaza cine sunt ?)
Cuconita/cucon ...ne- ar trebui un translator sa ne traduca acest "porumbel epistotelic" scapat de Dvs!!!!
Parol ca nici nu ti-a trecut prin cap ????
#1575 (raspuns la: #1558) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In trecut , parintii nostrii.. pt Papadie - de JCC la: 24/10/2003 03:49:26
(la: GRASIME? Da, dar grasime buna!)
Papadiorule, ai uitat ca in trecut parintii nostrii mancau sanatos, cand mancau o rosie, era rosie si avea nu numai gustul de rosie, dar si elementele nutritive: vitamine, saruri minerale si toata gama, date de soare si de ingrasaminte natural, organic
nu erau tratate cu toate pesticidele, ingrasaminte chimice si hormoni de crestere sau culturi modificate genetic
legumele cresteau intr-un aer curat, nu poluat sau radioactiv.
Ce mancau, le facea un stoc de nutreimente in organism
Apoi munceau greu, se epuisau si consumau tot ce inghiteau, mergeau mult pe jos..
Nu mai era cum sa se depuna grasimea pe muschi, tot ce faceau zilnic consuma totul.
Nu erau electro-menajere de astazi, nu erau nitratii, colorantii si conservatorele de azi, nu inghiteau otrava chimica o data cu mancarea, sau iradiatii...
Azi avem progresul dar si otrava progresului
de cate ori cumparam un ambalaj cu mancare, ne cumparam in plus si doza de dioxina si alti produsi cancerigeni,
atat in mancarea propriu-zisa, cat si in gazele ce ies in aer dupa arderea ambalajelor..

Papadio, putem compara doar lucrurile care sunt comparabile..
#2040 (raspuns la: #2033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rondelul trecutului Iata - de natan la: 15/11/2003 12:57:35
(la: Poezii !!)
Rondelul trecutului

Iata Pamfletestii, iata Lunetanca,
Scurtul pod de barne este retrecut.
Re'nviaza mama, imi zambeste tata...
Vreme cata curs-a parca n-a trecut.

Jar si valvorare soarele urcat-a.
Arde grau-n flacari, pan'labrau crescut.
Iata Pamfletestii, iata Adancata,
Scurtul pod de barne este retrecut.

Iarba pe tot sesul de cosit e gata.
Apele-si desira graiul ne'ntrecut.
Pentru viata de-astazi mi-a sosit rasplata:
Copilandrul vesel din nou m-am facut...-
Iata Pomfletestii, iata Lunecata.

Renegindu-ti tzara si trecutul - de SB_one la: 22/11/2003 13:06:14
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
na, na, na...cu asta nu pot fi de acord! Multi din cei "ajunsi" afara au cite o diploma de mai stiu eu ce si asta nu a iesit din SUBCULTURA. Trecind peste faptul ca sta la indemina fiecaruia sa puna mina pe carte si sa-si finiseze subcultura obtzinuta prin scoli.

te intzeleg , in masura in care iei ca pct. de reper cultura olandeza
( occidentala) care nu stie multe( sau nimic) de cultura "estului comunist" Mendeleev, Coanda, Prof. Benga si multzi altzii...cine au fost astia? Sorry!

Renegindu-tzi tzara si trecutul, te renegi pe tine stimate(a) anonim(a)olandez!

spre a te ajuta sa-tzi revii( desi slabe sperantze dupa cite vad...dar e dreptul tau), mai jos citeva informatzii.

http://www.ad-astra.ro/


India's new outsourcing rival--Romania?
Last modified: September 11, 2003, 11:19 AM PDT
By Andy McCue
Special to CNET News.com



^ NEW BRAINBENCH REPORT REVEALS SIGNIFICANT CHANGES IN GLOBAL IT SKILLS LANDSCAPE. CHANTILLY, VA, March 7, 2002 - ....In Europe, Romania is the frontrunner, outpacing even the United Kingdom. Bulgaria, formerly known as a major fruit and vegetable exporter, places a strong third, while Germany, Latvia and Sweden are in a virtual dead heat for fourth place. Read Full report

^ Romanian teenager wins 'junior Nobel Prize' competition CNN
^ Romanian Computer Experts CNN
^ ACM International Collegiate Programming Contest World Finals 1999 ACM


Gheorghe Benga a descoperit al primei proteine-canal de apă în membrana hematiilor umane, cu câţiva ani înaintea lui Peter Agre (laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în 2003)

Lista e mare! Trebuie numai sa vrem s-o stim.

Cu stima ...refugiat de 15 ani!
#4942 (raspuns la: #4847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
au trecut anii - de Ariel la: 25/11/2003 02:26:00
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
ca sa discutam acceptabil despre acest film ar trebui sa-l fi vazut ceva mai recent, desigur nu l-am uitat si l-am vazut si de citeva ori inca de prin anii 80 , dar au trecut anii si chiar daca nu sufar de alzeimer, unele detalii mai imi scapa acum; cu batista aia pe care o tot arunca peste cap si o pornea s-o gaseasca din nou, cu ochiurile acelea de apa limpezi in care se distingeau tot felul de obiecte ciudate, ceasuri, siringi, suruburi, finalul in care paharele incep sa danseze pe masa sub privirea fetitei, ehei, acesta este un film de imagine, de simbolistica si metafora, destul de diferit de roman care nu s-a dorit si a iesit in sciitura decit decit un science -fiction mai special.
Am fost luna trecuta, dupa 13 - de relu la: 12/12/2003 20:46:21
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Am fost luna trecuta, dupa 13 ani. Ma pregatisem sufleteste pentru foarte rau. Si-am gasit rau, dar nu cit am crezut. Fiind din Resita, am vazut numai starea orasului astuia. Poate ca orase mai mari si mai bogate ca Timisoara, Bucuresti sint altfel. Dar in Resita, lumea e trista si saraca. Industria mare care fusese in Resita acum e in mare parte falimentara. Am intilnit prieteni, vecini, samd. Sa-i vad din nou pe cei cu care am crescut a insemnat foarte mult. Dar ti se rupe inima sa-i vezi pe unii care sint aproape 'homeless'. Si m-am jucat cu ei cind eram mici. Nu m-am putut abtine sa nu le pun bani in buzunar pe furis. Dar pina la urma, nu poti sa-i ajuti. Am si vazut niste chestii absurde. E un monument linga blocul unde stau; o statuie modernista, la care se ajunge urcind niste trepte lung, dar joase. Era un tip intr-o baraca mica cu geamuri (ca un WC portabil arata) linga statuie. Slujba lui e sa aibe grija sa nu se urce nimeni pe treptele alea, care oricum erau de beton. Se tot lua de copiii care se urcau pe trepte. E trist sau nu e? I think it's very sad.

Intr-un fel m-am simtit ca acasa, dar nu "acum acasa," ci "atunci acasa." Si asta din cauza nostalgiei. De obicei atitudinea celor mai multi nu m-a facut sa ma simt ca acasa. Lumea se pare ca e confuza, si au ales numai mesajele proaste din vest. Un singur prieten m-a mirat. Care nu a trait deloc in vest, dar mentalitatea lui e impecabila. Nu si-a pierdut integritatea, are simt bun si intreprinzator, si o minte clara. Din toti pe care i-am intilnit, trei au fost asa -- doi cu studii superioare, si unul pe care toti il cred narod si taran (dar care de fapt mi s-a parut cu mult mai profund decit majoritatea). Am invatat sa tac din gura mai mult, si sa nu-mi dau prea mult cu opinia, pentru oricum lumea nu-si schimba parerea ca vin eu dupa 13 ani si le spun ca e bine sa-i lasi pe straini sa investeasca. Stiti, vesnica debatere despre "nu ne vindem tara." Am incercat eu sa zic, pai de ce nu. Ca dupa ce ne facem bogati, o cumparam inapoi. Dar, nu merge, ca patriotismul e mare si puternic in Ro.

Din punct de vedere personal, vreau sa spun ca uitasem cit de frumoasa e zona din jurul Resitei. Am urca sus pe Semenic intr-o zi, si-am mers la Garina, Trei Ape, si Crivaia. Dupa sesul din Ontario am crezut ca sint in rai. Dealurile din jurul Resitei sint mai mari decit "muntii" din Ontario. Si paduri, si lacuri, ... frumos.

Deci, in sumar, parerile mi-au fost foarte mixe. Unii se pare ca sint complet pierduti (mintal) si nu au discernamint ce e bine si ce e rau din ceea ce vine din vest. Iar altii, cu profesionalism, curtoazie, samd. Sper ca bunul sa invinga cu timpul.

Daca as fi mai aproape, poate ca m-as duce mai des. Dar asa, nu prea ma bate gindul. Cine stie?
-Relu

P.S. Si dupa ce am citit despre invazia Romaniei de ciini vagabonzi, ma pregatisem bine. Dar, spre uimirea mea, in Resita am vazut foarte putini. I-a mincat lumea ca-i orasul mai sarac? Mister!
Rugaciunile Parastaselor - de pr Iulian Nistea la: 31/12/2003 09:05:49
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna Eduard.

Despre rugaciuni mai intai:


  1. Ca lucrurile sa fie mai exact intelese, vreau a spun dintru inceput ca rugaciunea este o manifestare fireasca a iubirii (altminteri, ea nu e decât vorbe goale - sigur, insa, noi oamenii, suntem fiinte "amestecate" si nu e cazul sa intram in logica lui sau-sau). Astfel, rugaciunea e un fel de imbratisare (in duh), de fel de invaluire (in duh) a iubirii. Si cum iubirea si duhul transcend acestea lume materiala, rugaciunile "penetreaza" distantele si timpul si aceasta lume.
  2. Cand e vorba de "rugacinile Bisericii", mai intervin niste nuante. E vorba de rugaciunile unei comunitati care formeaza Trupul lui Hristos in acel loc. Rugaciunile din biserica/parohia mea sunt cu adevarat rugaciunile Bisericii lui Hristos, ale Miresei lui Hristos.

Despre moarte, rai-iad, starea sufletului:

  • Pentru noi, crestini, moartea este doar o trecere, iar raiul si iadul sunt in primul rând niste stari: starea de iad (omul îl refuza pe Dumnezeu - cam cum au facut si fac duhurile rele, demonii) sau starea de rai (omul, cu pacate si patimi si lipsuri cu tot, îl primeste pe Dumnezeu, e cu fata la Dumnezeu).

    La aceste lipsuri si patimi si pacate se refera Apostolul când spune dupa moarte sufletul va trece ca prin foc: sufletul trece in lumea duhurilor cu toate ale lui, cu toate atasamentele lui fata de aceasta lume trecatoare; si, acolo, el e "sfâsiat" de o lupta interna a sa, intre doua vointe si tendinte: intre tendinta pusa de Dumnezeu in om, ca sufletul sa "urce" (limbajul e obligatoriu impropriu) catre El, si tendinta sa proprie ca sa ramâna cu lucrurile de care s-a atasat în aceasta lume. Sufletul se va gasi in fata iubirii lui Dumnezeu care va arde toate aceste atasamente, intrate in noi insine (cum arde doctoul niste negi, niste veruci); si asta doare, cu atat mai mult cu cât aceste atasamente sunt mai adânci si mai puternice. Dar sunt niste legaturi care trebuie sa fie taiate...
  • Ei bine, pentru acestea trebuie sa fie sufletul pregatit, iar noi, fiecare dintre noi, ar trebui sa avem constiinta de a-i ajuta pe semenii nostri sa inteleaga si sa treaca peste, sa treaca cu.
  • Aceasta pregatire se face, în mod normal, într-o viata: in general, daca te uiti in jurul tau la oamenii mai in varsta, cei mai multi dintre ei deja au ajuns la o anumita constiinta a desertaciunii ("desertaciune sunt toate câte nu ramân dupa moarte" - zice o cântare de la înmormântare). Apoi, întreaga viata crestina este o viata cu Hristos cel mort si înviat, Dumnezeu adevarat si om adevarat.
  • In sfârsit, Biserica are o suma de rugaciuni in pragul mortii si imediat dupa moarte. Aceste "rugaciuni" sunt mai mult decat rugaciuni: sunt niste ritualuri (uneori complexe), in care se citesc (sau se cânta) texte din Scripturi sau "poeme" care ajuta sufletul pe acest drum (si adesea, îi ajuta si pe cei care participa la aceste slujbe sa inteleaga mai bine si sa'si indrepteze viata).
  • Când noi spunem ca omul este trup si suflet (sau: trup, suflet, duh), în fapt nu vorbim de niste "parti" ale omului. Sufletul si trupul sunt atât de strâns unite, ca putem spune ca sunt una. Ei bine, când vine vremea ca sufletul sa se desprinda de trup, nu e usor:
    • omul poate fi speriat
    • omul poate fi debusolat de intrarea intr-o lume cu care nu s-a facut familiar deja din aceasta viata
    • omul are lipsuri, pacate si patimi
    • omul, din cauza acestei strânse uniri intre trup si suflet, sufera o "desfacere" treptata

  • Relativ la aceasta "desfacere", "desprindere" treptata a sufletului, Biserica are o suma de traditii, pentru care face slujbele parastaselor la 3 zile, la 40 de zile, la un an (am enumerat doar acele termene pentru care traditiile converg):

    • Se zice deci ca 3 zile sufletul sta primprejurul corpului
    • Se zice deci ca apoi, pâna la 40 de zile, sufletul calatoreste prin toate locurile prin care a fost in viata, rememorandu-si tot trecutul (si in a 40-a zi s-ar produce o "judecata partiala" - insa aceasta inca ar trebui explicata, ca nu e deloc un soi de judecata de tribunal...)
    • La 1 an (si apoi in fiecare an) sunt pomenirile anuale care exista in multe traditii religioase.

  • Mai se face apoi, dar nu e un obicei general, la câtiva ani de la moarte, cam când se socoteste ca descompunerea s-a implinit desavarsit (în România la 7 ani, ca e mai umed, în Grecia la 3 ani, ca e mai uscat), o pomenire mai speciala, cu un ritual de dezgropare solemna a ramasitelor (a oaselor), care sunt unse cu mir, in semn de respect pentru trup, creatia lui Dumnezeu, si sunt puse la locul lor. E si o modalitate indirecta prin care se descopera sfintenia unor oameni (ramasitele unor oameni sunt bine-mirositoare, fac minuni etc.).

In final, acum cred ca intuiesti si singur care e rolul si folosul acestor rugaciuni si ritualuri pentru cei adormiti:


  • ne rugam Domnului pentru ei
  • ii ajutam, ii sustinem (dar nu bocind, obicei pagân din unele locuri, care în fapt îi trage oarecum în jos)
  • ne ajutam pe noi insine

Doamne ajuta.

An Nou plin de bucurii !

pr Iulian

#7485 (raspuns la: #7008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In una din saptamanile trecut - de gabrielpuiu la: 28/01/2004 01:38:13
(la: Preoti homosexuali?)
In una din saptamanile trecute am vazut o emisiune in care era prezent un tanar "teolog" si homosexual vs de un teolog autentic, profesor la o facultate de teologie in Bucuresti. Argumentele- oricare ar fi acestea -ca Dumnezeu l-a facut pe om si i-a dat posibilitatea ca mai tarziu, pe parcursul vietii, sa-si descopere inclinatiile sexuale nu au nici o acoperire.
Este clar ca suntem barbati si femei. Ne cunoastem fiecare indatoririle morale si sociale. Si chiar daca totusi- prin absurd-nu am fi avut cunostinta de acestea exista constiinta care vegheaza. In acest punct intervine doar sinceritatea noastra. Acceptarea faptului ca eista o problema si cautarea rezolvarii, rezolvare care nu este departe.
Noi-oamenii suntem supremul din tot ceea ce a facut Dumnezeu. Suntem chipul si asemanarea Lui. Suntem chemati sa fim fii Lui. Totul depinde de constiinta noastra.
Si atunci?
"Intoarcere in trecut" - de Micu la: 19/02/2004 12:02:25
(la: De ce vreau sa emigrez)
Am trait si trec prin aceleasi framintari, "jumatatea" mea nu accepta ideea intoarcerii iar eu ma recunosc intru totul in ceea ce spui...numai ca am fost in toamna 2003 in Romania si am stat 2 luni.
Hmmm..."am descoperit un pic cam tirziu, dar poate ca nu prea tirziu: ceea ce conteaza in viata sint familia si prietenii..." Asa credeam si eu insa realitatea e un pic diferita...traim in universuri paralele, noi raportam totul la ceea ce a fost, ce minunata a fost clipa petrecuta cu prietenul x dar prietenul x, de atunci a avut alte clipe minunate cu y altii, a evoluat diferit...numai noi ne feferim la trecut, noi "dezradacinatii". Familia, alta poveste (mult mai complexa)...ce-i familia?!...mama, tata+matusi, nepoti, etc. Si daca te intorci ce ai sa faci...te intorci cu bani si stai ori cauti o slujba ...si daca nu ai sa gasesti "...caldura familiei si a prietenilor ...", daca daca...zicea cineva sa avem grija ce ne dorim ca nu cumva sa se indeplineasca! Si sa inchei cu un gind pesimist...cred ca locul nostru e undeva, pe o insula in mijlocul oceanului, acolo unde exista lumea perfecta...bineinteles inainte de aparitia "Omului Vineri"
#10071 (raspuns la: #9979) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...