comentarii

trei popandai


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nemurire cu religia sau stiinta - de (anonim) la: 06/11/2004 12:19:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru Souris.
“de ce crezi ca acea profesoara are o pozitie duplicitara? asa cum bine ai spus ea a informat copiii SI despre teoria creationista.nu crezi ca este un DREPT al lor sa fie informati si sa ALEAGA?? personal iti iei responsabilitatea de a lipsi propriul copil de posibilitatea de a ALEGE? consideri ca e bine sa ia profesorul ori parintele o decizie IN LOCUL acelui om aflat la inceput de drum?”
Te inţeleg, ca nu eşti de acord cu mine, fiind educată, cred eu, de mică în spiritul creştinismului. Spune-mi sincer, cand parintii iti povesteau despre Dumnezeu si iti expuneau miturile crestine, ei ti-au spus ca exista si teorii care neaga aceste mituri ? Nu prea cred, ca ti-au spus, oferindu-ti “sansa” de a alege, cand inca nici nu erai in stare sa alegi. Cu alte cuvinte, te-au indoctrinat, fără să-ţi ofere alte şanse. La fel, cred eu, procedează şi părinţii creştini de astăzi, încălcând grosolan drepturile copilului la informare, pentru care tu pledezi cu ardoare. Cât despre învăţătoare, ea le predă copiilor biologia, nu religia, de aceea trebuie să le expună punctul de vedere ŞTIINŢIFIC
şi nu povestea despre facerea lui Adam din lut. Dacă ar exista o “teorie” creaţionistă ştiinşifică, ea ar trebui expusă ştiinţific, nu sub chip de poveste, dar o asemenea teorie NU EXISTĂ. Acest lucru l-a afirmat aici pe site şi domnul care semnează Ueit, care i-a rugat pe adepţii acestei “teorii” să indice măcar o revistă serioasă de specialitate, care ar fi publicat vre-un articol despre această “teorie”, bazat pe această “teorie”. Nimeni nu a răspuns la aceasta, pentru că nu au ce să răspundă. Cât despre predarea religiei în şcoală, cred că aceasta este o încălcare a drepturilor copilului – copilul are dreptul la informare, dar nu la dezinformare. La vârsta, când el nu poate nici alege, nici, cu atat mai mult, a lua decizii.
“ASTAZI sa invoci faptul ca religia obstaculeaza progresul stiintific e ceva depasit. “
Oare? Am auzit cu urechile mele un popă, care spunea la modul serios, că “televizorul este ochiul dracului”. Mai mult decât serios – era aproape înfuriat. Crezi că e unicul? La fel se vorbea şi despre radiou, despre cinematograf şi alte invenţii ale spiritului uman, la fel era blestemat si afurisit teatrul, în timpuri ceva mai vechi. La fel, preoţii afurisesc pe furiş calculatoarele şi Internetul. De ce oare biserica ocupă mereu o poziţie critică faţă de tot ce este nou, faţă de tot ce îi poate aduce omului un plus de informaţie, de comfort, de distracţie, de bucurie? Pentru că lumea “este o vale a plângerii” şi trebuie să rămână astfel în continuare? Sau pentru că e cointeresată să ţină omenirea în patul lui Procrust al superstiţiilor creştine?
“admitand,asa cum am facut-o,faptul ca biserica a gresit in urma cu cateva veacuri eu ma intreb cu cate zeci sau sute de ani am fi fost acum mai avansati daca ea ar fi fost mai maleabila?si unde ne-am situa acum? “
Nu ştiu, ce ar fi fost, dacă biserica ar fi fost mai maleabilă. Nimeni nu poate şti, căci este o experienţă care nu a fost realizată. Dar ar fi continuat să trăiască şi ar fi murit de moarte bună savanţi, filosofi, artişti cu gândire lucidă, cu talente şi aptitudini extraordinare, care ar fi continuat să cugete şi să creeze până la adânci bătrâneţe. Am fi avut, poate, acces la comorile bibliotecii din Alexandria şi la monumente istorice nepreţuite, care au fost distruse cu barbarie.
“personal nu am renuntat nici la frigider, si nici nu am de gand ,ba chiar mi-am luat si calculator :) dar nu cred ca de cand am frigider sau calculator am mai adaugat o centima in plus la rabdarea fata de oameni,toleranta si (nu vreau sa sune a "fudulie" ,cum spuneai) putina dragoste ce o am fata de semeni”
Te felicit pentru calculator, este o fereastră către omenire. Într-adevăr, menirea calculatorului este alta, dar având posibilitatea să discuţi cu mai multă lume, să asimilezi mai multă informaţie, s-ar putea întâmpla să mai înveţi câte ceva, chiar în materie de comunicare, de toleranţă şi – de ce nu – ţi-ar adăoga şi ceva dragoste de oameni, cunoscându-i mai bine. Ar fi minunat! :) Nu ştiu ce meserie ai, că te face să te îndoieşti de neamul omenesc, eu una sunt optimistă, chiar dacă mă amărăsc uneori, contemplându-i. Principalul e să nu generalizezi. Viciile urlă, iar virtuţile vorbesc în şoaptă. De aceea observăm în primul rând viciile, şi abia pe urmă virtuţile.
Ai mai vorbit şi depre paradisul pe Pământ, unde toţi sunt tineri, fără riduri, fără boli, voioşi şi fericiţi, care ar fi un ideal pentru noi, indiferent dacă ni-l oferă religia sau ştiinţa. Uite că acesta poate fi un ideal doar pentru naivi, căci este imposibil, este o utopie. Omul este muritor, deoarece organismul uman se uzează, inclusiv creierul – “locaşul sufletului”. Probabil, ştiinţa va reuşi să “împingă” bariera morţii cu 100, poate chiar cu 200 de ani, dar nu o va putea nimici. Bine, şi dacă este imposibil, să ne mulţumim cu ce avem şi să ne străduim să facem din viaţa noastră o capodoperă, fiecare pe măsura talentelor şi aptitudinilor sale.
Cele bune, şoricelule!

Adela


#27929 (raspuns la: #27701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Destin - de (anonim) la: 07/11/2004 13:57:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela.

“Ce afirmi tu te defineste nu numai ca ateu convins insa si ca o persoana contradictorie, toate acestea sunt usor de observat la o simpla privire asupra a ce tu ai scris.”
Faptul, că ,sunt un ateu convins l-am declarat chiar eu, într-unul din mesajele anterioare. “Faptul” că aş fi o persoană contradictorie, cere argumentare – demonstrează acest lucru. Unde şi când am afirmat lucruri contradictorii? Poate, sunt “contradictorie”, pentru că am găsit contradicţii în propriile tale afirmaţii?
“Fireste este dreptul tau de a fi asa...insa cand iti doresti cu ardoare sa combati un seaman de-al tau pentru faptul ca spiritualitatea sa se difera de a ta...denota o gandire rigida,indreptata intr-o singura directie.”
Eu n-am de gând să-mi combat semenii, eu combat o concepţie, pe care o consider greşită şi îmi îndemn semenii să cugete mai adânc la unele lucruri, lăsând emoţiile de o parte. Cred că o viziune justă nu ne încurcă, ci ne ajută să trăim, urmând nişte reguli morale adecvate traiului în societate, când, conform dictonului cunoscut, “libertatea unui individ se termină acolo, unde începe libertatea altui individ. Un asemenea cod moral cu siguranţă conţine şi “nu ucide”, “nu râvni la bunurile altuia”, şi alte reguli morale, care sunt nu neapărat creştine. Omuciderea, furtul, adulterul şi alte acţiuni antisociale au fost privite cu dezaprobare şi pedepsite, uneori cu o cruzime nejustificată, pe tot parcursul istoriei şi la toate popoarele, cu unele excepţii. De exemplu, omuciderea nu era considerata crimă, dacă era săvârşită în război (ca şi acum), în legitimă apărare (ca şi acum, dar faptul trebuie demonstrat riguros), sau era o acţiune de pedepsire, săvârşită de partea păgubaşă (sţul înşelat, capul familiei sau al comunităţii). După cum vedem, lumea a devenit totuşi mai tolerantă, mai bună, iar judecarea şi pedepsirea crimelor nu mai este o treabă particulară, ci o sarcină a sistemului justiţiar. Acuma, chiar în război, nimeni nu mai îndeamnă soldaţii să ucidă femei şi copii, să spintece pântecul femeilor gravide etc., după cum se întâmpla cu 2000 de ani în urmă.
Iar gândirea mea, privită cu mai multă obiectivitate şi mai puţină antipatie, poate fi calificată mai curând ca fiind consecventă.
"mituri crestine!!!???"
Da, şi te asigur, că nu eu am inventat termenul, şi nici comuniştii, este unul mai vechi şi se utilizează frecvent în studiile de istorie a religiilor. Dacă se vorbeşte despre “miturile Greciei Antice”, “miturile buddismului”, ale sintoismului” sau ale hinduismului, nu văd de ce nu se poate spune “miturile creştinismului”. În plus, acest termen este în deplină concordanţă cu convingerile mele de ateu. Asta fiind spus, consider că tu faci o confuzie enormă, luând drept reale nişte mituri.

Stii sa definesti Religia?
Stii sa definesti Crestinismul?
Stii sa definesti Biserica?

Definiţiile sunt specialitatea mea, fiind matematician. :-) Pentru mine, am definit demult aceste noţiuni. Dar voi face trimitere la dicţionarul de filosofie Larousse, editat la Bucureţti, 1998, de către editura “Univers Enciclopedic”. În acelaşi dicţionar poţi găsi şi noţiunea de credinţă: “1). O simplă opinie probabilă, 2). O certitudine sentimentală. Tot acolo se spune:”Problema filosofică este aceea a raporturilor ştiinţei cu credinţa: poate reflecţia filosofică şă rezolve toate problemele, pe care şi le pune omul (cum consideră Decartes, Spinoza, Fihte, Hegel), sau, dimpotrivă, ea este în mod necesar limitată şi inaptă să rezolve problemele fundamentale, cum sunt imortalitatea sufletului, originea lumii şi existenţa lui Dumnezeu (cum gândesc Kant şi Auguste Comte)? Doctrinele, careconcep că ştiinţa este limitată, ţin de fideism sau agnosticism. Feuerbach este acela care, înaintea lui Marx, a făcut critica creştinismului în “Esenţa creştinismului”, 1841.”
Nu am adus întreg textul, dar sper că cei care se interesează, vor căuta această carte şi vor citi singuri.
Conform aceluiaşi dicţionar, religia este un “… sistem de credinţe (dogme)şi de practici (rituri şi interdicţii) referitoate la SENTIMENTUL DIVINITĂŢII (subl.de mine) şi careîi uneşte într-o aceeaşi comunitate … pe toţi adepţii acestui sistem.
Tot de acolo: “Creştinism – lege şi doctrină a lui Isus Histos… o religie a inimii, o religie populară, care se opune religiei (iudaice), în principiu savate“, care se bazează pe textul dificil al Vechiului Testament. Nietzshe, după Marx, a văzut în el religia sclavilor şi a umiliţilor care, neputându-se afirma în lumea fizică, se refugiazăîntr-o atitudine spirituală de supunere…”
Şi în sfârşit, biserica. Din păcate, nu am găsit termenul în acel dicţionar, de aceea vă propun definiţia mea, care poate fi, evident, discutată. Conform opiniei mele, biserica este o instituţie, menirea căreia este de a propaga un anume sistem religios (doctrina, morala şi atitudinea faţă de realitate) şi de a oferi adepţilor religiei respective un loc (locaşele de cult), în care ei se pot reuni şi pot participa la titualurile religioase.

“Nu stii si nu ma surprinde,nici nu te condamn pentru aceste lipsuri...insa este placut si cuminte,frumos si intelept sa abordezi tematici cunoscute tie.”
Mă învinuieşti de ignoranţă? Te asigur, că am citit foarte mult la acest subiect, şi nu numai ceea ce îmi convine, ca “ateu convins”, cum m-ai calificat pe bună dreptate. Această convingere este rodul unor reflecţii îndelungate asupra celor citite (inclusiv biblia, “Noul testament” şi altele)
Insa nu convingi nici cu acele cunostiinte stiintifice!!!

“Nici nu este necesara o {“teorie” creaţionistă ştiinşifică,"}cum tu o numesti!!!???BIBLIA este mai mult decat aceea denumire rautacioasa pe care tu ai dat-o.”

Termenul de “teorie creaţionistă” sau “creaţionism” nu l-am inventat eu. Este o ipoteză speculativă, care încearcă să substituie ipotezele ştiinţifice, care explică existenţa şi evoluţia Universului material, în special a omului. Bănuiesc, că “cercetările ştiinţifice” în această direcţie au fost comandate de una din sectele creştine, rezultatul cercetărilor fiind preconizat dinnainte.

Aşadar, la calificativul de “ignorantă”, îl mai adaogi pe cel de “răutăcioasă”. Nu sunt nici una, nici alta, deşi mai am multe de învăţat, ca şi de perfecţionat în atitudinea mea faţă de oameni. Personal, n-am nimic cu tine, nici cu Souris, căreia i-am răspuns mai înainte.

"Teorie" ...stiintifica"expusa stiintific" ce expresie ai folosit!!!
Nu rupe cuvintele din context, aceasta este egal cu o lovitură sub centură, în sport. Afară de aceasta, admit că mă pot exprima uneori stângaci. Şi ce-i cu asta?

“Contrar celor sustinute o vreme de catre evolutionisti, in prezent se afirma din ce în ce mai mult ca aparitia si dezvoltarea stiintelor nu este in conflict cu BIBLIA.
Acest lucru a fost argumentat de Stanley L. Jaki în lucrarile sale, de H. Butterfield si altii care au aratat ca stiinta moderna a fost nascuta in cultura iudeo-crestina din punctul de vedere al conceptiei despre lume, pe cand stiinta despre lume a fost nascuta moarta in celelalte culturi antice.”

Nici nu poate fi. Procesul de cunoaştere are rădăcini străvechi în specia umană, mult mai vechi ca creştinismul şi biblia. În antichitate, clasificarea în acest domeniu era rudimentară, dar se făcea, totuşi, deosebire între matematică, care se ocupa de calcule şi astrologie (azi astronomie), care se ocupa de studierea corpurilor cereşti. Şi nu arareori persoanele care se ocupau de ştiinţe erau în acelaşi timp preoţi sau ai diverselor religii. Dar, dată fiind rigiditatea dogmelor religioase,
aceşti preoţi savanţi veneau în conflict cu religia, deoarece cercetările şi observaţiile lor asupra lumii reale descopereau contradicţii flagrante între realitate şi dogme. În alte cazuri, de ştiinţă, ca de o pasiune practicată pentru a satura pofta omului de a cunoaşte, se ocupau mai marii acestei lumi, sau pur şi simplu persoane înstărite, care puteau să-şi permită o activitate de acest gen. Ulterior, din cauza conflictelor tot mai dese şi mai acute, ştiinţele au părăsit locaşele sfinte. Teoriile ştiinţifice demult nu se mai înscriu în contextul religiei creştine, sau a oricărei alte religii. Dacă voi găsi lucrările menţionate de tine, le voi citi, pentru că m-ar interesa o argumentare cât de cât reuşită în această problemă. Dar nu înţeleg, ce distincţie faci între “ştiinţa modernă” şi “ştiinţa despre lume”, care, zici tu, “a fost născută moartă”? Matematicile şi astronomia îşi iau începuturile în India, China, Babilon, Egipt , Grecia etc., etc, cu ceva mii de ani înaintea creştinismului. Sunt moarte, astăzi?

"...dacă biserica ar fi fost mai maleabilă."

Nu este expresia mea, ci a persoanei căreia i-am răspuns. Fii mai atent, te rog!

“Biserica este sfanta, insa nu prin sfintenia celor ce o reprezinta,a membrilor sai,este prin faptul ca sfant este intemeietorul si Capul ei, Domnul Isus Cristos.“
Sfintenia Bisericii nu este atinsa de pacatele noastre, caci nimeni nu este fara de pacat dintre semeni.

Aici mi-am amintit un proverb (înţelepciune populară!) : Nu fă ce face popa, fă ce spune el. Sfinţenia este o invenţie comodă, un semn de avertizare, afişat pe tot ce dorim să scoatem din discuţie. Ca să evităm, natural, critica. Cine se teme de critică, îşi cunoaste şubrezimea poziţiilor.

“Suntem liberi,avem aceasta libertate in spiritualitate, in gandire...sa nu fim patimasi cu noi , cu semenii nostri. “

Asta să fie libertate de gândire, când stai cu biblia la îndemână, verificând mereu, dacă nu o luaşi razna?

“Cat de "stiintific" ai explicat...toti trebuie sa te credem...!!!???”

Eu explic nu pentru ca să crezi, ci pentru ca să gândesc şi să decizi singur, După cum ai observat, nu pun mare preţ pe o credinţă oarbă, nefondată pe nimic.

"organismul uman se uzeaza,inclusiv creierul..."fireste "inclusiv" organism este si creierul.”

Iar te axezi pe modul meu de exprimare? Nu văd nimic “criminal” din punct de vedere stilistic. Se utilizează adesea astfel de expresii, pentru a sublinia ceva, a evidenţia dintr-un întreg. Nu-ţi place, nu folosi.

“Viata ca o capodopera!!!???original imbold.”
Ei, şi? Nu a spus Nicolae Titulescu “Soarta este opera celor puternici şi scuza celor slabi”? Ei, eu am numit-o capodoperă, de ce nu aş face-o?

“Iti recomand ca intre colegi de cafenea sa citesti:
Stanley L. Jaki;
H. Butterfield. “
Mulţumesc, este a doua oară în acest mesaj, cand ma sfatui sa citesc.

P.S. De ce nu ai publicat răspunsul meu pentru Mary, în care îi mulţumesc pentru cuvintele bune, puţinele care mi-au fost adresate de pe acest site? Te deranjează că cineva şi-a format o altă părere despre mine, şi nu doreşti să faci public acest lucru?

PS Se intelege "colaborarea",/i> anonim-Adela-ueit...numai la o simpla postare...simultaneitatea, stilul folosit ,"sustinerea reciproca neintemeiata". Imi amintesc de acelasi procedeu folosit de comunisti...pentru a iesii in fatase foloseau de doi tovarasi...unul sa-l propuna,un altul sa-l sustina.

P.P.S. Dragă destinule, nu mă face să râd. Similitudinea stilurilor este un produs al imaginaţiei tale, iar procedeele folosite de comunişti nu-mi sunt chiar atât de familiare. Datorită tatălui meu, care şi-a făcut studiile în România prin 1942-44, urăsc comuniştii nu mai puţin decât tine. Nu am fost comunistă, nu sunt şi nu voi fi niciodată. Cine o fi Ueit, habar nu am. Văd, că sprijinul meu îl compromite. I-am f[cut un deserviciu. Îi cer scuze.


#27980 (raspuns la: #27968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mihaelaq - de anisia la: 09/11/2004 00:12:08
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
la ce fel de ciorapi te-ai referit ? sa fie ciorapi de lâna, sa fie de bumbac, sa fie de matase, sa fie tetra cu chilot, sa fie trei sferturi ? :)))
"De ce nu ai publicat răspunsul meu..."anonim(Adela), - de DESTIN la: 09/11/2004 00:29:42
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dear Adela,

Multumesc pentru participarea la discutii in cadrul acestei conferinte,multumesc pentru raspunsul tau...

Iti voi raspunde sintetic la cele scrise de tine.

"P.S. De ce nu ai publicat răspunsul meu pentru Mary, în care îi mulţumesc pentru cuvintele bune, puţinele care mi-au fost adresate de pe acest site? Te deranjează că cineva şi-a format o altă părere despre mine, şi nu doreşti să faci public acest lucru?"


Nu eu sunt cel ce "nu a publicat raspunsul tau..."!!! intreaba pe admin,nu ma supar de acest fapt ca m-ai acuzat pe nedrept,atribuindu-mi si motivatii, de ce am procedat asa!!!

In afirmatiile tale am gasit:

"De ce oare biserica ocupă mereu o poziţie critică faţă de tot ce este nou, faţă de tot ce îi poate aduce omului un plus de informaţie, de comfort, de distracţie, de bucurie?"

Dovada elocventa de contradictie...generalizare,exagerare...

Tu ai scris acest text nu?

"Definiţiile sunt specialitatea mea, fiind matematician. :-) Pentru mine, am definit demult aceste noţiuni. Dar voi face trimitere la dicţionarul de filosofie Larousse, editat la Bucureţti, 1998, de către editura “Univers Enciclopedic”. În acelaşi dicţionar poţi găsi şi noţiunea de credinţă: “1). O simplă opinie probabilă, 2). O certitudine sentimentală. Tot acolo se spune:”Problema filosofică este aceea a raporturilor ştiinţei cu credinţa: poate reflecţia filosofică şă rezolve toate problemele, pe care şi le pune omul (cum consideră Decartes, Spinoza, Fihte, Hegel), sau, dimpotrivă, ea este în mod necesar limitată şi inaptă să rezolve problemele fundamentale, cum sunt imortalitatea sufletului, originea lumii şi existenţa lui Dumnezeu (cum gândesc Kant şi Auguste Comte)? Doctrinele, careconcep că ştiinţa este limitată, ţin de fideism sau agnosticism. Feuerbach este acela care, înaintea lui Marx, a făcut critica creştinismului în “Esenţa creştinismului”, 1841.”
Nu am adus întreg textul, dar sper că cei care se interesează, vor căuta această carte şi vor citi singuri.
Conform aceluiaşi dicţionar, religia este un “… sistem de credinţe (dogme)şi de practici (rituri şi interdicţii) referitoate la SENTIMENTUL DIVINITĂŢII (subl.de mine) şi careîi uneşte într-o aceeaşi comunitate … pe toţi adepţii acestui sistem.
Tot de acolo: “Creştinism – lege şi doctrină a lui Isus Histos… o religie a inimii, o religie populară, care se opune religiei (iudaice), în principiu savate“... Şi în sfârşit, biserica. Din păcate, nu am găsit termenul în acel dicţionar, de aceea vă propun definiţia mea, care poate fi, evident, discutată. Conform opiniei mele, biserica este o instituţie, menirea căreia este de a propaga un anume sistem religios (doctrina, morala şi atitudinea faţă de realitate) şi de a oferi adepţilor religiei respective un loc (locaşele de cult), în care ei se pot reuni şi pot participa la titualurile religioase."

Tu vorbeai de altceva :

"Te inţeleg, ca nu eşti de acord cu mine, fiind educată, cred eu, de mică în spiritul creştinismului. Spune-mi sincer, cand parintii iti povesteau despre Dumnezeu si iti expuneau miturile crestine, ei ti-au spus ca exista si teorii care neaga aceste mituri ? Nu prea cred, ca ti-au spus, oferindu-ti “sansa” de a alege, cand inca nici nu erai in stare sa alegi. Cu alte cuvinte, te-au indoctrinat, fără să-ţi ofere alte şanse."

Vezi de ce te contrazici???!!!

De aceea am scris in comentariul anterior cele ce urmeaza:

"mituri crestine!!!???"

Faci o confuzie enorma numind "spiritul crestinismului...""mituri crestine".

Stii sa definesti Religia?
Stii sa definesti Crestinismul?
Stii sa definesti Biserica?

Deci in toate aceste definitii aduse de tine spre publicare expresia :"miturile crestinismului"nu apare!!! te contrazici!!!

Personal sunt deschis comunicarii sincere si deschise,nepartinitoare si obiectiva,in fapt avem de invatat,de asimilat pe tot parcursul vietii,deci nu am nimic personal cu tine.


Cu bine,


PS.Eu nu te "critic"...(tu nu ai uitat sa imi recomanzi sa citesc mai atent)oameni suntem ...acel comentariu este publicat!!! la acesta te-ai referit,nu?

{Pentru Mary
#27921, de un anonim la Sat, 06/11/2004 - 06:12


Sunt Adela Vasiloi
Multumesc, Mary, pentru cuvintele bune ce mi le-ai adresat...}

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#28132 (raspuns la: #27980) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ptr. Grettel - de samadhi la: 09/11/2004 19:41:50
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Eu nu cred ca esti nebuna, din moment cel citesti pe Osho, iar daca altii cred asa atunci nu au de cat... Si mie mi se intampla la fel ca si tine sa rad in hohote, si am impresia ca citindu-l imi vorbeste, mai ales am citit ce a scris despre copilaria lui, o carte groasa de peste 600 de pagini, nu stiu daca in romana a aparut asa ceva, tradus titlul e : momente aurii, din germana "Goldene Augenblicke". Povesteste cum a fost la scoala si ce facea cu profesorii, pana la urma a avut si un profesor privat care l-a bagat in sperieti... etc. Intamplari si intamplari, de crezi ca esti in basme... si astfel revizualizez viata, chiar daca as fi dorit sa-i fiu in preajma.Dar nu regret, ma bucur ca macar si acum il am ca Maestru.Ptr. mine el nu s-a nascut si nici nu a murit exact cum spunea el, "doar am calatorit pe acest pamant intre 11.12.1931 si 19.01.1990."
Eu il simt pe Osho, cumva cum nu pot sa-ti explic in cuvinte trebuie doar sa simti si stii deja, e ca un fel de energie care se armonizeaza la maximum.Nu stiu daca e bine explicit.
Altceva, ce ma mira si am vrut sa-ti spun e ca in Romania cartie nu sunt redate ca aici, aici sunt de 3-4 ori mai groase si tiparite marunt, decat in Romania.Eu cred ca la voi cartile lui se tiparesc printre randuri, ma refer mai ales la cele trei carti, despre copii, despre femei si despre barbati.
Pe care le am si eu si in germana si in romana dar diferit traduse. Singura carte in Romana care e in totalitate o gasesc: Profetul - de Kahlil Gibran comentat de Osho, aceasta carte poate schimba pana si cele mai adanci colturi pe care le ai.Aceasta carte merita oricum citita, e o splendoare de energie pozitiva!
#28186 (raspuns la: #28159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Câteva impresii - de Daniel Stuparu la: 09/11/2004 20:29:42
(la: Fulgere-n noapte (fragment de roman))
Deocamdată nu pot distinge foarte clar tema "romanului" din care textul de mai sus nu se vrea decât un fragment, însă ceea ce pot afirma în urma lecturii rândurilor de mai sus este că, în opinia mea, ai cu siguranţă "condei", ba mai mult, o anume voluptate a naraţiunii, precum şi o propensiune către reflexiunea de tip eseistic, lucru ce reiese şi din celelalte texte ale tale din "cafenea".

Cele bune,

D. S.
Eu ma apuc de lucru - de Hypatia la: 10/11/2004 20:44:01
(la: Trancaneala Aristocrata)
Vad ca voi aveti deja ocupatii. M-am odinit de stul. Tre la celalalt calculator...
P.S. am ras la un comentariu de-al lui Ozzy, de mi-am zguduit creierii...
Hypatia
#28357 (raspuns la: #28355) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Spre necazul Anisiei, - de Hypatia la: 11/11/2004 11:02:38
(la: Trancaneala Aristocrata)
nu pot sa particip la actiunea de cicalit Horica.
In primul rand fiindca din lectura primita ca tema, am dedus ca omul e mai mare ca mine, deci, tre sa am putin respect, nu?;)
In al doilea rand, oricat l-am bate pe om la cap, n-o sa reusim decat sa-l enervam, caci lista o are pentru el, nu pentru "ele".
Ar fi culmea ridichilor de luna sa ne spuna Horia ce contine lista, pentru ca Horica se proiecteaza pe sine in conditiile din lista. Ar fi ca si cum s-ar dezbraca.... ma intelegeti. Daca tipul nu-i un exbitionist, n-are de ce s-o faca...
Hai ca am scris prea mult. Se vede ca azi am program de relaxare. Ne-om mai scrie cand va treziti.
Hypatia
#28397 (raspuns la: #28376) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


N-aş putea trăi departe, decât cu greu - de Anca Tudor la: 11/11/2004 16:28:58
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Eu nu aş putea trăi în altă parte, decât cu greu. Am o meserie care presupune folosirea limbii materne, mi-ar fi greu să scriu într-o altă limbă, deşi cunosc bine vreo trei. Dar anumite lucruri, şi aici cei care trăiesc în străinătate ştiu despre ce vrobesc, se exprimă mai bine pe limba ta, cea în care ai învăţat să vorbeşti, cea în care plângi şi râzi... Într-o altă ordine de idei, poate că nu mi-a ajuns cuţitul la os, deşi nu câştig foarte bine, asta nu mă împiedică să fiu fericită aici, cu oamenii din jurul meu, colegi, familie. Prietenii, câţi am, sunt mai toţi plecaţi de mult timp din ţară... E poate un paradox aici, mi-e dor de prieteni fiindcă au plecat ei, nu fiindcă am plecat eu cum e cazul multora dintre voi. Nu am idealuri înalte, nu-mi doresc să schimb ţara asta cu mâinile goale, dar mă bucur atunci când pot ajuta oamenii prin ceea ce scriu. E satisfacţia mea, mare, mică, aşa cum este...
Adela, - de Hypatia la: 11/11/2004 17:28:28
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Gratie identificarii pe care un alt utilizator a facut-o, am mers sa vizitez Clubul de filosofie care-mi este tiz...
Am gasit rapid si "Filosofia lasilor" si acum am inteles de ce ne scrii mesaje atat de furibunde...
Desi din poza rezulta ca sunteti o femeie mai in varsta decat mine, cred ca intelepciunea va este ocultata de educatia comunista pe care o aveti.
Draga doamna,
Biblia nu se interpreteaza de oricine, dupa bunul plac!
Iar in educatia mea- comunista, de asemenea, in prima tinerete,- am invatat ca atunci cand vreau sa fac o exegeza pe un text, studiez ce spun inaintasii. Ceea ce d-voastra nu ati facut! V-ati aruncat pe un text pe care nu il pricepeti si tare mi-e teama ca nici de aici incolo nu veti pricepe mare lucru, din pricina rautatii pe care o aveti...
Imi fac o mila crestineasca sa va atrag atentia ca:
Dumnezeu este Fiinta spirituala , deci nu are corp.
In consecinta, "chipul lui Dumnezeu", dupa care a fost creat omul este SUFLETUL omului. Asta a primit omul in chip distinctiv fata de animale, cu care se inrudeste dupa trup. Acea "suflare de viata" pe care a suflat-o Dumnezeu asupra omului, este sufletul, ca animalele au fost create mai inainte, si au fost create vii, nu moarte. Deci, alt sens capata expresia de mai sus, decat cea ad litteram. E la indemana celor luminati sa priceapa ca Biblia nu se interpreteaza ad litteram, ci cele mai multe cuvinte sunt simboluri, metafore, alegorii. "Devenit rational..." spuneti acolo, dar eu va spun ca omul a fost creat fiinta rationala, tocmai pentru ca sufletul omului se manifesta prin trei facultati/ capacitati: ratiune constienta, vointa libera si sentimente. Altminteri, omul nu ar fi constientizat ca a pacatuit si nu s-ar fi ascuns de la fata lui Dumnezeu.
Articolul D-voastra are o baza neintemeiata si merge din absurd in absurd.
Probabil ca nu veti intelege niciodata ca Mos Craciun, pe care il asteptam in ajunul Craciunului, este Hristois Insusi, desi si noi, pacatosii, sarbatorim ziua nasterii proprii. Oare in ajunul nasterii lui Hristos, pe cine asteptam- asa dupa o logica elementara-?
Eu va inteleg punctul de vedere si e dreptul D-voastra sa NU credeti in Dumnezeu. Dar a face lasi pe cei ce cred, este un atac indreptat impotriva colectivitatii, care este Biserica. Din cate stiu eu, in Cafenea nu sunt agreate atacurile la persoana... Si Biserica este formata din persoane!
Lasi sau nu, respectati si D-voastra pe cei care cred in Dumnezeu, in numele libertatii de constiinta, pe care il are fiecare dintre noi.
Hypatia
#28449 (raspuns la: #28377) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maine seara - de Hypatia la: 11/11/2004 19:51:11
(la: Trancaneala Aristocrata)
nu mai sunt online la ora asta...
In week-end sunt la facultate, dar de data asta plec la parinti, departe de lumea dezlantuita...Asa ca pe luni poate. Eu nu am inteles care e regimul tau orar comparativ cu cel din Romania.
Adica am nevoie de o informatie exacta: la ce ora romaneasca tre sa fiu pe pozitii de lupta?
si restul lasa in seama mea
Hypatia
#28470 (raspuns la: #28466) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Dragos Neacsu - de ueit la: 11/11/2004 21:59:40
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
"Din cate stiu eu, in Traditia ebraica primele 5 carti ale Noului Testament sunt atribuite profetului Moise. Ma intreb cum poate infirma un cercetator acest fapt la mai bine de 2500 de ani de la scrierea cartii?"

Facerea 36:31

"Iata si regii, care au domnit in pamantul Edomului inainte de a domni vreun rege peste fiii lui Israel:"

In vremea lui Moise nu existau regi in Israel. Cel ce a scris aceasta trebuie ca a trait cel devreme in timpul lui Saul.

Facerea 14:14

"Auzind Avram ca Lot, rudenia sa, a fost luat in robie, a adunat oamenii sai de casa, trei sute optsprezece, si a urmarit pe vrajmasi pana la Dan."

Iata ce gasim in "Cartea Judecatorilor"

"Apoi au pus numele cetatii Dan, dupa numele strabunului lor Dan, fiul lui Israel; mai inainte insa numele cetatii era Lais."

Daca "Facerea" ar fi fost scrisa de Moise, el s-ar fi referit la localitatea respectiva cu numele de atunci, "Lais".

Expresii ce semnifica trecerea unei perioade semnificative de timp intre periada lui Moise si momentul in care au fost scrise:

Deuteronomul 34:6

"Si a fost ingropat (Moise) in vale, in pamantul Moabului, in fata Bet-Peorului, dar nimeni nu stie mormantul lui nici pana in ziua de astazi."

Deuteronomul 34:10

"De atunci nu s-a mai ridicat in Israel prooroc asemenea lui Moise"

E greu de crezut ca Moise ar fi scris acest lucru:

Numerii 12:3

"Moise insa era omul cel mai bland dintre toti oamenii de pe pamant."

Gasim de asemeni versiuni contradictorii ale aceleiasi istorisiri, fapt ce ne indica scrierea acestor carti de catre cel putin doi autori. In primele doua capitole ale Facerii ordinea creatiei este inversata. Iata si urmatoarele:

Facerea 37:36

"Iar Madianitii au vandut pe Iosif in Egipt lui Putifar, dregator si comandant al garzii la curtea lui Faraon."

Facerea 39:1

"Deci Iosif a fost dus in Egipt si din mana Ismaelitilor, care l-au dus acolo, l-a cumparat egipteanul Putifar, o capetenie de la curtea lui Faraon si comandantul garzii lui."

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#28513 (raspuns la: #28098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hypatia - de Belle la: 11/11/2004 22:52:53
(la: Trancaneala Aristocrata)
la 7 adica 2pm ora ta, dar apar aici pe la si jumate

vezi ca ti-am raspuns pe scurt .... tre' s-o tai englezeste acum :)))

o seara placuta la toata lumea

a domani
B
#28527 (raspuns la: #28526) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hehehe ivy - de Belle la: 12/11/2004 19:19:47
(la: Trancaneala Aristocrata)
ma mai scoti din amorteala fato, multam, cam cazusem in blegeala si limba legata

pai sa-ti zic... ia-ti auriu daca vrei o schimbare dar fa-o treptat... nu stiu de unde ti-a venit ideea sa combini cu argintiu, pentru mine combinatiile bicolore perfecte sunt rosu-auriu, albastru-argintiu. defapt mi-a venit o idee si mai buna. inainte aveai rosu-argintiu si sunt convinsa ca in poze rosul iese in evidenta. ia mai bine foloseste ce ai argintiu si ia-ti nou pe albastru si fa combinatia asta.

la mine n-am prea avut cum sa combin de asta il fac intr-o culoare. sufrageria mea e pe nuante calde naturale (trei sferturi din peretii laterali sunt lemn natur lacuit, ca la cabana)

n-o pun inca de project cu decoratii pe-afara mai mult ca anul trecut (ceva-ceva tot am avut) ca deocamdata sunt bagata in alte imbarligaturi (refinantare, ceva reparatii, etc).

dar sunt convinsa ca daca ti se face de venit incoace nu asta te va impiedica :))))))) si eggnog-ul la mine e de baza, toata luna decembrie sorb din el (fara alcool insa, ca eu ma fac manga imediat si dup-aia "ma sui pe masa si-ncep sa cant")
#28609 (raspuns la: #28607) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...propunere... - de andr la: 13/11/2004 15:17:52
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
E greu sa faci o lista cu titluri ordonate conform unui singur criteriu.

Dat fiind si titlul conferintei, o sa incerc sa ma leg de diferite momente ale vietii. Evident, experienta mea nu poate justifica decat doua categorii serioase conform acestor criterii, si anume cartile copilariei (sau mai bine spus ale adolescentei), si cartile care mi-au marcat perioada imediat urmatoare (~20 de ani).

Din prima categorie nu voi aminti prea multe - oricum mi-a facut placere sa vad aici in mesajele voastre titluri care imi produc o placuta senzatie nostalgica - 'Elevul Dima dintr-a saptea' ar fi doar unul dintre ele. 'Toate panzele sus', 'La Medeleni' si multe altele se adauga acestei liste asupra careia insa nu vreau sa insist - nu pot insa sa nu intreb daca nu mai exista si altii ca mine care mai citesc cateodata, si acum, dupa multi ani, Ciresarii...

In a doua categorie s-ar inscrie carti pe care le-am citit si recitit de-a lungul timpului, si care intr-adevar, intr-un fel sau altul, mi-au marcat exsitenta... Poate e o expresie cam 'mare', dar in cele mai multe cazuri, adevarata. Cum aici insa lista ar fi mai mare, ma vad obligat sa ma opresc asupra unor titluri - si alegerea nu e usoara.
Cateva trebuie insa mentionate:

Michel Houellebecq
- Les Particules élémentaires
(Particule Elementare)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/search-handle-url/index=books-fr&field-author=Houellebecq%2C%20Michel/171-6634951-4490633)


Malcolm Lowry
- Under The Volcano
(Sub Vulcan)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0060955228/qid=1100347907/sr=1-3/ref=sr_1_8_3/171-6634951-4490633)


Irvin D. Yalom
- When Nietzsche Wept
(Plansul Lui Nietzsche)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0060748125/qid=1100348018/sr=1-2/ref=sr_1_8_2/171-6634951-4490633)


Amos Oz
- Cutia Neagra


Friedrich Wilhelm Nietzsche
- Asa grait-a Zarathustra
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/0140047484/qid=1100348088/sr=1-4/ref=sr_1_8_4/171-6634951-4490633)

Am dat doar cateva titluri, insa exista si altele cel putin la fel de semnificative. Ideea care m-a impins sa intru si eu in discutie a fost ca poate voi gasi pe aici oameni care sa-mi impartaseasca modul de a gandi, felul in care privesc eu lucrurile, poate trecuti prin mai multe ca mine si cu care as putea schimba impresii - fie ele intr-o conversatie de cafenea virtuala - care daca nu ne vor invatza pe nici uniui nimic macar ne vor da senzatia de timp petrecut in mod mai placut.

As putea da si alte titluri - sunt carti din domenii diferite, scrise insa de oameni deosebiti, si din care se pot invata multe lucruri.
Un exemplu ar fi o carte pe care nu reusesc sa o mai gasesc in Romania si care din pacate este indisponibila si pe Amazon - deocamdata.

Lionel Terray
- Les Conquérants de l'inutile
(Cuceritorii Inutilului)
(http://www.amazon.fr/exec/obidos/ASIN/2911755197/qid=1100347747/sr=1-3/ref=sr_1_10_3/171-6634951-4490633)


Daca tot am intrat si pe alte teritorii, ar fi de mentionat si o a treia categorie, diferita de primele doua pe care le-am mentionat mai sus.

E vorba de literatura SF - au spus-o si altii ca seria Fundatiei lui Asimov nu are pereche... Si mie mi-a placut foarte mult. Pe Arthur C. Clarke il gasesc si mai interesant, desi cu un stil complet diferit de cel al lui Asimov. Sunt inca departe de a putea spune ca am citit tot ce a scris Clarke. Langa aceste doua nume (Clarke si Asimov) as mai aduga inca unele: cel al lui Stanislaw Lem si ale fratilor Strugatki. Am ales acesti autori dintre atatia altii deoarece au avut o influenta mai puternica asupra mea - m-au impresionat mai mult decat altii, poate mai 'recunoscuti'. Din categoria acestora, poate mai titrati in domeniul SF, nu vreau sa vorbesc nici de A.E. Van Vogt, nici de Frank Herbert, (desi multe din cartile din seria Dune se apropie din punctul meu de vedere de cele din seria Fundatiei), nici de Robert Heinlein sau Norman Spinrad. Desi sunt autori ale caror carti le-am devorat cu mare placere la o anumita varsta, acum nu mai am energia de a reveni la cartile lor, pe care, desi le apreciez, nu mai simt un imbold de a le 'revizita'.

Mai curand as mai aminti nume ca Ursula LeGuin...

[Deocamdata] ma opresc aici cu categoria SF...

As mai putea vorbi si de carti carora nu le atribui o atat de mare 'greutate' – desi ar putea fi considerat in afara topicului propus.
O sa amintesc unele dintre ultimele carti citite - Frédéric Beigbeder: "L'Amour dure trois ans" (Dragostea dureaza trei ani); Amélie Nothomb: "Hygiène de l'assassin" (Igiena Asasinului); Philip Roth: "The Human Stain" (Pata umana).

Descopar in continuare autori noi pentru mine, precum Andrei Makine, sau Gabriel Garcia Marquez - am apucat sa citesc cateva titluri, dar nu ma simt inca pregatit sa discut despre acesti oameni si cartile lor. I-am amintit in ideea ca poate cineva simte ca doreste sa impartaseasca cateva impresii produse in urma unor asemenea lecturi, impresii din care ar putea fi interesante pentru multi dintre noi – sau nu.

Ma opresc aici – constient fiind ca imediat dupa ce voi lansa aceste randuri imi voi aminti imediat si de alti autori si de alte titluri (de exemplu n-am amintit de literatura rusa…) despre care n-am scris nimic.



Andrei



despre "filosofia lasilor" - de (anonim) la: 14/11/2004 03:13:31
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt AdelaPentru Hypatia
“Gratie identificarii pe care un alt utilizator a facut-o, am mers sa vizitez Clubul de filosofie care-mi este tiz...”

Nicidecum, “Clubul Filosofic Hypatia” a fost numit de mine astfel în onoarea unei ilustre femei,
filosof, matematician şi astronom, femeie cu o vastă cultură şi o ţinută impecabilă atât în ştiinţă, cât şi în viaţa particulară. Unica ei vină a rezultat din acel conflict dintre ştiinţă şi religie, pe care tu îl consideri inexistent încă de prin secolul al IV. Pentru această vină ea a fost ostracizată, adică lovită cu cioburi ascuăite de marmoră, până şi-a dat duhul.
Apropo, adresa Website-ului meu eu am făcut-o publică într-unul din mesajele mele pe acest site. Unii au dovedit să-l citeasca mai inainte si chiar mau felicitat pentru el.

“ am inteles de ce ne scrii mesaje atat de furibunde...”

Nu scriu mesaje furibunde, poate doar puţintel pasionate. Dar mă străduiesc să fiu calmă chiar şi atuvci, când sunt pe nedrept învinuită, sau se insinuează că “ ca intelepciunea va este ocultata de educatia comunista pe care o aveti”. Ce repede faceţi concluzii!

“Biblia nu se interpreteaza de oricine, dupa bunul plac!”
Cum rămâne atunci cu Libera Cugetare? Apropo, anume în acest “punct” s-au despărţit protestanţii de catolici, care afirmau acest lucru. Catolicii ziceau, că credincioşii de rând nu trebuie să citească şi să interpreteze biblia, căci îi poate arunca ăn erezie. Iar protestanţii, dimpotrivă, ziceau că oricine are dreptul s-o facă. În plus, ei erau împotriva fastului, de care se înconjurau “sfinţii părinţi”.

“…am invatat ca atunci cand vreau sa fac o exegeza pe un text, studiez ce spun inaintasii. Ceea ce d-voastra nu ati facut! V-ati aruncat pe un text pe care nu il pricepeti si tare mi-e teama ca nici de aici incolo nu veti pricepe mare lucru, din pricina rautatii pe care o aveti...”

Aşadar, mă învinuieşti de ignoranţă şi lipsă de intelect. O fi acesta un atac la persoană? Oricum, e doar opinia ta, şi nimic mai mult.

“Imi fac o mila crestineasca sa va atrag atentia…”

Merci, nu trebuie să faceţi un lucru care nu vă este propriu, judecând după mesajele pe care mi le adresaţi. Şi nici nu am nevoie de mila nimănui, deocamdată. Şi sper să mă descurc până la urmă.

“Articolul D-voastra are o baza neintemeiata si merge din absurd in absurd.”

Văd că ai fost şocată rău de articolul, pe care îl aminteşti. Dar nu e bine să le formezi altora o părere preconcepută despre acest articol, odată ce alţii încă nu l-au citit. Atunci ei ar putea singuri să-şi formeze o părere. De aceea îmi iau îndrăzneala să mai comunic odată adresa site-ului meu http://yap.eltrast.ru-hypatia

"Devenit rational..." spuneti acolo, dar eu va spun ca omul a fost creat fiinta rationala, tocmai pentru ca sufletul omului se manifesta prin trei facultati/ capacitati: ratiune constienta, vointa libera si sentimente.”

“Eu vă spun” nu e un argument, ci un tertip folosit de falsii prooroci, pentru a determina mulţimea să-i creadă şi să-i asculte. Deocamdată, nu eşti o autoritate pentru mine, ca să te cred fără demonstraţie. Iar “raţiune conştientă” este o tautologie.

“Din cate stiu eu, in Cafenea nu sunt agreate atacurile la persoana... Si Biserica este formata din persoane! Lasi sau nu, respectati si D-voastra pe cei care cred in Dumnezeu, in numele libertatii de constiinta, pe care il are fiecare dintre noi.”

In Cafenea, nu mi-am permis să atac pe nimeni personal, deşi am fost atacată în mai multe rânduri. Mi-am păstrat, totuşi, calmul, şi am răspuns la toate acuzaţiile, aluziile, insinuările etc,etc cu calm şi stăpânire de sine. Ceea ce nu pot afirma despre tine. Iar articolul pe care îl aminteşti, a fost publicat pe site-ul meu personal, nu în Cafenea. Aşa că, dacă eşti atât de sensibilă, ce cătaşi în mon jardin? Ştiai doar că sunt ateu, de la care tu te aştepţi numai la răutăţi.
Apropo, alţii au văzut şi lucruri bune pe site-ul meu.

Cu profundă compasiune atee, Adela Vasiloi




#28691 (raspuns la: #28449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dar un domn adevarat ? Ar tre - de (anonim) la: 15/11/2004 13:38:33
(la: O doamna adevarata poarta ciorapi)
Dar un domn adevarat ? Ar trebui sa poarte intotdeauna (chiar si vara) costum, cravata si pantofi ? Sau asta poate fi considerat snobisn ?
Să ne iubim, chera mu - de sanjuro la: 15/11/2004 14:56:21
(la: Cele mai frumoase poezii)
să ne iubim, chera mu, să ne iubim tujur
că mâine vom fi pradă inundaţiilor, surpărilor de teren, beţiilor crâncene,
că mâine un ieri cu labe de păianjen de fân îţi va umbla în cârlionţii de flori ai coiffurii
zăpăcindu-te, ambetăndu-te . . .
să fim tandri, bâigui poligonul căţelu lipindu-şi irişii
de şoldurile voluptoase ale autobazei filaret
să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu
să fim tandri, mai zise o muscă.
primăvara ne lingea ca un pechinez pe faţă, pe mâini
ne făcea să ne întrebăm ce gust om avea pe limba infinită a nopţii plină de autocare şi stele,
primăvara ne mângâia depăşind uneori limitele maternităţii sau prieteniei nevinovate
arătându-şi provocatori sânii reci sub jacka ei de turcoaz jerpelit
oh, mai rămâi, şopti lustra către o scamă de pe covor,
nu vrei să te urci la mine? bem ceva, ascultăm muzică, îţi arăt biblioteca . . .
nu vrei să rămâi în noaptea asta la mine?
să ne ţinem de mână, îi spuse un medic primar de la spitalul emilia irza
iepurelui de tablă din vitrina cu jucării.
să ne iubim, să ne amăm, să creştem şi să ne înmulţim
cântau tergarulile şi velurul, drilul şi chembrica pe gabroveni
le răspundeau până la răguşeală plutonierii şi norişorii
să facem chestia aia, gâfâiau frizeriile.
ca nişte becuri electrice legate în serie
nervii plezneau pe antebraţ, venele se umflau pe torace,
în nări analizatorii mirosului îşi încuiau paltoanele în dulapuri
şi indicele de refracţie îşi halea sandviciul cu carne de pui
în holbarea perversă a ochiului.
ce de ocheade, câte accidente din neatenţie,
conturi încheiate, polite plătite,
îngeraşule, strănuta plămânul când se privi în oglindă
şi văzând în urma lui o uzină.
primăvara ne întindea pe pâine felia groasă de televizor
mintea noastră era îmbâcsită de proiecte de agrasiune, deja vedeam microcosmosul împânzit de tranşee,
deja visam la putere, la krakatit, la mirosul de blană de vulpe al omului invizibil
la ochii catifelaţi ai omului care trece prin zid...
creierul nostru îşi amintea de când stătea ghemuit
de când pulsa, de când palpita, fojgăia, colcăia, mişuna, şerpuia
antebratul îşi defula în aerul slăbănog sentimentul de a avea pene,
urechea - sentimentul de a fi auzit boncăluitul triceratopsului
şi bulele de hidrogen pleznind malaria peste faţă.
ai încredere în mine, gânguri flora întestinală
întinzându-se voluptos în braţele groazei
care purta în acea seară un costum simplu, cambrat, tineresc,
dă-mi un pupic, se ruga anabolismul de catabolism,
crudelo, nu mă chinui, rânjea maxilarul spre maxilar.

venea seara, oraşul se anima,
venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul,
să fim tandri, loz necâştigător, să fim tandri, bătător de covoare,
să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri!
în rochii de moloz şi nuiele verzi, de mezeluri şi de brânzeturi,
spoite cu vodcă şi motorină emoţiile ieşiseră la agăţat.
prin ganguri şi pasaje acoperite cu geam colorat
câte un pisoi zgâria în lădiţa vreunui dafin
şi în berării ospătarele se lăsau deşurubate de vii contra cost.
să ne iubim, unamuno, nebuno, să ne iubim, chera mu,
şi apoi să ne-nşelăm cu chibritele, cu patentul, cu pasta de dinţi,
să ignorăm influenţa exercitată în psihicul nostru
de complexul lui grozăveşti.
primăvara priveşte galbenă prin stratosferă, gâdilată de ozon şi de ioni,
să ne cunoaştem mai bine, melcule, zice,
să ne îmbrăţişăm, depoule, hârţiuto, tomberonule …
iar noi la ţâşnitoarea din capătul aleii alexandru ne stropeam unul pe altul cu apă
chiar lângă policlinică, şi până şi copacii
miroseau a dentist.

Mircea Cartarescu

#28766 (raspuns la: #28763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mitul dualitatii - de anisia la: 15/11/2004 18:09:40
(la: Mitul dualitatii)
eu consider ca in fiecare dintre noi exista un dublu "eu" : cel bun si cel rau. suntem buni cu cei dragi , cu cei slabi, cu cei mici, cu cei batrani, cu cei plapanzi. suntem rai cu cei ce ne ataca pe noi sau pe cei mai sus mentionati.

sint de felul meu retrasa, traiesc in lumea creata de mine si cu greu patrunde cineva in ea. nu dincolo de anumite limite in orice caz. asta nu inseamna ca , in cazul in care ma simt amenintata pot fi ca o leoaica. asta nu inseamna ca exista in mine o alta anisia, o anisia care sta la panda si ma pazeste? asta nu inseamna dualitate?

tu spui ca avem de-aface cu trei elemente. eu te contrazic. personal vorbind sunt doua stari: bun sau rau. esti 99% din timp un om bun. exista acel 1% "just in case" daca esti amenintat...atunci devii rau. un fel de rau care sa te apere. nu exista un al treilea element. nu in cazul meu.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...