comentarii

tresari


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
am tresarit :) - de Cristall la: 09/05/2005 21:11:33
(la: Ticăitul tăcerii rupte în două)
citeam asa prinsa de poveste
curioasa sa vad unde duce
initial crezusem ca va merge pe linia "la tiganci"
apoi a virat rapid spre realitate
si la urma mi-a jucat festa
cand am ajuns la taraitul ceasului, am tresarit si eu o data cu alex
:))
intuisem bine totusi,
era in vis
a fi rus este o vina ? - de M.PAMFILIE la: 20/11/2003 11:12:04
(la: Vina de a fi rus?)
Ma alatur celorlalte comentarii facute pina acum,nu are nimeni nici o vina de a se fi nascut:roman,rus,tigan...etc.Este adevarat,unii oameni nascuti cum noi toti,pe plaiuri mioritice,sa tresara la auzul numelui RUS,dar asta se datoreste Cancerului Rosu.El a distrus poate sufletul Ortodox...?
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

Andrea Pora - Foisorul de foc - de Catalina Bader la: 21/01/2004 05:43:47
(la: Socant: bebelusi nou-nascuti tratati ca pe niste gunoaie)
Daca mai era vreo urma de indoiala, evenimentele ultime au risipit-o in cele patru vinturi. Traim intr-un haos moral si etic. Nou- nascuti mor in maternitati, cazul de la Ploiesti este doar unul dintr-un lung si lugubru sir, fara ca sensibilitatile acestei populatii sa tresara. Neglijenta, lipsa unei minime etici profesionale. Te cuprind frisoanele cind ii auzi pe medici si asistente declarind cu patetica nesimtire cum au semnat la gramada actele de deces, cum hirtiile s-au incurcat intre etaje, iar bebelusii au luat anonimi drumul crematoriului fara ca cineva sa aiba fie si macar o ora de insomnie.
Cu ce fel de oameni avem de-a face, in ce lume traim? Nu stiu oare medicii din maternitati sau de aiurea, de prin spitale patriei, ca acestea sint infectate de sus pina jos. Ca focarele de “infectie nosocomiala” transforma pina si o banala cezariana sau operatie de apendicita intr-o aventura. Teoriile lui Darwin au gasit excelente laboratoare de testare in spitalele noastre: cel mai viguros rezista, ceilalti, dupa cum vrea Dumnezeu. Falsa credinta tine loc de virtute. In timp ce salile de operatie, de reanimare si in general spitalele sint dezinfectate cu detergenti, pe principiul sacrosanct al economiei, chirurgii opereaza in continuare ca sa nu-si strice mina, avind, nu-i asa, si povara lungilor liste de asteptare.
Unele spitale sint veritabile antecamere ale mortii. Un exemplu era cardiologia din Fundeni, pina ca acesta sa intre in “reparatii”. Pacientii, mici si mari, mor pe capete. Citeodata, miraculos, unii invie. Ca sa povesteasca. Daca micutii de la Ploiesti nu ar fi renascut dupa patru luni, totul ar fi ramas la nivel de statistica neagra. Medicii si ministerul stiu, dar tac. Rar se aude cite o voce protestind, “demascind”, refuzind sa mai participe la aceasta sinistra mascarada. Oportunismul iese intotdeauna triumfator. S-a ostenit oare cineva sa faca vreo statistica a deceselor datorate infectiilor intraspitalicesti. A deceselor suspecte. Probabil ca nu, pentru ca altfel ne-am trezi ca Romania cade victima vreunei monitorizari a Uniunii Europene. Iar asta ar fi cea mai crasa dovada de lipsa de patriotism. Complicitatea tacerii, iata cuvintul de ordine. Din cind in cind cite un scandal ca cel de la maternitatea din Ploiesti, mai ridica un colt al valului.
Ce se vede e terifiant. Dar constiintele viguroase ale puterii pesediste si ale natiei, in ultima instanta, nu dau semne ca ar suferi de vreo criza existentiala. Si cum scandalul a ajuns inoportun si nefericit in presa, se fac inspectii si anchete, se dau penalizari. Criminalii sint si ei pedepsiti in mod exemplar. 10a sau 5a retinere din salariu, pierderea sefiei si cam atit. Acesta este tariful autohton al mortii si complicitatii. Asa functioneaza toate. Atunci de ce sa ne mai miram, ca de revoltat, nici vorba, ca figuri triste, dar vai, cit de pitoresti, vor sa faca legi si sa imparta puterea. Nimic nu mai poate surprinde. Pentru totul exista o justificare si oameni grabiti sa o accepte. Ba mai mult, sa o ridice la rang de virtute
Dece Lia Roberts o sa devina eroina Romaniei? - de (anonim) la: 03/03/2004 18:09:59
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Ma uimeste Lia Roberts cu exemplul ei de dragoste pentru tara sa. Plecata (prin casatorie) din Romania lui Ceausescu cu aproape trei decenii in urma, Lia nu a uitat nici o clipa de unde a plecat. Asta ma emotioneaza profund. Si eu am plecat de mult de-acasa, aproproape ca am uitat cand am plecat si n-am mai fost prin Romania din 1982. Dar aproape ca uitasem de ea.Pana astazi.
Stiu din experienta mea si a altora, ca multi uita de unde au plecat. Noi ne bucuram de viata si ne multumim sa trimitem la rudele ramase in tara cate o ilustrata, cate un pachet cu bunatati la Craciun, sau un cec din cand in cand, ca sa-si poata lua copii la un McDonald's si sa-i trateze cu Cheeseburger, French fries si un pahar de Coke. Asta nu este rau. Dar oare este destul? Nu ramane un "gol" in sufletul nostru? Ba da.
Lia Roberts putea foarte bine sa continue sa-si traiasca viata imbelsugata din America pe care i-a dat-o Dummezeu s-o traiasca. Nimeni n-ar fi avut nimic de obiectat. Ar fi putut avea o viata minunata si linistita, la adapost de emotii, invidii, barfeli si critici si sa fie multumita cu ce are.
Dar nu! Ea s-a gandit la tara ei. S-a gandit ca poate oferi ceva inapoi tarii in care a vazut prima oara soarele, in care a copilarit si pe care a iubit-o cu toata sinceritatea si candoarea. Doamna Lia Robert din Nevada a preferat sa lase in urma totul si sa inceapa o lupta grea in care isi va pune insasi viata si averea la bataie pentru Romania. Asta mi se pare uimitor si eroic.
Pentruca, sincer vorbind, uitati-va la mine: om educat foate bine, in toata puterea, cu mintea agila si productiva, cu idei bune si curate, cu energie "cat cuprinde," nu m-am gandit niciodata sa candidez la presedentia fostei mele tari. Dece? Nu stiu. Mi-a fost frica? Posibil. Poate pentruca nu mai eram cetatean Roman. Odata ce m-am vazut bine stabilit in Lumea Noua, cu ceva bani la banca si batranetea asigurata, eu am pus la naftalina gandul tarii, iar nevoile ei le-am uitat pur si simplu. Si ca mine sunt multi. Unii din urmasii nostri de aici au uitat sa mai vorbeasca romaneste. Undeva in inima mea am fost trist pentru asta.
Dar am vazut ca exista si altfel de Romani. Uite, o Romanca din Nevada care n-a pus la frigider gandurile ei pentru Romania. Desi a ajuns la ranguri importante in politica Americii, ea a privit indararat catre Muntii Carpati si Marea Neagra si a vazut nevoia tarii.
A vazut imediat ca Romania dorea sa supravietuiasca de multe decenii dar nu a avut niciodata un lider adevarat, cu o viziune clara si cu un curaj de a face SCHMABREA. Aceasta schimbare cere o noua ORIENTARE POLITICA catre Apus, o noua ECONOMIE prospera bazata pe mii de investitori din Statele Unite, o noua BUSOLA MORALA bazata pe civilizatia Apuseana si pe zdrobirea coruptiei.
Multi au sfatuit-o pe doamna Roberts sa renunte. Multi i-au amintit ca Romanii sunt cinici si suspiciosi cand vine vorba de politica, si mai ales de politica facuta de femei. Multi i-au spus ca Romanii "nu au simt politic" si ca isi va pierde banii in zadar. Ea n-a vrut sa creada asa ceva si a inceput campania sa electorala cu un entuziasm molipsitor.
Ce Romanca formidabila! Ce caracter puternic! Ne-a facut pe noi, ceilalti sa ne simtim mici si fricosi si sa privim catre ea cu admiratie si optimism.
Cu cine va avea de luptat Lia Roberts?
Va avea de luptat cu o birocratie derivata din epoca "de aur" a lui Ceausescu. Va avea de luptat cu o coruptie printre cele mai mari din lume. Va avea de luptat cu mentalitatea invechita a politicienilor romanilor care au incurajat sloganul cu "nu vrem sa ne vindem tara."
Va avea sa conviga lumea Romaneasca ca sexismul mitologic al este total depasit, ca ea, Lia Roberts, o femeie, poate face ceiace zece barbati inaintea ei n-au putut face.
Ca o paranteza, am aflat ca in ziua cand si-a anuntat candidatura la presedentia Romaniei, a pus sa se decoreze peretele din spatele podiumului cu sapte steaguri tricolore. Sapte steaguri mari, nationale. Cine oare n-ar fi trebuit sa tresara cu emotie la acest gest al ei? Si totusi, am aflat cu stupoare ca s-au gasit si niste "critici" care au comparat gestul ei sincer patriotic cu epoca congreselor PCR ale lui Ceausescu. Ce incredibil! Lia va avea de luptat si cu stagnarea spiritului patriotic si cu paralizarea entuziasmului national al poporului Roman.
Lia Robert va fi un tip nou de Presedinte Roman, cum n-a mai vazut niciodata Romania si ea va avea un atribut nou si optimist: cred ca va fi primul Presedinte iubit cu adevarat de popor.
Nu stiu daca inima mea o sa reziste la emotiile din toamna viitoare. Nici cele mai tari jocuri de fotbal dintre Carmen si Unirea Tricolor nu mi-au produs mai multe palpitatii pe vremuri. Dar sper din toata inima ca doamna Lia Roberts, va fi aleasa tarii si eroina poporului. Romania merita asta, dupa secole de umilire.
Dumnezeu sa binecuvinteze Romania!
El o vrea inapoi - de Claudia Clara la: 06/07/2004 14:22:45
(la: Dor de tine)
Sunt speriata. Din ce in ce mai des, mi se intampla sa ii aud gandurile. De obicei se intampla inainte sa adorm. Ma culc pe perna moale, si, in momentul in care atipesc aud clar si raspicat, gandurile lui. De obicei, tresar cu inima cat un purice. Este aceeasi senzatie ca cea pe care o ai atunci cand cineva incepe sa vorbeasca cand esti pe punctul de a adormi.
Momentul in care eu ma culc este, aproape intotdeauna simultan momentului in care el se duce sa se culce. Asta o stiu sigur. Am fost atat de apropiati, atata timp, incat ceasurile noastre biologice sunt perfect sincronizate. Cand eram impreuna, mi se intampla des sa-i ghicesc gandurile, dar senzatia a fost mereu asemanatoare unei intuitii vagi si calde. Nicicand n-am auzit gandurile cuiva atat de clar, niciodata nu mi-au facut inima sa bata atat de tare.
Si acum, gandurile lui.. cuvinte pe care am sperat mereu sa le aud de la el intr-una din serile noastre tandre (in orgoliul nostru, ne dorim cu ardoare sa ne aflam imaginea prin ochii celor pe care ii iubim).
Sau, poate ca totul e un vis, si, deci,o dorinta neimplinita.
Oare el ma mai tine minte ?..
#17391 (raspuns la: #17380) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gamalie al Meu - de LMC la: 09/07/2004 22:33:42
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Dragul de el, in sfirsit a prins curaj. Aseara l-am scos din nou afara sa vad ce face. La inceput a ezitat, nu prea stia ce se intimpla in jurul lui. Si-a ciulit urechile de citeva ori si-a tresarit de fiecare data cind a auzit o miscare, dar pina la urma si-a luat inima intre dintisori si sa lungit ca o placinta pe terasa. Mai tirziu, i-am facut baie asa cum mi-am propus. Daca l-ati vedea ce mindru e acuma ca miroase frumos si blanita ii este moale si stralucitoare. As putea face reclama la sampon cu el. Nu-i prea convine lui cind il sterg cu prosopul dar dupa aia uita si se simte bine. Azi dimineata cind m-am dus la el sa-i schimb cutia (am uitat sa va zic ca el merge la WC in cutia lui) si sa-i dau mincare a venit la mine si m-a tras de pantaloni si si-a bagat nasucul in glezna mea ca sa-mi atraga atentia ca el vrea sa-l mingii. Il am de cind avea 6 saptamini. Anul asta face 6 anisori. De cind era mic este inebunit sa stea la mine si sa-l mingii. Prima data cind am mers in vacanta in Europa, l-am lasat cu tata sotului mei (adica socru) si-apoi dinsul nu prea a avut chef sa stea si sa-l mingiie. Eh, dupa trei saptamini, cind am venit acasa si l-am luat linga mine in pat sa-l mingii, a stat doua ore fara sa se miste. De obicei se plictiseste repede, nu pot sa-l tin mai mult de 15, 20 de minute odata, ca se si cere sa plece in treaba lui. Atunci insa, cuculina mea de Gamaliutza mica, a stat 2 ceasuri ca m-am plictisit eu, de fapt imi era somn si vroiam si eu sa dorm, nu numai el. Si asa e cu mingiiatul. Sotul de multe ori glumeste si-mi zice ca pe el cind il mai mingii, numai Gamalie are dreptul sa fie dragalit. Nu va fie teama ca nu duce lipsa nici unul dintre ei doi.
#17576 (raspuns la: #17533) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...o umbra a frumosului..."pentru dinisor, - de DESTIN la: 09/09/2004 02:14:18
(la: Despre prietenie)
(DESTIN) - vocea mea in strigatul catre lume,va tresari fiecare frunza...o simpla intoarcere de privire nu te va ajuta...asculta-ti sufletul si poarta-l intr-acolo de unde vine "strigarea"
- Instinctul te va ajuta, curiozitatea te va indemna in a continua cautarea , caci tu stii ceea ce iti doresti si iti lipseste in viata.

(dinisor) - Priveste daca vrei sa vezi, asculta daca vrei s-auzi. Eternitatea din inima ta iti va arata drumul...
-Nu-i asa DESTIN caci fiecare din noi avem eternitatea la picioarele noastre?

(DESTIN) Imi place cum gandesti ,desigur eternitatea ne apartine...vei fi inteleasa in drumul tau,deschide-ti inima in timp...valori umane inca sunt,sunt semeni ca si tine care ...in instinct,dorinte si in soapte se tot apropie...stii cum?chiar un cuvant.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21454 (raspuns la: #21180) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
david lodge - de (anonim) la: 18/10/2004 10:34:33
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Chiar am citit cu atentie ce se citeste si am tresarit pt ca e si unul din preferatii mei ca si aproape tot ce mai citesti

Si mi-am dat seama ca nu e nevoie sa tot ne rotim in jur pt a ne gasi noi prieteni .E suficient sa intri pe o adresa potrivita si sa te simti in inima PRIETEN cu cineva care a citit Micul print de ex .
Si mai cred ca intalnim cartile pe care santem pregatiti sa le primim in inima si asa este si cu intamplarile din viata noastracare ne spun mereu ceva .
#25405 (raspuns la: #19506) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vise colective - de Paianjenul la: 12/01/2005 11:35:20
(la: vise colective)
Imi povesteste odata un prieten:

"Cind mama a ramas insarcinata cu mine, starea materiala a familiei noastre era atit de precara incit, la disperare, parintii au decis ca eu sa fiu avortat (urmind eventual sa aiba alt copil mai tirziu, cind isi vor fi permis o asemenea 'extravaganta'...). Decizia fiind deci luata, mai urma doar ca mama sa gaseasca pe cineva care sa execute 'operatia'. Intr-o noapte insa, amindoi parintii tresar speriati, in acelasi timp: amindoi avusesera un vis straniu

- un vitel cu capul taiat, jupuit... abia atirnind intr-o pielita... -

Atit visul in sine, cit mai ales faptul ca l-au avut amindoi in acelasi timp, i-a pus pe parinti pe ginduri, si, interpretindu-l ca pe un mesaj divin avind de-a face cu soarta mea, au renuntat la schema cu avortul... Asa se face ca stam acum de vorba..."...

...Ii cunosteam personal pe ambii parinti ai prietenului din poveste.
Maica-sa era o femeie obisnuita de la tara, de la care te-ai fi asteptat sa aiba asemenea vise... nu insa si de la taica-sau... circiumar si geambas de vite... un tip fara nici un fel de inclinatii religioase... sceptic "pina la Dumnezeu"... si deloc susceptibil de superstitiozitate sau alte chestii "babesti"...

Dilema mea: care poate fi explicatia stiintifica pentru dubla coincidenta:

a. continutul identic
si
b. caracterul sincronic

al viselor celor doi parinti?...
..in gu tu iat - de dudi la: 29/03/2005 15:02:01
(la: Gust de gutui)
Lumina curge inacrind bui-bui
vantul betiv ce ragaie-n lamai
cu gura punga ca muscand gutui,
iar tu tresari si pari nefericit
c-o bariera ieri te-a despartit
in timp ce-ti mustaceai gand vinovat
rosind ca racul fiert langa pacat;

iti savurai gutui inchipuite
ce te-au sedus cu sarutari trasnite
la intalniri dupa perdele trase
cu ochi dati peste cap, mustind de-angoase
si-ngalbenindu-te ca pe-o gutuie
lovita-n cap de-amor pan' la cucuie.

Surpriza insa te-a cam scos din minti
cand ochi-ti jaruiti de dor, fierbinti
au intalnit dupa visata usa
in loc de o gutuie ..o papusa
cu chipul saltimbanc, nevinovat
razand de visul tau ..in gu tu iat
si-atunci ai inteles ca-i de prisos
sa-ti gutuiesti un vis beat, gaunos..

hi hi hi...
bunicii - de marinarul la: 07/04/2005 16:21:05
(la: Scufiţa roşie contemporană)
Ce bine ca bunicii tai traiesc !Sunt clipe cand le mai aud pasii prin batatura si tresar la fiece scartait de poarta.Vantul.Ma duc si acum prin gradina si la vremea pranzului ma astep sa strige buna :Hai ma copchile ca so racit mancarea ma-i lasale focului de bete(suliti sageti ca baietii).Sunt mare acum,de, trecut de prima,dar nu ma pot impaca cu gandul ca nu-s.A-i grija lor iubindu-i asa cum sunt,caci batranii fac cat tot aurul din lume
Nu cred ca acei 200 de mii de - de (anonim) la: 19/04/2005 01:14:07
(la: EXISTA DREPTATE DIVINA?)
Nu cred ca acei 200 de mii de oameni erau cu totii "vinovati". Undeva sus inainte sa venim pe pamant...noi ne cunoastem intre noi :-) si avem fiecare misiunile noastre care interfereaza unele cu altele.....

Uitati-va cat de unita a fost umanitatea intreaga in acest dezastru: inimile tuturor au tresarit si au sarit in ajutor, am fost solidari in gandire si in fapte, ne-am adus aminte de noi, de Dumnezeu, ne-am adus aminte ca exista lucruri care trebuiesc pretuite si acestea pe langa cele materiale: ca de ex timpul pe care il avem la dispozitie si il irosim fara sa stim ca poate maine acest timp nu va mai exista samd. Acum civilizatia a atins un grad destul de ridicat de "poluare" pe multe nivele...se pare ca este nevoie din cand in cand (la nivel de umanitate nu numai individual) sa fim zguduiti...ca sa ne trezeasca la Realitate......pe langa suferinta care a fost produsa este bine sa privim un pic mai departe la partea plina a paharului....ne-am unit fortele....am descoperit ca ne putem uni fortele si in lucruri minunate ca acela de a sari in ajutorul aproapelui, nu numai in razboaie....ca daca ne unim in ganduri bune..noi toti-individual si global- devenim mai buni... Si mai cred ca asa cum este sus este si jos...adica aceste dezastre, atentate masacre samd sunt o reflectare, o materializare, o exteriorizare a interiorului nostru, al fiecaruia: rautatile, invidiile, furia si ura...toate duc la aceste dezastre pe care noi practic le cream prin puterea gandurilor noastre....de care majoritatea nu sunt constienti. Da , totul depinde de noi iar noi suntem creatori, noi ne putem modela aceasta lume cat se poate de concret, noi putem crea sau tot noi putem evita aceste "tsunami".

Nu spun ca nu are si Divinitatea locul ei aici, ba il are..dar si noi suntem picaturi identice cu ea, la scara mai mica...dar identice, greu de crezut, huh? Ganditi-va la o holograma..la holograma intregului, asa cum informatia macrocosmosului este inregistrata perfect in microcosmos.
Si vis-a-vis de povestioara cu ingerii aduc si eu un exemplu, acela cu vulturul si broscuta testoasa din padure. Broscuta merge merge ...vazand cu ochii pe carare si in fata ii apare o stanca pe care nu prea o poate urca si se supara ca va trebui sa ocoleasca si sa o ia pe alt drum dar vulturul de sus care zboara si da rotocole are o privire de ansamblu si vede ca stanca strajuia pe marginea unei parapastii iar drumul pe care il ocoleste broscuta o duce exact la cuibul sau. Ma rog, nu stiu cat de inspirat am prezentat exemplu asta dar ideea e esentiala: noi suntem broscutele cu o vedere destul de limitata fata de cea a vulturului (Divinitatea) care avand privirea de ansambu stie care este Binele ptr noi si ne ghideaza spre acesta, chiar daca binele pe care il credem noi ca ni se cuvinte nu coincide cu binele pe care ni-l ofera Divinitatea... de altfel tot noi alegem.

In plus faza cu "vinovatia" si "pedeapsa".....hmmmm, nimeni nu e vinovat de nimic iar acesti termeni ar trebui scosi din uzul cuvintelor, si mai mult, nimic nu se face fara voia noastra. Sunt necesare anumite experiente si lectii de viata ptr evolutia fiecaruia...de asta ne-o mai luam in freza cateodata, si bineinteles, voua nu vi se pare normal? totul e pe merit; dupa fapta si rasplata indiferent de e buna sau rea; fetita violata...cine stie ce a facut ea in experientele anterioare? si in plus violatorul (care joaca un rol de agresor, asa cum fetita joaca rolul! de victima) avea o lectie de invatat si avea libertatea sa aleaga daca o face sau nu...

Hmmm...stiti....astea sunt povesti numai ptr cei care cred in existenta Divinitatii.....ptr cei care nu cred sunt alte povesti: daca nu ar exista o Dreptate ce s-ar alege de noi? ..haosul? frica?
This is what i think and and that's quite long.
#44237 (raspuns la: #34903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catalin, cosmarul povestit de - de cristiscu la: 25/05/2005 23:37:05
(la: Ce cosmaruri aveti?)
Catalin, cosmarul povestit de tine m-a impresionat in mod deosebit. Nu stiu din ce cauza. Poate ca e prea neobisnuit - cu acei pui de gaina. Ceva m-a facut sa tresar in explicatia gasita de tine. Esti sigur ca nu poate fi altceva?
In copilarie am facut destule prostii. Nu mai multe ca altii de aceeasi varsta. Fugaream ciini si pisici cu cracane si cornete. Odata, cu mai multi prieteni, am dat foc la niste hartii la gura unei despartituri de gard in care se ascunsese un caine vagabond, fricos si jigarit. O vreme dupa aceea am trait cu remuscarea ca poate a murit din cauza noastra. Peste ani nu mai cred asta, ca despartitura era lunga de peste 10 metri si focul fusese mic. Totusi m-a mustrat mult timp constiinta.
Esti sigur ca n-ai avut si tu vreo experienta asemanatoare, de pe urma careia sa ai remuscari?
#51285 (raspuns la: #50399) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
labis - de maan la: 10/06/2005 22:58:48
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.
Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.
Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce 'nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!
maan - de reincarnat la: 25/06/2005 03:29:41
(la: Vizite-n astral si din tainele egoului)
Trecerile involuntare in Astrala se petrec mai ales in timpul somnului. Cea mai simpla metoda de a diferentia trecerea in Astral de un vis normal este sa te tragi de un deget. Daca degetul se prelungeste, ca o materia elastica atunci stii ca sufletul tau a trecut in astral.
Intoarcerea la realitate se face la fel de involuntar. Orice zgomot sau tresarire cauzata de un factor extern te readuce la realitate.
Lobsang Rampa spune ca suprapunerea dintre corp si suflet trebuie sa fie perfecta altfel la trezire poti avea dureri de cap sau o stare de latragie. Ca sa o remediezi trebuie sa te intorci la somn. Nu am experimentat nici o situatie in care sa mi se intimple acest lucru. Asa ca nu-l pot verifica.

So Happy
#56683 (raspuns la: #56431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...desi de urmarit, va urmare - de flipper la: 20/07/2005 16:48:35
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
...desi de urmarit, va urmaresc de mult timp, abia acum mi-am luat avant sa particip...n-am idee de ce tocmai la aceasta dicutie.
Marea iubire!
Eu am recunocut-o in momentul in care am inceput sa-mi bazez intreaga existenta pe relatia cu acea persoana, sa-mi ignor prietenii, sa-mi neglijez familia, sa iau decizii capitale, in functie de respectiva persoana.
Care mai locuia si la vreo 3000km distanta...A fost pana la urma un esec, evident, fiindca fericirea sa se traducea prin cure repetate cu Prozac, care alternau cu momente de isterie sau depresie puternica.
O perioada am reusit sa-l trag dupa mine, naiva, fara sa realizez ca unui om bolnav nu-i poti pretinde acte responsabile.
In timpul unei pauze, cand nivelul de serotonina din creierul sau era probabil in cadere libera, am auzit de toate...tarfa romanca, si altele care mai de care.
Uitase intre timp probabil ca ma intalnise, nu pe trotuar, ci la universitate, unde din intamplare am lucrat in acelasi insitut.
Atunci, ceva s-a dus dracului in mine, m-am gandit ca il auzeam pentru ultima oara, ca n-o sa-l mai vad, oricum, si am reusit sa ma impac cu inevitabilul.
N-a fost simplu, va asigur.
Prindeam in cel mai fericit caz 2 ore de somn pe noapte, tresaream la cel mai mic zgomot, nu mai reuseam sa stau singura in casa.
Si ma consider o persoana rationala, nu credeam sa mi se intample tocmai mie ASTA...
Acum stiu mai mult ca sigur ca in curand voi imparti din nou cu el un spatiu relativ comun dar sper sa-i fac fata, pentru ca pana la urma stiu ca va veni pauza in care din nou voi deveni "indezirabila"...
Oricat de mult as tine la el, au trecut doi ani de la povestea asta, timp in care mi-am acordat timp si mult, mult spatiu.
Nu trece o zi fara sa ma gandesc la el, intre timp, auzind ca voi reveni a inceput sa ma caute din nou, sigur il mai iubesc, a fost cu siguranta o mare dragoste, dar nu pot sa fac fata din nou la asa ceva!!!

Cine nu l-a citit pe Lobsang Rampa? ;)) - de Cassandra la: 12/08/2005 23:44:33
(la: "Academia Cafeavencu")
Este impresionant, cred ca Lobsang Rampa ar trebui sa fie declarat personajul de capatai al acestui forum, este evident citit de o "multime" de membri ai Cafenelei, si ca sa dau numai citeva exemple:

"((...CREATIONISMUL sustine ca,#32786, de romanul_vesel la Thu, 06/01/2005 - 02:45

Unul dintre cei mai mari filosofi Agnostici, si maestru de Astral Travel (Meditatie Transcedentara) - Lobsang Rampa - un Tibetan care traieste in Anglia - a fost anatemat si cartile lui au fost interzise in multe tari, prin interventia directa a Vaticanului.
Daca nu era ceva adevarat in acel Manuscris descoperit in Peru si daca teoriile lui Rampa au fost gresite?!... Ce avea Vaticanul a se teme?

All the best, Alex
-----------------

cred ca tu esti cel mai aproapte de adevar...#34537, de MCG la Tue, 25/01/2005 - 22:11


Interesant pentru cei care sinteti in vest si sinteti interesati, incercati sa gasiti cartile lui "Lobsang Rampa" si poate o sa va schimbati idea despre religie si despre viata. Au fost interzise pentru foarte multa vreme, prin presiuni de la bisericile crestine, dar se pot gasi pe la anticariate.

Descultz
------------

visele si astral travel...#36112, de Dr Evil la Sat, 12/02/2005 - 08:43

Citeodata visam, ceea ce o reflectie a evenimentelor din viata curenta... dar citeodata sufletul se desprinde de trup si calatoreste. Aceasta este asa zisa: Astral Travel (mi se pare ca in Romania era cunoscuta de Mediatite Transcedentala). Mi se intimpla destul de des sa ma desprind de trup si din acest motiv am inceract sa studiez fenomenul. Am facut un curs sumar de Astral Travel am citit cartile lui Lobsang Rampa dar nu am ajuns la nivelul de a putea controla aceasta desprindere de trup. In sensul de a putea sa o fac in mod constient. Dar nu am reusit si nu cred ca am taria de a persevera...

"Si daca ramuri bat in geam...
De ce nu tai copacul..."
-----------

maan#56683, de So Happyla Sat, 25/06/2005 - 03:29

Trecerile involuntare in Astrala se petrec mai ales in timpul somnului. Cea mai simpla metoda de a diferentia trecerea in Astral de un vis normal este sa te tragi de un deget. Daca degetul se prelungeste, ca o materia elastica atunci stii ca sufletul tau a trecut in astral.
Intoarcerea la realitate se face la fel de involuntar. Orice zgomot sau tresarire cauzata de un factor extern te readuce la realitate.
Lobsang Rampa spune ca suprapunerea dintre corp si suflet trebuie sa fie perfecta altfel la trezire poti avea dureri de cap sau o stare de latragie. Ca sa o remediezi trebuie sa te intorci la somn. Nu am experimentat nici o situatie in care sa mi se intimple acest lucru. Asa ca nu-l pot verifica.

So Happy

----------------
Romania - de AdrianaND la: 05/09/2005 03:05:34
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Tresar de fiece data cind aud/vad cuvintul Romania la televizor, radio, pe strada. Mi-e dor de Romania. Mi-e dor de ceva ce nu stiu daca a existat vreodata, pentru ca mi-e dor de binele pe care intotdeauna mi l-am inchipuit despre Romania. Cum ar fi daca nu ar mai fi gunoaie, cum ar fi daca nu ar mai fi strazi desfundate, apartamente cu usile in panta si cite si mai cite. Citeodata mi se face dor sa ies in fata blocului si sa stau la taifas cu vecinele.
M-am mutat in Viena acum citeva luni si deja am fost in Romania o data. Doamne, ce urit mi-a fost de multe lucruri. Si ce drag de altele. Si ce mila imi este de oamenii care lupta sa traiasca de pe o zi pe alta. Si ce mi se rupe sufletul de atita lume amarita. Si toate cite exista si ei nu le vor cunoaste vreodata.
Aici problemele sint altele, asa cum spunea cineva intr-un comentariu pe acest subiect, nu sint inexistente. Eu nu ma pling de nimic, sint la bun adapost si nici nu trebuie sa-mi cistig o piine, asa cum faceam in Romania. M-as duce oricind acolo, cu drag si cu tristete.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...