trimiteam sau trmeteam

S-au sa ne trimiti o poza.

Ha ha Imi place mesajul tau.
Si stii ce? Poate nu te vad zambind, dar te simt zambind uneori.
Hii hii :)))

Sunt de acord cu tine - nevoia de a fi acceptat este mare si ne poate schimba. Dar ai zis ca ai dezvoltat "zeci de masti care se schimba instinctiv de la persoana la persoana, de la grup la grup". Mi-ar placea s-aud mai multe despre acest "fenomen" - de la tine, sau de la alti forumisti.

Cu bine,

D.

........................
"Objets inanimés... avez-vous donc une âme?"

hei Alice, nu-mi trimite concurentza pe cap;))

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Trimite-mi si mie daca vrei pe adresa bobmoniq2001@yahoo.com regimul Atkins sau spune-mi unde pot sa-l gasesc. te rog mult

trimite-mi si mie la adresa bobmoniq2001@yahoo.com regimul Atkins, daca vrei sau spune-mi unde pot sa-l gasesc. te rog mult

daca esti cunimte iti trimit poze... o sa zici ca sunt nebun ca m-am apucat de construit:))

The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.

Mai bine ii trimiteam sa emigreze pe cei care i-ai mentionat.... Si eu am plecat acum 10 luni (definitiv) din tara si unele din cauze au fost legate de acestia..... Cred ca in curand, o sa public in jurnalul de pe site-ul meu, motivele pentru care am plecat din Romania.
Si eu sufar, dar nu regret deloc (pana acum) ca am plecat.

belle, trimite baiatu:))

vrei sa-ti trimit si eu pe ale mele?

Belle ti le trimit si pe 3

maimutico, pozele sunt in aristocrate;

vedeti ca unele am uitat sa le pivotez la 90° dar va descurcati voi sa le vedeti si asa, sper:)

Daca ai melodia aia poti te rog sa o trimiti pe mailul raziel1870@yahoo.com! Merci anticipat!

Belle, sa nu uiti sa trimiti poza cu gradina

Pistruici, fain site! numai ca eu nu-mi amintesc visele decat imediat ce ma scol. daca trece ceva timp uit tot :(

Hello Ivy draga :). de mult nu te-am mai vazut pe aici, mi-era dor.

"Cum se trimit virusi pe cont? Invata-ma si pe mine."

Well, trebuie sa fii constient ca infestarea voluntara cu virusi e ilegala si risti parnaia.

___________________________________________________________________
aceste cuvinte ne doare (sic).

Cea care-ti scrie, ii trimite dragastoase urari de bine aceluia caruia ii scrie:
Din Thesalia catre domnul Thesaliei, Laodamia catre sotul ei.
Sint zvonuri ca vinturi ce va-ntirzie te tin pe loc in Aulis:
Ah! Cind m-ai lasat, unde erau vinturile atunci? Atunci ar fi trebuit marea sa va impiedice vislele: acela ar fi fost un ceas potrivit pentru ape furtunoase. As fi putut sa-i dau sotului meu mai multe sarutari, si sa-i cer mai multe, si erau multe ce vroiam sa-i spun.
Mi-ai fost luat in graba de aici iar pentru pinzele voastre un vint fu invocat care pe marinari i-a bucurat, pe mine nu.
Era un vint bun pentru un marinar, nu pentru un iubit.
Din bratele tale fui eliberata, Protesilao, si limba mea ce te implora, a lasat cuvintele neterminate: abia a apucat sa spuna un trist "Cu bine".
Vintul din Nord a coborit si v-a umflat pinzele, si curind Protesilao a fost departe. Cit mi-am mai putut vedea sotul, l-am privit cu drag si ochii mei i-au urmarit pe-ai tai tot drumul, cind nu te-am mai putut vedea, iti puteam vedea pinzele, si pe ele am avut mult timp privirea atintita. Dar cind nu te-am mai putut vedea nici pe tine, si nici pinzele-ti disparind, si nu mai puteam privi decit valurile, lumina a plecat si ea cu tine, si bezna innabusitoare crescind, spuneau ca m-au lasat genunchii si ca am cazut in tarina….


PS Honey, insanatosire grabnica :)

atunci trimite-o pe aripile vantului mai Intrudere si vedem noi unde se desumfla si cade ;))

trimitem, o sa consumam tot cardul...din fatza, din profil, de sus, de jos, poza langa tei, pe banca, pe paturica, pe role, tot!!!

va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...

latule, Maria Ta
la culcare, uite-asha
te trimit pe dumneata...

noapte buna, sa traiesti
maine sa-ti indeplinesti
tot ce-n ganduri pregatesti...

zi frumoasa ca sa ai
si noroc, ca Sapte Cai
nu uita... de ai, dai , n-ai...

la culcare treci acum
somn usor din nou, iti spun!
_____________________________________________________
en la neblina del ayer me olvidaste como un verso de que no te puedes recordar...

Hai sa va trimit si eu unul:

La poarta raiului vine un rominash - Salutare sfinte Petre - cum merge -am venit sa fiu primit in rai.
Sfintu' Petre raspunde - dar ai facut ceva fapte bune ?
La care omul nostru zice - ei ce spui de asta - pe marginea drumul niste tzigani violau o tinara. Am oprit masina l-am pocnit pe cel mai mare si mai urit dintre ei si l-am aruncat in sant.
Sf. Petre e impresionat - asta da, e o fapta buna zise el si dupa ai ce ai facut?
Pai sfinte Petre nu mai stiu ca am ajuns aici....

Zaraza,
Cand cineva trimite un text spre publicare aici, banuiesc ca e un moderator care le aproba sau nu, ca nu intra automat.Eu l-am trimis, ca si alte sute de utilizatori care trimit tot ce ii taie capul, si dupa una-doua zile am vazut ca a aparut.Daca te deranjeaza atat de tare prezenta textelor mele aici, ai putea sa vorbesti cu moderatorul sa le scoata, din motivele pe care le consideri tu juste.
Iti amintesc ca asta e o opinie personala, care in mod normal n-ar trebui sa te lezeze, dar daca asa ai crezut de cuviinta..Imi pare rau.

Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).