triste

"Ati dori sa serviti ceva, domnisoara?”

A se observa ca Dom' Basil nu vorbeste prea corect :)

PS Scenariul ameninta sa devina prea "trist", va rog sa scrie cineva odata scena de sex, dupa formula scenariilor americane perfecte ar fi deja momentul. ;))))

Scenariul ameninta sa devina prea "trist", va rog sa scrie cineva odata scena de sex, dupa formula scenariilor americane perfecte ar fi deja momentul. - de ce nu tu???
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...

Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!