comentarii

trufa alba


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Tiganii, cum ii vad eu... - de Serban la: 28/06/2004 19:07:05
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
1. Cineva spunea convins ca toata lumea ar da bani unei tiganci sa scape de blesteme. Eu nu. Si nici colegii mei, si nici prietenii mei, si daca mai stau un pic pe ganduri..neah, nici unul dintre cunoscutii mei nu ar da bani unei "vrajitoare". Magie alba sau magie neagra? Sa fim seriosi...O oportunitate de a face bani, atata tot.

2. Si eu am trait alaturi de tigani, dar nu la sat, ci intr-o margine de Bucuresti. Nu mi s-a parut nimic fascinant in modul lor de viata. Am avut doua cunostinte printre ei, colegi de scoala. I-am perceput ca pe "altceva". Nu i-am condamnat si nici nu i-am simpatizat. Imi erau indiferenti. Au inteles asta, dovada fiind faptul ca in continuare, dupa 26 de ani petrecuti in acelasi cartier, nu facem decat sa ne salutam.

3. Atata timp cat cineva miroase urat langa mine, o sa imi intorc capul, indiferent de culoarea pielii. Atata timp cat cineva incearca sa ma fure, voi actiona in consecinta, indiferent de etnie. Atata timp cat voi auzi "slagare" despre dusmani, despre actiunea de a lua pe la spate, etc. imi voi apasa castile pe urechi si voi da la maxim volumul. Maiden, Sabbath...(by the way, Ozzy, ce zici de Candelmass?). Si nu imi va pasa daca cel care canta "hitul" manelist este roman sau tigan.
Stiu doar ca nu imi plac manelele. Mie imi este dor de Faramita...si de Siminica. Si imi place la nebunie Nelu Ploiesteanu.

Ce am vrut sa zic cu punctul 3? Ca nu trebuie sa identificam cauzele cu un grup, fie el si etnic. Cauza este individul;

Ca o concluzie: Tiganii pentru mine?
Care tigani? Admir un om? Imi place o muzica? E ok. Nu conteaza ca e tigan sau nu.
Dezaprob pe cineva? Imi este scarba de cineva? Nu conteaza ca e tigan sau nu.

Ca unii tigani sunt asa, iar altii pe dincolo, e treaba statisticii sa enunte...Ne poate cineva ajuta cu o statistica?
#16937 (raspuns la: #16934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce-o mai am! - de Alice la: 03/07/2004 09:17:44
(la: Sistemul de invatamant in Romania)
'sistemul' nu tre s-anuleze personalitatile puternice, ii musai aripi a le da.
nefericire ca adesea NU se intampla.
nefericire din nou cand te ridici doar pentru a cadea de cat mai sus sau de-a zbura cam superficial...
trufia? aia ii pacat mare.
dublata de motive ioc, am uitat cum se numeste.:(

s-auzim de bine!
#17228 (raspuns la: #17212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
'perlutze':( - de Alice la: 05/07/2004 08:53:09
(la: Elevii din Neamt s-au intrecut in “perle” la Capacitate)
il scot pe unu la tabla, il pun sa scrie cate ceva, ma prefac a nu auzi ca i se sufla din banca ... GRESIT si INTENTIONAT.
il las sa umple o tabla, ma-ntorc spre el si decretez din varful buzelor: "NTZ!"...
el: "habar n-ai, boule, baga-mi-as p...a-n ma-ta, te-am spart!" - catre clasa, cu naduf, incremenind brusc, in secunda doi.

il las sa se stacojeasca bine si-i zambesc larg ...
stie ca nu-i cazul sa-mi intoarca zambetul si-i dau o bila alba pentru asta.
clasa-i mormant.

"Sa-mi ortografiezi corect pe tabla exact ce-ai spus si promit ca uit ce-am auzit"
Dupa "-n" tentative, ramane definitiv pe tabla: "habar n-ai, boule, baga-m-iasi p...a-n mata, te-am spart!"
"Gata?", il inteb?
"Da, sigur, de data asta", zice.

Din clasa, un hohot urias pe care nimeni nu-l mai putea stavili: in ultimul moment, stersese-n graba "H"-ul de la "habar" ... n-am inteles decat mai tarziu de ce: fiindca stia, de la franceza, ca h-ul nu se citeste!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
cuvinte gaunoase, dar platite putin - de Dinu Lazar la: 06/07/2004 13:15:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"In aceasta ciudata perioada “De Tranzitie” de la Anormal spre Normal, mi se pare ca lipsa de pregatire este prea des preferata de cel care plateste, pe motive diverse, de la infatuare la zgarcenie."
Aveti perfecta dreptate, stimate domn.
Nu e nici o deosebire intre orice delict penal si hotia de a realiza si a vinde reviste si carti scrise la misto de inculti; daca prostii cumpara, daca firmele dau reclame pe astfel de realizari ale unor ingustimi mintale, asta e, treaba merge inainte.
Vai de fotografia romaneasca, vai de aia care citesc sperind sa invete ceva, care chiar cred timpeniile scrise de niste curajosi redactori.
Intr-o vreme faceam colectie de timpenii citite; acum m-am lasat, sunt prea multe, prea dese, prea mari si e inutila orice reactie, nimanui nu-i pasa.
Citeam in reviste si carti aparute in aceste timpuri:
- aflam nici mai mult nici mai putin - cutare lentile au 3 niveluri optice si 2 digitale!!!!!!!!
- Cica: "posibilitatea de fotografiere in unghi mare va permite surprinderea in format optic a unei zone echivalente”, ceea ce va urez si Dvs; aceasta fraza, invatata pe dinafara si spusa la o bere, va lasa masca orice director artistic care se indoieste inca de cunostintele unui fotograf.
-La capitolul “balansul de alb” aflam:” atunci cind lungimile de unda ale diverselor culori din spectru se echivaleaza, lumina este alba.”
-Mai departe aflam amuzati: “ nu exista lumina albastra; exista doar un spectru din care lipsesc culorile rosu si verde”.
-“ cheflii sunt mai expusi efectului de ochi rosii, deoarece consumul de alcool si tutun incetineste reflexele umane”
-in cazul fotografiei de portret,lucrurile sunt destul de simple. "Subiectul trebuie sa aiba spatiu in directia privirii si imaginea trebuie sa fie asimetrica.”
-Fotograful mai trebuie sa aiba grija la fotografia de petreceri caci: “mesele lungi sunt de evitat, de asemenea.” Mincati frugal si numai in picioare, nu la o masa lunga!
- teleobiectivele sunt “extensiile de lentile speciale pentru marire imbunatatita la distante mari.”
-Stiati ca acest Olympus are nici mai mult nici mai putin de 6 moduri diferite de functionare a luminii artificiale interne?
- “Modelul Photo in conjunctie cu setul de cerneala si hirtie”
Si tot asa - dar ce rost are sa citam aici si sa le scadem, doamne fereste, tirajul.
Le dorim mult succes ; ce timpuri minunate.
#17384 (raspuns la: #17381) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LMC, fain sfârsit de saptamana.. - de Coralie la: 08/07/2004 22:26:41
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
si mie imi place masa bine pusa, chiar daca sunt singura, tot in sufragerie si cu fata de masa alba manânc...
ca daca masa nu-i bine pusa, parca mancare n-are acelas gust..
#17527 (raspuns la: #17433) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si mie imi place masa bine pusa, LMC - de Jimmy_Cecilia la: 14/07/2004 09:54:06
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
fara fata de masa alba, pahare in cristal si argintarie, parca nu-mi prieste mâncarea, chiar când sunt singura...
am facut multe sacrificii la inceput, m-am privat de multe, facând o alegere, mi-am cumparat lucruri frumoase, mai întai nu pentru altii ci pentru placerea mea..

deci nu o sa le tin in bufet, incuiate.. profit zilnic, ca de aia le am..
imi plac si bibelourile scumpe, de colectie multe, pe ce arunc ochii- sa fie placut la vedere...

cred ca mai întai este pentru respectul de noi insine...
bunica spunea :" sa vad cum pui masa si manânci cand esti singur, si-ti spun cine esti"...
#17842 (raspuns la: #17529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OmGom intrebã: ------------ - de AlexM la: 20/07/2004 16:12:28
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
OmGom intrebã:
--------------------------------------------------------------------
Mi-ar place sa-ti citesc parerile in legatura cu legea propusa in sine, nu despre amanunte, cred eu, marginale
--------------------------------------------------------------------

Fug acum de a intra in detaliu si spun numai asa:
alaba-i alba , neagra-i neagra
barbat+femeie= X
fem+fem ori barb./bar.= Y
X nu este Y , ca atare trebe sa se numeasca altfel ca sa stim despre ce este vorba.

Sa nu spuneti ca "pai da, da traiesc impreuna sub acelasi acoperis". Daca spuneti asta o sa va spun ca sint o gramada de oameni, frati, parinti cu copii care traiesc impreuna, mama cu fiu, tata cu fica, frate cu sora, pentru ca asa e viata si ca de voie de nevoie traiesc asa. Astia nu formeaza "un cuplu" ? Faptul ca "traiesc sub acelasi acoperis" nu ar trebui sa ne faca sa le spunem "ca sint casatoriti?". Dupa logica asta ar trebui ca asa sa fie. Dar nu e asa. Treaba nu e deloc grea. Se rezuma numai la aspectul sexual al relatiei si atat.
Din partea mea, sa se creeze ramele legale ca aceste cupluri se beneficieze de toate "avantajele" pe care statul le creeaza unui cuplu normal. Dar sa lase terminologia in pace din acest punct de vedere. Eu vreau sa inteleg cand aud "casatorie" ca un barbat inca ia o femeie in brate si o femeie un barbat. Ori acest lucru nu e marginal dar al dracu de vital pentru specie. Si sa va mai spun ceva. Daca statul nu o sa institutionalizeze o astfel de denumire, poporul o sa o faca el. Doar stim cat de sensibil este "spiritul popular" aici. Cel putin românii sint remarcabili din acest punct de vedere si sint sigur, daca fenomenul o sa ia o amploare cat de cat, o sa se gaseasca imediat si stampila pentru a spune lucrurilor pe nume. Ma tem ca nu o sa fie deloc prea atragatoare denumirea gasita de popor.

cu stima,


AlexM
#18124 (raspuns la: #17915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu cine vorbesti? - de Alice la: 23/07/2004 11:35:30
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
'voayage au bout de la nuit', 'abaddon exterminatorul", 'maestrul si margareta', 'muntele vrajit', 'procesul' (ai uitat de Hesse, ii pacat!- 'jocul cu margelele de sticla' m-a impresionat!!!!), 'garda alba', 'cronica unei morti anuntate', 'toamna patriarhului', 'un veac de singurate', 'lupul de stepa', 'la nausée', 'les mouches' ...daca le enumar nu inseamna ca le-am citit.
daca le-am citit, nu-s probe ca am inteles ceva din ele.

din pacate e ca si cum ai povesti de 'beemerul' din fata casei, discutand despre gradinarit pe net - e posibil sa fii un 'telenovelist' infocat si sa mori de rusine.
#18257 (raspuns la: #17598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia D - de (anonim) la: 24/07/2004 00:00:33
(la: Cum sa devii un liberal de nota 10!)
Mai exista sentimentul bullish din luna Iunie ? Dupa cum se vede "is getting bloody very soon"...
Sa fie oare alegerea VP-ului democrat si sansele lor pentru Casa Alba?

salutari,
sixpack
#18305 (raspuns la: #16948) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
diferentze - de SB_one la: 24/07/2004 21:31:22
(la: Femeia)

...Belle,please, nu ne lasa singuri...

"Care este asemanarea dintre chelie shi prostie ?
Daca sunt prea mari, nu pot fi acoperite.

Care este diferentza dintre agricultura shi aviatzie in Romania ?
Agricultura e in aer shi aviatzia e la pamant !

Ce diferentza este intre femei shi barbatzi, in ceea ce priveste dorintzele ?
Femeile vor multe, dar de la unul shi acelashi barbat. Barbatzii vor acelashi lucru, dar de la mai multe femei !


Care este asemanarea intre un muncitor in salopeta shi o prostituata dezbracata ?
Amandoi sunt in haine de lucru.

Care este diferentza dintre leu shi dolar ?
Un dolar !

Prin ce se deosebeshte omul de mashina ?
Inca nu a fost inventata o mashina care sa nu faca nimic...

Care este asemanarea intre Romania shi Japonia ?
Amandoua tzarile au trenuri suspendate.

Ce diferentza este intre ghilotina shi alcool ?
Nu este nici o diferentza. Amandoua te fac sa-tzi pierzi capul !

Care este diferentza dintre vina shi pacat ?
E vina sa te culci cu nevasta altuia, dar e pacat sa ratezi ocazia !


Ce deosebire este intre politzie shi vant ?
Politzia bate mai tare...

Ce inseamna NT?
Neanderthal Technology>

Ce le place homosexualilor la un calculator?
Sa intre in DOS.

Cum se numesc circuitele unui calculator aruncat pe geam?
Dezintegrate...

Care-i diferentza dintre o vaca alba shi una neagra?
Vaca alba face muuu. Vaca neagra face muuu, man.

De ce nu isi cumpara scotzienii frigidere ?
Nu sunt siguri ca atunci cand inchid usa, se stinge becul !

Care este diferenta dintre un psihopat si un nevropat?
Psihopatul crede ca 1+1=3; nevropatul STIE ca 1+1=2, dar IL ENERVEAZA!!!



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#18340 (raspuns la: #18174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre impotenta la romani - de sumo la: 30/07/2004 10:37:30
(la: Impotenta nationala)
Am admirat clabucii ipotetici ai materialului tau.. Si intr-adevar.. bine zici in final: compasiune.. Iti lipseste logica interna a textului, mesajul este furibund dar sarac, si mai ales, daca esti asa de tare in idei, de ce nu te intorci acasa intre( citez aproximativ din memorie) lenesi si turmentati, sa dai turmei un pastor adevarat, sau cum zice unul de nivelul tau " sa dai piept cu furtuna " " sa imbraci camasa alba a mortii pentru neam si tara"?.. Sigur ca nu totul e roz in Romania, dar ca sa schimbi incepe cu tine si cu cei din jurul tau. Galagia textului tau imi aminteste de fobalistii de tribuna care striga la cei de pe teren, desi nu pot sa faca nic macar o "dubla" cu mingea. Fara admiratie si apreciere, dar cu compasiune..pentru revolta ta de dinainte de Rudotel..
Din romania SUMO
MINCIUNA COMUNISTA! - de kradu la: 31/07/2004 07:34:23
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Prin nemarginita bunavointa a Dl. Daniel Racovitean putem comunica!
Ghe. Doja si Kradu nu au puncte de vedere comune dar ei pot comunica liber!
Asa ceva ar fii fost cu neputinta in timpurile de trista amintire pe care le regreti!
Traind sub presiunea permanta a minciunii comuniste, vicimele ajung in timp sa creada o parte din avalansa de minciuni! Cu greu mai face diferenta intre bine si rau, intre alb si negru!
I-mi spui ca in Romania comunista nu exista criminalitate:
Nu am avut acces la statisticile din acele vremuri si nu-mi amintesc sa se fii dat publicitati vreo statistica! Se traia din lozinci!
Chiar daca ar fii existat o statistica aceasta ar fii fost mincinoasa!
Totul a fost o minciuna! O minciuna mare!
Minciuna poate fii inselatoare! Ea poate sa placa! Asta nu face din minciuna un adevar! Minciuna e o iluzie si comunismul e tot o iluzie!
Minciuna comunista e insa o minciuna foarte periculoasa cind e experimentata! Din pacate a fost experimentata si dupa cum se vede nu s-a uzat!
Ca vorbim de experimentari,.......
-Experimenteaza asta:
I-a o coala de hirtie alba! Scrie pe ea ce stii sa faci, ce ai dorii sa faci
si care e tinta destinului tau! Scrie toate refularile pe care le ai!
Pune aceste insemnari intr-un sertar si citestele peste o saptamana!
Poti face discernamint intre ce e fals si ce e adevarat? Daca reusesti macar o clipa sa te indoiesti de gindurile tale insemna ca mai e ceva de facut!
Scre-mi, poate te pot ajuta!
Sentimentul antiamerican de care esti stapinit e doar o frustare trecatoare! Daca ai stii adevarul despre tara asta, precis o vei iubi!

Nu simturile, ura si frustarile ar trebui sa ne controleze gindurile ci
adevarul si ratiunea!
S-auzim numai de bine!
DR

#18672 (raspuns la: #18438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Sorana - de Little Eagle la: 01/08/2004 06:55:18
(la: Is this the end?)
Hi Sorana,

I never come and never go,I am always here.
Multumesc pt. ganduri si daca-mi dai voie,te sarut de peste lumi si tari,distanta ne apropie insa.

Pt. ca apreciezi gandirea pura si sincera,curata in spirit si suflet a fratilor mei indieni,am sa te las acum cu niste vorbe spuse de poate cel mai mare Chief si Warrior ce au cunoscut toate natiile si popoarele de indieni din America....iar daca vei simti pe obraz o lacrima las-o sa-ti ajunga in gura sa-i simti gustul aparte pt. ca este altul...este venit din sange si suferinta,din copilasi omorati doar din vina ca pielea lor e alta culoare....din batrani ce au cazut morti fara sa scoata un icnet de durere,din razboinici ce n-au facut nimic altceva decat sa-si apere familiile si...tara lor,.....acesti reali oameni au suferit si inca sufera in tara lor,dar daca-i vezi vei vedea ce mandri sunt si tacerea lor spune istoria reala a acestei noi lumi....ce va reveni curand lor.

"Cand eram copil de-o schioapa,tribul nostru Lakota-Sioux era stapan peste lumea toata.Soarele se nastea si pleca sa doarma pe pamantul lor...insa omul alb a trimis zeci de mii de soldati in razboi sa ne ucida.....
Unde ne sunt azi razboinicii nostrii?Cine i-a omorat?zUnde sunt azi pamanturile noastre?Cine e stapan pe ele?
Arata-mi un om alb care sa aiba curajul sa fie onest si sa admita ca i-am furat un penny macar din banii lui?!Si cu toate astea,ei spun ca sunt hot.
Ce femeie alba,fie ea singura a fost vreodata insultata de mine ori siluita de mine?Si cu toate astea ,ei ma numesc un indian rau.
Ce om alb m-a vazut vreodata beat?Cine a venit in casa mea si nu a plecat bine hranit si tratat cu respect?Cine oare m-a vazut ca-mi bat sotia sau imi maltratez copii?Oare ce legi am incalcat incat sa fiu condamnat inainte de a ma putea apara in fata minciunilor omului alb?
Oare este un pacat sau o greseala ca-mi iubesc pe cei apropiati mie ca familie si popor indian?
Trebuie sa fiu condamnat doar pt. ca pielea mea are alta culoare decat alba?
Pt. ca sunt un Lakota,un Sioux?Pt. ca m-am nascut acolo unde tatal meu s-a nascut si trait?Pt. ca in orice clipa mi-as da viata pt. poporul meu si tara mea?"

Tatanka Yotanka,The one and only Greatest indian chief of all indian nations,
in traducere:SITTING BULL...si acest mare suflet merita o lacrima sincera sa ajunga la el acolo unde este alaturi de Great Father Spirit,Wakan Tanka.

Si iti mai spun inca o vorba ce o consider o mare filosofie in putine cuvinte la fel zisa de Sitting Bull:
"The earth does not belong to us,we belong to the earth."
Si alte cuvinte mari zise de un alt mare Chief din tribul Nez Perce-Iroquois-Mohawk,Chief Joseph:

"It does not require many words to speak the truth."

Love&peace,

Ozzy






































#18731 (raspuns la: #18515) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fratele meu cu destin incert - de enigmescu la: 05/08/2004 05:28:09
(la: Istoria Canonului ne obliga sa cercetam Istoria Bisericii)
citindu-ti mesajele ma gandesc adesea la tine ca la o persoana ce vrea sa vada cu tot dinadinsul soarele fara a tine ochii deschisi. nu stiu care a fost scopul editarii ultimului tau mesaj aici dar ce stiu e faptul ca exista in el destul de multe inadvertente pe care le poti descoperi, numai sa vrei asta, citind de pe un site (http://www.geocities.com/athens/delphi/5647/rel48.htm spre ex.) informatii legate de gnosticism, ce a fost, cand s-a format, ce a propovaduit si cum a fost combatut de Biserica primara. n-am sa ma lungesc dandu-ti explicatii legate de acesta ci am sa concluzionez doar spunandu-ti ca exista enorme greseli in invatatura gnostica, o invatatura sincretista, un fel de ghiveci, de amalgam fara gust si forma certa. dealtfel chiar si descoperirea textelor pomenite de tine vine in ajutorul intelegerii ariei de care s-a folosit acest curent sectar care nu este nicidecum infatisat ca unul ce are legatura cu invaturile Bisericii Apostolice. este o erezie ca toate celelalte sprijinita pe teze gresite si interpretari sterile. ce e mai rau e faptul ca aceste texte sunt considerate originale in sensul ca ar fi scrise de persoane sfinte ce s-ar fi aflat in preajma lui Hristos. dar uitam asa usor ca inca din timpul vietii Mantuitorului au existat schisme si voci care I-au rastalmacit invaturile? uitam ca pana si intre Apostoli au existat unele disensiuni si neintelegeri care au fost mai apoi rezolvate IN SOBOR? da, soborul episcopilor a avut si are menirea de a tine credinta dreapta, nealterata si nedistrusa de viermele trufiei sau al neintelegerii. acele texte sunt vadit contrare invaturilor Scripturii si de aceea n-au fost admise in canonul ei. si da, sunt originale, dar in sensul ca apartin unor persoane ce au trait in primele secole, persoane ce s-au considerat destul de sfinte si de mature dpdv teologic pt. a da sentinte si a explica relatia noastra cu Dumnezeu prin prisma unor idei preconcepute si subiective.
un aspect f. f. important imi pare a fi faptul ca nu-ti pui o intrebare pe cat de decenta pe atat de simpla: cum se face ca aceste texte au fost combatute de atatia oameni sfinti ai Bisericii, in timp ce adeptii lor n-au fost decat cativa, chiar si aceia fara a avea un numitor comun? adica ti se pare normal sa dam crezare unor texte, cum am mai zis, indoielnice (de calitate indoielnica, nu cu vechimea indoielnica!) si sa ne indoim de mesajul biblic actual fiindca cineva s-a opus mediatizarii lor? pai bine mai, pana si o carte cu continut fanatic (nu neaparat religios) sau care incearca sa scimbe invataturile bune si folositoare de veacuri va intampina o rezistenta acerba chiar in zilele noastre, pt. ca cenzura functioneaza si trebuie sa functioneze daca vrem sa avem traditiile si invataturile vechi de milenii.
zici urmatoarele: "creştinismul s-a transformat într-o instituţie ce avea în frunte o ierarhie pe trei niveluri: episcopi, preoţi şi diaconi care se dădeau drept păzitorii singurei "adevărate credinţe""... cum sa se transforme intr-o institutie cand ea exista deja inca de pe vremea Apostolilor? citeste istoria bisericii, dragul meu, si vezi ca Andrei, primul chemat de Hristos in ceata Apostolilor, a propovaduit cuvantul in partile Dobrogei de azi hirotonind episcopi. la fel au facut toti Apostolii, pe unde au trecut au pus episcopi, preoti si diaconi. si ca sa te convingi de adevarul acesta citeste in Faptele Sfintilor Apostoli despre primul act martiric mentionat dupa crucificarea lui Hristos, act pastrat in aceasta Biblie pt. unii fara valoare. e vorba de martiriul Sf. Ap. si Arhidiacon Stefan. vezi ce spune el acolo si gandeste mai profund inainte de a trage concluzii. apropo, vezi ca pana si diaconia era o treapta cu subtrepte, asadar sistemul exista deja pe vremea cand probabil nici nu se scrisesera macar acele suluri (cu valoare istorica si fara valoare teologico-dogmatica pt. crestinism).
in plus mai tine cont de acestea: -"manuscrise copte scrise in sec.3-4 in dialect sahidic" (gnosticismul a fost combatut pe la mijlocul secolului al doilea); -"par a fi traduse din greaca". asadar nu sunt chiar asa de originale cum se spune. apropo, ca tot am ajuns la capitolul vocabular, pana si in limba romana cuvantul "original" poate sa insemne nu numai originea (de la...) ci si originalitate, adica noutate.
mai multe despre toate acestea numai daca va fi necesar. astept si de la altii ceva completari, nu ma lasati singur sa ma lupt cu balaurul asta, please! :}}}
just me
#19055 (raspuns la: #18940) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
...Firenze... - de Little Eagle la: 11/08/2004 20:50:48
(la: Tinerii de azi)
Dear Irina,
In primul rand trebuie sa spun ca nu m-am putut abtine sa nu-ti scriu,si recunosc...din motive sentimentale si putina invidie...Firenze....ce frumusete de oras.Sa stii ca m-am simtit acolo cel mai bine si poate Venezia ar fi alt oras.

Marilyn,sotia mea este italianca la origini dupa ambii parinti si cu rude peste tot in Italia,in Napoli,Firenze,Roma,Sardinia.Veri ,verisoare,nepoti,unchi...daca e sa se puna masa....fara misto iti zic ca exista ...9-10 feluri diferite de mancare si...trebuie sa le mananci...altfel...inseamna ca jignesti pe gazde..

Mie personal imi vine sa fug,sunt bairamuri si felurile nici ca sunt in ton...nu se potrivesc,adica ai manca vinete prajite si cu sos de tomate si apoi,peste prajit,urmat de ...carnati si spaghetii?Si astea ar fi doar 3 feluri....

Dar nu asta vroiam sa scriu ci despre textul tau.
Ai dreptate despre tineri...oricine insa a fost candva tinar,unii au fost belele sau golani,la scoala,la liceu,repetenti,batausi,drogati si betivi...parca vorbesc aici de cineva ce-si face autoportretul...

Si ei trebuie intelesi,e perioada aia tampita a hormonilor a sangelui ce fierbe in vene,a vietii sexuale,a nebuniilor...a rebeliunilor de orice fel.
Sa traiesti cu altii in acelasi apt.ce nu-s evident pe aceiasi unda cu tine e o greseala.Nu stiu precis cine v-a pus pe toti in apt.?

Chestia e ca inainte de a sta cu cineva strain,trebuie sa te interesezi si eventual poate tu personal sa dai un anunt,sa-l postezi la intrare si sa sc rii ce fel de oameni cauti sa fie ca si tine in comportament,atitudini etc.
Unele fete tinere,poate aduc in camera lor baieti si au sex si asta nu vrei,caci auzi ce fac ei dincolo de perete,altii fumeaza,ori mai trag ceva pot in piept si rad prosteste ori te poti trezi cu ei in camera ta...nu stii.

In plus ei te cred stuck up si fac misto de tine.
Cauta sa te muti,este un pensionne unde stai?Atunci cere sa fii mutata cu alti oameni ce sunt ca tine.
Stii ca cine se aseamana se aduna...atat cei rai cat si cei buni.

Unii oameni se maturizeaza mai incet fata de altii,stiu ca-i greu sa te cobori la mintea lor,dar daca nu ai incotro macar incearca si poate chiar ii poti schimba,mai bine a middle way than the extremes.Trebuie ca este ceva gri si nu ori e alba ori e neagra.

Poate altii vor scrie parerile lor si poti alege un drum de la unul sau altul ori faci un combo si iese ceva in final.
Peste cativa ani,noi plecam din USA si ne mutam definitiv in Italia si chiar in Firenze!Nu-i rost de trait aici,crede-ma.Poate ne intalnim,cine stie?Lumea nu e chiar asa de mare cum se crede.

Ciao,
LOVE&PEACE,
Ozzy































Supa saracului.... - de Little Eagle la: 11/08/2004 21:55:13
(la: SUPE si CIORBE)
HA!Ce buna este mancarea saracului!!!Supa de varza,colosala(de fapt imi place mult varza,calita,acrita,in sarmale,varza sa fie si in prostie).
Alta supa..a saracului ce ma termina e cea de loboda...mama mia...pe acilea in USA nue ...mancarea saracului.E o delicatesa...stii cat costa 1Kg. de ...loboda si n-o gasesti..oriunde?Cam 28$...
ciorba de stevie cea de salata verde acrita.....sunt favorite la noi in casa.

La fel si supe italienesti gen minestronne si mult cunoscuta...pasta fagiolli si la ultima dau acum reteta,e f. simplu de facut,de aia e zisa in Italia ...mancarea saracului.Vine de la soacra-mea reteta,tipic pe stil sicilian.

Pt. 4 pers:

- 500 Gr. fasole uscata alba(o lasi in apa peste noapte a doua zi o fierbi,daca vrei ceva rapid,o cutie cu fasole alba deja fiarta,e f. buna si asa)
-250-300 Gr.pasta(de regula se foloseste mezzi tubetti adica pasta mica taiata si ca o macaroana jumate de cm. dar poti folosi orice fel vrei,sa fie mica la marime,se umfla la fierbere)
Pasta o fierbi sa fie al dente.
-Pasta de tomate(2-3 lingurite,ori daca vrei bulion sau rosii la cutie-deja fierte si cubulete).
-Telina verde(celerry),un morcov taiat cubulete,ardei gras rosu/verde cubulete
pe care le prajesti un pic in olive oil,usturoi cat doresti,patrunjel si leustean,sare si piper si adaugi zeama de supa de pui cat sa acoperi fasolea si pasta si legumele,amesteci si fierbi totul cateva min. Un ardei iute e f. bun la supa.

Pare mult de facut daca te iei dupa cat am scris dar cand o faci e extrem de simplu.

Altceva ce-mi place mult e spanacul cu oua ochiuri...tot ...taran am ramas si aici.Dar imi place.

LOVE&PEACE,
Ozzy





























#19595 (raspuns la: #9027) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jay c[u/o]mparatorul - de AlexM la: 12/08/2004 11:13:14
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
jay, ce are bre desul sau organul lung si gros cu iepurele?Io din cate stiu iepuri mei o fac scrut dar nu shi des. Si mai cad si pe o parte chiuind cand au orgasm. Ce am io cu iepurele?:-))Adica am, mi-a fatat iepuroaica aia mica si alba (io sh cu LMC-ul cu ipeurii) si am 3 bebelusi de la iepure, unu maro si doi albi.

Retsinut morala, dar nu caut sa-mi determin nevasta sa ma lase sa ma duc cu sorcova. Are si ea dreptate in felul ei, trebe sa fiu de acord+ cum chestiunea nu este inca o problema (inca).

Alex
#19633 (raspuns la: #19631) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iepuroaica lu AlexM - de AlexM la: 12/08/2004 22:49:06
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
e tare agresiva. Daca te prinde ca incerci sa bagi mana la puii ei uita de "frica iepureasca" si sare la tine sa te zgaraie si pufneshte si se zbarleshte de numa numa. Este alba, are ochio albastrii si urechile mici. M-am shi mirat ca a prins pui cu clapaugul de Coco. Coco, asta fiind iepuroiul, este foarte mare in comparatie cu Sisi (Sisi e numele la iepuroaica, dat de fi-miu. De fapt el e nashul la toate orataniile din casa, el e cu botezul acolo).Coco nu numai ca e mare, dar are si urechile mari si acum sinat asa de mari incat nu mai poate sa le tsina drepte ci atarna amandoua ca doua aripi de cioara obosite de caldura.
Mai.. asta cu spalatul si samponatul m-a uimit. Io mai spal catselul din cand in cand ( am un York Shire Terrier australian ) dar nu iepurii!!. N-am auzit in viatsa mea sa speli iepurii pana acu. Si nici cand eram copil desi am avut o gramada de iepuri , nu spalam iepurii. Ma rog, la mine la tsara nici cainii nu-i spalam dar cel putin aia nu traiau in casa cu mine ca nemernicul asta mic care toooot tsi se incruca printre picioare cand tsi-i lumea mai draga de-tsi vine sa-l iei la omor. Pisici am avut doua, de fapt cu alea a venit nevasta-mea ca "zestre" cand ne-am luat. Au dat ortul popii si nu am mai cautat sa iau altele ca desi aveau copacul lor unde sa-si ascuta ghearele, ele tot pe canapelele de piele si le ascute-au pana s-au dus pe pustii ca nu mai aveau fatsa deloc.
Acu.. treaba cu sexul... nu stiu mai. Habar nu am ca io nu sint Coco si in general cand vin eu de la servici ziua e consumatat si probabil si actul in sine. Stiu numai ca Da. Sisi era si cu Coco tare sclifosita. Il repezea. Ala tot se dadea pe langa ea, o amushina, se invartea, se gudura pana cand cand dadea sa se suie pe ea, batea asta odata cu picioarele din spate, shi scotea un sunet a la a " termina-te ca nu am chef", dadea cu labele din fatsa in el si se muta in alt colts. Io ziceam ca nu o sa fie nimic, da cumva ( in somn probabil? loooooooooool) se pare ca tot a reushit Coco sa-i faca sarmaua. io oricum ma ocup mai mult cu Robert ( asta e un papagal cu verde cu fruntea albastra , ceva amazoanian) care steie numai sa zica ca-i e foame si face ca toate orataniile electronice. Zau, daca nu stii cine e, crezi ca iar s-a pornit vreo jucarie aiurea prin camera la copil ca asa de corect reda tampeniile alea de zgomot elctronice de numa numa. Acvariul mei este iar unul din hobiurile mele dar nu am unul excesiv de mare care sa-mi umple toata casa. E unul obishnuit care de fapt este acolo pentru a ma destine.. Dai drumul la muzica "dead can dance for example with "Persephone" si asculti muzica si te uiti la pesti. Relax total:-))

AlexM

#19691 (raspuns la: #19681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eugenia si ... viermii - de mya la: 23/08/2004 18:22:43
(la: Ce amintiri va trezeste o eugenie?)
Foarte dragut subiectul asta, m-a distrat cu adevarat sa citesc toate mesajele.

Cel mai mult mi-a placut ala cu eugenia care a spart gheata pentru cuplul respectiv. Romantic...imi imaginez trenul, jegul...barbile nerase, gagica misto...si eugenia!

Eu tin minte cand eram la scoala cum luam cate una in pauza si o mancam cu fratele meu (juma-juma, frateste deh!). Uneori se vindeau insa in pereche si atunci eram mai fericiti. Nu prea aveam bani de buzunar ... Cand eram in bani ne faceam de cap cu cate o banana...mai tineti minte ciocolatelele alea mici sub forma de banane, cu jeleu la mijloc si invelite in poleiala galbena sau alba? Lux...ce sa mai...

Intr-o zi am gasit un vierme in una si mi-a trecut pofta brusc. Era veche rau probabil. Fratele meu a mancat viermele in fata mea cu pofta in timp ce se freca la burta ca dupa o masa copioasa (mereu ii placea sa ma scoata din minti!!!)...zicea ca e proteina pura ...ce mare chestie...Acum e biolog, e as in viermi si moluste, pesti si alte lighioane (da' nu le-a gustat pe toate, zau ca nu!).

Nostim foc subiectul, a fost inspirat moderatorul, jos palaria!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...