comentarii

trunchiata


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
eu - de Catalina Bader la: 22/11/2003 21:59:41
(la: Subiecte traduse si in franceza sau engleza)
as dori si germana
daca se poate
pentru ca sotul meu sincer nu pricepe
ce ma poate tine atat de mult in fata calculatorului
iar eu n-am posibilitatea
sa-i traduc decat perceptia mea trunchiata asupra mesajelor.
pe care mi-as dori, dealtfel, sa le interpreteze singur.
#4961 (raspuns la: #4357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aidoma talharului de pe cruce??? - de (anonim) la: 29/01/2004 09:18:57
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Exista din cand in cand cate o persoana care pentru ca nu reuseste sa fie cel mai bun fotbalist al tuturor timpurilor, sau actor, politician, diplomat, ori mai stiu eu ce... se da drept INTELEPTUL tuturor timpurilor.
Se tot discuta despre motivele politice care au dus la canonizarea Mariei-Sale, aducandu-se mereu in discutie acelasi citat si nici macar acela in intregime, pentru ca citarea trunchiata serveste mai bine unora...
Ar fi interesant de stiut pentru cei care chiar vor sa afle ca inca din timpul vietii sale Stefan cel Mare a intrat in constiinta "norodului" ca fiind Sfant, poate pentru ca ei nu citeau Romania Mare si nici pe Vadim Tudor-ul timpurilor lor.Oricum o buna parte din sfintii crestini au aceleasi defecte domnule Racovitan: vezi Maria Magdalena, vezi Sf. Ap. Pavel si sunt sigur ca stiti si multe alte cazuri.
Cu respect...
Tristete maxima, sau comedie in delir ?!? - de Dinu Lazar la: 24/02/2004 13:02:29
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
La adresa http://www.fotomagazin.ro/desprefotografie/teza/ gasim niste pedefeuri despre care se spune in prezentarea de acolo ca:

"Avem placerea de a publica, prin bunavointa domnului Moldovan Eliodor o extrem de interesanta lucrare ce descrie aspectele comunitatii fotografice romanesti in anii premergatori evenimentelor din Decembrie 1989. AAF - celebra Asociatie a Artistilor Fotografi, personalitati, fapte celebre, istoria fotografiei romanesti in epoca comunista, toti am auzit cate putin despre ele. Lucrarea domnului Moldovan incearca sa umple acest gol de informatie, constituindu-se intr-o remarcabila analiza a acelor timpuri."

Acum, eu nu as vrea sa vorbesc nimic despre acest subiect, pentru ca in sinea mea sunt convins ca trebuie sa existe si esecuri ca sa stim masura binelui, si sigur ca fara vai nu am sti ce sunt muntii, si fara , ma scuzati, ideea de latrina, nu am sti cum e intr-un cimp de trandafiri si tot asa.

Cit de remarcabila e acea analiza ramine de vazut si de apreciat de fiecare; din partea mea, nu pot decit sa ma bucur foarte sincer si foarte intens ca majoritatea celor din acea perioada si care au fost pe linga sau in trecere prin lumea fotografica romaneasca, asa cum si cit a fost ea, au murit, si ca spiritele lor nu mai pot fi atinse.

Dupa razboi multi viteji se arata, si cei care cu mestesugire pot rasuci istoria sau o pot prezenta trunchiat sau rau voitor, pot avea cistig de cauza in fata celor care nu stiu cum e de veghe in lanul de secara.

Asta este...

Dulce ca mierea e glontul patriei ... chiar cind ucide uitarea.
#10473 (raspuns la: #10426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tevereul cultural/arta versus arta - de Irina Ungureanu la: 12/03/2004 06:32:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
irinaU

Bratu : nici pe departe n-am avut intentia de a va invita sa nu "mai aberati" si nici nu m-am asteptat sa "povestiti "emisiunea ci ,eventual s-o comentati.Imi pare rau daca asa s-a inteles .Nu mi-am imaginat ca modul trunchiat in care a fost prezentata tema respectiva a lasat loc la semne de intrebare doar asupra corectitudinii titlului.
Sa n-o mai lungesc, cred ca-i vorba de-un misunderstanding de ambele parti .


#11888 (raspuns la: #11764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Poze artistice, neartistice, - de Daniel Racovitan la: 02/04/2004 16:05:29
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
"Poze artistice, neartistice, arata realitatea."

Te contrazic. Nu arata realitatea ci doar o parte din realitate. O "realitate" trunchiata , deci mincinoasa.

Fotografiile alea, pe langa mizerabil executate, sunt manipulatoare in cel mai josnic mod.

Daca expozitia s-ar fi numit "Sat de tigani din Romania" nu as fi obiectat nimic. Dar cand ii spune "Primavara in Romania" atunci autorul o cam cere.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#13218 (raspuns la: #13209) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
SF si Imagine - de Ovidiu Bufnila la: 27/04/2004 06:14:43
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Salut, A-nonim!
Nu apar o gramada de carti SF! Dimpotriva. Sunt extrem de putine. Si in tiraje nesemnificative. In alta ordine de idei, putem judeca atat de superficial o carte considerand-o fie extraordinara fie jalnica? Nu cred. Dar fiecare e liber sa aleaga felul in care considera o carte oricare ar fi ea. Cred insa ca este fie o priza slaba la realitatea cartii fie ca este o slaba priza la complexitatea propriilor trairi. De ce suntem trunchiati, ma intreb? De ce ne exprimama atat de superficial cand de fapt trairile noastre sunt pline de furtuni interioare, de intrebari, de strafulgerari, de nebunie si temere? Sa fie o imposibilitatea de a comunica cu propriul noastru imaginar? Am citit Abatiile lui Dobos si Hax Grid-ul tanarului tigru Bogdan Gheorghiu. Sunt doi scriitori cu o identitate puternica si cu un regim fictional distinct.


SF, autori, carti si vid
#13934, de un anonim la Fri, 16/04/2004 - 16:37


Draga Ovidiu, te salut!

Intrucat observ ca in afara de campanii de imagine, SF-ul nu prea isi mai arata fata pe la noi, te provoc la un subiect de discutie: autorii romani de carti SF.
In ultima vreme apar o gramada de carti scrise de SF-isti romani, unii cunoscuti, unii noi si necunoscuti. Dan Dobos a trecut de jumate cu ciclul Abatiei, o carte extraordinara in opinia mea. Sebastian Corn scoate si dansul "Cel mai inalt turn din Baabylon", iarasi in opinia mea, o carte jalnica.
Oare unde ne indreptam cu scrisul, daca ne mai indreptam? Spre un SF pe banda supra-apreciat de edituri pentru a-si vinde cartile? Sau poate spre tacere? De ce oare autorii care atunci cand scriu au ceva in minte nu sunt promovati cum ar trebui? Pai daca era englez, sunt sigur ca Dan Dobos era deja detinatorul a multe premii, carti traduse in toate limbile si lucra deja la film...

Nu in ultimul rand, cam ce carti bune de SF romanesc ai citit de curand?

Multam anticipat, bafta!
#14587 (raspuns la: #13934) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PBS si NPR - de Adrian Marchidann la: 30/09/2004 14:21:48
(la: Cine conduce lumea?)
Horia,

Nu te ambala asa. Si eu am tinut cu Bush cand a candidat la presedentie. Mi-am schimbat parerea despre el cand mi-am dat seama ca e cam troglodit, dar asta e o alta discutie.

Nici PBS si nici NPR nu sunt democrate, iar cele prezentate in link-ul acela nu au nici o legatura cu democratii. Nici Kerry nu o sa spuna adevarul, fii linistit. Jumatatile de adevar sunt intotdeauna mai rentabile. Nici el nu are interesul sa piarda suportul vreunui sponsor.

PBS si NPR ii supara pe toti pentru ca nu prezinta stirile trunchiate, doar din punctul de vedere al unora sau al altora.
#23790 (raspuns la: #23737) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine conduce? - de Axel la: 08/10/2004 11:02:05
(la: Cine conduce lumea?)
Hai sa fim seriosi...cred cu tarie in existenta unui guvern mondial, fie el si in stadiu embrionar, dar nu pot sa admit in ruptul capului ca ar putea sa apara articole in ziare despre guvernul respectiv.

Grupul Bilderberg, da...de ce sa nu recunoastem ca interesele marilor puteri coincid atunci cind e vorba de putere financiara? Admitem si ipoteza conform careia sefii de state si/sau de guverne au intilniri confidentiale pentru a dezbate, nu-i asa, problemele globale ale omenirii ( ah, ghici din cine am citat aici! hehe! ) dar de aici si pina la a crede ca respectivul grup se poate erija in acel guvern mondial "din umbra"...care "umbra", din moment ce se stie de existenta lui?

Probabil ca ceva exista, altfel n-ar fi rasuflat in presa informatii, fie ele si trunchiate.

In primul rind, daca admitem ca acest guvern exista, cooptarea in cadrul sau a unor tipi care conduc o tara timp de 4 ani mi se pare o prostie. Cine prezinta siguranta, in cele din urma? Daca dupa incheierea carierei politice, tipul respectiv se apuca sa dea din gura? Daca e pur si simplu un dobitoc si nu realizeaza ce spune la vreo conferinta sau vreun talk-show? Adica, o asemenea organizatie s-ar expune riscului deconspirarii? Ma indoiesc...

Sau cumva cei trecuti pe linie moarta in tara lor, ramin in continuare membri ai respectivului guvern? Pai atunci nu le-ar ajunge un stadion intreg pentru intruniri, si ce mai intruniri haioase ar fi alea, cu sute de mosulici, fiecare reprezentind o doctrina, o ideologie, o cultura, o generatie...vi-i imaginati amenintindu-se cu bastoanele si propovaduindu-si fiecare propriile elucubratii? Ha!
Sau daca nu, Dumnezeule, ce mai exemplu de comunicare interculturala ar fi aia! Pai e cumplit de greu sa depasesti barierele ideologice si culturale la nivel de firma, dar-mi-te la nivel planetar!

Dupa mine, nu sta in picioare.

Lumea se schimba, ideile se schimba, contextul socio-politic se schimba, ca sa nu vorbim de cel ideologic si strategic. Cine ar fi capabil sa mentina coeziunea de idei a unui asemenea guvern compus, totusi, din oameni ca noi, cu aceleasi slabiciuni, dorinte, vicii...si asta, fara ca respectivul "mentinator" ( sau respectivii ) sa se lase influentati de modificarile la nivel global sau de propria conditie umana...?


Spuneam mai sus: "cred cu tarie in existenta unui guvern mondial".

Da, cred, insa nu stiu altceva.

Stiu ca nu stiu. Si, parafrazindu-l pe Jack London, sper ca atunci cind voi afla, daca voi afla, sa nu incetez sa mai stiu.



"Create each day anew by clothing yourself with heaven and earth, bathing yourself with wisdom and love, and placing yourself in the heart of Mother Nature."
-- O-Sensei Morihei Ueshiba --
Sa exemplificam! - de Hypatia la: 11/10/2004 16:20:21
(la: Cine conduce lumea?)
1. "a crede ca respectivul grup se poate erija in acel guvern mondial "din umbra"...care "umbra", din moment ce se stie de existenta lui?
Probabil ca ceva exista, altfel n-ar fi rasuflat in presa informatii, fie ele si trunchiate."
Ce inteleg eu de aici este ca grupul actioneaza la umbra, adica la intuneric, pentru ca nu declara cu sinceritate de ce s-au intalnit, cum si ce fac in interesul/in dauna populatiei la nivel planetar. Ce se stie este insignifiant, deci nici nu se ia in calcul ca s-ar sti ceva, ceea ce spui si tu in ultima propozitie si ceea ce este in acord cu teoria conspirationista.
2. "daca admitem ca acest guvern exista, cooptarea in cadrul sau a unor tipi care conduc o tara timp de 4 ani mi se pare o prostie." Si cine te-a contrazis? Dupa umila mea parere, ai dreptate. Am scris si ma repet, cei ce sunt la conducerea unor tari la acest moment, sunt executantii. Creierele sunt in "spatele" lor, coordonandu-i mai mult sau mai putin eficient. Sansa noastra e ca executantii nu sunt suficient de "buni" pe cat ar trebui, altfel ar fi jale de lumea asta. Este si asa, dar se poate si mai rau. Vezi cazul "Hitler".
3. Riscul desconspirarii nu exista! Suntem in lumea in care moarte e solutia cea mai la indemana pentru a fi stapan pe celalalt. Si cand stii ca ce e deasupra capului tau, nu-ti dai drumul la gura, cel mult te lichidezi singur, daca ai mustrari de constiinta bruste...
4.La iesirea din ring, ti se asigura cadru de manifestare special. Vezi cazul Iliescu- ca acus se intampla, dar si cel al lui Clinton! Ca sa nu merg mai departe.
5. " Cine ar fi capabil sa mentina coeziunea de idei a unui asemenea guvern compus, totusi, din oameni ca noi, cu aceleasi slabiciuni, dorinte, vicii...si asta, fara ca respectivul "mentinator" ( sau respectivii ) sa se lase influentati de modificarile la nivel global sau de propria conditie umana...?"
Asa ceva nu exista! Fa un experiment: uita-te bine la Geoana, de exemplu, sau la Nastase. Analizeaza-i indelung. Chiar crezi ca sunt oameni ca noi? Doar in fata lui Dumnezeu si a mortii ne mai seamana. In rest, ei sunt undeva deasupra maselor, noi nu mai suntem pentru ei decat niste indivizi carora le e foame, pe cand ei sunt cei care au ceva de oferit. Le este firesc sa traiasca in timpul pe care si-l construiesc, departe de transformarile care au loc la nivel de natiune. Ei au alte standarde! Cum nu traiesc printre noi, nu pot fi influentati de propria lor conditie umana! Noi suntem oameni, ei sunt cinicii care ne conduc.
Hypatia





Hypatia
#24701 (raspuns la: #24457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am crezut,... - de Axel la: 13/10/2004 20:37:09
(la: Eugenia)
...citind titlul ( trunchiat ) al mesajului ca esti biolog si am sarit de pe scaun.

Nu esti, nu...? Adevarul e ca mi-ar prinde bine comentariile unei persoane din domeniu, nu de altceva, dar sint convins ca scap cite o timpenie din aia abisala uneori si mi-ar prinde tare bine sa aflu ce si unde gresesc.

#25007 (raspuns la: #25006) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu vreau sa stiu ce-ai vrut sa spui? - de Alice la: 14/11/2004 17:37:15
(la: Teama unui nou inceput...)
sama-mi dau, sunt multe ganduri ce-au ramas nespuse, agatate carele pe unde in ist mesaj frumos, dara trunchiat de autoconstrangeri.

bine.
sunt dintre cei care striga cu gand sa-mpartaseasca din durere, ci nicidecum din cauze, ce nu-mi e bine-a le da forma.

io n-am gustat adesea din siguratate.
in chip ilogic, dovada crasa, poate, de egoism banal, eu singura nu m-am simtit si nici cu mine insami nu m-am plictisit vreodata.
adevarata singuratate, asa cum o vad, e atunci cand te-ai pierdut pe tine, nu te mai recunosti si n-ai habar und' sa te cauti.
vecina cu panica, solitudinea aceea te indeamna sa accepti, probabil, ceea ce-am citit ... 'jumatati de masura'.

cu incapatanare cred ca nici un om normal la cap nu se multumeste cu resturi de la masa altora, si, daca le accepta, o face din neputinta si din teama de-a-i face fata, Fricii.

caut oamenii, prezenta lor imi face bine, asa cum bine-mi face bucuria de-a impartasi.
am doar oameni buni in juru-mi ... fireste, e vorba de propria conceptie despre 'calitate': onestitate si caldura.

daca ai cere cuiva jumate, probabil ca i-ar fi comod, o vreme sa-ti dea jumate.
nu te-o pretui niciodata pentru asta si nici tu nu vei creste in ochii tai, parol!

ideea asta cu asteptatul e relativa, in functie de ce pricepi prin 'cuminte'.
nu vad ce ai putea face ca sa fortezi mana destinului.
'hai sa ne-ndragostim azi', vei zice la trezire, si sara vei bea un cico in bratele omului visat...

pana vine, corect ar fi sa mai slefuim ici-colo, pe unde stim ca scartaim.
de la haine bune si stylist corespunaztor, pana la o carte buna, un concert spectaculos si alte autorasfaturi
pe care ti le-ai refuzat.
chiar, de ce ti le-ai refuzat?

*ma duc sa fac o baie fierbinte cu suma multa.
imi pun un prosop moale sub cap, 'scap' sare de baie din belsug, am undeva patru nocturne de chopin si-o lista-ntreaga de cohen.
am sa-mi fac à côté un bol cu boabe de struguri, bucati de mere, pere, gutui, banane si grapefruit.
nu, fara frisca, mi-ar fi aproape vulgar ...

el?
e departe, de zece ani.
'ochii care nu se vad se uita' i-adevarata, poate, dara nu pentru cea care semneaza acum,
a dumneavostra,
alice

Crede ca se subevalueaza rolul educatiei care nu e doar o suma de cunostinte (bazice, generale sau superioare) ci care contin un ethos etic, un cod comportamental, care conditioneaza un popor sa actioneze/miste/dezvolte in functie de niste parametrii, niste standarde sociale: ex-sa fi un bun japonez presupune sa..., sau sa fi un bun german presupune sa....
Parte a conditionarilor nipone se pot gasi in chiar Constitutia lor, un amestec de lirica, fatalism si sacrificiu, in care individul se afla raportat la stindard si la colectiv.
Cat despre germanici ei sunt un popor vital si expansionist. Hitler in primii ani de activism era un caporal austriac patetic, si doar cu suportul unei clase politice deja existente s-a putut desfasura si convinge massele. In general se admite ca nu exista razboi fara ideologie, fie ea democratie misionara fie antiterotrim, si astfel ideologia ariana, cu corolarul mitologic si transcendental a dat bine, si cum istoria a dovedit-o a dat bine si la italieni, si la spanioli, si la japonezi etc.

Educatia e primordiala si la schimburile de guverne sau ideologii s-a aplicat instantaneu pentru ca ceea ce asigura continuitatea nu e individul ci generatia de indivizi, si pentru ca daca pentru un om 10 ani sunt o buna bucata de vreme, pentru o tara sau o natiune, perioada asta de timp nu semnifica mai nimic.
Guv lui Iliescu, imediat dupa 89, nu a investit in educatie, ci in mineri/mineriade. Orice reforma a sistemului de invatamant este sistata sau schimburile se produc la suprafata.
Iar cand se vorbeste despre un sistem de invatamant nu se vorbeste despre stiinte exacte, pentru ca matematica, fizica, chimia, biologia sunt universale, ci despre istorie, literatura si soiopsihologie.
Prima ajuta la o constiinta de sine, de altfel popoarele cele mai vitale si mai efervescente (englezii, nord americanii, germanii, francezii si chiar arabii) sunt popoarele care au o continuitate (reala) istorica, sau daca vreti, e comparabil cu identitatea unui individ, caci o biografie solida, fara ezitari sau nebuloase, conduc la o siguranta de sine si la o autostima solida.
La randul ei literatura inceteaza de a fi o simpla caracteritica lyrica, pentru a deveni si ea un conditionant, pentru ca pe niste eroi epici ii vor caracteriza intodeauna un anumit tip de valori. Astfel acestia vor deveni modele, si ca atare, vor fi in general urmate. Amintind doar cativa eroi se pot vedea trasaturile, sau ingredientele care-i impulsioneaza: Ioana D´Arc, Robin Hood, Don Quijote, Ciobanul din Miorita etc.

Educatia este TOTUL, si se aplica atat in sedintele de trainig unde se urmareste coezionarea unui colectiv, solidificarea acestuia intr-o piesa de productie cat mai eficienta, cat se aplica in programele antidroguri.
Educatia se aplica atat ca sistem de norme, de legi, si de forme de interactionare intr-o societate, cat se aplica inclusiv in colectivele primare animale, unde individul isi invata ierarhia, conduita fata de membrii haitei, isi cunoaste drepturile si restrictile.

Educatia este primordiala pentru ca o generatie primeneste pe o alta, si in afara educatiei foarte important este CUM educi, adica in ce spirit, pentru ca exista o educatie laica, o alta protestanta, o alta islamica etc, iar astea se pot vedea transpuse atat in coeficiente economice cat si in caracteristici psohosomatice.
La noi, din pacate, informatia a fost mult timp trunchiata sau mentinuta in sfera privatului. Cele mai bune scoli nu erau cele ¨care produceau olimpici¨ xci cele care antrnau ofiteri de securitate, aceiasi care acum se afla in partide politice si care actuioneza sub acelasi impuls sovietic al cenzurarii (vezi cumpararea in masa a Catavencu)

In fine, nu ma mai intind, numai bine
Impresie sub clar de lupa - de ondine la: 14/01/2005 17:39:13
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
As vrea sa inteleg de ce nivelul la care se trateaza si disemineaza informatiile in presa romaneasca este atat de jalnic. De fapt, m-as referi in principal la televiziuni, care au si impactul cel mai mare. Sunt atat de multe posturi de televiziune (mult mai multe decat la francezi, de pilda), si atat de putine lucruri interesante de vazut. E atata agresivitate in calitatea dar si cantitatea de reclame, incat nici nu cred ca poti urmari ceva cum trebuie de la cap la coada. Ceea ce determina si o gandire intermitenta, dar n-am sa ma opresc la asta acum. Iar stirile…n-am vazut nicaieri mai proaste. Desigur, e mult mai usor sa asesonezi jurnalul de stiri cu violenta sau scandal decat sa comentezi o stire de politica externa. Si aici poate se vad deficientele, fie ale scolii de jurnalism (asupra careia insa nu ma pronunt, fiindca n-am informatii) fie deficientele la recrutarea reporterilor, fie…mai departe.

La momentul cand exista televiziuni in occident cu deviza "noi ne adresam inteligentei telespectatorilor nostri", am impresia ca in Romania se pluseaza in sens contrar…De ce?

"Senzationalul" este inca la ordinea zilei, proiectat insa la nivelul cel mai de jos, si ce se intampla la Bruxelles si la Washington razbate doar ca un ecou indepartat, de cele mai multe ori trunchiat sau insuficient comentat. Stirile din Asia…accentul cade intotdeauna pe violenta, pe morti si raniti, pe felul in care au murit, cu morbide detalii, pana si tragedia acestor oameni este speculata pentru a face din ea "senzatie". In loc sa se puna accentul pe latura umanitara, pe ce se poate face de acum incolo, asa cum se intampla in alte parti.

Dezbateri de politica externa…exista? Reportage adevarate? Emisiuni de genul "Le dessous des cartes" (Arte)? Alegerile din SUA, Constitutia Europeana, ultimele descoperiri stiintifice…se discuta vreodata? Afla cineva ce negociaza Romania cu alte state, si care sunt implicatiile? Politica externa si de securitate comuna a UE, preocupa pe cineva? Vorbesc de dezbateri inteligente, nu de "show-uri".

In ce priveste talk-show-urile, nivelul discutiilor mi s-a parut socant. Tonul pe care se comunica informatiile e foarte agresiv. Toata lumea vorbeste ca la usa cortului sau aproape. Si nici macar nu vorbesc, tipa unii la altii, nu le pasa nici o secunda sa-i asculte pe ceilalti, ci doar sa se auda pe ei insisi, vorbesc in acelasi timp cu interlocutorul, nu cauta adevarul unei idei, ci doar sa-si impuna propria parere, etc etc. Iar lipsa cenzurii nu cred ca la asta trebuie sa duca.

In fine, atunci cand ai parte zi de zi de asemenea "bombardament", poate ca te si obisnuiesti cu el. Nu neaparat in sensul ca il accepti ci, pur si simplu, reactionezi tot mai slab la violenta de forma si fond. Inca sper sa ma insel, si reactia mea sa fie exagerata...
Eu, care m-am indepartat de tot acest zgomot, am avut o imagine de soc sa privesc din nou la posturile romanesti. Va spun sincer, treceam cu uimire de la un post la altul si ma intrebam : cum pot oamenii sa se uite la asa ceva? Sau, mai bine zis, cum li se poate da asa ceva oamenilor pe posturile de televiziune? Iar reclamele, erau halucinante, la fiecare 10-15 minute…si toate stupide, pe deasupra.

As vrea sa impartasesc aceasta imagine cu voi, pentru ca, dupa parerea mea, nu trebuie sa i se para nimanui ca asta inseamna normalitate. Parca toata lumea ar fi transa, in stress continuu, cu teroristii dupa usa, totul e o catastrofa, totul e senzational, iesit din comun…De unde atata adrenalina? Devine un soi de drog…Si nu se poate da vina numai pe public. Stim prea bine ca, la fel ca in cazul drogurilor, cererea se poate "crea", si mai ales prin obisnuinta, prin tipare. Intr-un astfel de "peisaj", cu greu mai discerni informatia primita.

Sigur, oricine poate spune, poti sa nu te uiti daca nu-ti convine. Da, poti privi la posturile straine. Dar, culmea, nu mai e acelasi lucru, dupa ce ai fost indelung obisnuit cu atatea palpitatii…Si apoi, de ce o informatie pur si simplu corecta si de bun simt trebuie sa devina un "lux", un apanaj al elitelor, sa nu aiba acces la ea decat cei care stiu o limba straina ori sa fie difuzata printr-un numar foarte restrans de mijloace? Eu cred ca nu e corect sa pornim de la premisa ca numai un numar redus (si nesemnificativ) de oameni pot intelege anumite chestiuni, pot accede la o anumita frecventa...Nu ar trebui sa li se dea tuturor aceasta sansa?

Normalitatea va veni, poate, atunci cand vom simti nevoia sa privim la noi insine si la cei din jurul nostru mai des decat privim la televizor…

Va doresc din suflet sa nu va pierdeti puterea de a va revolta. Nu numai pentru voi insisi, ci si pentru ceilalti.
Mya sa sti ca mi-ai umflat or - de gabriel.serbescu la: 20/01/2005 20:54:20
(la: Franturi)
Mya sa sti ca mi-ai umflat orgoliu si am acu ego-ul ca o vezica.
Iti multumesc sincer pentru randuri dar nu exagera:)
Eu is doar un frustrat, vad daca vrei, viata ca o tigara. Prin 90, proaspat iesit din tenebrele televiziunii de 2 ore, tineretul urmarea siderat cum din valatucii publicitari ieseau cele mai frumoase vise, fie ele de 30¨ si asa trunchiate si amestecate cu detergenti si ¨v-am prins vrajitoarelor¨.
Ulterior s-a demonstrat ca fumatul e asa de rau incat mai lipseste ca tabagistii sa poarte o banderola pe brat: ¨contaminator¨. A se citi contamineitar.
Sunt dispus sa cred orice tampenie mi se baga in cap, si am facut-o inca din scoala pe cand a te uita intr-o revista Bravo de la colegii de la germana, era ca si cand l-ai fi prins pe Dumnezeu de picior.
Cand am avut prima editie Bravo in mana, am avut mica revelatie a faptului ca sunt un prostovan. Si uite asa. Sunt un frustrat asadar.
Oricum iti multumesc de aprecieire, cand citesti astfel de cuvinte la adresa ta, parca totul capata sens:)
#33955 (raspuns la: #33731) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fara suparari aici:) - de Cristall la: 19/02/2005 14:37:04
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
samadhi draga, nu ma supar eu asa usor.
Tu zici ca nu te poate ataca cu nimic, insa reactia ta e a cuiva in defensiva agresiva...adica reactionezi CA SI CUM te-ai fi simtit atacata:). Te rog sa nu mai consideri ca asta, se ajunge, ai vazut si tu, la schimburi neplacute si aproape vulgare de mesaje.
Cad despre ce scrie unul si altul in alte posturi, nu prea cunosc si nici nu cred ca are relevanta aici. Nu trebuie sa scoatem mesajul din context si sa-l raportam la ce CREDEM noi ca e cealalta persoana.
Oricum totul aici e trunchiat, si ma refer la cunoasterea felului de a fi si de a reactiona ai celorlalti useri. Eu doar am observat ce s-a raspuns la subiectul tau si am facut niste remarci pertinente. Hai sa fim mai toleranti cu parerile si comportamentele celorlalti, chiar si virtuale :)
Sa ai o zi frumoasa acolo la tine.

Daca imi permiti o mica curiozitate: ce inseamna sau de la ce vine numele tau...pentru mine are rezonante indiene...:)
#36771 (raspuns la: #36769) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima zi din viata unui film - de George Nicolae la: 03/03/2005 01:20:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Stiu. Ar fi trebuit sa fie o poveste. Sa se spuna ce, cum, unde, cine, de ce, de cand si pana cand. Dar am fost blocat in proiect. Povestea spusa trunchiat o gasiti la http://www.paginiweb.com/blog/index.php?p=42 .
#37988 (raspuns la: #37970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima zi din viata unui film - de Dinu Lazar la: 03/03/2005 07:07:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Povestea spusa trunchiat o gasiti la"

Eu chiar ma gindeam cum o sa faca domnul Nicolae cu stilul sau de imagine mai calculata, mai gindita intr-o aparenta liniste interioara, mai cu umbre si lumini, in nebunia, balamucul, iluminarea de rahat si inghesuiala dintr-o camera cu costume, machiaj, "te pup ce ai intinerit", "ce are vaca asta de a pus-o prima balerina", "uite la ala ce mertzan si-a tras" si "toata lumea afara ca nu am aer", mai "voi nu intelegeti sa spalati putina ca io am program de machiaj", "vai ce tare imi place sa fac poze" si "cind ne dati pozele" sau "domnu popa, pune mina pe fundul ei ca nu mushca".
Interesanta zi...
#37992 (raspuns la: #37988) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
REGASIRE II - de oliver la: 06/04/2005 18:52:11
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
« Atunci cand un baiat, prieten al meu, mi se pare ca produce o fascinatie asupra mea datorita frumusetii sale fizice, nu doar spirituale, as fi usurat sa-i pot impartasi aceasta perceptie. Aceasta mi-ar permite o apropiere non-sexuala, ci doar una fizica fireasca, de tipul senzualitate frateasca [spun asta, desi ma tem ca Freud considera apropierea dintre Iisus si apostoli ca una de tipul homosexualitatii sublimate]. Din punct de vedere moral, raman intact, iar din punct de vedere existential sunt sunt mult mai implinit in felul acesta, fiindca sunt reconfortat psihic prin aportul afectiv al prietenului/prietenei cu care nu-mi doresc o relatie sexuala, ci doar una care sa darame barierele sociale formale, stupide. Neconventionalul despre care vorbesc se refera la o dorinta a imbratisarii, a unor gesturi tandre, care sa nu produca de fiecare data suspiciuni si reevaluari a relatiei. Vorbesc, de fapt, despre necesitati profund afective, neimplinite la vremea lor, adica in copilarie... »

Promiteam, in interventia anterioara, sa aprofundez PROBLEMA... Dar cred ca nu reusesc sa ma sustrag unui patetism rebarbativ daca incerc sa fac asta, mai ales ca sunt convins ca nu sunt foarte multi aceia care ar dori sa inteleaga ce anume ii face pe unii sa devina gay (si uite cum, dintr-o data, am raspuns si nelinistii care a initiat acest forum de discutii, anume ca devenim, nu ne nastem asa) ; sunt insa multi aceia care prefera sa eticheteze negativ, sa blameze lumea celor care nu se conformeaza canoanelor sociale.

Am renuntat, deci, la tonul intim pe care mi l-am asumat inca de la inceput, refuzand, acum, sa mai insist asupra unui aspect sacru al vietii, aspect de care oricum lumea nu e interesata, si nu fiindca n-ar duce lipsa de el, ci fiindca este monumental de proasta. O ultima explicatie se refera la ideea ca nimeni nu se naste heterosexual sau homosexual, nimeni nu se naste prost sau genial, nimeni nu este predestinat vreunui stil de viata mai mult sau mai putin conform cu asteptarile sociale si cu morala conventionala. Devenim intr-un fel sau altul, in incercarea noastra suprema, disperata, de a ne regasi. Din momentul in care viata a inceput sa ni se infatiseze ca o problema, ei bine, fiecare dintre noi apuca un drum diferit si in functie de cat de diferit e drumul pe care am apucat-o eu de directia in care merge restul lumii, sunt condamnat sau aprobat, sunt erou social sau nebun. Problema de fond la mine se pune in termenii acceptarii sau neaceptarii unei viziuni profane, care nu-ti lasa psibilitatea de a-ti trai viata conform cerintelor tale interioare, cerinte care pot depasi media asteptarilor, a exigentelor existentiale ale celorlalti. Pot spune ca m-am nascut, ca toti ceilalti, ignorant si neajutorat in fata unei vieti dure, care ne provoaca pe unii impotriva celorlalti prin faptul ca da nastere in noi impulsului de autoconservare care, in forma lui neprelucrata, este exclusivist. Se pune, mai devreme sau mai tarziu, problema alegerii exclusiviste intre mine si tine, intre noi si voi, pentru ca suntem diferiti, pentru ca existenta mea pune in pericol existenta ta... Eu am avut noroc in privinta aceasta fiindca nu am fost niciodata o finta foarte sociala, nu am socializat niciodata prea mult cu oamenii care mi se pareau neintresanti. E un dezinteres si un dezgust kafkian… Am fost liber si am facut ceea ce am simtit nevoia sa fac, si pentru asta vreau sa va recomand nonconformismul ca atitudine pozitiva. Privind in urma, regret mult mai putin decat as fi facut-o daca nu imi experimentam cele mai profunde fantezii, necesitati afectiv-erotico-estetice. Am fost determinat inconstient sa fac asta, fiindca am detestat de moarte prototipul tatalui care nu se simtea barbat decat atunci cand isi batea sotia si copiii; el era, nu-i asa, pater familias, si victima unei feroce libido dominandi. M-am indragostit, de aceea, de prototipul barbatului care-si sublimeaza puterea, care este puternic, dar isi foloseste puterea constructiv, deci constientizeaza calitatea de dar al puterii, de donum, de lucru care, la origine si in principiu, nu-i apartine. Am inceput sa ma simt coplesit de imaginea efebului, capabil sa realizeze simultaneitatea puternic-sensibil. Adolescentul care incepe sa problematizeze existenta si care, in acelasi timp, este asaltat hormonal, care cunoaste viata respirand-o si visand-o, dezlegandu-i tainele si imbratisandu-le, SIMULTAN... Aceasta imagine ma elibera de trauma suferita pana atunci, de paradigma barbatului monstru. Acum ma simt eliberat, ma simt capabil sa accept viata in termeni heterosexuali, sa-mi doresc o relatie implicit sexuala cu o femeie. In acelasi timp, nu simt ca as apartine lumii acesteia, fiindca nu ma pot obisnui cu « masculinismele » si nici cu « feminismele ». Ma situez in lumea celor care aspira catre transcenderea apartenentei uneia din aceste lumi, masculine sau feminine. O depasire in sfera nobila a spiritului, care confera sens si fericire, care elibereaza si face posibila iubirea adevarata...

Diferenta pe care a anuntat-o subiectul dezbatut aici se referea la conceptele de mistic si sublim, intre care s-a facut o confuzie a carei remediere mi se pare urgenta. Asta pentru ca altminteri ma voi chinui teribil in continuare, in cautarea unui raspuns rational-afectiv acolo unde nu-i de gasit, adica in aceasta lume. Desi nu am dat pana aici termenilor acceptiunea cuvenita, a venit timpul sa spunem ce inseamna, de fapt, fiecare din aceste concepte. Sublimul se refera la ideea de nedepasit din punct de vedere estetic, iar misticul la cea de nedepasit din punct de vedere existential, deplin. Viata, cand spui ca e sublima, referindu-te la acceptiunea stricta a termenului, este trunchiata in semnificatia ei profunda, fiindca sensul vietii se afla in adevar, nu in frumos (sublim). Insa, trebuie sa spun ca nu e o simpla coincidenta descoperirea sensului (adevarului) vietii atunci cand incepi sa-l cauti plecand la drum puternic impresionat de calitatea de sublim (frumos) a vietii. Cu mine asta s-a si intamplat, si asta am avrut, de fapt, sa spun. Numai ca mi-a trebuit mai mult decat m-as fi asteptat.

Va multumesc si va astept comentariile ! Va promit ca de acum putem incepe o conversatie virtuala personalizata si, sincer, mi-as dori foarte tare sa CUNOSC oameni care simt si gandesc apropiat felului meu de a o face. Poate ma lamuriti cum am putea face asta...
scuze! - de oliver la: 13/04/2005 23:17:54
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Va dator scuze petru ca am tratat acest forum de discutii cu gravitate, mai mult decat nejustificata. Pentru unii dintre noi, exprimarea se realizeaza pe o cale mai "dezabuzata". Intr-o incercare de sinteza, as reproduce urmatoarele:

"Sublimul se refera la ideea de nedepasit din punct de vedere estetic, iar misticul la cea de nedepasit din punct de vedere existential, deplin. Viata, cand spui ca e sublima, referindu-te la acceptiunea stricta a termenului, este trunchiata in semnificatia ei profunda, fiindca sensul vietii se afla in adevar, nu in frumos (sublim). Insa, trebuie sa spun ca nu e o simpla coincidenta descoperirea sensului (adevarului) vietii atunci cand incepi sa-l cauti plecand la drum puternic impresionat de calitatea de sublim (frumos) a vietii. Cu mine asta s-a si intamplat, si asta am avrut, de fapt, sa spun. Numai ca mi-a trebuit mai mult decat m-as fi asteptat."

Recunosteam, deci, inca de atunci ca am avut nevoie de mult spatiu pentru a-mi exprima convingerile. As vrea sa stiu ce parere au ceilalti despre ideea mea ca as putea ajunge sa inteleg viata lasandu-ma "vrajit" de fenomenul frumos, deci de latura sublima a ei. Sunt foarte sincer cu mine si recunosc fata de voi ca eu nu consider ca homosexualitatea ar fi un fenomen normal, dezirabil, etc. Eu incerc sa nu ma resemnez, dar cred ca asta fac, fiindca, desi va spuneam intr-un comentariu precedent, ca sunt dispus sa am o relatie cu o fata, va spun acum ca nu sunt atat de sigur ca baietii nu ar mai constitui un obiect al fascinatiei pentru mine... Va rog, deci, sa-mi spuneti parerea voastra. Ce ar trebui sa fac, sa-mi urmez instinctul, sa-i cad iarasi victima, sau sa fiu rational pana la capat si sa-mi ignor fantezia, ceea ce a nascut, pana acum, in mine, pasiune, obsesie...
#43447 (raspuns la: #42754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...