comentarii

trup de abur


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
savurez faptul de a fi femeie, nu fetitza... - de maria de la medgidia la: 11/11/2005 10:21:32
(la: CATEVA MOTIVE PENTRU CARE IUBIM FEMEILE de Mircea Cartarescu)
sunt femeie pentru ca pot sa mananc o ciocolata intreaga fara sa ma copleseasca culpabilitatea...
sunt femeie pentru ca pot sa vad in barbatul meu un copil atunci cand el ma lasa...
sunt femeie pentru ca ma fac apa cand ma priveste si piatra cand ma atinge...
- pentru ca nu vreau sa stiu de ce ma iubeste, accept orice motiv care pentru el e suficient...
- pentru ca mi-a acaparat universul fara sa-mi ia si libertatea...
- pentru ca stiu ca nu primul, ci ultimul barbat e cel care te infloreste...
- pentru ca am inteles ca ma minte pentru ca ma iubeste si asa intelege el sa ma menajeze...
- pentru ca am invatat sa cred si sa astept, sa ascult ce spune fara sa speculez ce-o fi vrut sa spuna, pentru ca nu vreau sa aleg, ci sa fiu aleasa...
- pentru ca cu el sunt prima si ultima femeie, aida, venus si medeea...
- pentru ca depindem toate, ca femei, de un barbat care sa intre in carne prin suflet, nu invers...
- pentru ca mai mult decat a fi dorita de orice barbat este a fi dorita de un singur barbat...
- pentru ca fara sa te intampli, tu, haiduk, in viata mea, as fi continuat sa cred ca sunt femeie doar pentru ca am ciclu si par lung...
- pentru ca nu sunt nici o zana cu trup de abur, nici o nimfomana gravitand in jurul unui organ, ci o femeie intreaga, cu trup cald, cu brate care se fac funie si aripi, si vintre pofticioase doar pentru el...

Sunt femeie pentru ca am descoperit toate aceste intelepciuni de 50 de ani cand carnea mea are inca 30 de ani...

----------------------------------
Counseling pentru cretini: bungee-jumping de la 30 m cu coarda elastica de 60 m.
Dati-mi un trup, voi, muntilor - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:12:48
(la: ROMANIA)
Numai pe tine te am, trecãtorul meu trup,
si totusi
flori albe si rosii eu nu-ti pun pe frunte si-n plete,
cãci lutul tãu slab
mi-e prea strâmt pentru strasnicul suflet
ce-l port.

Dati-mi un trup,
voi muntilor,
mãrilor,
dati-mi alt trup sã-mi descarc nebunia
în plin!
Pãmântule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei nãprasnice inimi,
prefã-te-n lãcasul furtunilor cari mã strivesc,
fii amfora eului meu îndãrãtnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea mãretii mei pasi
si-as apare nãvalnic si liber
cum sunt,
pãmântule sfânt.

Când as iubi,
mi-as întinde spre cer toate mãrile
ca niste vânjoase, sãlbatice brate fierbinti,
spre cer,
sã-l cuprind,
mijlocul sã-i frâng,
sã-i sãrut sclipitoarele stele.

Când as urî,
as zdrobi sub picioarele mele de stâncã
bieti sori
cãlãtori
si poate-as zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecãtorul meu trup.
#3703 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Retragerea trupelor din Irak - de dorrina la: 22/03/2004 05:31:21
(la: Politica in Spania asa cum este ea)
Retragerea trupelor din Irak a fost in capul listei campaniei electorale al PSOE, Partidul Socialist Spaniol, nu e o decizie de moment. In plus sondajele, chiar si cele realizate de PP aratau ca 70% din spanioli nu sunt de acord cu acest razboi. Eu cred ca un adevarat politician trebuie sa guverneze pentru poporul sau, sa fie reprezentantul vointei generale. Si mai cred ca avand curajul de a spune "Razboiul din Irak a fost un dezastru" Zapatero a exprimat ceea ce se gandeste in multe puncte ale globului. De ce spui ca e un papagal?
Aznar a facut multe greseli, nu numai in problema Irakului. Iti aduci aminte de exemplu de catastrofa ecologica "Prestige"? Nu au luat masuri pentru a contracara dezastrul decat atunci cand era prea tarziu, desi francezii le oferisera tot ajutorul. Apoi e marea problema a locuintelor, pentru ca grupuri de interese ale PP controlau piata imobiliara si pretul a crescut fara limite. Sunt multe, eu nu sunt o enciclopedie, te poti informa singur daca te intereseaza. Insa, asa cum se intampla si pe la noi, sunt multi cei care votau PP (iar cand zici ca se scria bine de Aznar, te referi la presa conservatoare: "El Mundo"; in Spania presa e bine delimitata ideologic). Atentatele au fos un dus rece pentru ei. Aznar s-a comportat rusinos, ascunzand informatii, canalizand atentia asupra ETA pentru ca ii convenea politic...Or fi multi conservatori in Spania, dar prosti nu sunt. A fot o greserala sa fie tratati asa. Nu au votat teroristii in Spania, au votat mai multi si mai lucizi.
Si in fine, spui
"In momentul in care stabilesti politici sociale dintre cele mai frumoase, pretul pe care il vei plati va fi chiar prosperitatea economica"
Stai putin, ce inseamna prosperitate economica atunci? Ca ai un top al celor 100 de milionari si restul tarii moare de foame? Nu, a gandi social inseamna sa privesti catre clasa mijlocie si sa eviti polarizarea. Daca ne luam dupa PIB Statele Unite ar fi tara tuturor fericitilor. Dar nu e caci exista milioane de saraci, unii nu dispun de cea mai elementara asistenta sanitara. Asta naste frustrari si ne trezim ca niste dementi apuca o arma si impusca elevii dintr-un liceu, ne trezim cu tot felul de secte dintre cele mai ciudate si mai radicale. In Europa de Nord se gandeste altfel "prosperitatea". Du-te in Danemarca, Olanda sau de exemplu in Suedia, unde impozitul pe profit e de 40%. Nu se cheltuie bugetul aiurea, cum spui, ci se distrubie echitabil. Politicile sociale nu exclud prosperitatea economica.
#12542 (raspuns la: #12521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"aburii somnului" m-a dus cu - de Daniel Racovitan la: 28/04/2004 06:39:23
(la: Ultimul)
"aburii somnului" m-a dus cu gandul la "aburii betiei", cam nepotrivit copilul din povestea ta.

Sofocle e mai degraba motanul vargat, nu pisica vargata :)

O mica greseala: ai scris sgarieturi in loc de Zgarieturi.

Ai putea sa induci mai mut suspans, sa dezvolti un pic scena. Sa il faci sa sovaie mai mult in fata usii. Sa ii oferi motive mai consistente sa fie tentat sa deschida usa; fa conflictul mai acut.


.....................................................................................
Ce-o mai face domnu' Melcu?

Expozitie fotografica Bucuresti: "Lumina si trupul. Primul si u - de Dragos Bora la: 17/05/2004 00:57:06
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Lumina si trupul.
Primul si ultimul vesmant.
Expozitie fotografica de Radu D. Stanese.

Lumina pe care o aprinzi zilnic ar putea porni din
interiorul tau.
Vino la un exercitiu de gimnastica vizuala.
Miercuri, 19 mai, orele 15, in Clubul Prometheus din
Piata Natiunile Unite 3-5."
Sufletul, la iesirea sa din trup, - de DESTIN la: 25/08/2004 04:20:50
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)


Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant.

Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor.

Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad.

Acest adevar ni se descopera noua de catre Iisus Hristos, in parabola bogatului si a lui Lazar, ne invata ca sufletele, dupa ce s-au despartit de trup, intra in aceeasi zi in rai sau in iad. "Adevar zic tie ca astazi vei fi cu Mine in rai." (Lc. 23, 43), a zis Hristos talharului celui bun.


Bibliograph:
Parintelui Mitrofan (calugar rus din secolul trecut), Viata raposatilor nostri si viata noastra dupa moarte (talmacita in romaneste de Mitropolitul Iosif Gheorghian).
Parintele Dumitru Staniloae scria despre ea: "Cartea aceasta este socotita de mare folos credinciosilor si Bisericii intregi,"
Vol.I 1993 Ed.Anastasia.
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Adela - de carapiscum la: 27/09/2004 09:32:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Cel mai forte “argument” în favoarea oricărei religii [...] este convingerea adânc înrădăcinată în Eul fiecăruia, că el este centrul Universului."

Nu e adevarat, draga duduie, argumentul de baza pe care se sprijina intreg edificiul crestinismului este jertfa lui Hristos pe cruce si implicit invierea Sa din morti. Ap. Pavel spune ca "daca Hristos n-ar fi inviat, atunci zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta noastra; dar cum Hristos a inviat, S-a facut pe sine incepatura celor adormiti." De aceea si-au dat viata pt. El milioane de oameni, incepand cu primul martir crestin amintit inca din biblie, Sf Arhidiacon Stefan, pt. ca au crezut in Cel inviat. Nu orbeste, cum ti se pare domniei tale, ci pe marturia celor care L-au vazut inviat. Intr-una din aceste aratari de dupa inviere l-au vazut peste 500 de frati. Iar biserica se constituie "de facto" la coborarea Duhului Sfant peste casa in care se aflau toti ucenicii, Maica Domnului si oamenii stransi acolo. Si tot ce s-a scris sau s-a spus despre Hristos, a fost adeverit prin semne si minuni care au clintit cerbicia oponentilor. Insusi Pavel este un exemplu concludent in aceasta privinta.

"Odată ce toată existenţa se reflectă în conştiinţa sa, cum poate exista ceva, dacă el moare?"

Spune-ne si noua, pt. informarea exacta, ce este constiinta si ce forma materiala are ea. Daca nu exista ca materie, atunci cum poti tu dovedi ca exista in realitate, caci de vazut nu o vezi, nu o poti pipai cu degetele necredintei; prin urmare atributul carei parti umane crezi tu ca este constiinta? La fel e si cu simtirea, sau sentimentele, iti determina starea interioara si exterioara dar nimeni nu se poate jura ca le vede. Dar poate crezi ca materia din care e alcatuit corpul omenesc e vie de la sine? Ar insemna atunci ca insusi pamantul pe care calcam noi este viu. Si tot logic, de ce te increzi in constiinta ta mai mult decat in constiinta lumii intregi, cine si ce iti dicteaza tie dupa nastere, ca om, sa scancesti si sa ceri lapte de la sanul mamei sau sa faci criza ca nu esti schimbat/a la timp? De unde exista aceasta constiinta in om inca dinainte ca macar sa fim cumva constienti de lumea inconjuratoare? Dintr-o reincarnare, poate? Dar atunci ar fi firesc sa ma intreb: unde si cand s-a produs prima "transbordare" catre o alta lume, adica unde in timp se gaseste acel "primum movens" al constiintei umane?

"Instinctul isteric al autoconservării, iubirea de sine şi orgoliul se îmbină perfect pentru a susţine această rătăcire."

Tocmai, ca instinctul crestinului autentic nu este de autoconservare, de iubire de sine si de orgoliu, ci unul de daruire totala lui Dumnezeu si lumii intregi. El nu doreste autoconservare ci dobandirea unirii cu Dumnezeu. Fac o paranteza: ar fi de discutat si etimologia cuvantului "autoconservare"! Daca am interpreta ad-literam aceasta expresie, am putea sa zicem ca suna cam asa: sa ne punem noi insine la conserva ca sa stam mai mult si sa nu ne stricam. Ori, vezi tu, cei mai multi sfinti, luand exemplul lui Hristos, nu si-au conservat nimic, nici energia, nici chiar viata de aici, asta de dragul EU-lui cum admiti tu. In fapt te contrazici singura pana la urma, fiindca urmatoarea afirmatie pe care o faci cum ca "omul e în stare să se umilească atât, cât pentru o minte trează este de inimaginat: să îngenuncheze, să se roage cu lacrimi în ochi, să respecte nişte reguli pe 90% absurde, inutile şi adesea dăunătoare", admite ca omul (crestinul) se roaga si urmeaza anumite reguli prescrise, deci nu viseaza si se roaga si lasa deoparte lucrul sau. Cine ti-a spus asa are mare pacat, iar daca tu ai vazut asa asta nu inseamna ca este si adevarat. Regulile de care vorbesti nu sunt absurde si inutile pt. crestini, ci doar pt. necrestini. "Adesea daunatoare"...? De unde stii tu ce dauneaza cand nici macar nu urmezi aceasta cale a credintei? Dai exemplu Impartasania? Ar fi atat de multe de zis numai la acest capitol incat te-as putea inmormanta la figurat in multimea noutatilor- pt. tine, desigur. Ce stii tu despre Impartasanie in afara de faptul ca se da cu lingurita mai multora deodata? Insinuezi ca se pot transmite boli pe aceasta cale? Te inseli amarnic, asa cum Aghiazma Mare sfintita la Boboteaza nu se strica nici daca sta o mie de ani, nici n-am auzit si nici n-am vazut in experienta mea oameni care sa se fi imbolnavit dupa Impartasanie. Stii de ce? Iti spun secretul: cuminecatura este "sfintita, preacurata si nemuritoare" (spre viata de veci). In plus nu e vorba de ceea ce zici tu acolo, "turta răzmuiată într-un lichid cu slabe aluzii de băutură alcoolică", noua ni se da material Trupul Domnului spre mancare si Sangele Sau spre bautura. De aceea chiar si unii pagani, ascunsi printre crestini atunci cand ii cautau sa-i prinda, nu vedeau paine si vin in potir, ci sange si carne in mod real- astfel ca i-au si numit canibali.

"Imi imaginez ce indignare vor încerca fanaticii religioşi, citind aceste rânduri." NU e vorba de nici o indignare, crede-ma ca mai mult decat mila nu-mi poti trezi. Si in opinia ta cam ce ar insemna sa fii fanatic religios?

"Oamenii, care ridică în slăvi smerenia creştinească, se consideră demni să dăinuie în eternitate!" Crestinii nu se considera pe ei insisi demni de eternitate, ci nedemni- din smerenia de care vorbesti (si iar te contrazici). Pt. mine demnitatea nu consta in a sta ca magarul cu barba ridicata in sus si impungand cu nasul pe toti, de fudul ce sunt. Nu. Pt. ca cel putin deocamdata nu se invarte soarele in jurul meu si nu sprijin pamantul pe umerii mei!

"Să aibă un destin programat din timp de o fiinţă supranaturală, să fie vegheaţi în permanenţă şi conduşi de această fiinţă, pe care au impertinenţa să o numească “tată”"

Crestinii nu sunt roboti programati "din timp", crestinii sunt liberi, constienti de ceea ce fac si stapani pe destinul lor. Iar a numi TATA pe fiinta care le-a daruit viata nu este impertinenta, ci exprimarea adevarului ca toti suntem fiii Lui. Impertinenta ar fi fost daca L-am fi numit strain.

"încât de dragul lor, pentru salvarea lor, pentru nemurirea lor se va dezlănţui un război universal!"

Nu de dragul crestinilor se va dezlantui mania divina, nici pt. nemurirea lor, ci pt. ca omenirea moderna nu asculta de glasul lui Dumnezeu si-si ingramadeste invatatori dupa capul ei. Razboiul nu este indreptat decat impotriva faradelegii, iar asta s-o mai stii ca insisi crestinii (cei care vor ajunge zilele din urma ale apocalipsei) vor trece prin acest razboi la scara planetara din cauza paganilor, de aceea la judecata vor avea circumstante atenuante lor scurtandu-li-se zilele inainte de vreme.

"Nu este util şi necesar să cunoaştem lumea în care trăim?"

Nici nu-ti poti inchipui ce vede un crestin in lumea asta, cum o percepe si cum o simte. Realitatile acestea ar fi ca niste minuni pt. cineva ca tine!

"Nu e mai bine să avem o minte sănătoasă şi trează, decât una turmentată de frica morţii ?"

Am impresia ca nu realizezi contrariul celor spuse de tine. In fond crestinii nu se tem de moarte, ci de vesnicia ei! De aceea ei au intotdeauna o minte treaza, care vegheaza la propasirea spirituala. Bautura ametitoare care vad ca te-a cuprins pe tine este a SF-urilor lansate ca un atac in ultima vreme pe toate canalele media, SF-uri ce incearca sa convinga lumea ca ne tragem din maimute si ca Dumnezeu nu exista. N-ai decat sa ramai beata si din aburii astia de alcool sa-i vezi pe ceilalti beti, desi stau drepti in picioare.

"“Fericiţi sunt acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Să le fie de bine, celor săraci cu duhul!"

Lor o sa le fie bine, dar unora ca tine nu prea. Oricum nu intelegi sensul din context, Hristos nu se referea la nebuni sau handicapati, asa cum banuiesti tu.

"de ce credincioşilor li se permite să-i învinuiască pe atei de lipsă de educaţie şi instruire, lacune de “documentare”, iar noi, ateii, trebuie neapărat să fim foarte delicaţi şi toleranţi când ne expunem punctul de vedere"?

Te-a invinuit cineva de ceva pe tine personal sau ce, ca n-am inteles!? Te rog sa te gandesti mai bine si eventual sa te intrebi de unde a venit aceasta pornire a ta. Eu cunosc raspunsul, daca tu nu-l stii am sa ti-l zic mai pe urma.

In fine, sa stii ca prin ceea ce am scris nu caut sa te convertesc, chiar nu-mi doresc asta. Fiindca nu eu te pot converti, ci Dumnezeul pe care Il combati cu inversunare. Dar sa stii ca nu esti nici prima si nici ultima in istoria omenirii, au fost capete incoronate (unii le-au zis incornorate) care au strigat din adancul deznadejdii lor: "M-ai invins, Galileene!"
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23451 (raspuns la: #23426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
celor ce sunt impotriva lui giocondel - de popix la: 08/04/2005 18:51:26
(la: Moartea Sfintului Parinte.)
obiectivitatea lui giocodel imi face placere, din punctul meu de vedere imi place ideea ca exista si persoane care gandesc ca mine.caci eu gandesc ca giocondel.bineinteles ca asta nu inseamna lipsa de respect pentru trecerea in nefiinta a unui mare om...politic.si probabil si cu suflet mare.sa nu uitam totusi ca, biserica catolica de azi este retrograda, intoarsa inapoi cu ceva zeci de ani.poate nu uitati si doctrinele sale care au fost actualizate in timpul pontificatului sau.poate va aduceti aminte de reactiile vaticanului in ceea ce priveste prezervativul(mai bine sida???????...), in fata unei asa mari probleme ale umanitatii, biserica catolica ce a facut?a exlus preoti africani din randurile bisericii, preoti care s-au zbatut singuri prin campanii umanitare, neajutati fiind de guverne sarace si insensibile la aceasta problema.predecesorul sau in acest sens a fost mult mai uman.papa Paul al 6 lea a facut apel la "libero arbitrio", un mesaj care a lasat la costiinta fiecaruia sa aleaga...in Filipine si in tari sudamericane(unde-s vai mama lor), doctrina "inmultiti-va ca nisipul desertului" era la ordinea zilei.cine educa si crestea acesti copii care n-au de nici unele?vaticanul?sa fim seriosi!in gradinile vaticanului intr-o buna zi, Paul al 6-lea plimbandu-se de unul singur observà un gradinar care incerca sa se ascunda.l-a intrebat de ce face asta...gradinarul i-a raspuns ca asa i se daduse ordin sa reactioneze la vederea Suveranului.a urmat ca acel papa a dispus ca acest tip de comportament sa dispara pe timpul domniei sale.democratic, nu?in schimb,in zilele noastre, in vatican nu vedeai tipenie de om...ordinele erau strict indeplinite!nu e abur, surse bine informate...asta ca sa vorbim de democratie si "deschidere".
vad aici la cafenea comentarii de inalta tinuta morala si profund respect pentru un om care nu a fost nici mai rau si nici mai bun ca altii.argumente pro si contra, depinde cum privesti situatia.eu sunt credincios dar nu practic si imi creeza teama fanatismul acelor persoane care duminica de duminica se duc la biserica si papa(imbuca) din trupul lui Cristos(saracul...) si urla in cor: AMEN!, dupa ce au auzit si admirat tampeniile unor asa zisi purtatori de cuvant al Domnului...nu vad nici o diferenta intre anumiti escroci si biserica catolica care se autodefineste sacra si vinde post-mortemuri alegre si fericite cu formule de genul:"trudeste si sufera ca tampitul si vei fii fericit in Paradis langa D-zeu"... asta dupa ce mori, bineinteles.tot respectul pentru existenta si moartea unui om, dar sa nu exageram!
"Retragerea trupelor române - de Daniel Racovitan la: 25/04/2005 15:28:57
(la: Despre ziariştii răpiţi în Irak)
"Retragerea trupelor române din Irak este, în această situaţie, imposibilă, pentru că ar crea un precedent, care i-ar invita pe toţi nenorociţii să utilizeze acest mijoc de presiune."

Precedentul a fost deja creat de catre Filipine. Au fost luati doi ostatici. Dupa ce l-au omorat pe primul Filipine si-a retras trupele, iar al doilea ostatic a fost eliberat.

___________________________________________________________________
Fereste-ma Doamne de mainstream.
Tudor Arghezi - de andleia la: 15/06/2005 21:22:49
(la: Cele mai frumoase poezii)
Cina

În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.


Flori de mucigai

Le-am scris cu unghia pe tencuială
Pe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.



De-abia plecaseşi

De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?


Jignire


Nepretuind granitul, o, fecioara!
Din care-as fi putut sa ti-l cioplesc,
Am cautat in lutul romanesc
Trupul tau zvelt si cu miros de ceara.
Am luat pamant salbatic din padure
Si-am framantat cu mana de olar,
In parte, fiecare madular,
Al fintei tale mici, de cremene usure.
1880-1967
Zmaltandu-ti ochii, luai tipar verbina,
Drept pleoape, foi adanci de trandafiri,
Pentru sprancene firele subtiri
De iarba noua ca-a-ntepat lumina.
Luai pilda pentru trunchi de la urcioare
Si daca-n sani si sold a-ntarziat
Mana-mi aprinsa, eu sant vinovat
Ca n-am oprit statuia-n cingatoare
Si c-am voit sa simta si sa umble
Si sa se-ndoie-n pipaitul meu,
De chinul dulce dat de Dumnezeu,
Care-a trecut prin mine si te umple.
Femeie scumpa si ispita moale!
Povara-acum, cand, vie, te-am pierdut,
De ce te zamislii atunci din lut
Si nu-ti lasai pamantul pentru oale?

Povesti? De ce nu..... - de cosmacpan la: 28/10/2005 00:29:39
(la: Poveştile bătrânilor)
POVESTEA CELUI CE NU S-A IMPACAT CU LUMEA

Se spune ca demult, tare demult, pe cand eu nu stiam inca a povesti, traia un om, adica eu, care se tot straduia sa……se tot straduia…..se tot…….se……termina povestea si eu n-am spus nimic.
“Caci nu este ucenic mai presus de invatatorul sau; dar orice ucenic desavarsit va fi ca invatatorul sau” asa spune pilda desprinsa din Cartea Cartilor. Si omul nostru se tot straduia sa se impace cu lumea, dar lumea nu dorea acest lucru. Nu inca. Asa ca omul nostru, adica eu, s-a hotarat sa plece, sa paraseasca lumea fara a se mai impaca cu ea.
Apoi a incercat sa se impace cu sine insusi dar nici sinele nu era pregatit pentru aceasta impacare. Atunci am ridicat ochii spre cer, mahnit, dar cu flacara sperantei in inima am strigat “Eli, Eli, lama sabactami” ceea ce tradus inseamna “Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?”
Dar ceea ce eu n-am inteles era ca Dumnezeu nu ma parasise nici o clipa. EL era cu mine, era in mine, era….mine. Si eu eram EL. Doar ca in orbirea mea nu mai reuseam sa vad dincolo de ceata ce-mi intuneca privirea. Ochii mei erau prea obositi ca sa mai priveasca in jur. Iar inlauntrul era plin de intunecime si nu se mai distingea nimic. Uitasem sa ma bucur de stralucirea verdelui si a vietii, sa ma umplu de caldura soarelui si a trupului iubitei, sa disting sagetarea randunelelor pe seninul fara de pata al cerului sau strafulgerarea bucuriei din ochii celor dragi mie. Nici macar nu mai reuseam sa vad lacrimile cerului ce se prelingeau din preaplinul norilor, petrecandu-se in santurile obrajilor si pierzandu-se in marea plina de regrete a sufletului.
Qvo vadis Domine?
Si atunci am decis: voi intreba. Si am plecat in lume intreband din om in om. Unii au avut curaj sa-mi raspunda, altii au avut timp sa stea de vorba cu mine, altii mi-au scuipat in fata nepasarea lor. Un singur om, un invatat, s-a uitat la mine de la inaltimea calmitatii senine si mi-a spus: n-o sufoca, dar nici n-o baga in seama. Las-o singura dar tine-o sub supraveghere. Atunci cand simti ca furia te inneaca, simte-te ca o cascada, caci cascada nu poate fi furioasa, ea cade spulberandu-si trupul in cele mai minunate curcubee. Si nu uita un lucru: “daca li se cere putin, oameni se plictisesc. Daca li se cere prea mult intra in panica. Fericirea apare in acea zona foarte delicata dintre plictiseala si panica." Atat mi-a spus si a disparut. S-a prelins in ceata amintirilor. Zona dintre plictiseala si panica, suna ca si zona dintre degetul mare si aratator sau ca orice alta tampenie care poata sa-mi treaca prin cap. Cascada. Sa ma simt cascada, sa ma scurg cascada, sa ma spulber cascada. Dar oare lacrimile mele vor fi de ajuns ca sa implineasca rostul cascadei? Oare iubirea ce se revarsa din inima mea va reusi sa umple de curcubee zonele intunecate ratacite intreplictiseala si panica. Cu toata indoiala care pune stapanire pe mine imi aduc aminte de bucuria pe care o simt de fiecare data cand pot sa sadesc samanta unei noi schimbari, caci, dupa cum afirma toti specialistii fiecare furtuna porneste de la o samanta, fiecare uragan isi are inceputul intr-o farama de soare ce priveste piezis valurile lenese ale oceanului, lasandu-si sufletul, sa se inalte, aburi usori care rastignesc curcubeele in genunea fara de caldura a inaltimilor. Sunt soare? Sunt abur? Sunt doar EU.
persona e o trupa faina din t - de Bita Marcela la: 11/11/2005 14:59:29
(la: Ce muzica ascultati in ultima vreme?)
persona e o trupa faina din timisoara.au si site.asta pt ca am vazut ca scrii de kumm.vocalu de la persona e solicitat acum d kumm
#86741 (raspuns la: #86699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe linga kumm mai e o trupa d - de Bita Marcela la: 11/11/2005 14:50:07
(la: Ce muzica ascultati in ultima vreme?)
pe linga kumm mai e o trupa din timisoara persona ii zice.vocalu din persona e solicitat acum in trupa kumm.au si site.
#86745 (raspuns la: #82826) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o fata cu trup de felina , do - de canin la: 02/12/2005 18:52:55
(la: Ce doriti sa va aduca Mos Nicolae anula acesta?)
o fata cu trup de felina , docila dar cu privire si ganduri perverse . cer prea mult ? :)
".. a aburit-o de-a binelea! - de Daniel Racovitan la: 14/12/2005 15:25:41
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
".. a aburit-o de-a binelea!
sa-ti fie rushine, netrebnicule!"


ha?

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#95063 (raspuns la: #95014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aho, aho copii si frati Stat - de latu la: 01/01/2006 12:57:59
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Aho, aho copii si frati
Stati un pic si nu mancati
Ascultati intai urarea
Ca-i mai buna ca mancarea...:-)))

Un pahar, plin ochi de vin
Spre anisia inchin!
Vinu-i vin cand e si rosu:
Cand s-o destepta cocosu
Sa-mplineasca el, destinul,
Tot ce ti-ai dorit. Veninul
sa ramana-n prag de usa
sa-l manance o capusa.
Si sa intre inauntru
tot ce-n lume e ne-sumbru:
Dragoste cum ti-ai dorit
Soare mandru neumbrit
Tot ce face fericit
Pe un om adanc, cinstit!
Bica - stii tu, filozoful -
Sa gaseasca-n fine osul
Care nu s-o termina
Oricat la el ar rodea...

Ia sunati din zurgalai
sa gonim pe toti cei rai...

"M" e - luand-o alfabetic -
Dupa "A". Deci suna logic
Sa inchin acum cu maan
Inainte de chiolhan...
Ridic paharu-n a ta casã,
(Cã stã pe margine de masã...:-))))
Nu, nu de aia! Ci mi-e bine
Sa stiu ca-n text ca si in rime
De-o iau cumva pe aratura,
Sau pe-o absconsa scurtatura,
E cineva ce stie bine
Sa fie chiar "mai rau" ca mine..:-)))
Deci hai si-n anu' care vine
Sa dam de-a dura text si rime
Lasand sextant si vant de-oparte,
Hranind trairile ne-moarte
C-un mix din azi si altadata.
Ce zici? Te prinzi in joc surata?

Ia sunati din zurgalai
Sa rasune culmi si vai...

Nu ca-s in leat cu-analfabetzii,
Dar m-am tinut si de conventzii:
De-aceea "ladys first" gandind,
Intruder vine-acum la rand...
Exista clipe care dor,
Insa si vorbe ce nu mor,
Acorduri scrise-n mi minor
Si oameni ce le prind din zbor...
Pe fondul vorbelor "din zbor"
Aorta prieteniilor
Pulseaza-n ritm linistitor
Un elixir nepieritor...
Si nu-s atoatestiutor
Dar stiu ce pretios izvor
E cel al elixirelor...

De-aceea-un gand multumitor
In clinchetul paharelor
Inaltz si-nchin golind o cupa
Pentru Intruderul din trupa!
(Si pentru budigaii lui...
Ti i-ai luat din papushoi?..:-)))..)

Ia sunati din zurgalai
Zurgalaii cei de soi...

Si in incheiere-as vrea
Sa trimit in cafenea
Un gand bun cu sanatate,
Fiecaruia in parte.
Bucurie, fericire,
Bunastare, implinire
Anul Nou sa iti aduca.
Norii faca-se naluca,
Soarele sa straluceasca,
Iar cafeaua cea domneasca
Ce-i servita-n cafenea
Sa ramana tot asa:
Calda, aburind si buna,
Antidot de matraguna
Ce din cand in cand destinul
Ne-o mai picura in vinul
Denumit conventional
"Viata mea" sau "Ideal"...

LA MULTI ANI! Si zurgalai
Sa rasune peste vai...
Sufletul este nemuritor - de goanga la: 30/01/2006 08:47:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Eu cred cu tarie in ideea ca sufletul este nemuritor. Sufletul e pana la urma ceea ce suntem noi cu adevarat, trupul este doar coaja, invelisul in care traieste in lumea asta. Pentru cei ce nu cred inca, cei care refuza sa creada asta as vrea doar sa le sugerez sa citeasca putina literatura paranormala, sa afle mai multe de la cei care aflati in coma profunda sau in moarte clinica au avut privilegiul zic eu, sa-si vada propriul suflet ca pe un abur ridicandu-se din corp, au avut poate norocul sa-si priveasca propriul trup, iar apoi sa revina la viata si sa ne povesteasca ce-au trait. Alte argumente, Biblia, unde se tot vorbeste despre nemurirea sufletului, sau cartea Sic Cogito a lui P.B.Hasdeu in care dezbate pe larg acest aspect, aducand drept argumente rezultatele pe care le-a avut in timpul sedintelor de spiritism, dupa moartea Iuliei Hasdeu, care i-a dictat mai multe poezii, planul Castelului si chiar o partitura, o piesa pentru pian. Ar mai fi de adaugat marturiile unor oameni, care supusi la sedinte de hipnoza si-au amintit despre vietile anterioare, povestind cu amanunte ce-au fost, unde au trait, etc., precum si sentimentul unora dintre noi, care aflandu-ne intr-un loc in care n-am mai fost niciodata, sa ne dam seama ca de fapt cunoastem acele locuri.
... - de dana_white_flag la: 17/04/2006 11:50:52
(la: Să pleci ...)
sa pleci ... sa ramai ... cum e mai bine? ... cine stie? ...
dar nu te teme ... raspunsul vine din tine ...
fiecare cuta de pe obraz inseamna si intelepciune in plus ... si lacrimile curg de dorul iubirilor si a viselor ... stiu ca doare ... dorul ... si infrangerea ... si dorinta ... si amintirea ... dar ...
si patul lui Procust face parte din viata ... este o iubire a trupurilor ... si e firesca ... stiu ca nu ajunge si pentru suflet ... dar e un semn bun cand ne dorim mai mult ... cand ne razvratim ... cand tanjim dupa afectiune si tandrete ...
uneori ma gandesc la un alt mod de a iubi ... poate e traznit .. dar ... o iubire care sa atinga sufletul ... nu si trupul ... ma rog ... cred ca avem nevoie de asta din cand in cand ...
hmm ... genunchi raniti intr-un urcus catre tine sunt poate lucrul cel mai bun ... cata vreme te tarasti in incercarea de a te (re)gasi inseamna ca nu e loc de resemnare ... e durere ... e lupta ... dar nu resemnare ...
uneori sa pleci e o solutie ... doar uneori ...
stii tu ... vorbele nespuse ... intamplarile netraite ... imagini care ne fac sa tresarim ... sunete care ne intorc mereu catre acelasi lucru ... toate astea ne ajung din urma ... si e greu ...
e mai greu sa-ti doresti sa se fi intamplat si sa te intrebi cum ar fi fost ... rasuflarea omului drag ... si aburul din priviri ... si poate lacrimile ... off...
fa in asa fel incat sa le transformi in intamplari de viata ... si-n amintiri reale ... intinde mana ... spune cu glas tare "ramai" persoanei pe care ti-o doresti alaturi ... chiar daca va fi doar pentru o vreme ... respira ... traieste ... iubeste ...
iti e dor de dragoste cu D mare ... si spui asta atat de frumos ...



"There will be no white flag above my door" - dido
"Un om bolnav este numai trup ?" - de sarsilovici la: 27/04/2006 16:04:28
(la: "Un om bolnav este numai un trup'')
durere?! toti ne-am lovit si ne-a durut! toti suntem intimidati de cineva care ne ameninta cu bataia pentru ca ne gandim la durere! poate doar atat ne ramane in fata durerii, credinta! Credinta ca Cineva se va indura de noi si nu va mai lasa nervii sa-si transmita impulsurile. e greu sa te stii bolnav.suferind de o boala care implica multa durere si suferinta si clipe de agonie constienta si nopti fara somn si spaima.... ce o fi in sufletul unui bolnav in afara de suferinta care i se poate citi pe chip?.. poate bolnavii fericiti viseaza, spera, la liniste, la o viata fara presiune, fara fiori... Am vazut suferinzi..Am petrecut la groapa oameni rapusi de boala.. Am simtit si miros de putreziciune langa un om inca viu... stau si ma gandesc care ar fi sensul propozitiei:" Un om bolnav este numai trup!". Suferinta care ne macina este cea a trupului. cand suntem suferinzi de suflet si totodata bolnavi tot o miscare mai nefericita ne aduce aminte doar de suferinta fizica.... Cine e tare in fata durerii? Nu stiu. Cu totii am vrea sa fim tari in eventualitatea durerii surde... Incerc sa-mi imaginez o durere care nu te mai lasa, o durere a tot ce sunt, a tot ce se vede din mine, toti nervii pulseaza si se cearta si provoaca accese si contractii dureroase... e groaznic.. cel putin asa cred credinta poate ramane singurul drog de alinare a suferintei... Poate ca si El ne imaginam ca suferim pentru ceva, pentru pacate, pentru greseli, pentru prostia noastra, a altora, pentru o aleatorie distributie a ghinionului si norocului... sunt spitale in care bolnavii sunt doar trupuri pe care chirurgii le opereaza si taie si cos si inteapa cu ace sterile...Toate astea pentru ai vindeca...incerc sa ignor ca ar fi rautate in noi..Poate toti am fi solidari si am incerca sa alinam suferintile celor de langa noi, a celor parasiti de soarta.... Din pacate nu traim intr-o lume idilica si totusi bolnavul ramane la un moment dat cu singura lui sora :durerea... daca ajuta pe cineva aflat intr-o stare de durere si suferinta fizica indemnul meu, va sugerez o visare: "Plaja pe malul marii...cer senin..apa calma, zumzet de valuri linistite care mangaie firicelele de nisip...Tipete de pescarusi..Soarele arunca usor o caldura care nu are nimic de a face cu o stare febrila..ma plimb pe acest coltisor de Rai..imi tarai usor picioarele prin nisip..grauntele de piatra ma mangaie fara a ma ranii, intalnesc scoici de forme ciudate si care imi poarta imaginatia catre cele mai incantantatoare talismane...arunc o meduza in apa..culeg o alga si imi incing cu ea o incheietura..Simt mirosul marii si al caldurii placute si al nisipului caldut si ma simt liber si pleoapele le inchid si vad prin ele roseata luminii soarelui..deschid ochii , privesc spre cer si parca vad ingerasi zglobii coborand la mine, si sunt asa micuti si dragalasi si vocile lor nu au nimic strident... si piciorusele lor ating nisipul ma inconjoara si parca imi transmit din voiosia lor si parca ma inunda bunatatea lor si ma fac sa ma simt si eu inger si ma fac sa privesc in jurul meu si sa vad tot cu ochi calzi si buni.....'
val PĂCATUL ANCESTRAL de V - de val manescu la: 03/05/2006 06:49:00
(la: Sa ne amintim de copilarie si trasnaile pe care le faceam!)
val
PĂCATUL ANCESTRAL
de VAL Mănescu



Cînd am ucis pentru prima oară, cred că aveam vreo cinci ani. Am făcut-o mai mult din spaimă, decît din sadism. Dădea din picioare ca apucatul, doar-doar o scăpa din strînsoare. L-am lipit de gardul lui Ichim şi i-am înfipt cu putere în spate, printre elitrele chitinoase, un ac de siguranţă care i-a perforat abdomenul. Continua să se zbată. Brusc mi s-a făcut frică şi mi s-a năzărit că nenumăraţii lui fraţi i-ar putea sări în ajutor. Am luat un bolovan şi l-am lovit pînă cînd n-a mai rămas din el decît un lichid albicios în care pluteau fragmente maro de tegument cuticular. Cred că am ţipat de emoţie şi de scîrbă. A apărut ca din senin, maică-mea, mai speriată ca mine. Mai întîi m-a mîngîiat, apoi m-a altoit părinteşte la fund, ca să ţin minte să nu omor niciodată o vietate, nici muscă, nici cărăbuş, că drept de viaţă şi de moarte asupra a tot ce mişcă pe pămînt, numai Dumnezeu are. Poţi să faci tu un cărăbuş? Numai ce poţi face tu, ai voie să distrugi, băiete! Altfel, e mare păcat.
Cu altă chelfăneală m-am ales, nu mult după asta, cînd am adus acasă un briceag cu mîner argintiu în formă de peştişor. Îl găsisem în iarbă, dar briceag ca ăla nu avea decît Nicu Paşcu. I-l cumpărase taică-su, ceferist, de la Focşani, şi el era tare fudul, pe de o parte pentru că taică-su era singurul tată de pe strada noastră care ştia să pornească o locomotivă cu aburi, iar pe de alta, cu tăişul cuţitaşului atîrnat mereu la brăcinar. Cînd rămînea fără săgeţi la arc, era singurul dintre noi care şi le putea face repede din draniţă sau din ramuri de salcie. Toţi visam să ne facem mari şi să ajungem la Focşani, să ne cumpărăm şi noi bricege-peştişori şi să mergem ca Nicu pe mijlocul străzii, bălăngănindu-le de lănţişorul legat la curea. Şi să ne facem săgeţi, oricît de multe, de cîte ori am fi avut chef. Trebuie spus că, acum cincizeci de ani, Focşaniul era cam la fel de departe cum e acum Parisul de Bacău.
Am ţinut briceagul ascuns şi am dormit cu el sub pernă. M-am trezit de vreo cîteva ori şi-am verificat dacă mai era acolo. A doua zi, l-am înfipt în pămînt de un milion de ori, am aruncat cu el la ţintă, mi-am sculptat o bîtă dintr-un lemn de brad, mi-am făcut douăzeci de săgeţi, am săpat o groapă pentru bilele de sticlă şi mi-am scrijelit numele pe o scîndură din gardul din fundul grădinii. După fiecare întrebuinţare, îl ştergeam cu batista şi mîngîiam solzii strălucitori ai prăselelor. Era briceagul meu. Aveam briceag.
La masă, l-am scos din buzunar să tai pîinea. Io-te ce-am găsit eu pe deal! – am murmurat mai mult pentru mine. Soră-mea a uitat să mai înghită. Taică-meu s-a uitat pe sub sprîncene, a terminat de mestecat şi-a zis „ I-ai furat briceagul lui Paşcu! Bravo ţie, mă nelegiuitule! Băiatul meu e hoţ! Asta am crescut eu la casa mea: un hoţ, să mă facă de rîsu’ lumii!” M-a altoit, mi-a desfăcut nervos carabina lanţului de la brîu şi mi-a îndesat obiectul de metal în mînă: „Acu’ te duci, îi dai băiatului cuţitul înapoi şi-i spui iartă-mă, auzi, nu pleci de-acolo pînă nu-ţi iartă păcatul!” De bucurie că şi-a recuperat peştişorul, Nicu m-a iertat pe loc. A zis că sunt cel mai bun prieten al lui pe viaţă şi-a vrut să ne facem fraţi de sînge ca-n Huckleberry Finn. Numai că eu n-aveam nici un chef să-mi văd izvorînd sîngele şi i-am zis să amînăm ritualul pînă după Paşte, că eram în post. Iar el a pierdut briceagul la cîteva zile, definitiv. Între timp, descoperisem în pod o Carte de Cetire din anii douăzeci, plină cu pilde legate de cele zece porunci biblice. În paralel, Vică Paisa îmi furniza fascicole din colecţia Povestirilor ştiinţifico-fantastice, alt orizont excitant al imaginaţiei.
Oscilam între concretul imaginar al viitorului şi credinţa în autoritatea supremă a creaţiei divine. Mîncam marmeladă sau halva cu pîine neagră şi învăţam să joc şah cu Costel Bobeică. Apoi am primit cu mîndrie cravata roşie de pionier.
Cu timpul mi-am dat seama că, deseori, o minciunică face mai bine decît adevărul. Învăţam din mers, viaţa. De la cei mari. Bunica îmi tot spunea că e foarte hrănitoare marmelada. Profesorul Alexandrescu m-a învăţat să suflu în trompetă cele trei marşuri pioniereşti, obligatorii pentru demonstraţia de 1 Mai. Dacă nu le ştiai, nu erai om. Prin liceu adoptasem amuzat butada: eu nu sunt mincinos, pentru că nu spun minciuni inutile. Ca orice adolescent, mă grăbeam să fiu bărbat şi pufăiam din ţigară în pauze, trăgeam cîte o votdcuţă după ore, îmi poftea trupul după dragoste muierească. Păcătuiam nonşalant, mai mult cu gîndul, şi mi se părea că n-am să fiu niciodată pedepsit pentru asta.
La organizaţie, americanii erau nişte ticăloşi, sovieticii erau deştepţi şi umani. Numai că, americanii aveau Corvette Sting Ray frumos şi Cadillac Eldorado alb, iar ruşii aveau Volga neagră şi Moskvici urît. Din est venea lumina corurilor revoluţionare alb -negru; din vest, Elvis era vesel color la Acapulco şi se săruta panoramic pe gură cu iubita lui. Apoi ni s-a administrat nechezolul din Codul principiilor şi echităţii socialiste, impunîndu-ne în fals sfinţenia ideologică. Dogma din noua biblie stabilea că noi suntem bunii şi capitaliştii sunt răii, iar noi ne întrebam mereu cum naiba, dacă la noi e atît de bine şi la ei atît de rău, de ce la noi e atît de rău şi la ei atît de bine ?

Nu ştiu de ce, dar am senzaţia că, de cîţiva ani plătim facturile nelegiuirii: pentru cincinale şi revoluţie, pentru Bancorex, inundaţii, Iliescu, mineriade, molime, Cernobîl, Cîntarea României, Năstase, Vîntu, Băsescu, Becali, şi pentru alte şi alte catastrofe pe care le-am declanşat în timp, oridecîteori am luat în deşert legile sfinte ale onoarei, cinstei şi respectului, ca nişte oameni fără Dumnezeu, dintr-o ţară fără Dumnezeu.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...