comentarii

turgheniev prima iubire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
prima iubire - de princess la: 27/01/2007 19:44:07
(la: Prima iubire nu se uită niciodată)
prima iubire nu se uita niciodata,dar nu intotdeauna iti amintesti de ea cu placere.Eu,de exemplu,m-am apucat de fumat din cauza primei iubiri,a fost mai degraba un pariu,si de atunci sunt aproape 5 ani.De cate ori imi aprind tigara imi amintesc de prima mea iubire...Nu intotdeuna se si indeplineste,dar totusi e un sentiment frumos,pur..
#171506 (raspuns la: #127294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prima iubire - de hermina la: 16/02/2007 19:55:05
(la: Despre iubire)
Doriti sa va reintalniti prima iubire?Iubirea pe care nu o veti uita
niciodata?Nu conteaza daca sunteti casatorit, vaduv sau divortat.Noi va
vom cauta prima iubire si o vom aduce sa va intelneasca.
Pentru toate astea, noi suntem solutia.Emisiunea ''Prima iubire'' va ajuta.
Contactati-ne la nr. de tel: 021/2207326 ; 0728983603
Sau la mail: hermina@zucchero.ro
Ultimele carti - de acna la: 15/10/2004 00:09:16
(la: Care sunt ultimele 5 carti pe care le-ati citit?)
Ultimele 5 carti sunt foarte diferite unele de altele dar mi s-au parut minunate:
Alchimstul - Paulo Coelho
Quo vadis - Sienkiewicz
Prima iubire - IS Turgheniev
Padurea norvegiana - Haruki Murakami (este ...altfel)
Doctorul - Noah Gordon (este o scriere densa se te tine legat de filele cartii pana ce o termini... si apoi te simti dezamagit:s-a terminat!)
Ancutzel
iubire ? - de Mircea-Mihai la: 10/12/2005 19:24:08
(la: iubire? acum serios vorbind...)
iubirea incepe cu a te iubi pe tine insuti. Numai dacä tu te poti iubi poti da iubire mai departe respectiv esti capabil de a primi iubirea altcuiva. Iubesti cu adevärat cind prin ceea ce faci produci bucurie/fericire partenerului si bucuria/fericirea lui te bucurä si te face fericit pe tine. Cred cä exemplul cel mai bun de iubire e dragostea de mamä pentru copilul ei. Cind doua persoane se pot iubi reciproc cu aceasta intensitate, profunzime, neconditionare... atunci se poate vorbi de iubire. Iubirea nu inseamnä posesiune, conditionare, comparare. E o istorioarä veche, cred cä a lui Platon sau Plinius, care povesteste despre inceputurile vietii cind nu exitau bärbati si femei ci numai o fiintä ce incorpora ambele sexe pinä cind zeii au despicato cu o spadä in doua creeind in asa fel barbatul si femeia, yin si yang care de atunci au inceput cautarea reciprocä pentru a se reuni si a forma intregul, armonia. Viata e deci cäutarea jumätätii, nu e de loc usor, citeodatä obosim sau pierdem räbdarea sau ne läsäm inselati de jocul hormonal sau de intelect si ne legäm de perechea gresitä, important e sä fim sinceri cu noi insäsi si sä avem curajul de a recunoaste greseala si de continua cäutarea...in viata asta sau in cealaltä sau in cealaltä...vom intilni a noasträ jumätate si cind o vom intilni vom stii din prima clipä cä ea este: färä vorbe, färä dorinta de posesiune, färä pretentii sau conditii...
o poezie de la 16 ani, pentru prima iubire. - de ccm37 la: 05/12/2009 18:47:07
(la: Hai sa-ti dedic o poezie )
Aşa, cum mă vrei

M-am îndrăgostit de tine,
Chiar dacă nu credeam.
Doar inima ştie cum e bine,
Doar tu şti cât te iubeam.

Într-un concert stelele cântă,
Luna le este dirijor.
Atunci când îmi eşti iubită,
Totul este atât de uşor.

Uşor ca o rază de soare,
Ca un fluture ce nu moare,
Ca o picătură de rouă,
Aşa de bine ne este nouă.

Şi de restu' nu ne interesează,
Inimile noastre valsul iubirii dansează.
Pe cele mai înalte culmi ne ridicăm,
Un cântec de iubire cântăm...

Cântăm ca o privighetoare,
Cântăm pentru orice floare,
Cântăm pentru bunătate,
Cântăm despre toate.

Despre viaţă şi iubire,
Despre moarte şi trădare,
Despre cântec şi poezie,
Despre fericire şi cât doare.

Că uneori nu suntem împreună,
Că ea atunci nu poate să-mi spună,
Tot ce simte şi trăieşte,
Nu poate auzi cum inima mea o doreşte.


Aşa, cum tu mă vrei eu sunt,
Sunt o creatură unică pe pământ.
Pentru tine sunt apă şi soare,
Pentru tine sunt foc şi mă sting în mare.

Sunt un arlechino jucăuş,
Pentru tine sunt ca un urs de pluş.
Sunt a ta stea când restu' apun,
Sunt al tău cântec ce-ţi tot spun.

Că te iubesc pe tine dintre atâtea femei,
Că mă transform în tot ce vrei.
Că tu mă iubeşti, că mă doreşti,
De ce nu vezi, de ce mă ocoleşti?





Sper sa va placa... iar pentru cei care se grabesc sa critice, mai bine sa taca, nu intereseaza pe nimeni parerea unor frustrati. :)
latu - de INSULA ALTUIA la: 12/06/2010 14:24:11 Modificat la: 12/06/2010 14:31:01
(la: Personaje literare)
Turgheniev,pe strada aceea am copilarit imi amintesc de cartea lui,prima iubire si fum,nu mai stiu personajele vorba ta trecu mult timp.
Tot in primetru acela era strada Leningrad care acum se numeste Sorin Titel ,am cumparat Femeie iata fiul tau ca se dadea la pachet cu Qvo Vadis da n-am citit-o:)
#549347 (raspuns la: #549343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prima felie - de adina.petre la: 26/02/2013 14:08:26
(la: Ultimul monolog)
Isi amintea de toti colegii lui, de Sergiu, tipul oarecum gay care era tot timpul epilat pe picioare si care mirosea ca o fetita de 10 ani care a gasit parfumul mamei; - imi place pasajul de debut, amuzanta descrierea. as inlocui cuvantul subliniat cu atlceva, poate 'aparent', poate chiar 'cvasi' sau poate chiar cu expresia 'cu o orientare sexuala cel putin incerta', ceva in genul. :)

sau de Oana, tipa care era obsedata de un oarecare star pop, avea coperte, pixuri, agrafe, tricouri, abtibilde, genti si tot felul de dracovenii cu fata tipului. - 'vedeta' e cuvantul. :)

Mihai si-a amintit si de Maria, de ochii ei plini de lumina, de rasul ei dragut, de bratarile ei colorate, de parul ei auriu, de plimbarile pe care le facea cu ea pana la chiosc ca sa cumpere tigari la bucata, de coltul scolii unde stateau in fiecare pauza si aveau discutii care mai decare mai interesante. Mihai iti aduce aminte ca era indragostit nebuneste de Maria, dar nu a avut curajul sa i-o spuna, - deja imi dau seama ca maria e diferita, se schimba registrul, isi aminteste despre ea detalii afective, chiar simt ca a tinut mult la ea, si chiar a apreciat timpul petrecut cu ea - fie el si pret de o plimbare pana la tigari. buctica asta o las neatinsa, doar o evidentiez ca fiind buna trecerea :)

isi aminteste de Vlad, tipul din a patra banca de pe randul de la usa, tipul care i-a adus intr-o zi Mariei un buchet de flori, tipul care a indraznit sa actioneze, tipul care i-a furat prima iubire... - sublinierea mi se pare redundanta, nu ma intereseaza unde statea vlad, e un detaliu care nu ajuta cu nimic. ce urmeaza insa, e relevant si trebuie pastrat. eventual as zice si ceva urat despre vlad, l-as numi cumva 'lungan', 'grasan', 'obosit', ceva care sa arate frustrarea lui mihai la adresa lui vlad. :)

Mihai isi aminteste si ar dori sa se intoarca in timp si sa faca ce trebuia facut, dar e prea tarziu. Dintr-o data, Mihai aude o muzica placuta urechii si se trezeste. - cate sunete 'si' ai numarat in doua propo-fraze? :)
#642658 (raspuns la: #642628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in sfarsit... - de crinuf la: 02/03/2004 02:46:39
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
adica in sfarsit dau peste cineva care...Dorian Gray
sa va spun eu ce inseamna "marcat"(a propos de reprosurile lansatorului de conferinta):
am citit "Portretul..." la 13 ani. Dupa ce am terminat ultima fraza, desi cartea am digerat-o, nu am citit-o pe nerasuflate, am ramas incremenita, cu cartea in aceeasi pozitie de final de poveste vreo ...mi s-a parut un veac... tin minte exact, la nivel,de senzatii momentele acelea, nu stiu de ce, poate datorita revelatiei. Apoi am mai citit finalul-cateva pagini- inca o data, si-nca o data. Si cartea inca o data.
Si de/atunci am inceput sa citesc. Pentru ca, am uitat sa spun. Pana atunci nici nu stiu daca si cat citisem cu adevarat... In cei mai realisti termeni cu putinta Atitudinea mea fata de CITIT s/a schimbat, de fapt, nu, a INCEPUT.
Nu ma intrebati de ce . Acum nu o consider cea mai buna carte, asa cum poate va asteptati ca, intr/un soi de subiectivism prelungit peste ani, sa o declar. Nu, dar a fost prima carte. Cu tot ce ar putea insemna asta.
Ca o prima iubire.
#11088 (raspuns la: #6676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Dorian-prima iubire - de ygrec la: 03/03/2004 10:20:08
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
corect
#11225 (raspuns la: #11088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
m-am reintors fiindca imi fac - de miramash la: 09/04/2004 04:30:23
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)
m-am reintors fiindca imi face o mare placere sa vorbesc cu tine arcturus si vad ca ai reluat o idee pe care incepusem innainte sa o "dezbracam".

In existentza umana existe citeva limitari fundamentale, care ne definesc. Una este timpul care ne obsedeaza, toate mintzile luminate au incercat sa-l combata, sa-l stapineasca si pina in ziua de azi nu stim cum. Calatoria in timp ne fascineaza nu ca simplu experiment stiintzific ci pentru ca tozti suntem programatzi sa traim un numar de ani si incercam cu disperare sa desfacem aceasta limita umana. Singura calatorie in timp care ne este accesibila este memoria, amintirile care domina viatza umana, primii pasi, mama, prima calatorie... prima iubire. Sunt amintirile care dupa ani si ani ne fac sa plingem sau sa ridem. Putem schimba o multzime de lucruri azi, miine dar niciodata IERI. Ieri era astazi acum o zi dar intre timp...
Totzi iubim perioada asta de 15-25 pentru ca este cea mai lipsita de constringeri si de responsabilitate( ma refer la constringerile sociale nu la ce blugi am sa port sau cine este cool sau nu - munca ca mijloc de existentza, raspunderea fatza de o familie, materiala si psihologica, educatzia copiilor, bunastarea parintzilor...). Este perioada in care suntem preocupatzi numai de noi, avem tot timpul din lume numai pentru noi, constientizarea mortalitatzii nu s-a petrecut inca (decit inncazul depresivilor...) deci timpul nu este inca o limitare. Dupa aceasta perioada, poate inconstient pentru un numar de ani percepem o schimbare, un fel de inceput al numaratoarei inverse. Incepem sa intzelegem ca timpul nu mai este cu noi ci impotriva noastra, nu mai putem incepe lucruri noi, nu mai putem schimba profesia, nu mai putem face studii pentru a recupera ceea ce am abandonat cu ani in urma fiindca perceptzia lumii fatza de noi este diferita. Suntem consideratzi orice numai tineri nu fiindca tineri sunt altzii. Este rindul altora sa fie tineri! Este ca un joc in care nu te potzi intoarce niciodata inapoi.
Si am sa-tzi spun un secret. Peste 10 -15 ani ai sa-i privesti pe "tineri" si ai sa te intrebi ce s-a intimplat, de ce nu mai esti unul de-al lor, de ce te trateaza ca pe un "inamic" care nu intzelege nimic si le aduce mereu aminte ca sunt "prea" tineri!

Viatza nu este sluta, viatza este asa cum o facem si de cele mai multe ori nu arata rau de loc, depinde de o multitudine de factori de care suntem mai mult sau mai putzin responsabili.
Cind ne uitam in urma nu spunem viatza mea a fost pina acum mizarabila ci doar "daca as fi facut ... ar fi fost mai bine. Daca! Stim cu totzii ca daca as fi facut nu stiu ce poate ca tot nu ar fi fost mai bine, poate chiar mai rau dar este modalitatea umana de a visa. Daca nasul Cleopatrei ar fi fost mai mic,...
Poate peste 4 luni ai sa-tzi spui, daca nu mi-as fi pierdut timpul pe siteul asta as fi intrat la facultate... etc poate, cine stie dar sunt sigur ca ideea de a-tzi imagina ce ar fi fost daca ne stimuleaza pe totzi. Desigur ca exista regrete pentru o multzime de lucruri in viatza dar asta nu inseamna ca a visa de a fi tinar dinnou vine dintr-o frustrare profunda. Este mai degraba o cochetarie.


Woody allen cred spunea ca "viatza este o boala mortala transmisibila prin sex".
The child in all of us - de Little Eagle la: 26/05/2004 15:03:14
(la: Viata e o joaca)
Draga si scumpa sora,

Am 48 ani,caut intelepciunea,poate uneori sunt mai matur,dar de cele mai
multe ori sunt copil,I'll Be forever un teenager.Chiar si la 70 ani,daca apuc acea varsta,depinde cum imi e scris de soarta.
Sotia mea ma considera a little boy,dar si ea se comporta ca un copil mereu si avem intre noi tot felul de vorbe si fel de comportament ca de copii si parerea mea e ca este bine.
Trebuie sa fii ceea ce esti si sa faci ceea ce simti in viata.
Cine la varsta mea umbla imbracat doar cu jeans si poarta t-shirts cu jimi Hendrix,Ozzy Osbourne,Black Sabbath sau AC/DC,sau Who??Cu par lung in plus??
Asa vad lucrurile.Ai dreptate in textul tau.
Dar desigur ca trebuie in viata sa-ti asumi anume responsabilitati care nu apartin varstei copilariei,familie etc.

Cred ca cele mai frumoase momente din viata ce am avut au fost in copilarie
,nu te gandesti decat la joaca,nu-ti pasa de plati si datorii si credit cards.
la fel si in liceu sau la colegiu ori facultate.
dar personal inca pastrez in mine copilul ce am fost mereu.Cum poti sa-l alungi din tine?Ar fi nenatural firii umane.

E bine sa fii copil,inseamna sa razi,sa te joci sa ai prima iubire,sa ai cosuri pe fata,sa crezi ca devii matur...dar de fapt nu esti inca insa crezi ca esti mare stiutor si filosof al vietii.
E parte din viata un anotimp al vietii.
Iubeste primavara vietii draga surioara,bucura-te de ea in fiecare zi,traieste clipa,a trai din amintiri uneori e bine,alteori nu este.
Ai 24 ani,am fost si eu candva 24 ani si tot copil am ramas.

Cand iti scriu acum am din nou 24 ani,nu-i asa ca life is beautiful?
Te iubesc mult si te ador,esti sora mea de suflet,

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)



































- de (anonim) la: 11/10/2004 19:06:45
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)

Marea Iubire e intr-adevar una singura in toata viata... nu ai cum sa o ratezi decat daca esti un las si nu CAUTI!!!!DOAR DACA NU VREI SATI DESCHIZI INIMA!!!de exemplu eu am cunoscut o fata de 1 an si 2 luni...invatam la scoli diferite ,orase diferite, la DISTANTA de 200 km unul de altul.Ne intalnim da 2-3 ori pe semestru!!!e ffffffffffffff greu!!!!!!!!dar trebuie sa lupti si tre sa ai incredere,SA O/IL IUBESTI!!!!
Unii zic ca prima iubire e si primul esec dar nu ca marea iubire tre sa fie numaidecat un esec!!asta depinde de fiecare in parte!!
nu pot sa iti zic cum iti poti da seama!dar stiu ca ,in ce ma priveste pe mine,daca ea nu e marea iubire atunci inima mea ma minte!!!dar nu cred asta!!
nu poti sa il invinuiesti pe el,ptr ca e fff greu sa iubesti pe cineva care e la departare mare de tine!!!DAR ASTA NU INSEAMNA CA NU E POSIBIL!!!!!
Libertatea - un elixir plin de reacţii adverse - de SB_one la: 16/11/2004 21:31:19
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
“ Cu un glonte în ceafă” îşi şoca publicaţia Spiegel de curând publicul. Atras de un asfel de titlu dramatic, cititorul putea afla amănunte despre cariera criminală a unui tânar rus. Ajuns aici în Germania, Eugen N. a devenit în scurt timp şeful unei grupări internaţionale criminale, care are deja şapte oameni pe conştiinţă, dacă se poate vorbi de vreo conştiinţă în acest caz.


Sursa: Spiegel Online

Eugen N. a şocat autorităţile prin lipsa de scrupule dovedită şi energia criminală dezlănţuită la vârsta de 20 de ani, când alţii abia întâlnesc prima iubire.

Tânărul rus nu este o excepţie, ca el sunt mulţi, cu un trecut şi prezent mai mult sau mai puţin dramatic şi cu un viitor dedicat “drumului strâmb”. Anul de cumpănă din istoria Europei, 1989, a deschis multora, larg, porţile înspre libertate. Numai că transferul de bunuri, oameni şi informaţie între ţările Europei a facilitat şi strecurarea, “mărfurilor negre”, circulaţia drogurilor între graniţe, a deschis portiţa din spate a mafiei internaţionale spre o piaţă nouă: copiii comunismului, adolescenţii perioadelor de interdicţie, tinerii aflaţi după “ perdeaua de fier”, flamânzi de nou, avizi de senzaţii tari. Pentru că nu scrie pe fruntea nimănui “bun” sau “rău” au ajuns destule elemente criminale din est în El Dorado-ul mafiei – Occidentul. Urmările nu se lasă mult aşteptate.



http://www.rom2.de/pietre.php?name=News&file=article&sid=208
#28951 (raspuns la: #28944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tudor-Cristian Lucifera Daniel Racovitan... - de om la: 26/04/2005 19:31:51
(la: Doua Romanii)
Hei dragilor romani de pretutindeni...subiectul este deosebit de interesant si COMPLEX. Daniel Racovitan a pus un punct pe « i », dar eu zic ca mai trebuie un pic « intarit ». Asa ca as adauga la lista lui Daniel : cei 7 ani de acasa, varsta cand ai plecat de acasa, motivul si/sau deschiderea.
De regula, daca cineva a plecat dupa liceu sau facultate deja este un pic cam "tarziu" deoarece este plin de cultura si traditia mioritica si de ce nu cu « Ani de liceu cu emotii la romana….etc » cu tot ce vine : prima iubire, independenta de a calatorii, etc. Toate acestea lasa o amprenta greu de sters.
Cred ca aceasta categorie de persoane chiar daca sunt « afara » incearca sa prezerveze ce au si sa-si faca o scara de valori cu ce au si cu ce vor avea. Aici cred ca este important de mentionat deschiderea si motivul.
-Daca se vrea ciupelea…veni, ciupi, uschi…avem exemple cu duiumul in ziare ; niciodata nu se vor intergra pentru ca deja nu au background-ul cultural romanesc (vine la pachet cu mentalitatea ;-).
-daca se merge pe un plan curat tip : stau o vreme, muncesc pe branci-poate mai vad si ceva intre timp- si apoi ma intorc acasa ; cred ca aceste persoane sunt ambitioase si isi cauta un destin cu locul unde au baut pentru prima data apa. Cred ca schimbul cultural cu noua societate este benefic tuturor (dar nu o sa prea auzim in ziare ;-)
-apoi sunt cei care vor sa plece definitiv (STIU DEJA)…aici am probleme…pentru ca majoritatea sunt dependenti de ceva-ul care pleaca (ex parinti, rude, etc) si mai sunt cativa care au o motivatie puternica (numai Dunezeu stie ca este aceasta). Cred ca aici intra si cei care isi urmaresc o anumita cariera si care au incercat sa o faca acasa si nu au sorti de izbanda (cel putin asa cum si-l viseaza). Cred ca aici pentru unii traditia se va estompa cu noua generatie, iar pentru altii se va exacerba (vor cauta sa ia contact cu diaspora).
Oricum lista cu exemple si motivatii este deschisa…discutiilor.

Despre romanii de acasa…bineinteles ca ospitalitatea celor dragi este inainte de toate si normal ca nu o sa-i primesti pe cei dragi cu sushi si saki. Bineinteles ca atunci devenim in PARTICULAR mai romani si ne mandrim cu ce suntem si avem. Pe strada nu ne lovim de sufletul romanesc si de o societatea cu tarele ei (fostul eu ma fac ca muncesc si ei se fac ca ma platesc care acum este transformat in « jmecher baiat de baiat »). In aceste tare se include balcanismul cu sa moara si capra vecinului. Era sa spun spre nenorocul (dar parca m-a apucat lehamitea de stat pe vine si bocit) asa ca reformulez, ACUM societatea nostra este in schimbare si aranjare. In timp o sa avem si noi ordinea, respectul si politetea (uneori fortata, ce este drept) occidentala.

Sa fim cinstiti cu noi si sa vedem ca suntem o societate un pic inchisa si bazata pe "dreptul continuitatii"…si asta se poate vedea si in acest forum ; a se vedea raspunsul lui Tudor Cristian catre lucifera: » Atentie, insa : noii veniti nu inteleg la inceput regulile jocului, si iese cu deranjuri mari daca apar dezbateri... ». Nu vreau sa intru in polemica dar, credem ca noii veniti aduc diversitate in rutina aceluiasi « mediu ».
alex - de cico la: 12/05/2005 10:17:05
(la: iubire? acum serios vorbind...)
Tu ne ceri "parerea", ceea ce pe mine ma intriga. De ce? Fiindca exista iubirea impulsiva si irationala, de care poti sa fugi cit vrei cind o s-apara, dar n-o sa scapi. Indiferent ce "pareri" si concepte aveai mai inainte. Odata ce-o cunosti, o sa fii OBSEDAT de chipul ei, de gestul acela imperfect prin care-si sufla suvita de par blond ce-i ajunge pe buze, de toate imperfectiunile ei mici, dupa care tinjesti de-ajunge sa-ti fie pica pe tine ca suferi ca un fraier si te comporti ca dus cu pluta. Iubirea irationala te loveste cind te astepti mai putin, fara s-o cauti si indiferent de conceptiile sau rinduielile pe care ti le-ai facut in viata.

Tin minte ca m-am indragostit prima data (iubirea preadolescentului insa) prin clasa a 8-a, de-o colega de clasa. Culmea ca si altuia i se intimplase la fel. Mi-am reamintit abia acum, cu conferinta ta, cit de idiot am putut sa ne comportam. Saraca fata, mai mult am hartuit-o decit sa-i facem curte. Dar noi eram de fapt topiti dupa ea.

Am vazut o alta conferinta cu "Marea iubire" (pe care evit sa ma bag, ca-i populata de adolescenti si visatori, si nu vreau sa fiu prea direct cu unele, ca pot sa-i sochez). Marea iubire adevarata ("prima" iubire) a venit insa pentru mine printr-a noua, si-am fost impreuna citiva ani buni. A fost ca-n "Mountains Rousse", ba sus, ba jos, iubirea irationala de care-am scris la inceput. Nici nu mai stiu cum ne-am despartit, cert e ca nu mai stiu de-au fost regrete sau am zis bodaproste, ca prea am suferit mult (dragoste cu nabadai). Insa prima iubire ramine pentru cei mai multi ca o rana deschisa in suflet (si eu nu fac exceptie).

Dar culmea e ca dupa un an-doi mi s-a intimplat ce nu credeam vreodata : m-am indragostit de prietena pe care O APRECIAM. Adica am ajuns intr-adevar s-o iubesc (si mi-am dat seama tirziu de asta) cu trecerea timpului. In mare parte datorita calitatilor ei, felului ei de a fi samd. Adica exista si "iubire rationala", si zau ca nici pe-asta n-am premeditat-o, am constatat-o doar foarte mirat dupa 2-3 ani. Ajunsesem s-o iubesc si nu-mi dadeam seama. De ce am certitudinea asta? Ca mai sintem inca impreuna, dupa atitia ani. (Citi? Nu spun, ca ma dau de gol :-))

Ca sa inchei : nu-ti face planuri pe treaba asta, ca vine de la sine si-ti schimba toate planurile si conceptiile de viata pe care le-ai avut pina atunci. Si eu am petrecut la inceput destula vreme singur si m-am intrebat adesea ce-i aia iubire. Doar ca soarta are grija de noi cind ne-asteptam mai putin. Ca ne face un bine sau rau? Depinde. De persoana de-alaturi, de multe altele...
Romania - de Ivy la: 06/09/2005 04:21:19
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
nu merg foarte des..dar cind merg ma simt bine, foarte bine chiar..Ma simt acasa..ma simt rasfatzata..ma simt in vacantza..ma simt acasa..

Nu am comentarii proaste la ce e acolo..imi place pur si simplu..apoi timpul trece si vreau sa ma intorc in tzara in care traiasc acum..sa ma intorc acasa..un alt "acasa"..ce pot face daca ma simt acasa in doua locuri din lumea asa..

In Romania am amintirile legate de copilaria si adolescenta mea..de parinti..de familie, de prima iubire..deci nu poate fi decit acasa

Aici am amintirile legate de nasterea copiilor mei..de evolutia lor...am familia, am iubirea, am linistea..deci sunt tot acasa.
nostalgia - de donquijote la: 21/09/2005 10:21:31
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
nostalgia fata de 'iepoca' se refera la aspectul personal (epoca din viata care intamplator a coincis cu iepoca de aur), si nu la binefacerile regimului.
ma refer la faptul ca in acea epoca ma trait prima iubire, si a doua, si a treia...poate chiar 'iubirea cea mare' :)
in acea epoca mi-am facut prietenii adevarati, am citit cam 70% din cartile pe care le-am citit pana in prezent, si multe multe altele.
eu am prins numai 2-3 ani de lipsuri 81-84, si personal nu m-au afectat prea tare ca nu aveam copii mici de hranit sa trebuiasca sa ma scol in zori sa prind un litru de lapte.:)
romantism - de rac la: 11/10/2005 18:45:42
(la: Vrei să ne-ntâlnim sambătă seară?)
Timp: sâmbătă seară, pe la 19.00.
Anotimp: toamnă autentică; nu e frig, nu e cald, pe jos, covor de frunze galbene.
Locaţie: DN1, şoseaua Bucureşti-Ploieşti, aproape de Comarnic, imediat după ce laşi Cornu şi intrarea în Câmpina pe mâna dreaptă iar în stânga, podul spre Breaza, într-o cârciumioară.
Atmosferă: şapte mese cu umbreluţe, nu mai mult, dispuse asimetric într-o curticică cu pietriş; într-un colţ, pianul şi vioara, mângâiate de doi ţigani cărunţi; o singură masă liberă, undeva, într-un colţ.
Pe masă: un bucheţel cu flori de câmp naturale, o mini-veioză cu luminiţă galbenă, difuză, scrumiera verde, trei pahare cu un picior, întoarse cu gura în jos, un teanc mic de şerveţele mov.
În frapieră: o sticlă de şampanie demisec, gheaţă.
În aer: muzică discretă de la maeştri serii, toamnă zglobie, cu mici adieri la obraji.
În suflet: prima iubire.
Viata dupa moarte.... - de Bozzy la: 08/01/2006 19:01:18
(la: Viata dupa moarte)
Privire goala in monitor inert. Subiectul emisiunii "Mos Craciun". Vedete, persoane impotante, istorii din copilarie. Pe retina, imi derulez jocul parintilor mei. Mos Craciun.

El exista, el vine si aduce daruri copiilor. Ce zi frumosa, pina in clipa in care am aflat adevarul.
Tropait bezmetic, de copil rasfatat, plinsete si urlete. Intr-adevar, ceva se rupe din tine, ca si prima iubire pierduta.

Si cind ma gindesc, ca si copii mei la rindul lor, vor avea aceeasi suferinta: Mos Craciun, Prima Iubire, si asa mai departe.

Dar sa dea Domnul, sa aiba parte de ele. Probabil este destinul, probabil este suferinta, deceptia, si poate intrebarea de geniu finala :"Care este alchimia de ma doare atunci ...cind sufar ?".

Nu este alchimie, este starea care-i ii asociem cuvintul "suferinta".

Si cu asta basta. Ea exista, deci rebuie avuta...prin toti porii. No ?! Este de aici.

Alt program de TV, imagini anoste, muzica noastra si scalimbaieturile tipice, ale unei societati fara valori.

Alt program, si altul, toate in cird cu multa suferinta; inundatii, incendii, crime, lovituri de stat.

Ah, Doamne, cum ar fi, ca in fiecare dimineata, stirile la un oarecari TWC. Par example ProWC:
Astazi in spitalul Caritas s-au nascut alti 10 copii. Toti sunt sanatosi, au cel putin 2.50 Kg, si sunt plini de viata.

In spitalul Municipal, au fost operati 2 oameni de inima. Sunt in regula, si asteapta cele n zile de refacere.

Nimic din toate astea. Probabil sunt un idealist, si stim cu totii unde duc aceste ...idealuri.

Generic de film ce pare interesant:

"Face-ti asa cum Va spun, si ve-ti avea parte de viata vesnica alaturi de Mine "

Doar o invatatura a lui Isus catre noi pamintenii.

Hmm. Dau din cap. Este clar. Nu ne mai intoarcem. Este povestea cu Mos Craciun.

L-ai vazut pe Isus ca s-a intors ?
Nu. Nici eu.

Viata vesnica linga...El. Este clar si limpede.

Boon. Este insa la fel clar ca aceea Biblie, cine a scris-o nu a facut rau. Este cartea noastra de capatii, si am dovezi foarte clare ca are tot, absolut tot .... Hai sa nu mai vorbesc despre asta.

Sicer, ca multi altii, nu am citit-o. Am citit insa despre ceva minuni, care se intimpla alaturi de ...noi oamenii.

Hm. Tema de moarte ? Tema de viermi ? Tema de gindaci ?
Dar asta insemna viata. Oricare din simturile care imi sunt amintite, insemna traire.

Ceea ce-mi blocheaza gindirea este lipsa simturilor. Evaporarea fluidului ce-mi da suflare, gindire, miscare, si sa nu uitam Descartes; cuget.

Ma intorc la nimicurile invatate din clasa a V-a. Gimnaziul. Hm. In alta era, cu aceste cunostinte, eram considerat eretic. Puteam sa devin, cine stie, poate erou.

Esti redus la o reactie de simplu sau dublu schimb, apar reactiile de reducere, si oxido-reducere.

Si uite ce simplu este, si imediat dam in fizica.
Plecam iarasi de la cinetica, aceea a particulei mici, ne indreptam spre Newton, mai ajungem si la Volta, si ce vreti voi, dar hopaaaa. Ne intilnim cu D-nul Einstein, si discutam despre nivele energetice, si salturi, ca de slatimbanci de pe un strat pe altul.

Hm, oare domniile voastre, a vazut vreun salt de pe nivelul energetic Gindac, pe nivelul energetic OM ?

Nu. Nici eu. Ce pacat. Mai aveam o sansa.
Asa sunt precum copilul care a fost pacalit ceva vreme cu Mos Craciun, si care a descoperit ca totul a fost inutil. Si totusi UTIL.

A fost ceva frumos si idilic, cind stiam ca exista un Mos Craciu. Era ca un desen animat de WaltDisney. Apoi, am devenit eu MosCraciun, pentru copii mei.

Dumnezeu.

Invatatura orientala spune "este ceea ce vezi, si ceea ce nu vezi. Este ceea ce simti, si ceea ce nu simti. Este totul si nimic".

Daca as fii Dumnezeu, cred ca as fii foarte impovarat, si girbovit, de toate problemele; pretul apei calde, locul parcarilor, vecinul de alaturi care asculta manele, s.a.m.d.

"Baiatule ", imi spune tatal ,care cu o luciditate si demnitate si-a acceptat sfirsitul: "Pe Dumnezeu, nu-l intereseaza daca esti bun, sau daca esti rau. Procreezi, esti bun, nu procreezi, nu mai esti bun. Punct".

Asa este. Este legea vietii, si restul este nimic.

"'neata Doamne-Doamne !"
...................
"Stii, tot ce pot sa zic, privind prin prostia mea, este ca-Ti multumesc pentru ceea ce Mi-ai dat. Ma uit cu uimire, la miini, la picioare, la fata. Nu am cuvinte. Daca mi-ai da plastilina, si indeminare.....si nu as putea sa fac asa ceva frumos. "
.....................
"Da, este adevarat, M-ai facut un pic narcisiac, si indr-adevar senzualitatea care am descoperit-o, in dar de la Tine, a fost de exceptie. Dar pot sa Te intreb ceva ?"
.......................

"OK, eu ca eu.....dar Mozart ?"
..................................


"Ce pacat ! A fost asa de putin. Prea putin Doamne !"
#99039 (raspuns la: #31469) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...