turtita umflata

Ultimul lucru pe care-l ştiu e capacitatea ofensivă reală a SUA. Aura de invincibilitate rezultă pur şi simplu din faptul că America a câştigat toate războaiele de care s-a apucat. Ce-i drept după al doilea război mondial a preferat şi adversari pe care să-i poată cafti lejer. Aş fi curios s-o văd atacând China sau mai bine Rusia şi China laolaltă.
Dacă ar ajunge la pământ s-ar găsi o groază de analişti care să explice competent asta şi să pretindă că ei întotdeauna au susţinut teoria colosului cu picioare de lut.
Dar deocamdată stă şi câştigă bine-mersi.
Pericolul terorist, pagubele produse de terorişti? Umflate mediatic pot funcţiona cel mult ca pretexte jalnice pentru deplasările armate ale SUA.

sigur ca terenurile si casele sunt scumpe...cele mai bune afaceri au fost in primii 2- 3 ani dupa revolutie...dupa principiul primul venit, primul servit...
de ce cohorte de italieni, turci, israelieni, bla, bla, bla...? pai, fiecare proprietar- fie el presoana fizica sau juridica are dreptul sa vanda la cel care ofera mai mult...
sa nu ne vindem tara... ca si se-nghesuie multi s-o cumpere...
n-o vinde nici ionescu, nici popescu...ea se vinde pe euro, pe ochi frumosi, pe un santaj acolo, ceva...
ce nivel locativ superior, cand sunt familii cu 3-4 persoane in 2 camere, cand nici sinistratii ramasi de pe urma inundatiilor n-au primit decat niste conserve, niste paturi si niste vorbe umflate...
cecilia are dreptate, am si eu cazuri in familie...bunul luat cu japca de comunisti nu-l poti CUMPARA...desi el trebuie retrocedat, tu ca om cu bun simt, esti dispus sa-l cumperi la pretul pietei, chiar daca ti se cuvine de drept...nu, nici asa nu se poate, traim in balcani, in romania...
hai mai bine sa muncim si sa lasam pe altii sa gandeasca in locul nostru, nu?
ah, da! si sa nu uitam sa mergem la vot in pas vioi...

1300sqft daca-ti spune ceva... astia nu folosesc metri patrati
nu e foarte mult ca spatiu, mai ales la 3 dormitoare si 2 bai jumate (gandeste-te ca in spatiu intra si sufrageria si bucataria
cred ca e pretul umflat fiindca e construita in 2001 ...iar la rata lunara trebuie sa mai adaugi si taxa de proprietate de 5000 pe an
singurul lucru bun la casele de-aici (ca le cumperi sau le inchiriezi) e ca au aragaz, frigider, dulapuri de bucatarie (eventual si masina de spalat vase) si dulapuri in perete in dormitoare, deci te scuteste de-o gramada de cheltuiala "de inceput". unele case au si masina de rufe si uscator, altele au doar instalatia la care sa ti le conectezi.

Mare ghinion pe mine cand ma duceam la tara, la bunicii dinspre mama. Mamaie era cum era, cu orataniile, cu curtea... Tatamare in schimb, nu era seara, mai ales in timpul iernii cand noaptea-i an, sa nu se ocupe de mine. Eram nepoata favorita, cea mai mare. Simtea el ca sunt mai desteapata pentru ca el venea dintr-un neam de negustori evrei, era rosu la fata d'aia era si cunoscut sub numele de "roibu".
Ma intreba la socoteli sa se convinga el daca nu cumva bat drumul scolii de pomana.
- Am o mie batuta si-am dat din ea saizeci si noua de lei, cu cat ma mai intorc acasa?
Pe loc puneam mana pe hartie ca sa vada cum le stiu intr-un suflet si-ncepeam: "unitati sub unitati, zeci sub zeci, sute sub sute, mii sub mii, virgula sub virgula, dar n-avem, tragem linie si scadem".
Pleosc! imi arcuia cate una vesel peste ceafa.
- Bravo! stiu si eu ca nu ma fac de rusine cu asa cap. L-a mai purtat o data o baba, mai fata, si radea de mine.
Eu umflata in pene si mai si, nu incetam de fel din gura... Trancaneam mereu: noua din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinul n-are, mergem mai incolo si nici asta n-are si am ajuns la unu si-l luam.
- Cum de n-are, mai fata? Nu ti-am dat o mie intreaga? Cat mai vrei?
- Mi-ai dat dar mia matale n-are.
- Ce n-are?
- Numere multe ca sa ai de unde lua, are numa zerouri si doar un singur prapadit de unu. L-ai luat si s-a terminat cu el, altul nu-i.
- Asta cam asa e, cum spui, de unde iei insemna ca nu pui si se ispraveste, clipea marunt din ochi oarecum descumpanit.
- Si-acum, uite ici la mine: "unu" pe care l-am luat il vezi bine, il imperechem cu zero de la coada lui o mie si noua luat din zece mai ramane "unu". Este bine? Ma infigeam in tatamare sa ma vada ca sunt stapana pe socoteala, nu ma joc de-a aritmetica.
- Da, este bine, nimic de zis: noua din zece "unu". Imi place, se lumina la fata vesel. Esti pe drum batut ca-n palma. Mai departe sa te vaz.
- Mai departe ce sa vezi? Urmeaza sase si-l scadem la fel. Sase din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinu' n-are, mergem mai incolo si-am ajuns din nou la "unu" si-l luam...
- Da, nu l-am mai luat o data, mai fata? De cate ori il iei?
- Il luai, asa-i, o dresei eu dar eram cam incurcata si fastacita de nu stiam pe ce lume sunt.
- Si-atunci, ma rog pe tine, invatata ce esti, proasta dracului, ce primesc? Mai imi da ceva sau ma intorc cu mana goala?
- Nu-ti mai da nimic, un leu si-atat. Mai mult de unde? Mia matale pacatoasa, nu ti-am spus?
- Ptiu! cu aritmetica ta cu tot si cu miia ma-ti care te-a facut, ca mare prostovanca mai esti. Va sa zica dupa capatana asta cat una de magar, si poc! o palma bleaga pe moalele capului, dau o mie si m-aleg cu-n leu. Da prost ma crezi mai fata? Nu dau miisoara mea din mana de ma intind ca rama. O tin asa cu zeruri multe, proasta cum ii si prin eu ocazia s-o marit, nu te teme. Pana atunci o sa platesc cu polul asta datoria ca-i mai sigura treaba, iar pe tine te invat eu carte, nu duce tu grija.
N-avea carte multa tatamare dar cu socotelile nu-l incurcai. Asa a facut avere de-au avut comunistii ce sa-i ia.
Ultima data cand l-am vazut aveam 20 de ani. Eram studenta si-am venit sa vada ca socotelile lui au dat roade. Era plecat cu oile. A venit seara acasa, a mancat, am vorbit verzi si uscate, de nevoi, de scoala...
- Ma fata, nu sti ce bucurie-mi facusi! Stiam eu ca ai cap si ma mostenesti pe mine. Sa ai grije de scoala. S-a sculat, a umblat intr-un ascunzis secret numai de el stiut si a scos doua mahmudele de aur. Uite, asta am pastrat pentru tine. Ia-le si fa ce vrei cu ele, pentru tine le-am pastrat. Acum hai la culcare ca maine ma scol dimineata.
Si nu s-a mai sculat. A trecut dincolo pe furis, in somn, nestiut de nimeni, fara jelanie si fara lumanare. L-am gasit a doua zi inlemit deja. Avea o fata senina ca a omului ce si-a implinit menirea... A fost tatamare de 88 de ani.

de fapt sunt vreo 15 ani de atunci am visat ca mi se intimpla ceva la mina,parca se facea urita ca in filmele de groaza si parca ma tragea ceva de mina si eu nu aveam forta sa ma trag inapoi.pe urma tin minte doar ca m-am trezit plingind si cu o frica imensa!m-am uitat imediat la mina si m-am bucurat ca nu aveam nimic,dar mina ma durea.cosmarul asta m-a tinut cam vreo citeva luni ca-mi era frica sa mai adorm si noaptea nu stingeam lumina. dupa citva timp mi-am revenit si am uitat incet,incet.acum 5 ani m-am fript cu ulei la mina si mi s-a umflat si am facut basici,ce mai o arsura de toata frumusetea!stiti ce mi-a venit imediat in gind cind mi-am vazut mina?cosmarul acela,era parca (,)ca in vis.

Probabil cele mai nashpa poze au fost cele de la tsunami-uri, sute de cadavre plutind pe apa, umflate, pe jumate arse, pe jumate murate...M-au cam ingrozit. Sau o poza cu un tip cu creierii zburati de un soldat cu un sniper. Nu stiu daca e doar repulsie ceea ca simt fata de imagini, ci si o doza de groaza ca asa ceva e posibil.

Chiar acum nu mai cinta nimic, dupa ce mi-am umflat capul.
Ca si Cico si sotia, nu mi-ar displacea daca ar cinta Abba- The winner take it all. E melodia preferata a mea

nu ma simt "buricul pamantului" la serviciu.
sefii mei (care fac "sex" toata ziua cu mine), au tot timpul ceva de criticat.
chiar daca greseala apartine altcuiva, tot eu sunt cea la care se tipa. explicatii am intotdeauna, insa trebuie sa se simta si ei sefi.
m-am gandit de multe ori ca as putea sa-i las cu "buza umflata" dar eu cred ca oricine poate fii inlocuit. pot sa aduca pe altcineva chiar daca o sa treaca ceva timp pana acea persoana invata tot ce stiu eu.
de multe ori imi spun(sefi) sa fac un lucru pe care il stiu de cand m-am angajat, asa am impresia uneori ca ma iau drept proasta.
am trei sefii, doi sunt italieni iar sefei mele cred ca-i plac orgiile.
explicatii fara noima nu pot sa le dau(nu ma prea pricep), asa ca va intreb, credeti ca e timpul sa-mi schimb serviciul?
daca raspunsul e da, pasez vreo pisica moarta? cui?

cu copila... credeam ca esti tu si dupa ce i-am scris "te-as suna acum dar astept sa ma sune prietena din FLA sa-i dau instructiuni cum se-ajunge la casa" a raspuns un "ce" debusolat de m-a umflat rasul

cea ce descrii tu se intampla mai ales in tari unde
1. pensia alimentara nu e suma fixa si plafonata si/sau procent din venit, ci la buna dispozitie a unui judecator sau juriu (am auzit/citit de cazuri in care pensia era mai mare decat venitul, bazat pe calculul venitului mediu teoretic al tatalui, si daca tatal locuieste intr-o zona cu venituri mici iar mama intr-una cu venituri mari cum ar fi NY, SF, sau LA atunci tine-te distractie...)
2. copii pana la o anumita varsta (destul de mare dealtfel - poate ajunge la 10 -12 ani) sunt atribuiti in mod automat mamei.
e un fenomen de care am auzit in USA, nu se practica in europa de vest.
cate bordeie atatea obicee.

ps poveste picanta: in romania pe timpuri (inainte de 89) pensia alimentara cumulata (de fapt retinerile cumulate, putea fi vorba si de despagubiri catre stat in urma unor pagube aduse societatii socialiste)era limitata la 30% din salar (daca ma tine bine memoria). am cunoscut un tip, inginer, pe care-l pacalise una (30% din salariul unui inginer cu vechime si functie in industria grea nu era de lepadat ajungea la nivelul unui functionar marunt, in orice caz mai mult decat o femeie de servici). ceea ce a facut a fost ca s-a 'lasat' pacalit si a doua oara, si a treia, dupa aia s-a insurat avut doi copii, divortat, asa ca la fiecare din cele 4 femei au cam ramas cu buzele umflate...

prezent! mi s-a intimplat. si duduca a ramas cu buza umflata.

ce faci? Te-ai distrat bine?

gabi - am fost pe la Slanic si am alunecat in poponetz si mi-am sucit
piciorul de la genunchi. Acum sunt cutzu' schiop! Dar mi s-a mai
des(z)umflat!

asta nu inseamna ca nu admir un corp atletic, frumos, sportiv... asta nu inseamna ca sunt inhibata sau anorgasmica...
streaptease este un spectacol al formelor fara substanta... la mine chestia asta nu merge... cred ca am un penis mic in creier, care se indoaie imediat ce da de prostie sau artificial sau de coordonatele marii mase...
admir muschii unui sportiv atunci cand atinge o performanta, pentru ca muschii aceia spun povestea unor renuntari, sacrificii, sudoare... si munca, multa munca... esecuri... vointa... asa se construieste un campion...
dar nu-mi iese la socoteala umflatul muschiului pentru produs in baruri de streaptease... cam asta despre barurile pentru femei, in care danseaza fetitze cu muschi...
cat despre barurile pentru barbati, sunt de acord cu existenta si frecventarea lor... sunt chiar necesare... un barbat se deconecteaza altfel... barurile de streaptease ii mai sublimeaza nevoia de poligamie...
decat sa adune frustrari ca toata ziua cara sacose de la piata, mai bine se duce omu` din cand in cand sa-si mai limpezeasca perspectiva asupra vietii..

Caz medical la Floreasca zilele astea, adica asta noapte: niste tipi au facut un chef intr-o casa undeva pe Primaverii (o casa din aia veche, cu scara interioara rotunda) de cand caut eu o scara d'asta de pozat :-)). La ora 11 noaptea au ramas fara bere si au zis ca pleaca sa cumpere. Dar erau putin turtiti si s-au hotarat sa coboare cele 4 etaje cu SCHIURILE, s-au echipat si au coborat. La etajul 2 era o baba de 84 ani care ducea gunoiul (saraca noaptea s-a gasit si ea) . Astia au dat peste ea si naspa, accident, vine salvarea, o duc la Floreasca cu fractura de bazin. Se trezesc astia din betie si merg la Floreasca sa vada despre ce este vorba.
La spital baba nu mai era (patul gol, proaspat aranjat). Astia cica au inghetat ca a murit si se duc la medicul de garda sa vada ce este. De acolo afla ca baba era transferata la spitalul 9 pentru consult, pentru ca toata, toata noaptea le zicea medicilor ca "a fost lovita de un schior pe casa scarilor". Toata noaptea baba insistase ca o lovise un SCHIOR pe casa scarii!! :-(>))

Cu stima,
Narcis V.

Dupa parerea mea adevarul nu doare ci prostia deghizata in jignirea provocata de adevar. Oameni cu egoul umflat cu pompa se jignesc usor.
Cui se datoreaza ? Durerea provocata de adevar ? Societatii, bineinteles. Pentru ca si pe ea o doare adevarul. In fund , bineinteles.

Personal, particip la forumuri in care " ranesc " cu adevar. Si las multi indurerati sa dea cu capul in monitor. E doar fun, pentru mine si incet incet toata lumea intelege ca un pic de caterinca e destinata bucuriei nu " ranirii" . Cine se jigneste merge inapoi ca racul :-) , na , ti-am infipt-o si tie :-) joking of course.

dupa cate imi amintesc cand a inceput gogoritza cu platitul datoriilor inainte de termen, datoria externa a romaniei se redica la 2 miliarde de $, care reprezinta cam 100$ pe cap de locuitor, suma neglijabila dupa orice standard. pentru economia romaniei care era sublima dar lipsea cu desvarsire era probabil o suma enorma.
si dupa ce a fost acoperita, probabil ca surplusul se ridica iarasi la vreo 1-2 miliarde care face 50-100$ per capita. si din astia s-a daramat jumatate din bucurestiul istoric si s-a construit un palat de care nimeni n-avea nevoie in afara de ego-ul umflat al cizmarului care a vrut un palat mai mare ca versaille-ul si l-a facut!!! (cam 1metru in lung si-n lat dupa cate am auzit).
si tot din banii astia au fost ajutate 'guverne prietene' (adica dictatori de aceeasi teapa ca sa se ajute intre ei contra opozitiei) din lumea a treia inclusiv cel din irak (banii n-au fost returnati niciodata, si probabil nici nu vor fi vreodata).

care dezvoltare? care economie infloritoare?
am raspuns ca mai sunt pe aici cativa tineri care nu au cunoscut exact vremurile alea si s-ar putea chiar sa creada in propaganda lui g.d.!!!

probabil ca n-ai avut de gand sa ma convingi, dar daca asta ti-a fost intentia nu cred sa fi ales calea cea buna plusand.
Poezia nu se iveste numai din dulceata sunetelor sau rozaliul peisajului, si asta fiindca nu toti simtim/gustam cu-aceeasi masura.
Exista in noi sentimente si imagini feroce, atata de intense incat vorbele n-au suficienta forta si-atunci apelezi la constructii socante.
Tu insuti oripilat de ce simti, ca autor, vei dori sa impresionezi cititorul si sa-i evoci o stare apropiata.

Ia fii atent aci:
“O, suflete-aminteste-ti privelistea murdara
Ce-atat demult candva ne-a umilit
In dimineata-aceea cu molcom cer de vara:
Un hoit scarbos, pe un prundis zvarlit

Iti desfaceai asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic isi deschidea alene
Ranjitul pantec de miasme plin.

Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adanc si linistit
Vrand parca sa intoarca Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar insutit.

Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Imbobocind asemeni unei flori…
Simtind ca te innabusi ai sovait de-odata
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pantec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.

Cu leganari de valuri si sfarait de foale,
Zvacnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iarasi, umflat de-un suflu moale,
Traieste inmultindu-se mereu.

…..

Dar dupa stanci un caine pandind cu ochi de fiara
Tot maraia de ciuda c-am venit
In asteptarea clipei cand sa-si inceapa iara
Ospatul de la care-a fost gonit.

- Si totusi ai sa semeni cu-aceasta-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu, ochilor mei astru si firii mele soare,
Tu, ingerul si pasiunea mea!

Asa vei fi, o! dulce a nurilor craiasa,
Cand dupa-mpartasania de veci,
Ai sa te duci sub stratul de flori si iarba grasa
Sa mucezesti printre ciolane reci.

Cand viermii te vor roade cu sarutari haine,
Atunci, frumoaso, sa le spui si lor
Ca am pastrat esenta si formele divine
Si duhul descompusului amor!”

Si-apoi:

Mi-ai spus: “de unde-ti vine ciudata intristare
ce creste ca si marea pe-un tarm stancos, pustiu?”
- cand inima culesul si-a ispravit, ne pare
o boala viata. Taina aceasta toti o stiu.

E o durere simpla, deloc misterioasa
Si limpede ca tine cand razi si lumii placi.
Nu cauta degeaba frumoasa mea curioasa!
Si-acum, desi ti-i glasul atat de dulce, Taci!

Taci, ne-nvatat-o! suflet ce nu cunoaste ceata!
Copilareasca gura! Mai mult decat Viata
In mreji subtile Moartea adesea ne-a inchis.

Mai bien c-o minciuna sa ma imbat, si-alene
Sa ma cufund in ochii tai limpezi ca-ntr-un vis
Si-ncet s-adorm la umbra ce-ti luneca din gene! (“seamper eadem)

Sunt scrise de-aceeasi mana, pe care doar posteritatea a recunoscut-o ca maiastra.
Decat sa pui degetul, mai bine sugerezi, creezi corespondente neasteptate, care naucesc mai abitir ca ideea-insasi.
Desi ies flori din mucigai, cu siguranta nu toate asocierile indraznete/ socante nasc poezie, asa cum izbucnesc cu ferocitate din Baudelaire.

Eu n-am facut, mai devale, decat sa interpretez un vers scos din orice context si sa-i exploatez posibila valoare poetica, fara sa ma gandesc ca autorul n-o fi vreun tembel care-a auzit ca se poate scrie poezie din cuvinte scrijelite prin unele bude, si-a bolmojit un vers, profund, din intamplare. Si-apoi, chiar daca…ce?

Faptul ca amandoi suntem oameni, mi-e destul ca sa-ti reamintesc ca suntem adesea subiectul unor stari care nu ne fac cinste. Chiar daca nu le recunoastem si sigur nu ne definesc, ele fac parte din noi.
Exista unii artisti care-au facut o pasiune din explorarea si dezvaluirea acestor stari pe care nu ni le iubim, dar prin care trecem, vrem au ba.

Fiinta eminamente pasnica si firava, lunile trecute am schingiuit un om, tresarind de multumire, la fiecare geamat ghinuit. Dupa ce-a murit, i-am smuls capul si mi l-am pus in poarta. Mi-am varat degetele in gura-i plina de sange si i-am largit-o-ntr-un zambet schilod, indepartand cu meticulozitate plina de extaz, dintii sparti, imprastiidu-i prin curte cantr-un demonic ritual.
Cand m-am trezit, m-am ingrozit de ce visasem…si de teribilele porniri pe care, iaca, le am.
De m-as pricepe/ sa fiu Baudelaire!, as putea face-o poezie din asta, intrucat cu extazuri in fata florilor si cu dorul de El m-am obisnuit ca tiganu’ cu scanteia…

Asculta-l inc-o data pe baudelaire:
“tu, cititor, tacut, bucolic,
Naiv si sobru om de munci
Aceasta carte s-o arunci
Cu tot desfrau-i melancolic.

De nu stii slova si vorbirea
De la dibaciul mag, Satan
Arunc-o, vei citi-o-n van,
sau imi vei crede sluta firea .

Dar daca, vrednic scormonesti
Cu ochiu-n rapi adanci, de freamat,
Citeste, si-ai sa ma iubesti;

Tu suflet iscodind cu-n geamat
Un rai ce deopotriva-l vrem,
Ma plange!...Altfel, te blestem!”

(ame curieuse qui souffres
Et vas cherchant ton paradis
Plains-moi!...sinon, je te maudis!)

Na! ca v-am umflat cu poezie.
Feri sfantu’ sa-mi cer scuze.

ràzvan 15 ani din hunedoara

tot ai mei sunt fruncea...:))
ce mândra mi-s, m-am umflat in pene, mai ceva ca paunii
aia din dubaï.. :))

cand ma gandesc la tine imi pare rau ca nu suntem vecini. Am o falca
de numa! S-a umflat degeaba ca dintzii sunt perfecti!

O seara placuta!

Cea care-ti scrie, ii trimite dragastoase urari de bine aceluia caruia ii scrie:
Din Thesalia catre domnul Thesaliei, Laodamia catre sotul ei.
Sint zvonuri ca vinturi ce va-ntirzie te tin pe loc in Aulis:
Ah! Cind m-ai lasat, unde erau vinturile atunci? Atunci ar fi trebuit marea sa va impiedice vislele: acela ar fi fost un ceas potrivit pentru ape furtunoase. As fi putut sa-i dau sotului meu mai multe sarutari, si sa-i cer mai multe, si erau multe ce vroiam sa-i spun.
Mi-ai fost luat in graba de aici iar pentru pinzele voastre un vint fu invocat care pe marinari i-a bucurat, pe mine nu.
Era un vint bun pentru un marinar, nu pentru un iubit.
Din bratele tale fui eliberata, Protesilao, si limba mea ce te implora, a lasat cuvintele neterminate: abia a apucat sa spuna un trist "Cu bine".
Vintul din Nord a coborit si v-a umflat pinzele, si curind Protesilao a fost departe. Cit mi-am mai putut vedea sotul, l-am privit cu drag si ochii mei i-au urmarit pe-ai tai tot drumul, cind nu te-am mai putut vedea, iti puteam vedea pinzele, si pe ele am avut mult timp privirea atintita. Dar cind nu te-am mai putut vedea nici pe tine, si nici pinzele-ti disparind, si nu mai puteam privi decit valurile, lumina a plecat si ea cu tine, si bezna innabusitoare crescind, spuneau ca m-au lasat genunchii si ca am cazut in tarina….


PS Honey, insanatosire grabnica :)