comentarii

uitarea este mostenirea atot


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pacepa si aderarea la NATO - de Catalina Bader la: 15/01/2004 08:58:54
(la: Editorial de Ion Pacepa despre Irak)
In curind, administratia Bush va fi chemata sa prezinte in fata Congresului garantii privind consolidarea democratiei in cele sapte noi state membre NATO, chiar daca Romania mai are de curatat un pic la trecutul sau comunist, scrie “The Washington Times” in editia de miercuri, intr-un articol semnat de Arnaud de Borchgrave. In sprijinul acestei afirmatii, cotidianul american aminteste ca 1999, la 10 ani dupa caderea comunismului, Curtea Suprema de Justitie din Romania, sub o intensa presiune diplomatica din partea Occidentului, a casat cele doua condamnari la moarte pronuntate impotriva lui Ion Mihai Pacepa, anulind si recompensa de doua milioane de dolari pusa pe capul acestuia. Justitia a mai decis atunci si reinstalarea in rang de general a fostului sef al Directiei de Informatii Externe a regimului Ceausescu si returnarea bunurilor sale confiscate. Dar guvernul roman nu pus in practica nici pina astazi aceste decizii ale instantei, scrie cotidianul, iar Pacepa, probabil cel mai important dezertor al Razboiului Rece, ramine ascuns si in uitare.

Agentii romani il cauta si acum
Seful lui Ion Mihai Pacepa, omologul comunist al lui Saddam Hussein, asa cum il numeste “The Washington Times” pe Ceausescu, a fost executat, impreuna cu sotia sa, in Ajunul Craciunului, in 1989, in timpul revoltei anti-comuniste din Romania. Pacepa a dezertat insa inca din 1979, in ambasada americana de la Bonn, dupa ce ii dusese un mesaj cancelarului Helmut Schmidt. Romanul a fost transportat apoi cu avionul, in secret, in Statele Unite, unde, din cauza functiei sale, insusi presedintele Carter a trebuit sa aprobe cererea sa de azil. In acest fel, guvernul federal a devenit responsabil pentru securitatea lui Ion Mihai Pacepa pentru tot restul vietii lui.
Dezertarea lui Pacepa l-a infuriat ingrozitor pe Ceausescu, care a concediat o treime din Consiliul de Ministri, a inlocuit 22 de ambasadori, a arestat citeva zeci de ofiteri ai securitatii, in timp ce alte zeci au “disparut”, tot din ordinul lui. Cel putin doua echipe de asasini au fost trimise in Statele Unite pentru a-l omori pe Pacepa, iar agentii romani din Statele Unite il mai cauta si acum, afirma “The Washington Times”.

Cea mai buna “recolta” a CIA
Acum 25 de ani, Pacepa a furnizat CIA-ului cele mai bune informatii secrete obtinute vreodata despre retelele de agenti comunisti, despre serviciile de securitate interna si despre traiul opulent pe care il ducea familia Ceausescu in timp ce poporul se zbatea in saracie, spulberind astfel masca de stat independent si moderat, cu care regimul comunist pacalise pina atunci Occidentul. Din cauza acestei dezinformari ii fusese acordata Romaniei si clauza natiunii celei mai favorizate, cu ocazia celei de-a patra - si cea mai triumfatoare - vizita a lui Ceausescu la Washington. Tot atunci, presedintele Carter l-a numit pe dictatorul comunist “un mare lider national si international”, aminteste The Washington Times.
Pacepa a lucrat cu CIA-ul la caderea comunismului mai mult de 10 ani - intr-un mod descris de agentia americana ca fiind “o importanta si unica contributie pentru statele Unite” - iar cartea sa, “Orizonturi rosii” - in care Ceausescu este descris ca fiind un tiran, un escroc, un traficant de droguri si un sponsor al terorismului - a fost tradusa in 19 limbi si publicata in 27 de tari. Aceasta carte l-a infuriat in asa masura pe Ceausescu, incit l-a condamnat pe Pacepa pentru a doua oara la moarte si a decretat ca oricine este prins citind cartea risca sa fie executat.

Fugar de 25 de ani
In cea de-a doua carte - “Mostenirea Kremlinului” (1993), Ion Mihai Pacepa descrie reteaua de servicii secrete din Europa de Est, iar al treilea volum - “Cartea Neagra a Securitatii” (2000), a fost cea mai bine vinduta carte de pina atunci, in Romania. In acest timp, noul guvern “democratic” al Romaniei, ii mentinea lui Pacepa un statut de tradator de tara.
In timp ce in Polonia, dezertorii Razboiului Rece au fost decorati si declarati cetateni de onoare ai oraselor natale, Pacepa mai este inca nevoit sa traiasca ascuns in Statele Unite, folosind acte false, pentru ca 50a dintre fostii agenti ai securitatii lucreaza inca in serviciile secrete romane si creaza un mediu anti-CIA, aminteste The Washington Times.
In cartea “Ochii si urechile poporului”, generalul Nicolae Plesita, succesorul lui Pacepa la conducerea spionajului romanesc in timpul regimului Ceausescu, scrie ca i se comandase sa il execute pe Pacepa in Statele Unite sau oriunde se afla. Cotidianul american afirma ca mai sint 13 alti dezertori ai Securitatii, condamnati la moarte de regimul comunist, care mai traiesc inca ascunsi in state occidentale.

Reabilitare si scuze publice
Si cu toate acestea, revine “The Washington Times”, Romania a fost invitata sa adere la NATO - alaturi de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia si Slovenia - iar Pentagonul are de gind sa creze aici baze militare de mici dimensiuni pentru a fi mai aproape de Orientul Mijlociu si Asia Centrala. In acest fel, orice atac impotriva Romaniei, “un regim nostalgic dupa trecutul sau comunist”, asa cum il numeste “The Washington Times”, va fi tratat ca un atac asupra armatei Statelor Unite.
De aceea, inainte de a-si da un gir de incredere in privinta Romaniei, ar fi de datoria presedintelui Bush sa conditioneze aderarea la NATO de recunoasterea publica a deciziei Curtii Supreme de Justitie si scuze publice fata de ceilalti dizidenti care se ascund si acum in tari occidentale, afirma “The Washington Times”. Romania este datoare noului statul de aliat NATO cu un raspuns la doua intrebari fundamentale: care este “tradarea” si cine sint “tradatorii”, concluzioneaza cotidianul american.
(Preluare dupa “The Washington Times” de SABINA NICOLAE)
#8095 (raspuns la: #68) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartea rasului si a uitarii a - de Adrian Ciubotaru la: 01/03/2005 12:01:53
(la: Cartea rasului si a uitarii - Milan Kundera)
Cartea rasului si a uitarii a fost editata la editura Univers. O poti gasi in franceaza la BCU (Unitatea Centrala), e cota libera pentru acasa. Sau la sucursala de la Litere sau la Asachi (in romana).
cumva ca trecutul sa fie defapt un viitor - de (anonim) la: 26/03/2005 00:47:33
(la: trecutul este trecut sau viitor?)
Cum spunea cineva anterior, timpul e relativ prin demonstrari, dar timpului nu noi i-am dat o notiune, o valoare, deci e o "linventie" pt a putea tine socoteala la ceea ce a fost, fiindca timpul nostru il putm raporta la ate timpuri ca si cand ne uitam la furnica , ea cum interpreteaza timpul, doar raportat la existenta ei, asa ne raportam noi timpul al existenta noastra, daca exista o existenta paralela sa spun asa, un alt timp el cum se numara?
Un bebelus se naste, el nu are cunostinta la ceea ce se intampla in jur, are doar instincte, dar pe parcurs invata, sa mearga, sa citeasca, sa gandeasca, tote le invata cu ajutorul unei puteri mentale mostenite si ajunge sa creada in sufletul lui independent, ce poate traii inafara lumi materiale, dar acest lucru nu a fost demonstrat, sufletul astfel ramas ca doar o ipoteza a existentei. Dar daca totul e doar o evolutie a gandriri mostenite.
Daca am fi fost noi traite alete vietzi de unde apare uitarea ? si repetarea aceleiashi neshtiinte de a umbla de a socoti a unui bebelus?
Mistere, intrebari incercate de filozofie prin epuizari de ipoteze ajungandu-se doar la o adancire de posibilitati... dar omul ramane impacat ca ce e in mana nu-i minciuna, traim, suntem si doar de acestea putem fi siguri, iar in rest ramane la intrpretarea fiecaruia... si mai sti poate ma trezesc maine ca sunt cel ce va citi peste 15 ani ce am scris acum, sau poate nu ... fiecare crede ce poate :)
va trimit aici ce s-a scris p - de anisia la: 05/12/2005 23:50:56
(la: sa facem un film!)
va trimit aici ce s-a scris pana acum, intr-un intreg, si va las mai departe sa continuati voi...

--------------------------------------------------
titlul: cafeneaua punct com

locatie: bucurestii anilor 40 pentru inceput. si cel al anilor 90 apoi.


introducere: un pusti la vreo 14 ani vinde ziare, ca sa-si faca bani de buzunar. e iarna, i-e frig, ar vrea sa se adaposteasca... intra intr-o cafenea, sa se incalzeasca, sub pretextul ca vinde ziare. admira in taina viata de acolo. isi face un vis, o promisiune ...cand voi fi mare, voi fi patronul unei astfel de cafenele

**
cu el citind titlurile ziarului ce-l vinde, ascuns intr-un colt al cafenelei , se face trecerea timpului si iata acelasi ziar, dupa 50 de ani, titlul pe pagina de anunturi local de vanzare, cafenea retrasa, vad bun, vand convenabil. un barbat trecut de prima tinerete incercuie anuntul. impatureste ziarul. se ridica si porneste spre locatia cu pricina

***
... ajuns pe calea plevnei, vede cladirea alb-cenusie, cu peretii scorojiti de la distanta. era o casa, care precis a apartinut candva unei familii de mici burghezi, mai mult lata decat inalta. usa din lemn masiv, cu geamuri murdare si mult prea prafuita, era intredeschisa. parca il invita sa-i treaca pragul. scoase ziarul din buzunar, il despaturi si citii din nou anuntul... da, aceasta era locatia! brusc sunetul masinilor si vorbele oamenilor din jur se transforma in rasete senzuale de femei frumoase si clinchete de portelanuri ciocnite in graba.

***

poarta niste pantaloni gri de stofa de lana, putin prea scurti - cat sa-l rusineze cand il priveste o fata - . camasa cu frunzulite verzi ii e putin roasa la guler. de la atata spalat. puloverul verde cu gri i-l tricotase tanti margareta iarna trecuta din resturile adunate de pe la cucoane. haina de iarna, nu era decat un pardesiu ce-l mostenise de la frate-su mai mare. caciula nu purta niciodata. intra in cafeneaua pina de lume, pentru a cata oara? o considera cartierul lui general. traseul ce-i era destinat pentru impartirea ziarelor, trecea negresit prin fata ei. si in fiecare zi aproape intra sa-si salute oaspetii. de cate ori nu-i urmarise de la distanta, in timp ce-si beau cafeaua, ceaiul sau brandy-ul? femei cu frizuri buclate si parul lucios, cordelute subtirele, margele care sticleau in lumina difuza a cafenelei, barbati eleganti care fumau si discutau aprins - cunostea toti clientii fideli, le stia obiceiurile si gusturile, toaletele si felul in care zambeau sau salutau. privirea ii pica la masa dinspre centru... o dama blonda si decoltata cu pielea aurie si ochii viorii, cu rochie neagra si manusi negre pana la cot bea sampanie si rade cam teatral catre un barbat foarte bine, cu obraji roz si frac impecabil. incearca sa-l prinda in mreje. langa ea, o cucoana in varsta da nota respectabila tabloului. le zambeste pe ascuns. ar fi vrut sa se duca la masa lor, sa-i sarute mainile inmanusate frumoase doamne, privind-o in ochi... roseste, numai la gandul ca el, un baietzandru de altfel, ar fi atat de indraznet; ...este la ''varsta ingrata'' si o simpla privire ascunsa ii este de ajuns pentru un vis efemer de-o noapte...
la o alta masa sunt trei persoane: o doamna planturoasa imbracata intr-o rochie aurie cam de 45 de ani...rochia este intinsa bine peste corsetul strans pe trup...pe cap are o toca neagra cu voaleta ridicata si in maini are manusi negre incheiate cu nasturei mici...soarbe dintr-un pahar un cocktail rozaliu cu o visina mare zacand la fund...soarbe cu ochii-nchisi si tine paharul cu amandoua mainile...in stanga ei este un domn cam de aceeasi varsta, jovial, cu o dantura impecabila de care e constient...bea un martini rosu, sec si povesteste doamnei cum a fost la cursele de cai...este imbracat cu un costum de culoarea castanei si pe masa, langa scrumiera si-a asezat melonul de culoarea cafelei cu lapte...
in dreapta doamnei este un barbat foarte tanar, aproape adolescent...este blond si bea plictisit dintr-o halba de bere...e prima data cand a intrat in cafenea si cerceteaza tacut gravurile de pe pereti...s-ar putea sa fie fiul doamnei...se gandeste sa cumpere un ziar, nu-i bagat in seama si se agata optimist de vraful de jurnale care miros a tus proaspat...

in cafenea intra Dansatoarea imbracata cu fuste multe si colorate. acordurile chitarii se intensifica acompaniate de ritmul palmelor, capatind treptat dimensiune de furie, strigat, protest. din sufletul chitaristului razbeste totusi umilinta. dansatoarea isi tine portul mindru in timp ce picioarele se pierd in agitatia sacadata cu care lovesc podeaua. din cind in cind inclina capul intr-o parte, incununat de bratele lungi si subtiri, privirea indreptata cind in jos cind si-o ridica spre spectatorii care bat palmele din ce in ce mai excitati. patrunde adinc acolo unde atinge. spectatorii tin ritmul din ce in ce mai infocat, atmosfera se incinge, amenintatoare. bratele Dansatoarei, blinde si bine proportionate, cind se inalta in delir cind cad abandonate in timp ce Chitaristul alterneaza intre rivalitate si supunere la picioarele unei zeite.

“Olé!”

… si deodata Dansatoarea pare cuprinsa de nebunie convulsiva, isi arunca parul ca marea involburata ce ii acopera obrajii congestionati. privirea arde de infinita furie, podeaua sufera sub loviturile picioarelor necontrolate. ritmul sacadat devine un strigat continuu in timp ce toti sint cuprinsi de o emotie incontrolabila, in asteptarea unui orgasm imanent care sa-i elibereze. toti bat palmele uitind sa respire, ea este flacara...

***

...vantul ii sufla ziarul de care uitase in mainile sale. amintiri din alte timpuri il dusera departe. parea ca uitase de visul sau… o uitare impusa! cursul vietii il dusese pe alte carari. sa inveti sa uiti este intelepciune. anuntul din ziarul de astazi il simtea ca un flash venit dintr-o alta viata. ca un fulger ce s-a gandit sa-l trezeasca din amortiri. o promisiune facuta siesi, nu-i putin lucru.
Statea pe trotuarul acela, inmarmurit. Figura lui gri se pierdea in multimea trecatorilor. oamenii treceau pe langa el… le auzea pasii grabiti ca un fosnet de frunze moarte. incerca sa inteleaga ce simte. daca l-ai fi privit o secunda, ai fi crezut ca este un atlet ce tocmai a incetat o cursa lunga si obositoare, a trecut linia de sosire, dar continua sa isi dramuiasca energia, din obisnuinta. isi asculta gandurile…

bunicul lui, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu diverse treburi. asta se intampla de cateva ori pe an. întotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau. dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca. se cinstea cu o sticla de Fancusa de Dragasani. atunci uita de toate treburile si necazurile si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. toate astea pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
in urbea lor prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,/ceva parale,/ca-i ziua matale, /ca sa traiesc si eu,/dati-ar Dumnezeu
mii si milioane in buzunar.." de aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". era plin ochi. chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "si ciene-i patronul?" "rabdare că o sa apara imediat."

… o pisica tarcata ii trecu printre picioare si-l trezi din amintirile ce i se perindau prin fata ochilor. oare de cat timp statuse acolo ca o statuie? isi lua inima in dinti si trecu pragul cafenelei ce era de vanzare.

un miros de inchis il izbi de la primul pas. cu o prima privire isi forma o imagine de ansamblu: mesele din lemn lacuit, cu picioare labartate si colturile roase erau asezate in dezordine pe cimentul cu mozaic. scaunele parca iti vorbeau. servete cu patratele adaposteau frimituri ori pete de grasime. o tejghea cu pretentie de bar trona in fundul incaperii. In spatele ei un individ intre doua varste, buhait de la atata bautura, cu parul slinos si manecile suflecate, il intreaba nedumerit: ” pe cine cauti matale?”. ii intoarce intrebarea cu un zambet si-i spune cu tonul cel mai politicos posibil ”am venit dupa anuntul din ziar. e de vanzare locul acesta, asa-i?” . in timp ce-l asteapta pe domnul din spatele tejghelei sa raspunda, se gandeste la discrepanta dintre cafeneaua amintirilor lui si aceasta. fusese in multe cafenele de-a lungul vietii. constient sau nu, cauta sa gaseasca o alta care sa-i umple golul lasat de ziua aceea in care cafeneaua lui fuse demolata.
----------------------------------------------------------
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
uitarea..... - de caty_lina la: 01/02/2006 21:09:48
(la: Doare… să visez)
wow suna foarte aiurea stiu ca e extrem de dureros atunci cand realizezi ca tot ceea ce ai simtit pana intr-un moment si ceea ce intr-un fel te facea sa traiesti mai intensiv...s-a dus...insa....uneori ma gandesc ca e mult prea mult...adik....numai ideea ca ei nu se gandesc cu aceeasi intensitate sau nu se gandesc deloc la mine ma omoara...si de multe ori ma gandesc ca sunt proasta k sufar atat si imi doresc sa nu imi mai aduc aminte de ei insa asa cum ai zis si tu...atunci probabil ca o sa fie si mai dureros/....:((( nu stiu ce o sa fac,,,continui sa visez ca o sa-i revad si...cam atat mi-e foarte teama de uitare:(( mi se pare cel mai groaznik lucru kre poate interveni in viata unui om.... si care totusi incepe sa mi se intample si mie.....



kisses!
#103404 (raspuns la: #103125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mostenirea - de jeniffer la: 14/03/2006 00:56:50
(la: Caricaturile lui Mahomed)
parerea mea este ca sint inapoiati,cu problema asta de mostenire.de ce in alte parti se ocoleste razboiul si se ajung la intelegeri?libertatea lor nu ne ajunge,trebuie sa ne simtim liberi la ei ca la noi,fara sa ne priveasca din punctul de vedere al religiei.religia nu trebuie privita ca o teorie.aceste scrieri fac parte din trecutul nostru si obiceiuriile religioase,botezul,sfintii,rugaciunile sint semnul bunului simt trecut,nu ideile impartasite de unii credinciosi despre origini si viata pe pamint.
#111347 (raspuns la: #111282) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce uitare? - de roxana mun la: 02/08/2006 20:01:02
(la: Ceausescu asasinat de cetateanul Iliescu si gasca lui)
daca ai glumit e ok, daca nu probabil ca acesta este dictonul dupa care merg si azi multi romani. consider ca uitarea nu inseamna intelepciune. intelepciune inseamna sa inveti din ce a fost pentru a nu mai repeta greseala sau pentru a nu mai lasa pe altii sa greseasca. a merge mai departe te face sa treci mai usor peste ceva ce a fost gresit si intradevar asta inseamna intelepciune.
#137094 (raspuns la: #82319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Uitarea nu scrie nici un nume pe nici un stîlp." - de cosmacpan la: 07/06/2007 20:42:06
(la: zero barat)
As vrea sa fie adevarat...........dar uitarea....scrie.....scrie tot in cartea vietii.......(la mai multe....la fel)
Anitzasmile,mostenirea*** - de sami_paris75 la: 27/06/2008 22:55:27
(la: inc-o intrebare)
Inseamna ca daca ai pus aceasta intrebare,exista undeva,intr-un locusor al creierului tau,aceast raspuns!
Al ai,dar n-ai curajul sa crezi ca v-a fii adevarat,adevarul adevarat este,ca vei fii intr-o buna zi,o femeie tare bogata.
In primul rand traiesti intr-un cuplu care nu-ti face bine.
Tipul este un om care vede cu ochii mintii dincolo de tine.
Este un om neobisnuit de puternic,un fakir.
Cu toata puterea pe care-o are acest om,sigur,sigur tu nu-l mai iubesti.Ti-e teama sa te desparti.
Mostenirea pe care-o astepti,nu vine de la el.
De-si n-ai dus lipsa de bani niciodata,singura ta mostenire este "libertatea"
Tine minte bine"libertatea"doar ea te va duce la bogatie.
De cat sa fii mal acompaniata,mai bine singura.Aici pe cafenea,nu santem prea multi,dar atati cati santem,santem uniti pentru ca ne scriem unul la altul.
In acest mod,ne facem viata ceva mai usoara.Ce bine-i sa ai prieteni!Cu tot respectul.Sami.



P.S
As avea o mica rugaminte.
Te-as ruga sa-mi raspunzi imediat,sa stiu si eu daca m-am apropiat de realitatea ta.De! o mica viziune.
#320983 (raspuns la: #320969) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
uitarea, intre [auto?]consolare si mangaiere? - de 1brasovean la: 11/09/2008 17:20:00
(la: Sfanta uitare)
uitarea-i sau consolatoare sau mangaietoare, poate si altfel.

inlocuirea unei amintiri cu o alta, sau uitarea definitiva prin glisare in istorie, ar putea sa insemne la un moment dat si faptul ca personajul n-a meritat efortul memoriei. sau..., cine stie?
Nu este obligatoriu ca boala sa fie mostenita - de Orhideea la: 30/09/2008 14:12:54
(la: schizofrenie)
Nu este nimic cert in legatura cu mostenirea genetica. Aici aveti un raspuns pe care un medic psihiatru il da unui pacient.

"Apropo de intrebarea cu copiii: Singurele date disponibile sint cele statistice. Ele arata ca persoanele avind un parinte cu o tulburare psihotica au o probabilitate mai mare decit celelalte sa dezvolte si ele aceasta tulburare. In lumina acestei informatii, sint pacienti care aleg sa nu aiba copii, altii care aleg sa isi asume riscul. Va fi o decizie pe care sa o luati impreuna cu partenera dv., dupa ce o sa puneti in balanta lucruri importante pro si contra. Din punctul de vedere al informatiei medicale, asta este ceea ce avem noi".
#346375 (raspuns la: #346324) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre mostenire - de miki_2005abc la: 11/06/2009 11:46:35
(la: Ce credeti despre mostenire?)
Cand unul dintre parinti decedeaza copii devin mostenitori rezervatari si sezinari vezi codul civil 664,665,666 si citeste nimeni nu poate fi inlaturat de la mostenire,atat cat un parinte este in viata ex.(mama este supravietuitoare are dreptul la 50% din mostenire si face ce vrea ea cu bunul ei,daca nu vrea sa lase la copii... aici se pot face multe smecherii pentru ca asa sunt facute legile tu trebuie sa te asiguri ca esti inscrisa la fisc,atenie mama poate lasa toata partea ei la celalat frate(sora)iar tie sa nu vrea sa-ti lase(eu am trecut prin asa ceva)nu are voie sa te dezmosteneasca pentru ca ai lucrat in afara este cea mai mare minciuna.Sunt inlaturati de la mostenire 100% cei care au atentat la viata parintilor,au calomniat parintii,iau batut,etc.aici trebuiesc dovezi clare.Partea defunctului este de 50% si se imparte in mod egal de catre copii nimeni nu are voie sa te inlature de la partea ta,eu te sfatuiesc sa inaintezi o cerere impotriva celui care tea dezmostenit .Nu stiu exact toata povestea,dar te rog sa-mi detaliezi toata povestea ta si voi incerca sa te sfatuiesc si sa faci lumina in tot haosul,la mine a durat 12 ani,pe atunci eram un copil de liceu,cand am vazut ca toti profita ca sunt mica si nu stiu nimic am cuparat toate manoalele de codul familiei si leam citit,am fost si la biblioteca,am cautat si pe internet si am aflat ce trebuie sa fac,un sfat util;cerceteaza si documenteazate,te vor ajuta.Astept intrebari.
Nobody yet - de (anonim) la: 02/09/2003 22:44:26
(la: bani)
Salut Ratusca!
Ai dreptate(cred), ca or fi si oameni care au muncit din greu pentru bani. Dar sunt si destui, si nu numai in Romania, care pur si simplu sau trezit cu ei. Am intalnit zilele trecute un tip care la un moment dat, dupa ce ne-am povestit care si ce facem(eu inginer cu putini bani si el un tip cu foarte multi bani), imi spune­"I think that you are very smart`. In mod obisnuit o astfel de afirmatie m-ar fi magulit dar in context m-a contrariat. I-am spus ca as vrea sa cred ca asa este, dar doresc sa stiu si cum a ajuns la concluzia asta.Mi-a zis ca el e `a kind of stupid`(nu glumesc-foarte onest de altfel din partea lui) si ca tatal lui a avut multi bani pe care el i-a mostenit si ca urmare el nu a reusit sa urmeze decat 10 clase(echivalent Romania). De fapt nu ca urmare a banilor ci a lipsei de IQ.Prost sa fii, noroc sa ai se aplica oriunde in lume.
p.s. Tocmai cumparase o cladire de birouri in Montreal , pe care platise 1.5 mil. dolari.
#124 (raspuns la: #116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si asta pentru ce? - de vali la: 03/09/2003 09:17:31
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
50 de ani chinuitzi si vai de ei..cu regrete si putzine bucuri si numai sacrificii si pentru ce ...pentru inca trei patru ani lipsiti de munca plini de bani si de avantaje dar cu o sanatate subreda si fara nici o speranta de viatza ??.nu mi se pare echitabil ...asa au patzit parinti mei ...acum pensionari ..dar greu bolnavi ..in fine ...
eu ce sa zic am fost o perioada ca voi de la 7 dimineatza pana la 8,9 seara uneori si pana dimineatza la 3 ,4 prin frig si ploaie si uneori pana dumineca dimineatza cand lumea pleca de la discoteca sau de prin baruri iar eu lucram alaturi de echipa ca nebunul ....bani destui ca nu apucam sa ii cheltui,varsta numai 20 de ani ..cea mai frumoasa varsta pentru unii dar pentru mine varsta la care am simtzi intradevar greutatea ..pana la 23 chiar 24 cand am zis gata..am refuzat totul si am zis ca trebuie ca viatza mea sa ia o alta cale...asa ca am cautat un alt servici ... si cu activitate de teren si de birou ... ce mai ..cu totul altceva ..ma trezesc la 9-10 dimineatza plec la servici la 17 sunt acasa ..am timp si de mine castig destul ..este bine ..oricum mai bine si regret ca nu am facut-o acum trei patru ani...de ce sa ne chinuim o viatza intreaga si asa scurta pentru ce ..oricum atata cat o sa lasam mostenire nu va fi niciodata de ajuns....parerea mea este ca vine o vreme cand tre sa pui punct si gata...tre sa renuntzi la anumite lucruri ca sa altele ..sacrificiu...asta cred eu ...vali
ahaaa uitam ...vezi bine... A - de dogmatic la: 30/09/2003 04:38:49
(la: Viata gay romaneasca)
ahaaa uitam ...vezi bine... A "incurca" o gaura cu alta nu inseamna a fi gay neaparat, stimabile... Sexul anal este practicat de ambele sexe. Iti recomand sa incerci :) Alege o dama bine, experimentata-n procedeu si... s-ar putea sa nu mai doresti sa schimbi, dupa aceea. Cat priveste gay-i , din experienta mea profesionala si a documentatiei in domeniu, se pare ca formele feminine nu ii incita din cauza dezechilibrului hormonal. Aceste dereglari sunt date, in special, prin mostenirea genetica provenita de la mama; si in mod cu totul particular de catre sensibilitatea fiecarui individ in parte pe parcursul evolutiei sale. Oare ai mai fi la fel de revoltat daca ai afla ca in adolescenta o parte din anteziile sotiei tale erau legate de o persoana de acelasi sex?!! Paradoxal ,nu? De aici si efectul "celei mai bune prietene" cu care fetele se tin de mana in acea perioada. La barbati, ursurinta cu care isi fac prieteni acestia este data de latura feminina a personalitatii lor. Cati lei, tauri, etc... ai vazut ca fiind prieteni? :) Practic este imposibil sa tii doua specimene de aceiasi rasa si sex laolalta. Subiectul este vast ...si eu scriu in timpul programului, privat fiind de suficient timp liber pentru a explica pendelete acest fenomen, simptom ...spune-i cum doresti
#557 (raspuns la: #548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Retetele bunicii - de (anonim) la: 06/10/2003 12:07:12
(la: Retzetele bunicii.. Cuvant inainte.. :-)))
Cu afisarea pe forum a retetelor bunicii este la fel ca si cu "down-load-ul" muzicii pe gratis de catre unii de pe internet.
Cei care aveti mostenite retete bune nu le publicati fiindca unii "intreprinzatori" vi le vor copia si utiliza cu drept de autor in propriile lor carti de bucate sau restaurante...ca plagiatu-i la moda astazi.:):):):):)
ridicand manusi - de papadie67 la: 06/10/2003 16:41:42
(la: Iertare - Uitare)
N-o stiam, dar suna bine!

...sau cum se mai spunea, parca, pe undeva (batranul Will?):
"maurul iarta, dar nu uita"

pentru mine, fraza citata de tine este o eleganta raza de lumina tintita pe frontiera-ngusta dintre un comportament nobil si-unul (adesea inconstient) masochist.

Caci bunatatea si inteligenta, premizele capacitatii de-a ierta, atunci cand se cupleaza cu uitarea, transforma posesorul in potentiala victima perpetua.

Ci-ndemanatec am putea o tema ca a ta sa o-mpletim cu-o alta, ce deja s-a si itzit: "tradarea si iertarea".
Cu sarg de-om reusi un numitor comun sa dezvoltam din astea, suntem
mari; ma rog, poate ca nu.

Who cares, anyway?! Cui de folos i-a fi?
Baba traia in aer liber, nepo - de Daniel Racovitan la: 13/10/2003 03:36:40
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
Baba traia in aer liber, nepoluat; nu a cunoscut stresul oraselor, si nici pe cel al muncii cu creierul; nu a fost expusa pericolelor accidentelor urbane.
A mancat alimente nechimizate, fara E-uri, si probabil avea o mostenire genetica puternica.
#1123 (raspuns la: #1110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Holocaustul in Germania - de JCC la: 14/10/2003 06:06:47
(la: A existat holocaust in Romania?)
In Germania, holocaustul a existat si a fost foarte important, cand ma gandesc si acum ma apuca groaza de ce am vazut acum cativa ani in Germania, cand am vizitat cateva ex-lagare de exterminare, unul era de experimentare asa zisa medicala.
holocaustul nu trebuie negat, dar nici nu trebuie generalizat la toate tarile,

trebuie vorbit, vorbit mult, ca sa nu cada in uitare, pentru a evita in viitor ca asemenea monstruozitati inimaginabile sa poata sa se reproduca.

Nu poti condamna un popor german intreg in 2003, pentru ce au facut germanii in 1940-1944.
Este de necrezut, dar se pare ca in Israel este interzisa muzica lui Wagner, pana astazi..
#1263 (raspuns la: #1256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu sunt ce par a fi... - de Ingrid la: 14/10/2003 11:08:00
(la: Cele mai frumoase poezii)
Nu sunt ce par a fi-
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!...
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curand,
Sau poate prea tarziu...
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Si n-am ramas decat... Cel care sunt!...


Sunt cel din urma strop de vin
Din rustica ulcica de pamant
Pe care l-au sorbit pe rand
Cinci generatii de olteni-
Cei mai de seama podgoreni,
Dintre mosteni
Si oraseni-
Stramosii mei,care-au murit cantand:
"Oltule... rau blestemat...
Ce vii asa de turburat?"...
Dar Oltul i-a platit la fel
Cum l-au cantat si ei pe el...
Si cum-- mi-e martor Dumnezeu-
Astazi,nu-l mai cant decat eu!...

Ion Minulescu



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...