comentarii

uiti de la mina pina la gura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Galbenus - de LMC la: 03/11/2004 00:46:56
(la: Trancaneala Aristocrata)
Mai sa stii ca s-ar putea sa ai dreptate cu oul asta. Tre sa merg sa-mi caut reteta aia ca daca nu am facut de-atita timp am uitat daca eu am pus ou sau nu. Vezi, ce tuta sint ca uit de la mina pin la gura. Ah, stai asa, sa stii ca si eu am pus ceva oase de vitel ca doara osul ala ii da gustul ala bun la ciorba. Domn'le ce aiurita sint!!! Vezi cum inbatrineste omul?!

Auzi fefe, stii care-i ciorba favorita la noi in casa? De fapt socrul meu de cite ori vine la noi numa din aia vrea sa-i fac. Ciorbica pe coada de vitzel. Mama mia, maninci pina prostesti. O bunatate colosala.
#27432 (raspuns la: #27431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu te lasa!!! - de mya la: 03/09/2004 13:43:17
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Draga Andrei,

Am dat acum peste mesajul tau si am citit cu interes toate interventiile forumistilor.

Vin sa-mi dau si eu cu parerea daca...nu te superi. Poate ai rabdare sa citesti tot mesajul desi prevad ca o sa ma intind cu el. E greu sa scriu in trei fraze ceea ce vreau sa-ti transmit. Sper sa nu te plictisesc. Imi cer scuze daca o sa o fac. Poti sa te intrerupi cand vrei si sa treci la altceva...faci cum doresti. Sanatate taica si noroc!

Eu personal sunt de parere ca oamenii supraponderali, alcoolici, fumatori inraiti si dependenti de droguri sau de altele, etc.etc.....au o chestie mica de tot la cap. Nu zic ca esti nebun! Stai! Doamne fereste.

Zic ca sunt putin mai slabi mental...nu e nimic rau aici. Asa e lumea, fiecare are slabiciuni de un fel sau de altul. Cum le controlezi e alta mancare de peste...stai ca ajung si acolo.

Am si eu o prietena foooarte buna care de mica este supraponderala. Parintii sunt normali, fratele idem si ea...totusi este supraponderala (sau era...ma rog.). Stai sa vezi.

Dependentele astea de care vorbesc...vin de fapt din subconstient. Exista pe undeva in subcontientul tau o lipsa de ceva (dragoste, intelegere, ceva...o trauma din copilarie...ceva poate de care nici nu-ti aduci aminte acuma) si astazi incerci sa compensezi aceasta lipsa prin mancare (care te face fericit pe moment). Altii beau, altii iau droguri, altii se duc des la femei, etc...Din cauza lipsei ce-o simt in suflet se recompenseaza cu cate ceva (ce-si aleg ei).

Prietena de care-ti zic e o tipa extraordinara (am fost colege, ne stim de mult timp), foooooarte sufletista, draguta (cand nu e supraponderala, altfel...nu i se mai disting trasaturile). Tot ea este foarte vioaie, extrem de in forma, sprintena si nu greoaie. Canta la pian, e arhitecta, are preocupari diverse, etc. Are insa...ceva in subconstient. Eu am discutat cu ea in timp mult despre chestia asta si treptat am ajuns sa fim prietene la catarama, cum rar se intampla in viata. Desi nu mai traiesc in tara de ceva timp imi scriu cu ea mereu mesaje, o sun si stam de vorba, ma vad cu ea de fiecare data cand ma duc in Bucuresti, etc. etc. Cum spuneam tipa e fooooarte ca lumea.

E foarte greu la inceput sa contientizezi si sa depistezi cauza supraponderalitatii (sau a altor dependente). E dificil in primul rand pentru ca oamenii respectivi isi gasesc scuze nenumarate instantaneu de genul: mostenesc pe cineva din familie, am probleme cu glanda (hei...unii chiar au!), e de la stres (bulimie de stres cum zicea I.G. Pascu din Divertis ;-) ), am incercat orice si tot ma ingras, si daca beau un pahar cu apa si se depune, se uita lumea urat daca alerg, etc. etc. Scuzele astea ti le gasesti singur cat ai zice peste. Nu trebuie sa te justifici in fata nimanui si nici nu trebuie sa ai complexe de inferioritate cand rade lumea de tine ca esti gras (o prostie!). E plina lumea de oameni fara busola care toata viata stauuuu si vegeteaza, se uita in jur si dau din gura, rad de unul sau de altul, baga cuie, instiga...fac si ei ce pot, ce-i duce capul. Uite asa se simt mai bine si isi iarta lor toate defectele si porcariile. Da-i in colo...ce-ti pasa de ei, lasa-i in durerea lor. Orice ai face tot nu poti sa-i multumesti pe toti, ocupa-te de tine!

Transforma-te pe tine mai intai in om ca lumea si sa vezi pe urma ce-ti creste si magnetismul (oamenii ca lumea la suflet atrag prieteni si tovarasi precum ei si nu ciurucuri).

Nu te supara pe mine daca iti vorbesc asa...direct si fara ocolisuri. Insa pe undeva exista in subconstientul tau o dezamagire, ceva...habar nu am ce...si incerci sa-ti gasesti refugiul si fericirea (ca o recompensa) in mancare. Asta este adevarul!

Cel ma simplu si logic este sa te duci la un doctor nutritionist si sa discuti cu el dar foarte serios. Sa te apuci de a doua zi sa-ti schimbi viata (regimul alimentar, modul de-a respira, de-a mesteca, de-a gandi) sa te vezi cum esti, EXACT cum esti si apoi - sa-ti imaginezi cum ti-ai dori sa fi. Acorda-ti cativa ani pana la reusita, nu iti propune deziderate pe care nu poti sa te atingi (in trei luni slabesc 100 de Kg. si ma duc la concurs de manechini). Fii realist, fii cu capul pe umeri, fii sincer cu tine si nu te induce in eroare (era sa scriu oroare!).

Gandeste la rece...iesi din corpul tau si studiaza-te din afara ta ca pe un strain. Zic asa...ipotetic, fa o incercare. Ce pierzi!?

Prietena mea si-a rezolvat oarecum problema, a reusit sa dea jos vreo 30 de Kg. si arata omeneste acum. Totusi a ramas cu o mica chestie la cap si cateva complexe. Greutatea ei e mereu oscilanta insa nu mai ajunge sa fie supraponderala atunci cand sare calul ci doar mai plinuta. La ea exista din copilarie o lipsa de afectiune din partea familiei (mama are probleme psihice iar tatal a decedat cu ani buni in urma; fratele nu se implica desi e mai mare ca ea...un tip mai egoist, deh). Da' noi nu depindem de mediu si de imprejurari...suntem stapani pe noi, nu?

E foarte greu sa dai sfaturi asa...de pe margine, realizez asta - lumea e circumspecta si satula de sfaturi d-astea de la oameni care cica le stiu pe toate. Eu una, stiu ca nu le stiu pe toate...cu cat inveti mai multe cu atat iti dai seama ce putin cunosti de fapt ;-). Am si eu lipsuri si nu putine da' ma straduiesc sa le controlez...si nu e usor deloc dar nici nu e imposibil. Nu exista imposibil! Iti garantez ca poti sa faci ce vrei din tine daca iti canalizezi energia exact unde trebuie.

D-aia zic ca nu ar fi rau sa citesti cu mare atentie mesajul asta. Poate la prima citire o sa te enerveze si o sa ma injuri de mama da' daca il recitesti...asa, dupa un timp...poate gasesti aici ceva care o sa te ajute. Fa o incercare, ce zici? Injura-ma cat vrei...da' pe urma reciteste mesajul...;-).

Mi-am dat seama ca esti un tip ca lumea si sufletist, reiese clar din postarile tale. Totusi problema asta cu kilogramele in plus - reprezinta un cui pentru sufletul tau. Scapa de ea! Arunc-o, da cu ea de pamant, fa-o bucati! Sunt atatea chestii in viata de care o sa te lovesti, hai sa-ti antrenezi vointa cu treaba asta slabind. Esti la inceput de drum si trebuie musai sa prinzi un start bun ca altfel...viitorul nu se intrevede prea roz. Sa vezi pe urma ce bine o sa-ti prinda. Te redescoperi ca om si razi si tu de tine...ia uite domne' cum eram, de necrezut!

Acum la final...inchei asa...mai dur: cum domne' sa ajungi sa te domine dorintele si corpul - PAI DOMINA-LE TU PE ELE!!! Ca doar tu (cu mintea, capul si vointa) esti mai presus decat carcasa in care le porti pe toate!

Mancam sa traim nu traim ca sa mancam! La fel si cu altele...nu traim de dragul sexului, a drogurilor, a lu' mama mare sau mai stiu eu de ce.

Capul sus si nu te lasa!!! Eu sunt alaturi de tine, uite crede-ma ca daca am stat sa-ti scriu mesajul asta asa de lung (in loc sa dau la trafalete...tocmai zugraveam...;-) )... se cheama ca imi pasa si nu-mi esti indiferent!

Mult succes, rabdare si sa iasa precum VREI!

In sudul Californiei am dat d - de mya la: 22/12/2004 02:43:41
(la: Obezitatea la americani)
In sudul Californiei am dat de doua extreme.

Pe de-o parte sunt cei cu adevarat obsedati de felul in care arata si de sanatatea corpului lor. Astia umplu salile de fitness, alearga diminetile si/sau serile pe marginea drumurilor (ii vezi cu zecile), dau la pedale puternic de tot pe biciclete speciale (urca pe dealuri, strabat terenuri accidentate), se duc la masaj, sunt foarte atenti cu ceea ce baga in gura...etc. Marea majoritate sunt albi, oameni de cariera, cu bani de regula. Inutil sa va zic ca multi arata si se simt cu 20 de ani mai tineri. Sunt "in great shape". Am vazut gagici tari de tot cu niste abdomene numa' muschi si aveau sigur peste 45 de ani. Sau tipi de 75 de ani, cu parul alb, care alergau mai tare ca mine si nu rasuflau greu!

Pe de alta parte exista extrema cealalta, a obezilor ce provin din randul oamenilor saraci/mai simpli. Cred ca 90% dintre femeile mexicane pe care le-am vazut pe strada sunt supraponderale. Ei nu. E clar ca femeile stau acasa si cresc copii (mai multe bucati de caciula/femeie). Dar am vazut si grasi albi, oameni mai simpli fara mari venituri lunare. Tot femeile predomina ca gabarit depasit...si cand zic gabarit depasit...e depasit rau de tot. In viata mea nu am vazut asemenea enormitati cum am vazut aici. E uimitor cum scheletul uman poate sa care atata grasime si cum inima si organele interne fac fata la atata munca! Problema e ca astia se curata repede, de regula nu apuca 45 de ani, dau coltul. Insa continua sa manance la fast food-uri cu 2 $ un pranz fiindca "se merita".

Ceea ce m-a frapat insa in mod deosebit este procentul mare al copiilor grasi (nesupraponderali inca). Si in Germania am observat acelasi fenomen, vad ca ia amploare puternic de tot in occident. Fiindca ma intereseaza subiectul, am citit o gramada de studii si date despre obezitate. O chestie interesanta ce mi-a ramas in minte este faptul ca parintii copiilor supraponderali nu-si vad copiii asa cum sunt de fapt, nu-i percep ca fiind grasi. In procente, vreo 70 % dintre parintii grasilor isi vad copiii ca negrasi, ca normali. Oau! E chestie de educatie in ultima instanta, eu asa cred.

In Romania cand ma duc la tara/munte si ma apuc sa le zic sa nu mananc carne si nu beau alcool...se uita cu gura cascata la mine si ma intreaba toti "Daca nu mananci carne...CE mananci?!"sau "Esti in vreo secta, ceva?". Va dati seama ca nu pot sa le povestesc despre carbohidrati, grasimi saturate si nesaturate ca se uita la mine ca la alta minune. Ei zic..."Ia maica o buca' de slana si mai intremeaza-te un pic!". Tot asa cum se uita lumea la mine in plin centrul Bucurestiului (capitala europeana!) cand alerg pe strada dimineata. E chestie de educatie. Acum 25 de ani cand alergam cu tata seara...eram senzatia strazii, trebuia sa iesim pe intunerit ca sa nu "ne rada" lumea.

Cu ani in urma obisnuiam sa ma duc la serviciu cu semicursiera fratelui meu. Distanta era scurta, cam 1,5 Km. si ajungeam foarte repede, va imaginati. Strabateam centrul vechi al Bucuresti-ului pe stradute inguste, cu lume putina, era foarte placut. Ei bine...de fiecare data aveam parte de comentarii grosiere si clacsoane obraznice (cand ma opream la stop de ex.), sau de priviri socate (ca la circ!). Parca eram pe Marte si le saream in ochi martienilor prin fizionomia speciala. Nu aveam decat o amarata de bicicleta cu mine, asta era tot. Si vorbesc de Bucuresti oameni buni nu de un catun din varf de munte. Am renuntat la sportul respectiv si m-am dus numai pe jos (20 de minute un drum).

E vorba de sanatate aici in ultima instanta, nu de aspectul fizic (conteaza si ala, fireste). Eu personal ma simt cu mult mai bine cand sunt in forma, gandesc mai clar, ma simt mai usoara, rezist mai bine la boli (raceli, etc.). Functionez mai bine atat fizic cat si mental. De ce sa nu controlez ceva ce se poate controla? Ca sunt atatea altele necontrolabile, nu?

Si ca un final (in sfarsiiiit, termina individa cu mesajul asta ca ne-am saturat pana in gat!) asa mai de Doamne ajuta :Pofta buna la toata lumea ca tot vine Craciunul! Numa' sa nu sariti calul prea mult ca o sa va para rau pe urma ;-).

#32104 (raspuns la: #27871) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o alta despartire! A cata oare...? - de gigi2005 la: 31/05/2005 01:53:39
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Mare ghinion pe mine cand ma duceam la tara, la bunicii dinspre mama. Mamaie era cum era, cu orataniile, cu curtea... Tatamare in schimb, nu era seara, mai ales in timpul iernii cand noaptea-i an, sa nu se ocupe de mine. Eram nepoata favorita, cea mai mare. Simtea el ca sunt mai desteapata pentru ca el venea dintr-un neam de negustori evrei, era rosu la fata d'aia era si cunoscut sub numele de "roibu".
Ma intreba la socoteli sa se convinga el daca nu cumva bat drumul scolii de pomana.
- Am o mie batuta si-am dat din ea saizeci si noua de lei, cu cat ma mai intorc acasa?
Pe loc puneam mana pe hartie ca sa vada cum le stiu intr-un suflet si-ncepeam: "unitati sub unitati, zeci sub zeci, sute sub sute, mii sub mii, virgula sub virgula, dar n-avem, tragem linie si scadem".
Pleosc! imi arcuia cate una vesel peste ceafa.
- Bravo! stiu si eu ca nu ma fac de rusine cu asa cap. L-a mai purtat o data o baba, mai fata, si radea de mine.
Eu umflata in pene si mai si, nu incetam de fel din gura... Trancaneam mereu: noua din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinul n-are, mergem mai incolo si nici asta n-are si am ajuns la unu si-l luam.
- Cum de n-are, mai fata? Nu ti-am dat o mie intreaga? Cat mai vrei?
- Mi-ai dat dar mia matale n-are.
- Ce n-are?
- Numere multe ca sa ai de unde lua, are numa zerouri si doar un singur prapadit de unu. L-ai luat si s-a terminat cu el, altul nu-i.
- Asta cam asa e, cum spui, de unde iei insemna ca nu pui si se ispraveste, clipea marunt din ochi oarecum descumpanit.
- Si-acum, uite ici la mine: "unu" pe care l-am luat il vezi bine, il imperechem cu zero de la coada lui o mie si noua luat din zece mai ramane "unu". Este bine? Ma infigeam in tatamare sa ma vada ca sunt stapana pe socoteala, nu ma joc de-a aritmetica.
- Da, este bine, nimic de zis: noua din zece "unu". Imi place, se lumina la fata vesel. Esti pe drum batut ca-n palma. Mai departe sa te vaz.
- Mai departe ce sa vezi? Urmeaza sase si-l scadem la fel. Sase din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinu' n-are, mergem mai incolo si-am ajuns din nou la "unu" si-l luam...
- Da, nu l-am mai luat o data, mai fata? De cate ori il iei?
- Il luai, asa-i, o dresei eu dar eram cam incurcata si fastacita de nu stiam pe ce lume sunt.
- Si-atunci, ma rog pe tine, invatata ce esti, proasta dracului, ce primesc? Mai imi da ceva sau ma intorc cu mana goala?
- Nu-ti mai da nimic, un leu si-atat. Mai mult de unde? Mia matale pacatoasa, nu ti-am spus?
- Ptiu! cu aritmetica ta cu tot si cu miia ma-ti care te-a facut, ca mare prostovanca mai esti. Va sa zica dupa capatana asta cat una de magar, si poc! o palma bleaga pe moalele capului, dau o mie si m-aleg cu-n leu. Da prost ma crezi mai fata? Nu dau miisoara mea din mana de ma intind ca rama. O tin asa cu zeruri multe, proasta cum ii si prin eu ocazia s-o marit, nu te teme. Pana atunci o sa platesc cu polul asta datoria ca-i mai sigura treaba, iar pe tine te invat eu carte, nu duce tu grija.
N-avea carte multa tatamare dar cu socotelile nu-l incurcai. Asa a facut avere de-au avut comunistii ce sa-i ia.
Ultima data cand l-am vazut aveam 20 de ani. Eram studenta si-am venit sa vada ca socotelile lui au dat roade. Era plecat cu oile. A venit seara acasa, a mancat, am vorbit verzi si uscate, de nevoi, de scoala...
- Ma fata, nu sti ce bucurie-mi facusi! Stiam eu ca ai cap si ma mostenesti pe mine. Sa ai grije de scoala. S-a sculat, a umblat intr-un ascunzis secret numai de el stiut si a scos doua mahmudele de aur. Uite, asta am pastrat pentru tine. Ia-le si fa ce vrei cu ele, pentru tine le-am pastrat. Acum hai la culcare ca maine ma scol dimineata.
Si nu s-a mai sculat. A trecut dincolo pe furis, in somn, nestiut de nimeni, fara jelanie si fara lumanare. L-am gasit a doua zi inlemit deja. Avea o fata senina ca a omului ce si-a implinit menirea... A fost tatamare de 88 de ani.
#52444 (raspuns la: #52383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o intrusa... - de Intruder la: 20/12/2005 23:12:08
(la: sa facem un film!)
va spun de la inceput ca nu-i ''intrusa'' mea...:D

.................................................................................................
toate mesele erau ocupate...barmanul spala pahare, turna in halbe si golea scrumiere...automatul de cafea bazaia intr-una...afara burnita si se facuse frig...
usa cafenelei se deschise brusc si o tiganca inalta intra val-vartej...avea doua cosuri cu flori de toate culorile - asa cum erau si fustele ei...se indrepta spre Basil.
- haoliuuuu patroane, manca-ti-ash lovelilii din saltar!...ia o garoafa pentru matale, sa ti-o pui la botoniera...'ai lasa-ma si pa mine sa mai dau din buruienile hastea si sa ma duc hacasa la barbatu-mio, manca-l-ar pescarusii da bosorog!...da o cafea sa-mi incalzesc hoasele ca m-a cotonogit aseara al' batran, cadea-i-ar hochii in tualeta!...asa, hai sa traiesti...las' ca-i din partea lu' talica, trai-ti-ar hamanta si concubina si nevasta si tot neamu'!!!
florareasa se duse printre mese - cu tot cu flori...
- ia spilcuitule un buchet pentru cocoana matale, manca-i-as palaria ei...ia, nu fi zgarcit ca pleaca 'mneaei la altu' si te lasa cu buza umflata, manca-ti-as gura matale...asa, da-mi cinjdamii ca fac reducere, vine Craciunul...cocoana spune la domnu' sa-ti cumpere si pentru palaria asta, sa mor io daca nu semeni cu riga Crypto!...nu te uita asa la mine ca am scoala da' n-am termenat-o ca m-am maritat cu al' de acasa, cadea-i-ar matzu' sa-i cada...nu vrei, ai?...stai cu ciupearca aia in cap, atunci...
tiganca se indrepta la alta masa.
- sufletelule, cocoselule, menestrelule ia margarete, trandafiri sau ce-ti pofteste hinima!...cumpara la dom'shoara ca te iubeste si te doreste, manca-i-as ce n-ai matale curaju'!!!...nu vrei sa cumperi nimic da la mine?...adeca cum sa plec???...ptiuuuuuuuu, manca-te-ar ciorilii si pescarusii de hamarat!!!...cum stai fa, langa asta???...iote ca sunt si d-astea mai proastii ca mine!!!...pai al meu ma bate si ma pupa si iar ma bate si iar ma pupa, n-ar mai hapuca ziua de maine, el cu ma-sa!...toantilii dracului stati la masa cu toti zgarcitii si beti toata noaptea cu doua paie dintr-un pahar!!!...ptiu!
Basil se indrepta spre ea si-i spuse incet:
- ai voie aici dar, fara galagie si fara sa te iei de clienti. cine vrea sa cumpere, cumpara...cine nu, nu!
- haolio c-am gura mare...are dreptate al' de acasa...'ai ca vorbesc incet...da' ce te uiti asa la mine cu privirea aia lunecoasa?...zici ca acu' te sculasi din asternut, cocoselule...'ai, du-te-n treaba-ti...nu te uita in gura mea, bine ca poti!
tiganca isi stranse fustele si se apropie de o masa, langa geam.
- domnu'...domnu' ia uite ce trandafiri am pentru cocoana dumitale...ia-i cu o suta si spune bogdaproste...lasa doamna, ce daca cheltuie banii?...ii cheltuie pentru talica nu pentru soacra-mea!...asa domnu', asa...alege...ia doua buchete, manca-ti-as...ia taci cocoana si nu te baga!!!...'ai sa traiesti!!!...
.................................................................................................

(va urma...poate...)

___________________________________
semper idem...
#96254 (raspuns la: #94476) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de Intruder la: 14/01/2007 02:13:36
(la: MOSTENIREA)
la chestia asta nu m-am gandit.
ce las mostenire omenirii? omenirea e prea mare pentru putintele mele.
nu cred ca tin neaparat sa las urme, in ciuda aparentelor.
poate am sa las lumii un copil al meu...sa fie mai bun ca mine, sa stie mai multe decat stiu eu si sa-mi reinventez copilaria, prin el....n-am sa-l las lumii, ci lumea am sa i-o las lui;
las un loc de buna ziua.
poate o carte, candva? nu stiu. probabil cand o sa am varsta de stat la gura sobei...ma vedeti pe mine stand la gura sobei cu deshte'le-n gura si ochii pe pereti?
...si dorul de mine, dac-o sa fie.
nu stiu sa creez opere de arta. nici nu-mi ajunge o viata sa vad si s-ascult tot.
inventii...mai este ceva de descoperit? daca da, sunt minti mult mai luminate.
edificii...am construit in mine, vreo doua-trei...si o mie de castele de nisip.
tac si strig deopotriva, dupa cum bate vantul...
partiturile muzicale si sunetul lor m-au descoperit ele, de cand eram in pantecul mamei...Mozart, Vivaldi, Haydn, Verdi...muzica clasica si ceva jazz si alte cateva genuri stau in niste rafturi. ele m-ajuta s-aud altfel ploile si respiratia celei de alaturi, cand doarme.
gandurile mele nu sunt inramate...au libertate deplina sa pluteasca in alte dimensiuni si sa bata la toate usile.
pacea mea e pacea lumii; cateodata sunt in razboi cu mine insumi si mereu uit unde e steagul alb...altfel as capitula usor.
cred in sinea mea ca pe sarac il ajuta munca si Dumnezeu.
rugaciunile-mi sunt profane si sfintii sunt doar in calendare.
vracii alina si fac minuni cu puterea gandului, a mainilor si-a stiintei dobandite. intrusii isi tin mainile-n buzunare, umbla cu capu-n traista si profita cu nerusinare de stiinta altora.
apreciez recordurile sportive, nu pe ala care-nghite o halba de bere in trei secunde.
habar n-am dac-am cucerit culmi. eu le zic "treceri si petreceri". incerc sa construiesc poduri si drumuri spre culmile astea, sa nu m-avant de-a-mboulea.
blog-ul meu, de aici...vi-l las voua mostenire. :)))
______________________________________
Dans ma tasse, le café reflète mes idées noires.


"Strainul de dincolo"- de data asta:) - de M a o la: 14/05/2007 19:42:42
(la: Ora de compunere (5) - "Strainul de dincolo")

STRAINUL DE DINCOLO


Drumul pe care o luasem nu-mi inspira mai multa incredere decat o mlastina cu nisipuri miscatoare. Cei doi slabanogi imi indicasera insa drumul din defileu ca fiind cel mai scurt pana la satucul unde speram sa gasim o farama de adapost, daca nu un han, ceva. Ce banuiam se adeverise deja de mai bine de doua ore, adica noaptea cazuse peste noi cu viteza specifica latitudinii, fara surlele si trambitele carora li se zice amurg. Copilul adormise deja iar Aisha incerca sa tina ochii cat mai bulbucati, "sa vad eu drumu!", lucru care ma enerva la culme, mai putin acum. Inca o pereche de ochi erau o binecuvantare pentru ai mei, deja obositi.
Panoul hexagonal al unui STOP luminat de un felinar si o bariera abia ghicita ma facura sa incetinesc si apoi sa opresc, pe marginea drumului, desi se putea ghici usor ca nu mai trecea p-acolo nici dracu'. Lasand farurile aprinse (bateria era noua), am linistit-o pe Aisha si am coborat in praful de doi tzoli. Abia atunci am observat micul canton de dincolo de rapa, cu un felinar la usa si altul in interior, la geam. Crapatura avea o deschidere de vreo paisprezece-cicisprezece metri si era traversata de un pod suspendat, din scanduri, deloc imbietor.
"Hei!" am stigat cu vocea gajaita de praf si nefolosire, spre ceea ce banuiam a fi silueta cantonierului, inapoia ferestrei. "Mai avem de asteptat?" .O slaba miscare sau o palpaire a flacarii felinarului de la fereastra ma incuraja, dar nu indeajuns pentru a ma aventura pe podet. "La ce ora trece trenul?" am strigat, cu mainile facute palnie. Raspunsul a venit prompt, insa sub forma de ecou. Dupa o vesnicie, usa se deschise, de data asta cu un dres de voce, urmat imediat de raspunsul venit de sub felinar. "Mai aveti de asteptat, domnule!". Era cat pe ce sa pic in curul meu lat, ajutand la formarea santului de pe marginea drumului. Parca vorbise crainicul de la BBC, cu accentul lui londonez cu tot! Pana si uniforma (m-am frecat la ochi) parea, in lumina slaba, curata si cu nasturii incheiati pana la gat. Momentul trecuse deja, pana sa inchid gura ramasa cascata si s-o deschid din nou, omul inchise usa odata cu palpairea ambelor felinare.

Aisha ma intampina cu un cascat din care am reusit sa extrag un soi de "Cat mai stam?" anemic. "Habar n-am!", am raspuns la fel de voios, trantindu-ma in scaunul moale odata cu o tona de oboseala si lehamite. "Tre' s-o ridice pan' la urma..."

Ma trezi brusc zgomotul infernal al unui motor care trecea in viteza, insotit de un claxon care imi infigea piroane de doua's'cinci in creier, drept prin moalele capului. Dumnezeii si sfintii invocati s-au risipit repede, cand am aruncat o privire la ceas. Noaptea aproape trecuse. Cand am invartit cheia in contact, am inceput sa-i invoc din nou; bateria era pe moarte. Adormisem cu farurile aprinse. Mi-a luat inca o ora pana ce, oprind toate contactele, am reusit sa dau putina viata acumulatorului, atat cat sa porneasca masina. Era deja ziua cand am trecut de bariera ridicata.

Intrarea in sat era blocata de multimea pestrita, adunata in jurul a nu se stie ce. Cand ne-am apropiat destul pentru a zari cate ceva prin franturile trecatoare create de trupurile in miscare, mi-am dat seama ca priveam stupefiat la ceea ce ramasese din masina care trecuse in viteza pe langa noi. Parbrizul spart, luneta asijderea, orbitele goale ale farurilor se cascau sinistru dinspre radiatorul care inca mai fumega. Cele trei persoane, carora nu le puteam identifica sexul, erau inca in masina, avand chipurile strambate intr-o grimasa de uimire si groaza. Uimit, am intrebat in stanga si-n dreapta ce se intamplase. Abia dupa ce am oprit o juma' de duzina de oameni, unul a rostit intr-o engleza aproximativa:" Rahormi. Ataca doar noaptea". Cu greu am mai scos de la el ca ataca doar in jurul satului. Cand i-am spus ca am fi putut fi noi in locul celor din masina, avand noroc cu bariera si cantonierul, a inceput prin a se uita ciudat la mine si a terminat intr-un hohot de ras: "Ce canton, ce cantonier, dom'le! Bariera aia n-a mai fost coborata de mai bine de 50 de ani! Iar ultimul cantonier, un englezoi ratacit p-aci, e mort de tot atat timp! N-ai vazut ca nu mai exista nici cale ferata? Hi, hi, hi!" facu un semn spre cap cu mana, semn pe care l-am ignorat cu buna stiinta si pleca, chicotind in continuare si facand gesturi numai de el stiute.

Am plecat din sat in aceeasi ora, neluand cu noi decat ceva mancare, fericiti, totusi ca, in ciuda pacatelor multiple, o mana a reusit sa ne protejeze. Mana strainului, de dincolo...
orgasme, orgasme.....ia orgasmu' neamule - de cosmacpan la: 09/08/2007 17:47:38
(la: Eu si criticii mei)
nu stiu altii ce simt, dar cand e vorba de orgasm odata mi se intarata parul de pe ceafa de zici ca-i iarba cea parjolita, inviorata de ploaie d'aia repezita de vara.
apoi dau un pas inapoi si inteb si eu: oare mai stiu politicienii ce-i ala orgasm? poate doar cand se afla la tribuna in fata microfonului perorand mai mai sa-l inghita, dar nu cred ca mai simt ceva urme de orgasm incercnd o critica la rimelarea strofelor.
Intelectualii? pai ei au orgasme multiple ca daca n-ar fi nu s-ar povesti si nu ma uit decat la mine care atunci cand insfac o halca de poezie cruda abia parpalita de jarul mocnit al tairilor, simtz ca nu pot s-o mai las din mana pana n-o termin. si asta la poezie, da cand e vorba de o bucatica frageda de scriitura prozaca (de la medicatie mi se trage) ma apuca sa un tremur pe picioare si o sfarseala de zici ca n-am mai avut orgasm in ultimul cincinal. cat despre oamenii de rand (treci dom'le la rand, ce te bagi in fata, ce n-ai putin obraz.....deh, metehne) abia astept sa ma pierd in marea masa a orgasmelor necontrolate transformate in orgii multiple si sa sfasii, sa mushc....(soro, n-ai vazut placa mea......ca mi-o cazut din gura in aglomeratia asta)......

da-mi-as man-a critica
dar orgasmul ma tinea,
si spre usa ma-mpingea
ca sa cap fatza curata
cu onoarea nepatata.....
bata-l Dumnezeu sa-l bata
pa orgasm.
Intruder - de latu la: 13/10/2007 11:13:06 Modificat la: 13/10/2007 11:16:58
(la: Borcanu' cu rudotel )
Nu-s stresat, n-am nervi, n-am draci pe mine ("De vina e intotdeauna celalalt"), ca sa arat ca am draci pe cineva tre' sa fie persoana de fatza si sa consider ca are rost, nu uit de la mana pan' la gura, nu confund useri (sic!) ca iau lecitina, norii nu-i fluier ca sa nu le dau avant prea mare si sa treaca si de vecini, nu circul cu tramvaiu', parolele le scriu in cartea de bucate a lu nevasta-mea ("Cum e aia cu savarina, iubito?"), nu cred in cloane ci doar in probleme psihice mai mult sau mai putin evidente, nu merg la biserica si nu dau cota pentru preotzime, platesc regulat impozitu' si sunt asigurat pentru tot felu' de tampenii (care oricum nu s-ar potrivi cu ceea ce s-ar intampla dac-o fi sa se intample), mi-e dor de unu' si de alta, am dsl-6000 si veioza cu bec cu dulia normala, mi-e foame dar stiu sa ma stapanesc...

De ce sa am draci? Schimb ceva, in afara de impactul personalitatii mele calme, echilibrate, impunatoare asupra lumii din jur?:-)))
intrudere, uite de la mine, adica de la Laavinia - de Horia D la: 05/12/2007 14:09:20
(la: De ce alearga femeile dupa barbati?)
eu nu ma duc - de laavinia la: 05/12/2007 01:06:42
ca-mi place de intruder
Sa vad daca il intereseaza o fata de 27 ca mine, faina,bruneta, ceva in genul Katherine Zeta Jhones.
Nu ma intereseaza ca are Dacia, imi place ca e simpatic si spune lucrurilor pe nume.
Daca tu nu-l vrei, eu da...
#262863 (raspuns la: #262859) raspunde . modifica . semnaleaza adminului
#263013 (raspuns la: #263002) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey:
reactia ta imi pare exagerata si nedreapta. dar, cum ziceam, nici pe departe cat reactiile celor care au considerat ca ai nevoie de sustinere (fara niciun motiv sau pentru a salva "onoarea" premiilor). si pentru ca nu-mi sta in fire sa bat apropos-uri, e vorba de latu si bright.

picky:
Iar vorbele latului şi a thebrightsidei le-am considerat păreri personale şi nu partizanat.

bright spunea ca e responsabilitatea ei morala sa ia apararea membrilor juriului pe care ea i-a convins sa participe, la asta ma refeream.


Intentionam sa te intreb de unde exact ai dedus tu ca am "considerat ca..." picky are "...nevoie de susinere (fara nici un motiv...)", dar vad ca ti-ai dat seama si singura.

In rest, comentariul meu a avut efectul dorit de mine si anume acela ca unii sa se simta vizati. S-a prezentat fiecare cum a crezut de cuviinta, dar a luat fiecare cuvantul. (Chapeau, monte_oro cu ocazia asta pentru reactie, chiar daca imi inchipui ca ti-e egala parerea mea).

La tine, Honey, n-am facut referire in comment-ul meu. Tu ai spus ce-ai gandit - nu-i prima data - si iau la cunostinta opinia-ti, fara alte comentarii. Nici asta, pare-mi-se, nu-i prima data.

In rest, nu mi se pare ca desfashurarea conferintei a infirmat in vreun fel cele ce am scris: Ca Thebrightside se erijeaza in martira - ca picky uita de la mana pana la gura si ca eu sunt un demagog - sunt cateva concluzii ale conferintei cu titlul "Premiile Literare Cafeneaua 2007 - Notele Juriului Sectiunea Poezie"...
#283452 (raspuns la: #283403) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vai de mine si de mine, in politica-i de tine... - de cosmacpan la: 10/09/2009 20:05:43
(la: averse...diverse...)
Zise Descriptina, de pe-o stanga neagra
unde Bucifalul canta si vegheaza
ca de la tribuna cam infierbantat
o cazut pe scara si-i magnetizat
dar bugetul vine clantzanind din dintzi
ca sa ii sfasie pa cei mai cumintzi
un partid s-arata si din jalba-i suna
c-o scapat mobilul, si-i plesnit pe dunga
uita-te la mine, cat is de barbat
ca nici nu-s partid si am antamat
sala de alegeri, prezidiu vestit
(stati sa ma rasuflu ca is ametzit)...
#480609 (raspuns la: #480605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
guinevere - de irma la: 19/09/2009 10:15:45
(la: intrebari mamicilor)
m-am gandit deseori ca noi, in incercarea de e "dresa" copilasii, de fapt ne lasam dresati de catre acestia.

apropos de asemanarea dintre catei si copii iti povestesc cum se comporta cateaua mea.

ii placeau foarte mult oasele, carui caine nu-i plac. acasa nu primea asa ceva desigur, in schimb gasea o gramada pe strada, ca doar deh in romania lumea arunca oasele pe-afara ca sa fie mancate de cainii vagabonzi. stia foarte bine ca nu are voie sa manance de pe jos, si cu toate astea de fiecare data cand depista un os se ducea langa el, il mirosea, apoi se uita fix la mine cu genul ala de atitudine catch me if you can. bineinteles ca ii ziceam ca nu-i voie. in momentul urmator lua osul in gura si fugea. cand ajungea la o distanta sigura, il lasa jos si iar ma provoca din priviri. si uite-asa ne jucam noi de-a prinselea. pana cand se plictisea si venea la mine, imi depunea osul la picioare si ma privea cu o moaca foarte inocenta si supusa.

daca stau sa ma gandesc mai bine, nu cateaua mea era cea care facea ce-i ziceam eu ci ea ma determina sa ne jucam de-a fugaritul.

s-ar putea sa fie la fel si cu copilasii. poate ca refuza sa pape pentru a obtine de la tine un anumit fel de comportament. gandeste-te care-ti sunt reactiile (si aici ma refer la o mimica aparte, la anuite cuvinte, gesturi).
*** - de pescadorul la: 19/02/2013 11:04:00
(la: Bla bla)
Iti raspund acum pentru ca acum intrebi. Eu in persoana mea asa am fost intampinat in comentariile primei mele interventii "de la reluare" fara sa am absolut niciun contact anterior care sa merite. Dar uiti de la mana pana la gura ca-mi inchipui ca ai citit confa referitoare chiar la voi "comitetul de primire" dintre confirmati.
"Si murdariile la care te pretezi"... ah imi vine rau de rusine, sunt un nenorocit.
Da cum ramane cu aia in care ma acuzai pe mine ca ii fac lui Baby tot felul de monstrozitati cand tu esti in frunte la acest capitol. Probabil ca asemanandu-ne de aceea ne atragem... ;)))))
#641930 (raspuns la: #641927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Citi Bani...Atunci Cind - de M.PAMFILIE la: 16/11/2003 15:30:43
(la: Catzi Bani ai avut, In Ultima Instantza la-ndemana, Atunci Cand)
Cred ca fiecare dintre noi avem povestile noastre,pina la Curtici nu am avut nimic,dar la controlul minutios al organelor vigilente,me-au gasit doua carti:Istoria Picturii si Manualul inginerului mecanic,c-am groase si pretul 160 lei.La intrebarea ce faci cu cartile ? Am raspuns:vreau sa le vind. Nu credem,dumneta nu te mai intorci! A-ti ghicit. O sasoica ce se afla in acelasi compartiment,striga:D-le astia intoarce trenul inapoi! Doamna ce sa fac daca n-am bani? Uite de la mine doua marci...
Firtatilor, va rog sa ma scuz - de SB_one la: 17/12/2003 13:18:27
(la: Regele Mihai de PSD)
Firtatilor, va rog sa ma scuzati.

Cindva dadea sa se termine razboiul si Antonescu ducea tratative disperate cu aliatii care au refuzat tratativele cu RO si apoi cu Stalin care a acceptat conditiile de "predare" ale RO. Informatziile au ramas "pierdute" la prietenul Maniu care avea omul lui la "cifru".

Intre timp regele nostru Mihai a acceptat comunistilor sa-l aresteze pe Antonescu privind TZARA de singurul OM in stare sa duca tratative cu rusii. Si uite asa o mina de neispravitzi bolshevici au reusit sa faca ce stim cu totzii.

Poate el a avut ceva in cap , dar socotelile i-au fost gresite; asta a simtzit-o pe pielea lui. Si a simtzit-o toata Tzara Romaneasca timp de 50 de ani.

...ca la fotbal, ocaziile se razbuna.; iar in politica din piln!

Nu vad nici un motiv ptr. care m-as uita la Mihai ca la unul care a facut ceva ptr. neamul romanesc. A facut-o bunicu-sau. Ce a facut tatal lui iar se stie, iar el a fost prea tinar si conditziile nefavorabile ca sa se poata afirma.

Acum e prea tirziu!

Astept injuraturi!...si multzumiri anticipate.
#6799 (raspuns la: #6783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebari de la "Nabab" - de Stefan Niculescu-Maier la: 24/02/2004 09:19:09
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Salut "Nabab", imi place pseudonimul tau!

Multumesc pentru gandurile bune.


In legatura cu prima intrebare, nu cred ca i-a fost prea comod lui Mircea Geoana sa se inscrie in PSD. Dupa cum il cunosc, s-a inscris si el in PSD, cum am devenit si eu diplomat ca sa ajung in SUA :-). Cu alte cuvinte, ca sa-si continue cariera, destinul, un scop. Pariez insa ca daca ar putea fi Ministru de Externe fara a fi membru PSD s-ar lepada de "pesedie" si maine. Mircea e un om educat, a trait multi ani la Washington, nu poate sa nu vada cat de corupt e partidul de guvernamant si cu ce caractere sta el la aceeasi masa a deciziilor guvernamentale. Daca nu vede el, ceea ce ma indoiesc, vede sotia lui, Mihaela, cu siguranta - o femeie desteapta si foarte transanta in judecatile ei! Am avut o buna cooperare cu el, de care nu ma dezic. L-am criticat deschis ori de cate ori am avut ocazia si n-as putea spune ca a existat vreodata o simpatie speciala intre noi. Mai degraba ne-am "intzepat" reciproc. Dar pot spune ca o anumita doza de respect a existat si exista. Geoana este un om de stat, potrivit pentru rolul lui actual (nu stiu daca si pentru mai mult).


Referitor la a doua intrebare, am explicat intr-un alt comentariu care au fost dezamagirile (legate de administrarea Romaniei Libere). Motivele personale nu am sa le dezvalui in totalitate (desi sunt cat se poate de civile) deoarece ar trebui sa cer si acordul sotiei. Unul clar insa a fost acela ca am vrut sa am o viata mai buna fara sa fac compromisuri si fara sa imbatranesc sarac. Ceea ce deocamdata pare sa ni intample in US!

In fine, am nevoie de Romania aproape ca de aer, in raport cu a ma defini ca american. Nu acelasi lucru se va intampla cu copiii mei, iar nepotii probabil vor avea doar un gand bizar in legatura cu Romania. Insa in tot ce fac aici exista o doza de Romania - pe care o voi iubi intotdeauna, oricat de rau guvernata, de saraca, de lovita de soarta, de hoatza, daca vrei, sau avand orice alte vicii imaginabile, imi va fi prezentata sau o voi percepe chiar eu. Majoritatea dintre noi simt ca mine, de fapt. Nu fac parada de nimic atunci cand spun asta, incerc doar sa ma uit adanc in mine si sa recunosc. E simplu.
#10453 (raspuns la: #10427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
The ways of learning - de Little Eagle la: 18/05/2004 22:11:32
(la: Cine suntem noi, romanii?)
Dear Brother,

Poate aceste cuvinte iti vor spune ceva,poate nu,poate nu a venit timpul sa intelegi,dar candva vei intelege:

"Uita-te la mine-sunt sarac si gol,dar sunt un Chief of a nation.Noi nu vrem bogatii,vrem doar sa ne crestem copii sa fie pe drumul cel drept in viata.Bogatiile,banii sunt doar hartii pictate fara valoare pentru noi,ei nu spun nimic,nu-i luam cu noi pe lumea cealalta.Ceea ce vrem este doar peace and love."

Great Chief Red Cloud(1822-1909).

Si crezi ca sunt un idealist?

Peace&love,my brother,I love you.







#15584 (raspuns la: #15542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
wisdomkeepers - de Little Eagle la: 18/06/2004 02:10:20
(la: Din seria: vorbe de duh)
"Then I was standing on the highest mountain of them all,and round about beneath me was the whole hoop of the world.
And while I stood there I saw more than I can tell and I understood more than I saw."
Black Elk
..........................................................................................................................
"Trebuie mereu sa vorbesti direct si sincer,cuvintele tale sa fie precum razele soarelui in inimile tuturor."
Cochise( Like Ironweed)
.........................................................................................................................."Cuvintele de bine nu dureaza in vesnicie decat daca au o reala insemnatate si sunt pornite din inima.Cuvintele nu aduc nimic poporului meu omorat,ele nu aduc nimic tzarii mele azi calcata in picioare de omul alb.Ele nu protejeaza mormantul tatalui meu,ele nu platesc pentru caii si vacile mele ce azi nu le mai am...
Cuvintele de bine si de parere de rau sau mila nu-mi vor aduce copii mei omorati inapoi.
Cuvintele de bine si mila nu vor aduce poporului meu sanatate si ii va salva de la boli si moarte.Cuvintele de bine si mila nu vor da poporului meu o casa de locuit in care sa traiasca in pace si fericire.
Sunt obosit de atata vorbarie ce nu duce la nimic concret.Imi face sufletul bolnav cand imi aduc aminte cuvintele frumoase de bine si mila pentru noi,spuse de voi cu mana pe inima....cuvinte ce le-ati incalcat voit.
A fost si este prea multa vorbarie din partea voastra a celor care nici macar nu aveti dreptul de a vorbi."
Chief Joseph(Nez Perce)
.........................................................................................................................
"Uita-te la mine-sunt sarac si gol,dar sunt un mare chief razboinic al multor natii.
Noi nu vrem bogatii,vrem doar sa ne crestem copii dupa traditia noastra.Bogatiile nu ne fac noua nici un bine.Nu le luam cu noi pe lumea cealalta.Nu vrem bogatii.
Ceea ce vrem este love&peace."
Great Chief Red Cloud(Lakota-Sioux)
.........................................................................................................................
"We are all poor because we are all honest."
Red Dog(Oglala Sioux-Lakota)
..........................................................................................................................
"Omul alb mereu se acopera cu hartii,acte si documente,le da o mare importanta.
Omul alb trebuie ca -si pune viata in aceste hartii,se pare ca detin asupra lui niste puteri misterioase.
Indianul nu are nevoie de hartii sau scrisuri pe hartii,cuvintele sunt importante,ele patrund in inima si acolo raman,nu le va uita niciodata.Pe de alta parte daca omul alb isi pierde hartiile,e total neajutorat si pierdut."
Black Hawk(Sauk)
.........................................................................................................................
"White man's pictures all fade,but the indian's memories last forever."
Chief Luther Standing Bear(Oglala-Sioux/Lakota)
.........................................................................................................................
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)
Mitakuye Oyasin(we are all related in lakota language)



































dor de tsarã - de AlexM la: 01/07/2004 13:12:56
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Enigmescu scrisã:
----------------------------------------------------------------------
am cunoscut in viata mea o multime de oameni, mai varstinici sau mai tineri, unii (cei mai multi) trecuti prin razboaie, ceilalti prin comunism, oameni puternici si tari de fire care la auzul imnului national sau la vazul drapelului plangeau ca niste copii. nu vreau sa ma laud, nu e o virtute asta, dar am plans si eu cu ei intelegand intr-un fel ca aici nu e vorba doar de patriotism sec, ci si de o dragoste nefatarnica si arzatoare ca flacarile izvorate din tortele vestitelor Olimpiade.
----------------------------------------------------------------------

Nu este o virtute sa plangi si nici o rusine nu este. M-am intrebat la fel de ce plãng atunci cand aud Imnul sau cand vad drapelul...
Pentru mine unul mi-am gasit raspunsul. E un blestem al dragostei. E blestemul acelui pamant in care ne-am nascut si care nu vrea sa ne lase. Acel pamant unde, asa cum spunea buna mea, "acolo sint ingropate cârpele". El stie ca apartinem lui, si prin sentimtele care ni le insufla, ne lasa sa intelegem ca nu ne-a uitat, ca nu ne va da drumul, ca ne asteapta sa ne intoarcem la el, ca sintem ai lui si ca, din el nascandu-ne , in el ar trebui sa ne intoarcem. E ca blestemul de mama, o injectare de durere pentru ca l-am lasat fie chiar si temporar.

De ce oare ajungand acasa in pamantul meu lasat de la mosii si stramosii mei imi vine sa chiui cat pot si sa strig catre neant "mammmmãããã..........., tatãããã..... m-am intors acasã mãi oameni buni mãi, acasã, acasã la noi". Stiu ca mama si tata nu mai ma pot auzi dar stiu ca ei sint acolo , in pamantul pe care calc, in pamantul nost. Si nici nu chiui. De rusine sa nu ma auda lumea care niciodata nu a plecat din acele locuri si care s-ar uita uimita la mine. Pentru ca ei nu ar intelege ceea ce simt. Pamantul te urmareste cu durere numai cand pleci de langa el...
#17136 (raspuns la: #17116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...